Austrian: nicht gut

    Zilele trecute am avut o foarte scurta deplasare, de doar o seara, la Viena. Asa scurta cum a fost, am avut ocazia sa degust o gramada de vinuri, majoritatea austriece si fata de datile trecute, impresia n-a mai fost asa buna, si asta inca de la primul vin, un Zweigelt facut de Hoepfner (? parca 2010 ?). La cat de des am vazut producatorul in vitrine si carciumi, probabil e vreun gigant de-al lor, care e clar ca rezoneaza cu apucaturile gigantilor nostri. 

    Vinul, incercat in Austrian Airlines, este o mare deceptie: nas clar de Brett, dezlanat, foarte acid, cu alte cuvinte respingator. Daca ar fi sa-l trec la caietel nu i-as putea da peste 70 de puncte. Pana aici nimic anormal, doar nu toate vinurile dintr-o tara sunt mari, insa am ramas contrariat de prezenta sa in aeroplan. Nu reusesc sa-mi explic de ce aceasta calitate zoioasa la bordul unei companii aeriene. Ca regula de baza, daca esti producator de vin trebuie sa dai bani multi sa fii primit "la bord". Dar de ce vrei sa fii acolo? Sa arati ce? Ca poti da o posirca degeaba? Varianta destocarii pe care mi-o propunea cineva zilele trecute nu o pot accepta, pentru ca era mai ieftin sa-l arunci la canal. Inteleg sa faci un efort financiar si sa te urci in ceruri cu un produs despre care esti sigur ca-i de calitate superioara, vrei sa te faci cunoscut in zona respectiva (vezi mariajul albe de Stirbey - Lufthansa 2005), dar cazul de fata nu l-am inteles, lasand la o parte eventuala degustare pe care ar trebui sa o faca reprezentantii companiei aeriene respective. Am observat ca la intoarcere n-a golit stewardesa nici macar o sticla la 150 de persoane (majoritatea austrieci), chiar daca a fost zbor de noapte - deci cine a mai mers stie despre ce e vorba. Au ales cativa varianta alba, un Gruner Veltiner subtirel, pe cat de subtirel poate fi un austriac alb - vreo 80 pct. Bine, dincolo de perdeluta ce separa clasele, Ruxandra Dragomir refuza pe rand etichete ca BA, Kamptal, Smaragd. Comparand cu Taromul unde Budureasca e foarte la moda, austriecii sunt foarte slabi, nu ca as fi cel mai mare fan Feteasca Neagra demisec, insa e un vin care se pare ca e foarte sus in preferintele publicului larg - locul 2 din 16 la KWine acum cateva saptamani. Asa ca daca va urcati in avion cu gandul de a va face zborul mai placut, degustand un pahar de vin cald in plastic, evitati austriecii.

Calusarii sunt doar in Romanati

    Ma uitam zilele trecute la semifinala Champions League Bayern - Real si comentatorul amintea de lejeritatea si particularitatea cu care Cristiano Ronaldo loveste mingea, lucru studiat de cei care se ocupa de mecanica, dinamica miscarilor din fotbal. Mi-am amintit cum aceiasi specialisti spuneau cu 10 ani in urma despre celalalt Ronaldo (cel burtos) ca este imposibil sa ai asemenea accelerare si sa te tina tendoanele prea mult si au avut dreptate. Si am facut oarecum deplasat analogia cu vinurile. La nivel international sunt studiate cu atentie zonele din gura cu care intra prima oara vinul in contact, suprafata, unghiurile, etc, de unde si business-ul paharnicilor Riedel, Schott, Peugeot si altii. Aud si pe la noi de usoare miscari in directia respectiva, si nu consider asta un mod de a induce in eroare consumatorul, ci de a-i oferi ceea ce e mai bun dintr-un vin. Sunt foarte cunoscute tastingurile in care se ofera acelasi vin in pahare diferite ca forma si majoritatea subiectilor spun ca au baut vinuri diferite. Am descoperit asta pe pielea mea nu doar odata.  Asa si cu vinul asta: l-am incercat, de lene, dintr-un pahar mai mic, de vin alb si a fost total inexpresiv, dar cand l-am pus intr-un recipient adecvat s-a transformat pe loc in altceva. Apreciez denumirea (chiar daca obiceiul se pastreaza strict in jurul Caracalului), eticheta se vede ca-i facuta pentru export, nu-i ceva de duzina: scris in relief, nuante scumpe, screw-cap inscriptionat, are o nota eleganta. Nu stiu daca e un semn bun ca nu a ajuns in totalitate pe piata britanica, pentru ca din cate am vazut pana cum Recas nu plasa in Romania etichetele pentru afara, eu l-am cumparat de la Ethic Wine "la oferta", 25 de lei. Culoare rubinie, usor translucida, cum ii sta bine unui PN, miros ciresat si vanilat (cam proaspata vanilia, or fi fost baricuri noi ;), gust nu foarte acid in aceeleasi note visinoase-ciresate, usor texturate si taninoase pe final, mult lemn pe palat. Nu are echilibrul si complexitatea unui PN statut si el in sticla, ca tot vinul bun macar vreun an-doi, dar pare promitator, nu-mi pare rau de banii dati. Momentul release-ului pe piata arata ca asa a fost conceput, ca vin de masa, pentru every-day drinking. Mult peste fostul V. M-as bucura sa gasesc in carciumi exemplare de genul asta, placute, fara pretentii false de vin maret, la un pret corect. Si mi-a mai venit o idee: de ce nu exclusivitate pe un anumit segment de clienti, gen Caru cu Bere de exemplu, unde vin foarte multi straini. Aici merge mai bine povestea obiceiurilor si traditiilor romanesti. Stiu ca un producator cu 1000 de hectare nu poate face 15.000 de etichete diferite (exceptand Murf si Oprisor), dar cred ca poate face 10.000 de PN intr-un fel, alte 10.000 putin diferite adresate altui segment (pastrand o calitate decenta), ca sa dispara similitudinea asta obositoare in carciumi, dar mai ales in magazinele online. IG Viile Timisului, 13,5% alc. 2011. 83-84 pct prima zi, mai putin a doua. Dichisit, smaltuit cum e, place.

Incantat de Incantation: degustare oferita de Boutique du Vin

    Ieri au fost 4-5 evenimente legate de vin in Bucuresti, asa ca a fost destul de greu de ales unde sa ma prezint. Masterclass-ul Shiraz vinul.ro - capul de afis - mi s-a parut cam piperat la pret (140 de lei), dar si mai mult a contat ca am incercat deja toate vinurile din program, Oprisor nu prea ma intereseaza, iar prezentarea de Tenuta Ulisse am trecut-o la spate din cauza conditiilor nu foarte bune intalnite la 1000 de chipuri ultima oara. 

