Vinurile din 2013 in cifre

    Am rostogolit cele cateva coloane ale legendarei pagini Excel, rezultand asa:

• anul acesta am incercat 766 de vinuri diferite, 355 romanesti si 411 straine, dintre care:
• 125 din Italia (medie pret: 65 de lei, medie puncte: 84,7)
• 89 din Spania (medie pret: 55 de lei, medie puncte: 85,35)
• 78 din Franta (medie pret: 58,3 lei, medie puncte: 84,27)
• 27 din Bulgaria (medie pret: 49 de lei, medie puncte: 83,4)
• 20 din Germania
• 11 din Moldova
• 10 din Australia. Spre deosebire de 2012, care a fost un an al diversitatii, acum m-am concentrat pe clasici, in limita disponibilitatii acestora.
• Romania costa 41,4 lei si are 82,3 puncte - suntem inca departe.
• daca as fi platit cate o sticla din fiecare as fi cheltuit 37.500 de lei

Topuri:

• Cele mai bune spumante romanesti (84pct):

• Zarea 100 Brut Nature
• Recas Sole (Chardonnay)
• Casa Panciu Brut (FA, FR si Aligote)

• Cele mai bune rose-uri romanesti (peste 84):

• Domaine Ceptura Roze 2012
• Liliac 2012
• Halewood Byzantium 2012
• Crama Atelier Arezan 2012
• Lacerta 2012
• SERVE Terra Romana 2012
• Rotenberg Rapsod 2012

• Cele mai bune non-seci romanesti (85+):

• Domeniile Boieru Cardinal 2009
• Averesti Busuioaca de Bohotin 2013
• Logos GewurzTraminer 2008
• Basilescu Feteasca Alba Epoque 2008

• Cele mai bune vinuri albe seci romanesti (87-90pct):
• Davino Rezerva 2009
• Davino Domaine Ceptura Blanc 2005 - Magnum
• Davino Alba Valahica 2011
• Liliac Sauvignon Blanc 2012
• Davino Riesling Italico 2009
• Davino Domaine Ceptura Blanc 2011
• Davino Sauvignon Blanc Edition Limitee 2009
• Casa Isarescu Sauvignon Blanc Rezerva 2010
• Davino Rezerva 2011
• Davino Domaine Ceptura Blanc 2012

• Cele mai bune vinuri rosii romanesti (87-90pct):
• Vinarte Soare 2000 - +93 de puncte!
• Vinarte Soare 2003 si 2009
• Recas Cuvee Uberland 2011
• Alira Grand Vin Cuvee 2011
• Rotenberg Ceptura 2007 si 2008
• Rotenberg Clasic 2006
• Oenoterra Merlot Domnita Ruxandra 2010 - Magnum
• Segarcea Principesa Margareta
• Segarcea Minima Moralia Recunostinta 2008 si Daruire 2010
• Oprisor Smerenie 2007
• Oprisor Cabernet 2007 si 2010
• Divine Area Pinot Noir Luscan 2011
• Vinarte Prince Matei 2009
• Senator Private Collection 2008

Exista inca unele vinuri pe piata care s-ar califica in intervalele de puncte de la fiecare categorie, dar le-am incercat anii trecuti. Exista si cateva pe care le-am punctat sensibil mai bine anul acesta, asa ca meritau amintite.

• Albe straine:

• Rosii straine:

Politica si Feteasca Neagra 2008

    In cadrul clubului de vin, nou infiripat pe strazi cu nume de mari poeti, a avut loc o foarte importanta sedinta, cu tema Feteasca Neagra 2008, tot ce misca. Folosind resurse mai mult sau mai putin ortodoxe am reusit sa facem rost de exemplarele reprezentative, pe care le-am tot analizat in diferite stadii dupa dechiderea sticlei, in ordine diferita. A fost un dialog aprins, dar constructiv, iar rezultatele au fost cel putin surprinzatoare, notele fiind mult mai mari decat ma asteptam initial, dar pe buna dreptate:

    Cel mai scump vin a tinut sa ne reaminteasca de haosul de pe piata, fiind si cel mai slab. Mie mi-a inspirat concentrat de struguri, acetona, alcool in afara corpului, prune in fermentatie, parfum ieftin, fals, coafat. Gustativ e un pic mai asezat, as da vreo 20 de lei pe el. N-a fost pastrat in conditii optime - are circumstante atenuante - de Hyperion e vorba.