    Imi doream de mai multa vreme sa ajung la una dintre prezentarile lui Rares Marinescu, mai mult de curiozitate, dar cum toata lumea programeaza evenimentele de gen doar marti, miercuri sau joi, de fiecare data s-a ivit altceva. Parca gurile, urechile sau pixurile noastre ar fi in concediu de vineri pana luni. Spun de la bun inceput ca am gresit nealegand sa merg aici, pentru ca degustarea a fost mult peste asteptari. Evenimentul a avut loc intr-o sala de degustare a restaurantului Historia de Cuba (cladire cu o arhitectura impresionanta), taxa de participare 40 de lei, au fost in jur de 15 persoane, s-au degustat sapte vinuri, dintre care unul a fost model de.. cum sa nu fie un vin: Oenoterra Feteasca Neagra Brutus. Nimeni nu fumeaza pana la ultimul vin.

    Stiam ca organizatorul avea o legatura cu Crama Urlati si ca manageriaza magazinul Boutique du Vin de la Hala Traian, de unde am si luat de cateva ori vinuri bune la un pret decent. Am descoperit ca legatura cu Urlati-ul (fost director general) mai exista prin prisma prezentei catorva vinuri de aici pe rafturile magazinului, alaturi insa de multi producatori romani: Recas, Basilescu, Vinarte, Lacerta, SERVE, si inca altii. Niciun producator nu are seria intreaga, nimeni nu aduce ce vin doreste in spatele unei eventuale locomotive comerciale, toate sunt filtrate in primul rand d.p.d.v. al calitatii, dar si al pretului. Cu toate ca nu mi-e foarte la indemana, fiind in cealalta parte a orasului, am venit si voi reveni cu placere aici, e un wine-point de baza in capitala. Prezentarea vinurilor a fost (fara sa-mi fie teama de gurile rele) cea mai buna si completa la care am asistat vreodata. Nu au existat intrebari fara raspuns nici  venite din partea celor mai la inceput in vin, nici din partea "batranilor lupi", n-au existat fastaceli de fata mare sau ascunzisuri dupa cires cand vine vorba "de altii". S-a vorbit sincer, deschis, profesionist despre soiuri, producatori, preturi, suprafete, proiecte si investitii, istorie si etichete. Cantitatea de informatie  oferita in doua ore echivaleaza cu aproape toate prezentarile la care am luat parte in 2011, la un loc. Modul in care s-a ales promovarea vinurilor din portofoliu reprezinta cu adevarat un exemplu (sa nu zic palma peste bot) pentru plenitudinea de bisnitareala care se practica mai ales online. Amintiti-va ca asa cum nici Emag sau Flamingo n-au produs procesorul la care visati, tot asa niciunul dintre comercianti nu are legatura cu  vinul pe care-l vinde. In 90% din cazuri veti intalni un vanzator needucat sau un formular de comanda, servicii conexe - ioc. Ceea ce am vazut azi nu e nici pe departe o inovatie absoluta, afara se practica pe scara larga, dar ramane un exemplu major pentru ceilalti. Sa nu-mi spuneti de aia de la Cocor cu 500 de EUR intrarea ca nu ma intereseaza.

    As vrea sa spun cateva vorbe despre pretul degustarii si comparatia cu altele, dar mai bine va descriu ce a fost oferit aici: 7 vinuri, insotite fiecare de un finger-food (shrimps, prosciuto, pate, somon, smochina cu branza, Camembert cu verdeata, etc) cu care sa se imbine perfect, reducere cam de 30% la majoritatea sticlelor prezentate in cazul in care exista amatori. Si au fost destui. Insist: una e sa ti se prezinte undeva o cinzeaca dintr-un vin bun, pentru ca apoi sa te lovesti de vreun magazin din centru care te obliga la un credit ca sa poti avea licoarea, alta e sa iei la fata locului Incantation cu 50 in loc de 80 de lei - oferta valabila 24h. Cine doreste sa participe in viitor gaseste sau primeste informatii dupa un "like" AICI.

    Am terminat cu laudele sa trecem la vinuri. Punctele sunt "de degustare", nu bag mana in foc pentru ele.

   - Riesling Italian Dealu Mare Urlati 2011: miros foarte placut, citric si floral, atac usor dulceag cocotat pe o aciditate foarte buna, o usoara impresie metalica la un moment dat, dar poate a fost de la pahar. O surpriza placuta in jur de 82-83 de puncte, e clar unde se gaseste la vreo 25 de lei. Mi-am luat si la pachet o sticla (la oferta :P), mi se pare foarte reusit. Mare atentie la an daca va ciocniti cu dansul prin vreun Kaufland, ca inca se gaseste 2006 la vanzare. Apropos de Riesling Italian, zilele trecute rasfoiam pliantul de prezentare a vinurilor croate sterpelit de la ProWein, unde se spune negru pe alb ca acest soi (Graševina la ei) este originar din...Romania. 

   - Roze din Merlot, acelasi producator, acelasi DOC-CMD, de data aceasta demisec (7-8g de zahar rezidual) cu 12,5% alcool. O alegere diferita fata de mase: presupunand ca nu se fac interventii mai putin ortodoxe asupra vinului, la cat de bun a fost 2011 ai doua variante: mergi pe un demi un pic mai corpolent si cu alcool normal, sau te duci la 15% sau mai sus cu taria. Care varianta e mai buna? Nu stiu, nu sunt mare fan al niciunuia dintre rezultate. Vara la terasa vreau roze sec de 12%, si nu ma supar daca-i sub acest prag. Miros nu foarte intens in zona zmeura-capsune, atac dulce dar placut, aciditate bunicica, post interesant, pare un vin echilibrat. Spre 80 de puncte.

   - direct de la Masi vine Serego Alighieri 2005, descendentul direct al lui Dante, un cupaj de Sangiovese, Corvina si Molinara: la examinarea preliminara pare un vin gros, dens, miros gemos, spre sambure de visina, cacao si fructe negre de padure, insa atacul este relativ light, cam la jumatatea drumului intre un Pinot Noir si FN Paganus, are aciditate, tanini ok. 84-85 pct.

   - Momo 2008, D.O. Ribera del Duero: cupaj de Tempranillo (85%) cu Cabernet(12) si Merlot (3%): miros complex, amestec fin de multe fructe negre si piele, parca si un iz timid de tutun. In gust apare o nota timida de ciocolata neagra, aciditate buna. L-am aruncat direct peste Camembert-ul nemestecat si pot spune fara remuscari ca l-am simtit de vreo 94 de puncte. Singur pe lume l-as pune la 88.

   - noul Cabernet Lacerta 2010: foarte tipic si placut, dar si foarte tanar. Peste vreo 2-3 ani s-ar putea sa-i dam de la 88 in sus.

   - Incantation 2009, Dealu Mare Urlati: miros de vin mare: cioco, spicy, violete, etc. Avand in vedere educatia (proasta), te astepti la ceva greu, masiv, dens, din care poti bea maxim 2 paharele o data, dar corpul este ponderat; nu light, nu obez; atletic si placut. 86 pct din doua guri, dar poate va spun mai multe cand le consum pe cele 3 luate la pachet. Feteasca neagra/Cabernet/Merlot - 40/30/30.

    V-am zis ca a fost cea mai cool prezentare de vin la care am participat?

Paste multinational: Serbia, Argentina, Maroc si....Sascut

    Vranac facut in Serbia de Plantaze, Pro Corde 2007: miros interesant de cirese negre si prune cu un strop de piper si pamant. Un soi aparte, cunoscut ca fiind cu potential bun, insa in cazul de fata iz-ul de Brett strica toata frumusetea (Brettanomyces - bacterie care apare in conditii de vinificare cu igiena precara, desi in cantitati mici poate contribui la complexitate). Caine ud, sa de cal, piele de animal viu - cam astea ar fi simptomele olfactive. M-am sacrificat totusi cu vreo 2 tzoiuri, gasind un gust mult mai light decat te astepti dupa introducerea facuta de nas, nisipos, astringent nevoie mare, note de ciocolata alaturi de fructe negre, fara corp. Tehnic, desfacut in bucati, vinul e praf, insa ca un tot unitar poate primi vreo 66 de puncte. Este al treilea sarb incercat in ultimele saptamani, din pacate niciunul n-a trecut pragul minim de calitate - 75 pct. Costa vreo 7-8 Euro si e facut de ras de Noah-ul de Sascut 2011, jud. Bacau :). Culoare roz inchis, trandafiriu spre rubiniu, miros de boasca fermentata cu musculite betive pe ea, ceva fragi, gust un pic acrisor (nu se coace nene nimic pe deplin in depresiunile alea), o idee de aciditate, surprinzator de baubil anul acesta. 69 pct.

    Malbec din Argentina, regiunea Mendoza, Catena 2009: culoare violacee tinereasca, miros intens de fructe negre, cernelos, spicy, la vreo ora de la deschidere apare si un iz de zambile, doar daca nu invartiti paharul. Pe papile se desface in cirese negre, mure, prune si multe alte negricioase, dar si nuante fine de cacao/ciocolata. Fruct proaspat e starea de fapt, aciditate buna, corpolent si gustos ca orice Malbec care se respecta. Modul cum a fost integrat lemnul (s-au folosit 3 feluri de baric) poate fi considerat un model atat ca nuante olfactive, cat si ca intensitate, fiind ascuns cu dibacie imediat sub fruct. E un vin de autor daca vreti (Laura Catena), o selectie de calitate din mai multe vii Catena Zapata (una dintre ele creste la 1500m altitudine), fiind incadrat in gama din mijloc intre cele trei ale producatorului: 7, 13 si 37 de Euro la magazinul belgian de mai multe ori amintit pe-aici. A prins Top 100 Wine Spectator cu 91 de puncte, la fel a primit si de la Wine Advocate (Robert Parker's magazine), in mod normal n-as indrazni sa spun altfel, dar azi tai un punct sau doua din cauza finish-ului cam scurt. Sau sa fie o calitate? Il uiti repede si duci iar paharul la gura?

    Cabernet cu Merlot marocan, Domaine de Sahari, Gerrouane 2009: 27 de lei si 74 de puncte, luat din alt magazin din Belgia: cel mai inchis si fidel miros de magiun intalnit vreodata intr-un vin, alaturi de cateva nuante piperate si-un dram de cacao. Atac in aceeasi nota gemoasa si intensa, apar si senzatii de fructe galbene palite, astringenta mare, taninuri bune, alcool aproape deranjant. Post iute-intepator, intr-adevar lung, alaturi de caldura de pe esofag. Pe parcurs mirosul se schimba in bine, iar gustul invers.

    Ma apropii de sfarsit cu stocul luat acum vreo luna din Belgia, mai am doar patru piese de rezistenta mai scumpe pe care o sa le desfac la ocazii diverse, insa am ramas cu o impresie foarte buna. Preturile au fost decente, iar vinurile exceptionale. O treime am ales eu, citind inainte despre fiecare ce si cum, doua treimi au fost recomandari ale proprietarului, care, spre deosebire de practicile romanesti, mi-a sugerat niste master-piece-uri - in bugetul dat, bineinteles - stand cu mine mai bine de o ora la discutii despre piata, producatori, preturi si aproape fiecare vin in parte. Reducerea finala a fost de 11-12%, peste promotiile deja existente, comportamentul cat se poate de normal cu un client interesat sa afle si sa cumpere, fara mioritica linguseala gretoasa, care se transforma pe loc in agresivitate sau condescendenta la primele schimburi de replici in contradictoriu. Este in business-ul cu vin de 30 de ani, in 1995 a deschis primul magazin, stie tot ce misca in domeniu. Strategia pe care am observat-o atat aici cat si in alte magazine europene este exclusivitatea. Fiecare are furnizorii sai, in afara de cateva nume clasice pe care esti obligat sa le ai. Asta nu duce spre niste preturi gen "doar la mine gasesti asta", ci dimpotriva, sunt cat se poate de corecte, dand posibilitatea clientului de a alege, de se fideliza pe un produs/magazin sau altul. Si e tot in centru - ca-mi venira in minte niste magazine de la noi - pe o chirie de 4 ori mai mare, salarii de 6 ori mai mari. Daca o sa mai am ocazia o sa mai merg aici, mai am de incercat multe dintre cele 700 de vinuri listate.

Adevarata patrie a Sauvignonului: Noua Zeelanda

    Sauvignon Blanc Lawson's Dry Hills 2011, regiunea Marlborough, Noua Zeelanda. Miros exceptional de passion fruit si/sau pepene rosu, un pic spicy, agrise, atac citric, mineral, fresh, aroma se mentine brat la brat cu aciditatea foarte buna (7,4g/l!). In afara de satisfactia pe care o dau aceste nuante exotice (desi e cat se poate de tipic), vinul are si ceva textura, pentru ca este fermentat in baricuri intr-o mica proportie (7,5%), nu gasim ierburi si nuante amarui. After-taste destul de lung, spre Tamaioasa. M-as duce spre 90 - 92 de puncte, oricum sub 88 nu poate fi. Nu cred ca e cazul sa-l numim demisec, la doar 4,1 g de zahar/l, dar l-am putea numi cel mai bun SB pe care l-am incercat eu pana acum. Lasa impresia de struguri bine copti, si-mi aminteste de spusele unuia dintre oenologii nostri: "cand materia prima e de calitate constant superioara nu e greu de facut un vin mare". Nu e o alternativa pentru fanii inraiti Sancerre - chiar daca nu se incadreaza la categoria bomba de arome made in Chile - dar are mari sanse sa-i converteasca pe cei moderati. 52 de lei in Belgia. 