    Segarcea: ca de obicei rosiile de aici nu debordeaza de tipicitate, dar sunt bine facute. Parerile onoratilor politicieni au fost aproape identice: eleganta si finete, echilibru de invidiat. Are medalie de argint la Vinalies de Paris.

    Vinarte a avut defect de dop, imi pare rau ca n-a intrat in concurs. Data viitoare.

    Stirbey: frunza de nuc, astringenta ridicata, ciocolata (?!) si.. pareri impartite.

   Tohani Special Reserve e un vin in care fructul e cuvantul de baza, liniar, vioi si aspru, rustic, taninuri cam verzi. Oricum, a fost cea mai mare surpriza.

    SERVE: complexitate, aciditate joasa, lemn. Chiar daca n-a prins primele locuri, s-a prezentat peste asteptari.

    Purpura Valahica a strans partile bune din Tohani si Terra Romana, rezultatul fiind un vin amplu, si intens. Si aici apar note de ciocolata.

    Pentru cine n-a incercat Ancestral doar atat: cel mai bun! Nu se mai gaseste pe piata, dar versiunea imediat urmatoare, 2009 inca exista si e cel putin la fel de buna.

    Experienta aceste degustari se materializeaza in concluzia ca Feteasca Neagra are o anume tipicitate, dar in multe cazuri e ascunsa de injectii, Merlot, machiaje si alte porcarii, din cauza subtirimii care trebuie consolidata, ca sa nu crape prea repede. E un soi care nu va putea oferi niciodata vinuri cu adevarat mari, iar potentialul de invechire e limitat. Dealu Mare pare a fi zona ideala, dar struguri se pot cumpara de peste tot. 2008 e primul an in care cam toata lumea a facut o Feteasca Neagra foarte buna.

    Data viitoare batalie mare: Vinarte vs. Rotenberg, 2006-2007-2008, bineinteles Merlot. Si poate la desert o Purpura Valahica vs. Crama Basilescu, Feteasca Neagra 2009. Sau o Vega Sicilia Valbuena Magnum 2003... 

Vinuri mature romanesti la Pogany

    Iar lectia invatata saptamana trecuta la Madame Pogany a fost asa: Cantus Primus s-a deschis exceptional la inceput, in timp ce Swallow Tail era aproape de nebaut, in schimb, dupa doua ore, situatia statea exact invers. Cred ca prefer varianta b.

    Am o generozitate acuta in punctare in ultima vreme?

O degustare antologica: Davino Rezerva, Summus, Dromos, Mas d'En Compte

    Cele 4 vinuri pe care le-am prevazut a face parte din aceasta degustare, desfasurata in compania altor 3 prieteni intr-o mica pizzerie unde taxa de dop e doar 10 lei, ar insuma vreo 370 de puncte Parker, asta doar daca vestitul critic si-ar baga nasul intr-un pahar de vin alb romanesc, cum ar fi:

    1. Davino Rezerva Alb 2009: ansamblaj de Sauvignon si Riesling Italian, cu 14.4% alcool, despre care multi iubitori ai vinului spuneau la aparitie ca e cel mai bun alb romanesc. Nas superb, de citrice bine coapte, mineral, o idee de fagure, de o complexitate greu de descris, extrem de atragatoare, cu multe substraturi, vin mare. Culoare verzui-galbuie. In gust se simte baricul (6 luni), aciditatea e la cote superioare, are o finete specifica marilor albe frantuzesti. Aromele, care in miros au o intensitate 2/5, in gust sunt si mai jos. Sunt momente cand apar note afumate, altele cand apar note amarui, de migdale. Structura, post lung, elegant. Puncte? Trebuie sa iau in calcul ca e alb, ca Riesling-ul n-are pedigree - dar poate e numai o prejudecata. Greu de punctat la cat e de complet. L-as situa in intervalul 89-92. Din cunostintele mele s-a vandut exclusiv in doua magazine pana acum, cu preturi maricele, dar producatorul si-a deschis recent alte canale de vanzare, printre care magazinele online. 