    Un exemplu foarte bun pentru masa de Paste de maine, pana la friptura.

    Sarbatori Fericite!

All Rieslings @ Mme Pogany

    Se da: restaurantul Madame Pogany, 8 sticle de Riesling Italian si de Rin impartite in mod egal, amestecate in spatele cortinei. Cerinte: aflati cel mai bun vin.

poza de grup la inceput, nu se stie ordinea de servire

    Rezolvare magica: apare al 9-lea Riesling de Rin cu un raport zahar/aciditate/alcool 47/7.9/8.4, poreclit Thronicher Ritsch Auslese in tara sa, facut de Geiben in 1996, care-si spulbera competitorii cu un fulminant 86-87 de puncte. Din pacate nu a facut parte din concurs, a fost servit doar la desert, ca exemplu.

    Rezolvare personala Berbecutio:

    Cateva explicatii, pentru a inlatura suspiciunile de frauda la acest examen:

- proba 1: am fost mai mult decat generos, la regustarile de dupa mi-a parut rau; unii l-au lasat repetent, dar eu nu prea mai pun pret pe valoarea sub 80: poa' sa fie 68 sau 78, nu ma incalzeste cu nimic;

- proba 2: primul exemplar a avut defect de dop, nici al doilea n-a fost departe; speram la mai mult, dar poate i-a venit si lui sorocul dupa 4 ani de viata; after-party se mai aerisise si a devenit clar ca-i copt;

- proba 3: daca n-ar fi atat de "turbo" am putea vedea si vinul mai bine, iar am fost indulgent; vin recunoscut de la o posta de tot poporul;

- proba 4: daca venea un 2010 sau 2011 castiga detasat (in dreapta pozei aveti anii);

- proba 5: eu zic ca n-am mai fost asa indulgent, comesenii da;

- proba 6: a iesit clar in evidenta, in proportie de 99% va fi castigator, e din alt film; comparativ 1 la 1 (la 1, la 1, la 1.... :D) la sfarsit este depasit de Geiben cu 1-3 pct.

- proba 7: un vin decent, doar ca puteai pune casa gaj ca-i italian, nu Rin;

- proba 8: pare o usoara imbunatatire fata de 2010, s-a mai umblat pe la colturile taioase, dar parca s-a pierdut din mineralitate.

    Punctajele sunt pozate dupa terminarea primului tur de scrutin, e de preferat sa nu se mai schimbe dupa dezvelirea adevarului, chiar daca degustarea/bautul la liber continua. 

    Daca trebuie sa dau un campion, as prefera s-o lasam pe alta data. Nici ca mai beau Riesling romanesc cativa ani. Daca da cineva de vreunul bun intre timp, dati-mi si mie un bip.

    See you next time!

La crama din Dragasani

    Nu ma asteptam din partea fostului primar al Dragasanilor la asemenea realizari. De fapt nu am luat in seama producatorul mai ales din cauza preturilor relativ mici si a absentei aproape totale de pe net si in al doilea de la targuri, concursuri si magazine de gen. Aud din ce in ce mai des si la case mult mai mari: "nu ma baga lumea in seama ca sunt prea ieftin". Ete ca va bag eu, va apreciez si mai spun si altora. Umbla vorba in micul orasel de pe malul Oltului ca mare parte din productie e cu circuit inchis, pe filiera Rm. Valcea, dar si in cochetul magazin de profil de pe Banu Andronache - jos palaria pentru selectia de vinuri, preturi si serviciile de sfetnici. De data asta nu am luat vinul de acolo, ci mi-a fost facut cadou de catre cineva care credea cu tarie ca vacuta de plastic din coltul camerei mananca grisine si poate fi calarita. Nu va spun cine, ca puneti mana pe telefon sa-i cereti sursa si omuletul e la cresa, foarte ocupat cu somnul sau jucariile la ora asta.

    Despre vin: miros dulceag, asemanator cu magiunul de prune, pe langa care, la apropierea varfului nasului de buza paharului se simt cateva nuante subtiri de cacao si vanilie, dar si de piper. Atacul este apos si aspru in acelasi timp, pare un pic lipsit de corp, dar din ce motiv? Pai nu gasim nivelul de alcool grandios, a la Roumanie, de la 14,5% in sus care mi-a scos peri albi de cativa ani incoace. Vinul are doar 11,5% si e superb asa. Taninurile sunt potolite, rotunde si dulcege, nu vei avea super-glue intre obraji si gingii dupa doua guri, gustul este usor amarui, spre fructe negre de padure foarte coapte si ciocolata neagra, aciditate buna. Este fructat, plin, un vin superb, care defineste acele momente cand spui despre CS ca este regele rosiilor. Post gust mediu, in aceleasi nuante amarui de ciocolata/cafea, imbinate cu boia iute. N-as paria pe potentialul de invechire, as recomanda sa fie baut acum, din paharul potrivit si cat mai spre partea de jos a intervalului 12-18 grade recomandat pe eticheta, care ne mai spune: echilibrat, extractiv, senzatie gustativa de plinatate si rotunjire. Se mentioneaza anul de productie (2008) si data imbutelierii - 26 IUL 2010. Interesanta poza color cu viile. Nota bene oltenilor: 85-86 de puncte cu felicitari din partea mea!

    Tare as vrea sa vad cum s-ar prezenta vinul asta intr-un blind cu cateva "mari" nume romanesti contemporane si mult mai scumpe.
    Casa de vinuri Iordache, Cabernet Sauvignon 2008, 18 lei.

Cabernet, Tannat, Sangiovese, Barbera, Rivaner, Porto...

    Lei:            50                                   37                                  22                                      37

     Cateva vorbe: Felipe Edwards te imbie cu un miros superbisim, nu foarte tipic, mai spre zona Syrah-Malbec, dar e varza la gust: lipsa de corpolenta, dulceag, compot in toata regula, cred ca am fost destul de darnic cu nota. Santa Rita l-am remarcat in toamna la GoodWine, unde Chile a avut un stand cu cativa reprezentanti de la ambasada, care nu stiau mare lucru despre vinuri. L-am gasit intr-un magazin belgian acum cateva saptamani si mi-a reconfirmat ca e de clasa. Rincon bunicel, Stirbey fin si elegant cum il stiti, baricul pare un pic in fata la inceput, dar vinurile acestui producator trebuie aerate bine inainte. Nu a fost blind.

    Daca tot n-am avut ocazia sa-mi notez prea multe despre cele de mai sus, va plictisesc cu cateva straine exotice ca soiuri si tari de provenienta, baute in ultima luna, chiar daca stiu ca e destul de putin probabil sa ne (mai) intalnim cu ele.

    Rivaner Caves de Wellenstein, Luxembourg, Domaines Moselle 2010, 13 lei. Rivaner, aka Muller-Turgau. Miros floral si citric, ne-agresiv, moderat, placut. Gust in primul rand cam dulce, apoi in acelasi ton ca mirosul, in zona portocale-lamaie-banana, aciditate foarte buna, cu un finish interesant. E un every-day drink, recomandarea de pe eticheta suna asa: "le compagnon ideal de vos repas quotidiens". Curat, simplu si corect. Daca-s doar 50 km pana la Trier unde nemtii fac niste Rieslinguri exceptionale, de ce n-ar fi vita de vie si aici? 79 pct.

    Roze din Sangiovese si Barbera, Casa Valduga 2011, Brazilia, 44 de lei. Nu prea am obiceiul sa dau atatia bani pe un rose, dar m-a incitat partea exotica: Brazilia si soiurile folosite si cred ca am nimerit unul dintre cele mai bune rosalinde baute vreodata. 13% alc. Culoare rosu rubiniu foarte deschis, cu reflexii trandafirii, miros serios, plin si complex: floral, fructe rosii (capsuni, cirese), o crema de iaurt/frisca. Atac bun, fructat, aciditate bine integrata, la nivelul optim de a sustine buchetul, fara a iesi in evidenta. Are si corp, zvelt si gustos, post-ul este mai lung decat ma asteptam, insa cam amarui-ierbos. Un vin excelent, printre cele mai bune rose-uri incercate. Producatorul are pe site peste 200 de premii si medalii, cu toate astea, vinul de fata nu apare. Cum se incalzeste putin in pahar devine aspru si amarui, dizgratios. Cam varza a doua zi. 84-85 de puncte, poate si mai bine; am pierdut poza.

    Tannat 2011, El Esteco, Michel Torino, 22 de lei. Colorat intens in stil zaibar, borduri violacee intense. Miros fin de cacao si vanilie, in plan secundar aparand fructele negre si notele spicy. Atacul e placut, dupa ce mirosul iti lasa impresia ca vor urma niste note dulcege, acestea lipsesc cu desavarsire, vinul fiind extractiv la nivel maxim, foarte sec si taninos. Soiul este cunoscut ca fiind unul cu cele mai concentrate taninuri, de aceea in general e folosit mai mult in cupaje. Datorita acestor caracteristici, vinificatorii au incercat metode diverse de a-l imblanzi, cercetarile ducand la inceputul anilor '90 la descoperirea procesului de micro-oxigenare. Se foloseste in Franta si la producerea Armagnac-ului. Taninurile par coapte, rotunde, aciditatea nu iese in evidenta, dar in ciuda pretului de 22 de lei, cred ca i-ar sta un pic mai bine peste vreo 2 ani. Nici acum nu e rau, doar ca e cam colturos. Nu vreti sa stiti la ce nivel de intuneric poate ajunge limba omului dupa doar cateva sorbituri din acest monstru, sau ce unelte trebuie folosite la spalarea paharului. Pe putin 84 de puncte si o curiozitate: am uitat aproape jumatate de sticla deschisa pe balcon, iar dupa 24h cand am regasit-o vinul era copt. Mai petrecuse si in frigider vreo doua nopti, astupat, dar nu cred ca e relevant. In schimb, cu cateva zile inainte am procedat, tot intamplator, aproape la fel cu un Novac 2008, care insa s-a prezentat admirabil a doua seara. Care o fi explicatia? 

    Niepoort Tawny 10 years old, 375 ml, 20% alc: nu am reusit sa elucidez din ce soiuri provine, insa stiu ca a fost invechit la producator 10 ani, pe sticla apare data imbutelierii: 2011. 95 pct Wine Spectator, 90 Parker, un vin spectaculos, complex, din care insa am incercat doar cateva sorbituri. Am dat pe el 78 de lei (half-bottle!), cu prilejul unei mega-super-reduceri in Viena. 

    

    Roussanne+Viognier+Grenache Blanc, Chateau Ermitage 2010, AOC Costieres de Nimes, 28 de lei si 84 de puncte: un vin viguros, corpolent pe cat poate fi un alb, plin si gustos.

    

    Am mai facut cunostinta cu doi sarbi, Tamaioasa alba si cel din stanga, insa n-as trece de 70 de puncte cu niciunul dintre ele.

    Ultimul, desfacut aseara, e un Tempranillo Gran Reserva, D.O. La Mancha 2004, parca in Kaufland l-am mai vazut; nu stiu cat costa, dar a stat ceva timp pe-acolo pe rafturi, pare cam copt. Totusi placut la o discutie prelungita in noapte cu baricul sau dulceag, ciocolatiu si vanilat, insa stiintific nu l-as duce mai sus de 83-84. 

    Concluzia ramane aceeasi: raport calitate/pret superior pe oriunde am poposi in lume (spre vest), importurile o sa se pravaleasca peste noi, deja au aparut primele miscari, timide dar profesioniste. Dupa cum se vede treaba nu e deloc greu sa gasim un 84 la 5-6 EUR, in orase ca Bruxelles, Viena, Rotterdam, unde chiriile, salariile si implicit adaosurile sunt mult mai mari. Nu zic ca la noi nu gasesti cateva piese, dar parca sunt din ce in ce mai multe cele de 40-50 de lei si 80-81 pct.

Budureasca - vinuri noi

    Mi-au placut tot timpul vinurile acestui producator, in primul rand pentru ca au avut preturi bune, iar calitatea n-a lasat niciodata de dorit, dimpotriva au fost cateva varfuri in ultimii ani care, desi nebagate in seama foarte mult in spatiul virtual s-au descurcat cu brio la concursuri internationale sau in evaluarile personale: Fume sec si demi, Origini Tamaioasa dulce, Reserve si altele. In multele preumblari prin tara mi-e la indemana sa ma opresc la crama lor din Mizil, foarte aproape de drumul Ploiesti - Buzau sa mai incerc ceva nou din cand in cand. Cu vreo doua saptamani in urma am oprit aici cu scopul de a lua noua Tamaioasa sec, vazand-o apreciata in cateva locuri, dar nu m-a lasat inima sa plec fara o intreaga cutie plina de vinuri noi. Initial planuisem sa fac acest review inainte de GoodWine - ca o directie spre vinurile bune de la standuri, pentru ca, la fel ca mie, probabil v-a fost greu sa incercati aproape 600 de mostre - dar multitudinea de evenimente din aceasta perioada nu m-au lasat sa "lucrez" in liniste si cu spor. Ce baui: 

    Fume sec 2011, cupaj de Riesling, Pinot Grigio si Sauvignon Blanc, in proportii egale, 13,5% alcool, DOC-CMD. A fost schimbata sticla cu una mai "muschiuloasa" cu umeri largi, apare chipul lui Burebista in ambele capete pe dopul conglomerat Diam. Vin inca neetichetat, galben pai cu reflexii argintii, miros mediu ca intensitate, floral, citric, paine calda, gust parca si mai parfumat, aciditate frumoasa, bine integrata, o usoara senzatie amaruie. Final destul de lung. Nu are acel ceva incantator ca 2009-le, dar ramane un vin placut: 83 pct si 20 de lei. Pretul a ramas la fel - multumim. 