    2. In ordinea numerelelor de pe tricou a urmat Mas d'en Compte 2009, un asamblaj de Garnacha Tinta, Carignena si Cabernet Sauvignon care are nici mai mult nici mai putin decat 96 DE PUNCTE PARKER! Problema e ca le cam are pe buna dreptate: nas care aduce si-o mica idee de prospetime, insa in primul rand avem piele, pamant, ciuperci, fructe negre inchise, smoloase. In gura e absolut magnific. Se simte ceva fruct, aciditate (si astringenta) care abia se pregateste sa inceapa procesul de cizelare, visina, cafea. Are croiala de vin mai mult decat mare. Chiar mi-e greu sa dau o nota, dar sub 93 n-am cum sa ma bag. Un vin pentru Nouveau Riche zicea cineva.. Sa-l trecem totusi in tabel cu 96, pentru ca a fost prima data cand am trait sentimentul ca m-am apropiat foarte tare de tavan (100pct), l-am vazut deasupra mea. Nu indraznesc sa ma gandesc cum va arata Compte-le peste 3 ani. Vreo suta suta de lei/daca stii de un' sa-l iei. Pam-pam. Daca face cinste Oprisor cu cate o sticla de asta in fiecare zi, inchid blogul vreun an.

    3. Pe Summus 2006 l-am luat din Italia cu vreo 30 de EUR si a fost vinul cu care m-am inscris in concurs, dar n-am prins medalii. Departe de mine gandul ca a fost slab, insa dupa cel de mai sus 90 de puncte sunt mizilic. Este produs dintr-o clona de Sangiovese dezvoltata de Banfi, la care se adauga Cabernet (cel mai mult, vreo 40%) si Syrah, ultimele doua venind din vii cu 2100 de plante/hectar! Prima eticheta a fost produsa in 1985, iar vinul se prezinta cam asa: nas sobru, elegant, pentru gentlemenii care joaca bridge, cioco neagra, cirese amare, espresso, feriga, pastrama de vita neafumata, uscata. Corp mediu+, fara rest de zahar, tanin catifelat. Lasa impresia unei usoare caderi in corp, care cred ca apare din cauza salivatiei pornita de la aciditatea activa. Sa ne gandim ca e ultimul Summus scos pe piata, deci cel mai proaspat. E un vin de baut peste 4-5 ani. Acum 89-90 pct.

    4. Dromos 2006 e tot un super-toscan, in care s-au amestecat Sangiovese, Alicante, Cabernet Sauvignon, Cabernet Franc si Merlot si, ca toate rosiile de azi, are 14,5% alcool. Nas condimentat, greu, cu subtonuri de fructe negre, oarecum new world, prune, marochinarie fina (manusi de dama din piele); are 91 de puncte Parker, alcoolul care nu se simte deloc, chiar daca vinul depaseste 21 de grade. In gura e acid, fructat, lemn (cafea timida) bine incadrat in peisaj, visina aproape coapta. Vazand cateva toscane mari 2006, anul nu pare a fi unul de super-top, poate asta e si motivul pentru care ajung la noi in pahare. Oricum, 90pct si in jur de 145 de lei in Romania.

    In incheierea partidei unul dintre comeseni a tinut sa scoata din maneca un Golem rosu, sa vedem cum se prezinta intre atatea repere internationale. Parerea a fost unanima: nu ne asteptam sa fie acolo, dar a fost! Se simte Feteasca aia Neagra marca Basilescu care-i da splendoare, toti Toma Necredinciosii au fost convertiti; dar un review mai amanuntit al acestui vin am facut intr-un post anterior.

    Next meeting: cupaje rosii romanesti de top, promotia 2006. La start: Cuvee Uberland, Cuvee Charlotte, Flamboyant, Origini Reserve, si Prince Matei in deschidere.

Best Romanian wines in 2012

    Sunt cateva nume importante care lipsesc, dar le-am baut anii trecuti, sau deloc.
   
    Vinurile sunt in plaja 87-93 de puncte, puse impaciuitor doar in ordine alfabetica.

Martedi? Pogany!

    Seria degustarilor de marti - de exceptie as spune, si nu numai de data asta - a continuat cu un nou episod la restaurantul Madame Pogany. Etichetele de top prezentate in prealabil nu au atras atata lume pe cat ma asteptam, dar s-au umplut cateva mese. Joaca de-a punctele e ca de fiecare data incitanta, parca s-a vorbit mai mult despre vin decat alte dati. Probele "din concurs" au fost urmatoarele:

- Chateau Haute Cariziere, Muscadet, 2006

- Bodegas Avanthia, Godello, 2009

- Golem Alb, Crama Basilescu, 2011

- Cuvee Amaury, SERVE, 2010

- Cuvee Charlotte, SERVE, 2008

- Golem Rosu, Crama Basilescu, 2008

- Argentiera, Tenuta Bolgheri, 2007 (CS+M+CF)

- Gigondas, M. Chapoutier, 2006 (GSM)

- Hecula, Bodegas Castano, 2008 (Monastrell)

    Notele mele:

    Cateva vorbe:

- am incurcat doar Hecula cu Gigondas la testul de recunoastere a vinurilor (bausem un Hecula 2009 candva, Gigondas - tot asa, o singura data).