    Chardonnay 2011, in aceeasi vestimentatie si gama: miros floral placut, destul de intens, amestecat cu citrice, atac inca si mai frumos, parca fara lemn la deschidere, usor onctuos, aciditate buna, inca tanara si sprintara. Gust in zona pepene si alte "galbene". De mult timp n-am mai baut un Ch proaspat asa reusit. E varianta romaneasca, aromata si tare ca focul - 14,5% - se simte un pic la sfarsit. Nu e genul Chablis - rece si mandru, e un Dealu Mare - prietenos si elegant, intr-o forma de zile mari. Cine spunea ca aici e patria rosiilor? Post lung cu nuante de susan prajit, caramelizat. Rar am intalnit un vin care sa-mi arate o lume atat de extinsa de gusturi frumoase. Dupa versiunea 2010, care a fost un best-buy, se pare ca producatorul din Mizil recidiveaza cu o realizare chiar mai buna, pe care pe buna dreptate o muta in gama HoReCa, fiind deja in jur de 30 de lei la crama. Banuiesc ca se produce intr-un numar relativ mare de sticle - trebuie vandut pana la anul pe vremea asta, insa chiar si asa, l-as fi suit mai sus, poate in Origini - desi aici cred ca ideea e sa fie vinuri gasibile mai multi ani, deci pretabile la invechire. In afara de teorema de mai sus - albe in Dealu Mare rocks, mai emit una, care chiar daca e cunoscuta, ar trebui sa ramana aici pentru posteritate: vinul cel mai bun e cel luat direct de la producator. Si de-asta insist ca ar fi bine daca am gasi intelegere (ca simpli turisti/vizitatori) pe la toti dpdv al preturilor, ca in cazul de fata, daca tot facem efortul sa mergem pana acolo. N-am pretentia sa fie la juma' de pret, insa un 10-15% fata de cel mai ieftin magazin de cartier sau super-market ar fi de bun gust.

    Roze sec, 2011: 50/50 Feteasca Neagra cu Pinot Noir, o provocare interesanta, 13,5% alc. Culoare roz intens, trandafiriu, miros de intensitate scazuta, iz foarte greu de despicat - ei spun fructe varatice, asa ca-i credem. Atac catifelat cu note de capsuni-cirese, are corp si ceva post-gust. Buna incadrarea in gama de HoReCa, parca nu i-ar fi stat bine intre multe roze-uri foarte slabe dar apropiate la pret din marile magazine. Aceiasi 30 de lei si 84 de puncte.

    Tamaioasa Romaneasca 2011, demidulce, gama Origini: e, aici nu mai sunt de acord cu incadrarea in gama premium. Vinul nu-i rau, dar nu se mai ridica la nivelul lui 2007 si cred ca nici al lui 2009. E de apreciat totusi ca nu ne e servit an de an, ca de catre alti producatori care ne cred prosti. E clar ca-n Romania nu poti/vrei sa fii constant an de an, in primul rand din cauza variatiunilor de clima, apoi din cauza pietei care-ti permite sa vinzi surcele la orice pret, din cauza lipsei de pasiune si a concentrarii pe cascaval. Nu vorbesc de Budureasca aici. Cine se simte, mana sus! Hai inapoi la vin: din punct de vedere aromatic intensitatea este mai jos, la fel si complexitatea. Pot fi de acord cu iasomia, socul si mierea mentionate pe eticheta, dar nu cu rotunjimea si post gustul, prezentate foarte pozitiv. Exista o parte ierboasa si amaruie nu prea draguta. Aciditate buna-buna, fresh, are insa o panta descrescatoare dinspre atac catre finish. 30 si ceva de lei, 81-82 de puncte. Nu stiu cum va evolua in timp, dar daca ar face-o spre bine, ar fi trebuit scos pe piata mai tarziu, mai ales ca in acest caz nu exista presiunea (atata de des invocata) a clientilor - carciumi, magazine, etc - pentru ca din cate stiu inca se afla pe stoc 2009 si mai ales superbul 2007 - un vin-scoala in opinia mea - ale carui premii si medalii nu stiu daca incap pe peretele meu din dormitor. Daca in cazul oricarui alt vin numaram secunde pentru a determina lungimea post-gustului, aici e vesnic.

    Tamaioasa Romaneasca sec, 2011: nu stiu cum se poate face sec si demidulce din acelasi strugure in acelasi an in afara de a interveni invaziv (osmoza inversa) in procesul de vinificatie si in acelasi timp nu stiu daca chiar era cazul sa se mearga pe moda asta de moment cu soiuri aromate vinificate sec, pentru ca n-am vazut pana acum realizari notabile, cu cateva (foarte putine) exceptii. 13% alc, galben pai cu reflexii verzui, mai intens decat Fume-ul, dop inundat cam tare, "iasomie, soc, miere, lamaie verde" - zice eticheta, insa stie toata lumea mirosul pur tamaios - foarte bun la acest exemplar. Apropos de eticheta, cea din fata a preluat design-ul Fume-ului sec, pe fond negru, cea din spate a renuntat (bravo!) la povestea cu relicvele dacice trecand la o descrierea tehnica a vinului. Scala  pentru restul de zahar e bine venita si dansa. Atac curat, racoros, aromat optim, insa eu parca vad peste tot ciorchinii aia amarui ramasi pe fundul butoiului. Aciditate serioasa, simtita mai ales pe final. Corpolenta, consistenta se pot imbunatati pe traseu. Un soi romanesc bun de scos fata in lume. Il trecem in faza a doua la "Vinurile au talent" si asteptam sa ne impresioneze mai mult data viitoare. Despre pret... am punctat o Pietroasa si-un Oprisor cam tot pe-aici, o Starmina in apropiere, un Stirbey mai sus. Ii statea mai bine la 20 de lei (in loc de ~ 30). 80 pct.

  Pinot Noir 2009, din noua gama dedicata HoReCa, cea care a preluat eticheta neagra a Fume-ului sec: inca nu putem avea mari pretentii de la acest soi in Romania, insa Budureasca vine cu o abordare decenta si placuta: miros si gust aproape de adevar, un pic de corpolenta si lemn alaturi de cirese, aciditate si alcool un pic sus, post prezent si gustos. Face banii si cred ca se incadreaza intr-un top 5 al PN-urilor romanesti, probabil cu cel mai bun RCP. Vreo 20 de lei si 83-84 de puncte.

    Privind in ansamblu nivelul calitatii vinurilor, la Budureasca trendul este evident crescator, se vede clar ca exista interes spre diversificarea palierelor, imbunatatirea design-ului etichetelor (mai simplu e mai bine), s-a preluat modelul modern de detaliere si recomandari pe contra-eticheta, an de an ne surprind cu cateva realizari de exceptie.

    Hai si pe Tarom cu o gama superioara, sa-i impresionam pe strainii care ne viziteaza!

Un superb Pinot Noir austriac

    Rosu rubiniu cu reflexii translucide grena-visinii de rapidist. Miros deschis, fructat, samburi de visine, piper prafos, fructe de padure, iod, foarte echilibrate cu lemnul simplu, fara atat de intalnitele si plictisitoarele deja aluzii de vanilie sau cafea. Miros impecabilLLL! Asa vad eu un model de Pinot, asta e etalonul de tipicitate. Pe site apare ceva despre zmeura si capsuni, dar nu le gasesc deloc in miros. Poate intr-o nota mai mult imaginara in gust, acoperita bine de cirese negre si fructe negre de padure. Lasa impresia de vin gras, alunecos, plin, post-ul este mediu, gustos si spicy. Pare a avea o aciditate inca ridicata. Un Pinot de Dunare foarte bun, plin, elegant. Devine dizgratios peste 13-14 grade, alcoolul e o idee cam in fata, in total pare a fi un vin maricel. Mi-as dori sa-l intalnesc peste vreo 5 ani. Poate pana atunci o sa gasim si la Vinexpert un PN romanesc de 88-90 pct la banii astia. Pe cel de fata l-am luat din centrul Bruxelles-ului cu 64 de lei si-i dau 87 pct.

GoodWine 2012, editia de primavara

    A fost frumos. Nu stiu daca recenta intrare in drepturi a primaverii a avut acest impact asupra oamenilor, dar atmosfera a fost vesela, dezinvolta, prieteneasca. N-am mai vazut expozanti motaind plictisiti in fundul standurilor, am vazut oameni activi, profesionisti, implicati, concentrati pe scopul cu care au venit. E printre primele dati cand aud pareri pozitive dinspre unele standuri catre altele. Cel mai important aspect este insa nivelul de calitate al vinurilor, radical imbunatatit, ca medie, fata de alte targuri. Cred ca am incercat spre 90% din vinurile expuse in cele 10-12 ore petrecute la targ vineri si sambata si mi-e greu sa-mi aduc aminte de vreunul dizgratios. Lista completa a noutatilor si nu numai, AICI.

    Cele mai mari surprize au venit de unde toti ne asteptam cel mai putin: dinozauri ca Jidvei sau Cotnari. Pe Tarnave a descalecat recent oenologul Marc Dworkin, autor al placutelor Enire si Alire, care demonstreaza de la prima incercare ca daca se vrea producerea unui vin de soi, cu siguranta se poate. Au fost prezentate patru vinuri albe din seria Owner's Choice, numite Ana sau Maria - Feteasca Alba, Chardonnay, Pinot Gris si Muscat - care mai de care mai laudate de cunoscatori. Ultimul cred ca e facut de Ioan Buia. Diversitatea preferintelor publicului catre unul sau altul denota faptul ca toate sunt excelente. Cu greu m-am hotarat sa-l clasez pe primul in topul personal. Nu intru prea mult in note de degustare, punctaje si alte amanunte, sunt sigur ca veti vrea sa descoperiti singuri aceste noi vinuri de Jidvei, probabil in magazinele de specialitate vor fi in jur de 50 de lei. Asteptam si de la Murfatlar - liderul de cantitate - aceleasi vinuri de calitate, pentru ca deocamdata, alaturi de insolventa n-am vazut decat preturi mari si multe promisiuni.

    Pe partea de vinuri rosii, ziua 2, cel mai mult m-au surprins cele ale unui producator maghiar de 120 ha langa Pecs, Crama Vylyan. Pinot Noir, Cabernet Franc si niste cupaje grandioase. Preturi nu foarte mici, insa nivel de calitate premium, multe medalii pe soldurile sticlelor. De urmarit cu atentie. 

    Casa de vinuri Cotnari - a nu se confunda cu stiti-voi-cine - a fost a doua revelatie. Inainte sa fac un tur de orizont, vuia toata lumea buna in jur: Cotnari si Jidvei. Din gama entry am gustat o Busuioaca superba, despre care mi s-a spus ca o vom putea gasi incepand de la 30 de lei, iar din gama Simpozion (la Atena, Moscova sau Roma) am vazut in primul rand o Grasa cum nu stiu sa fi fost vreodata de la Stefan cel Mare incoace, o Tamaioasa sec si o Feteasca Alba dragute foc! Pret de plecare: 40.

    Zabovind la capitolul "exotice", trebuie sa spun ca am incercat si vinurile Liliac - investitor austriac in Transilvania - dintre care se remarca Sauvignon-ul. Muscatul mega-dulce (120 gr/l) in stil EisWein facut dupa uscarea boabelor pe pat de paie cateva luni cred ca va arata si el foarte bine in viitor, dupa o perioada de imbatranire la sticla. De la 65 de lei.

    La Avincis m-am reintalnit cu Feteasca Regala 2010 echilibrata si proaspata, m-a cucerit cupajul de FR cu Pinot Gris. Welcome drink a fost oferit de Raluca Bauer - Cramposie spumant - o bunatate onctuoasa si elegant aromata. Cramposia, nu Raluca, bai! Cei care inca nu incercasera vinurile de la Stirbey (Novac, Negru de Dragasani, Cramposie Selectionata, Feteasca, Tamaioasa sec sau dulce, Cabernet, Merlot si altele), sunt sigur ca au fost impresionati. Ajungand acasa dupa a doua zi de targ am facut si un experiment cu un Novac 2008 de aici, lasandu-l in decanter 24 de ore. Superb vinul. Intre timp a aparut 2010, foarte proaspat si fructat, colectionarii proprietari de locuri de pastrare serioase au unda verde.