- noul Golem alb are un miros intens, dominat de note de mar, alaturi de care se mai pot descoperi nuante de miere, flori de salcam, corcoduse - toate se simt foarte bine si in gust. Se remarca o liniaritate, constanta a senzatiilor de la miros pana la post-gust, nu e un vin inselator. Aciditate ridicata. Si binevenita.

- Amaury n-a fost in cea mai buna forma de data asta, pentru ca stiu foarte bine vinul, pentru mine e un reper, un clasic 85 pct, fata de care de multe ori urc sau cobor in alte evaluari. Nu va mai transmit notele de degustare, pentru ca nu sunt cele "adevarate".

- proba 3 n-a mai fost punctata, prezentand semne evidente de oxidare

- proba 4: lanterna rosie: un vin fara prospetime, cu un rest de zahar foarte mare, si el a prezentat note oxidative

- Hecula: un Mourvedre despre care toata lumea a zis ca-i un cupaj din care sigur nu lipseste Syrah-ul, datorita notelor de asfalt si cirese. Mi-am notat intr-un colt: GSM? Am nimerit M.

- despre cele doua vinuri romanesti de top s-a scris foarte mult. La acest blind au evoluat diferit, startul fiind in favoarea SERVE, Golemul a revenit pe ultima turnanta, trecand in fata, pentru ca la final sa treaca linia de sosire la fotografie.

- Chapoutier: dezamagitor la inceput dar in urcare ca si calitate, odata cu trecerea timpului. S-ar putea ca proba si timpul de la deschidere sa fi fost prea scurte/mici.

- Argentiera e flag-ship-ul celor de la Bolgheri, Tenuta Argentiera din DOC-ul Bolgheri e un vin de inalta clasa, care din fericire ajunge si in rafturile noastre (EthicWine) la un pret similar cu ce e pe-afara, dar nu e ieftin. Un cupaj clasic bordolez, de Cabernet S si F, cu Merlot intre ele, pe care il mai degustasem.. chiar inainte de inceperea concursului oficial, la magazinul amintit. 93-94 de puncte, complex, liniar, structura, post-gust infinit. Se aseamana foarte mult cu BDX-urile tinere, sunt sigur ca in timp va evolua similar.

    Ehee, si cu Argentiera, care a fost plasat ultimul in blind a inceput de fapt o noua degustare, mai restransa, urmand Terrunyo Carmenere 2008 (nu l-am vazut pe nicaieri sub 90 pct), Les Fiefs de Lagrange 2003 cel putin la fel de bun, despre care v-am spus cate ceva data trecuta, Feteasca Neagra Ceptura 2010 (o visinica subtirica la prima vedere, insa cu lemnul deja bine integrat, aciditate ridicata, vioi, fructat, note comune cu Purpurele anilor trecuti, 86 pct) si Feteasca Neagra Corcova 2011, care pare cu totul alt soi fata de Davino in gust, pentru ca mirosul e la fel, are o cadere in corp, insa si un subton fin de Tiramisu - 84. 

    Ultimele trei vinuri s-au lasat destupate prin bunavointa celor de la EthicWine, care promit un site modern in curand si chiar un magazin online in toata regula. Era nevoie, pentru ca in afara de crema vinurilor romanesti, selectia internationala este deosebita si toate sunt la preturi mai mult decat competitive. Daca aveti drum in zona Floreasca, n-ar fi rau sa bagati capul pe usa, sunt cateva oferte de nerefuzat zilele astea.

    Martea viitoare vor fi mai putine vinuri la Madame, insa vom incerca asocierea lor cu mancarea. Feel free to join us!

IW..cum?

    Stralucirea acestui concurs international de vinuri desfasurat la Bucuresti, in perioada 7-10 iunie, a durat doar cateva minute, in care smart-phone-urile celor interesati au accesat pagina cu rezultatele. A fost dintr-o curiozitate impletita cu neincredere, zambete ironice, ba chiar hohote de ras la vederea unor "piese" notate generos de juriul cel putin controversat. Eram la acest frumos eveniment si am luat parte la reactiile multor iubitori de vinuri. Din pacate am tras cu urechea si la spusele unora care au fost implicati, iar ce am auzit despre onestitatea (ascunderii) identitatii unor probe n-a fost de bine. 