    Despre Cricova, Garling si Schlumberger n-o sa spun prea multe, pentru ca produsele lor nu mi-au fost tocmai pe plac. Nici la Rotenberg nu am gasit ceva multumitor, din pacate unul dintre vinuri era foarte tulbure, asemanator cu mustul in prima zi, altul extrem de alcoolic - nu mai stiu care cum.. Domeniile Ostrov si Cotnari sunt singurele de la care n-am incercat nimic, poate si de aici impresia generala de vinuri foarte bune. Casa de vinuri Husi vine in primul rand cu niste noi preturi foarte mari fata de cele cu care eram obisnuiti pana acum, o gama-doua premium, noi, dar mai e de lucru. La fel si la Samburesti. Vincon avea o fata frumoasa la stand, am incercat cateva vinuri din seria Ambrosio, pe care le vad rar pe piata, insa nu m-au convins. Bulgarii de la Miroglio a fost si ei prezenti si probabil au avut vanzari foarte bune, pentru ca unele vinuri pe care le urmaream mai demult n-am reusit sa le gasesc in niciuna dintre cele doua zile petrecute acolo. N-au vinuri rele.

    Senator a fost un motiv de bucurie, pentru ca am descoperit ca nivelul de calitate a crescut usor, au aparut vinuri noi, multe bio. Printre alte cateva a iesit in evidenta o Babeasca Neagra - nu ma intrebati care, ca era noua - care a si dat nastere dilemei daca nu cumva potentialul este superior Feteascai Negre.

    Vinurile de la Vinicola Averesti, desi inca indisponibile oficial in Bucuresti, si-au pastrat cu succes prospetimea si aromele intense, am vazut multa lume incantata de dansele. Si daca tot suntem in Moldova, Gramma si-a ales din nou pozitia strategica la intrarea in targ, asa ca era cam greu sa prinzi loc la ei. La coatele mele ascutite insa, am reusit pana la urma sa vad editia a doua de Cuvee Visan, intr-o alta imbracaminte, dar mi-au placut si celelalte albe. Vinuri bune, la un pret mai mic decat cel de lansare de anul trecut - multumim.

    Vinarte a vrut neaparat sa ne dea gata cu un Mircea 2000 la sticla Magnum si a reusit. Impresionant cat de bine arata turnat in pahar imediat dupa deschiderea sticlei. Daca vorbim de vinuri mari in spatiul romanesc, cred ca acesta face parte cu prisosinta din categorie. Aperitivul a fost un SB Castel Starmina 2011 - o superbitate la 12-13 lei cat e in hyper-market, iar desertul un Mircea 2009 foarte proaspat, putin colturos, insa cu potential. La main course a fost si-un Matei 2008, despre care insa doar cei rau intentionati pot avea o parere mai jos de "sublim". Si Rieslingul baricat Terase Danubiene se afla intr-o forma de zile mari. Noua Feteasca Neagra high-class, Swallowtail Gran Reserva 2008 (2007 nu s-a facut din motive de mentinere ridicata a stachetei de calitate pentru aceasta gama) - o sa o mai studiez.

    SERVE: mai e nevoie sa amintesc de castigarea campionatului la raport calitate/pret cu Vinul Cavalerului? Nu cred, asa cum nu cred ca e nevoie sa mai insist pe roze-urile superbe din seria amintita sau Terra Romana. Sunt vinuri cunoscute, nu s-au nascut saptamana trecuta si vor sa ne impresioneze prin asta; ne impresioneaza insa prin calitatea constanta si preturile prietenoase. Ce-mi place mie cel mai mult: orice vin cavaleresc pentru every-day drinking (Merlot-ul a primit o gramada de laude de la publicul la care am tras cu urechea), albele (terra)-romanesti, Cuvee-urile Charlotte si Amaury.

    Metro a venit cu cateva fete frumoase dar si somelieri de prestigiu pentru a-si promova gama proprie, din care am gustat doar un cupaj rosu, Pierre (Unicom - DaVino) dens, barbatesc, acceptabil si la pret - e vreo 30 si ceva. Am ratat un Brunello 2007 despre care se spune ca se vinde la 60 de lei. Mi-ar fi placut sa vad DaVino in flesh and blood, asa cum mi-ar fi placut sa (re)vad Minis, Basilescu, Halewood, Lacerta, Segarcea, Urlati, Nachbil, de ce nu chiar Tohani sau Oenoterra.

    Cramele Recas: aici am asistat la un interesant show gastronomic, molecular caviar wine, nu inainte de a vedea un Muscat Cocosul intre vii foarte reusit, alaturi de Sole-urile deja consacrate intre vinurile albe si roze premium ale Romaniei. Noua gama de retail Castel Huniade ne aduce sticle si etichete cu un design modern, adaptat pietei, si vinuri pe toate gusturile: seci, demiseci, demidulci, albe, rosii. Am uitat total sa intreb de Solo Quinta 2011, dar ne mai vedem, daca nu-l iau singur pana atunci. Daca a luat cineva din greseala un telefon de la stand, e rugat sa trimita cumva macar agenda.

    Budureasca: luasem cu cateva zile inainte direct de la crama o cutie cu 6 vinuri diferite, ba chiar imi propusesem sa fac un singur review despre ele en-primeur, ca sa stie lumea ce sa caute, deci nu va dezvalui prea multe despre vinurile de aici, zic doar atat: Chardonnay, Pinot Noir, Reserve. N-am apucat sa termin de baut cutia, dar nu mai am mult, muncesc din greu. Un plus de calitate semnificativ.

    Daca dupa inchidere s-au gasit urme de unghii pe pardosea, sunt ale mele, am fost tarat cu forta la Oprisor, sa vad noua Rusalca Alba si Nenumita. Vinuri foarte bune, de top, insa cea mai mare placere ramane discutia istorica...aa pardon..despre istorie, cu domnul George Moisescu. Imi pare nespus de rau ca n-am putut-o continua si dupa targ, sper sa mai avem ocazia sa ne vedem la vreun eveniment de gen, de fapt in orice ipostaza. Lasand la o parte faptul ca am avut in premiera un dialog pertinent cu cineva priceput (chiar autor) despre marketing-ul si promovarea vinurilor Oprisor (fara a ne opri aici), va pot spune ca am inteles multe lucruri, mai mult decat atat recunosc ca am avut multe de invatat.

    Una peste alta, un eveniment foarte reusit, pentru care trebuie sa fim recunoscatori, in afara de organizatori, celor care fac vinurile, din ce in ce mai bune. Lume multa, presa, televiziuni, blogeri, pasionati, amatori - nu m-ar mira sa se fi batut recordul de audienta all fairs/times. Multumesc pentru invitatie unora dintre producatori (desi ei nu stiu ca au facut-o), multumesc pentru compania placuta prietenilor care m-au insotit, tramvaiului 41 care asculta indemnurile maestrului Gica Petrescu de fiecare data. Am fost zgarcit cu pozele, dar asta conteaza mai putin, important e ca exista o evolutie in domeniu.