    Ceea ce nu agreez este lipsa de transparenta, si aici nu ma refer la opacitatea plexiglass-ului instalat in salile de degustare de la Romexpo, ci la publicarea tuturor probelor inscrise, macar la inceput daca nu si insotite de notele uneori rusinoase de la sfarsit. Una dintre explicatiile primite a fost ca nu trebuie sa uitam ca intrecerea se desfasoara totusi pe banii producatorilor si e lesne de inteles ca nu le-ar pica bine la stomac, ca vreun vin de bani multi sa ia 77 de puncte. Traind in Romania pot inghiti scuza, insa mi se pare ca se poate traduce si asa: voi dati 70 EUR ca sa va cantarim o sticla si noi stim ca cel mai bine ar fi sa nu fie rau. Daca vreun producator nu e de acord cu cele de mai sus - sau jos - e rugat sa prezinte public lista completa. Nimeni? Asa ziceam si eu...

    Componenta juriului, dar si a staff-ului implicat ca suport e iar cel putin discutabila. In primul rand nu-i corect ca reprezentanti/angajati/colaboratori ai producatorilor sa calce pe-acolo. Pentru ca putem interpreta foarte usor si asa: Liviu  "Oprisor" Grigorica - 7 medalii, Dan "Metro" Boboc - 2 medalii, samd. Dl. profesor Viorel Stoian [tot respectul pentru "retragerea" in pozitia de presedinte onorific] ne impartaseste din vasta experienta prin grafice complicate in "Marea carte a degustarii vinurilor" ca dupa 50 de ani finetea simturilor umane cunoaste o scadere moderata pana pe la 65, dupa care unghiul devine extrem de abrupt. Apai sa-mi fie cu iertare, dar ADAR-ul intrece orice masura in privinta asta: Aurel Popa are 72 de ani, Mihai Aldescu 69... Despre ceilalti, ai caror varsta foarte inaintata e tradata de fotografii n-am gasit date concrete online, insa nume ca Namolosanu, Heroiu, sau Dorin Popa nu cred sa fie departe de frumoasa senioritate de mai sus. Selectionerul echipei (n-am habar cine face alegerea asta) poate fi banuit in acest context de sindromul nu dam drumul ciolanului, astia tineri sa-si astepte randul.  Iar unul dintre subiectele foarte fierbinti de la posturile de stiri din ziua de azi e similar cu alte chestii din trecut. Doar si la vie trebuie sa mai scrii cate-o carte din cand in cand. Sper ca urmarile sa fie altele in cazurile contemporane. Incercati sa deveniti membri ai acestei asociatii pentru alte surprize din categoria de mai sus. Eu cunosc oameni care au facut si/sau fac vinuri la care ilustrii maestri de mai sus nici nu visau pana acum cativa ani, dar care a trebuit sa astepte ani ca sa faca parte din chestia asta fara vigoare. Daca (sa zicem teoretic) faci cap-coada un vin de 90 pct, ai studii de specialitate pe-afara, e mult prea putin pentru ei! S-ar putea sa pici la recunoasterea Ch-ului dulce Murf 1925, insa daca ai lucrat 30 de ani la un producator care n-a scos in toata istoria sa ceva peste 70 pct, esti pregatit! Ne-am cam plictisit de Statiuni de Cercetare, Vai Calugaresti si alte stabilimente fara alte performante mai mari decat inventarea unor soiuri pentru comunisti. Incercati sa ghiciti din poze, media de varsta a partii straine a juriului, fata de cea romaneasca. Click! Dar de ce mi-as dori sa fac parte din echipa Dino, fiind (tot teoretic) un foarte bun degustator? Nu m-as amesteca ;)

    Hai sa aruncam o privire pe medaliile primite de vinurile romanesti, prima coloana e pretul aproximativ (daca exista/se stie), a patra notele oficiale:

    Un aspect interesant care intareste neincrederea in concursul respectiv e galagia moderata (din spatiul virtual) a castigatorilor. Pana acum, vuia 3 zile Facebook-ul daca nu-s ce vin lua o medalie, insa in cazul de fata am vazut maxim o poza cu toate la gramada din partea fiecarui producator premiant. Le-o fi fost si lor rusine de marimea notelor, desi sunt sigur ca legarea medaliilor de gatul sticlelor nu va mai fi insotita de acelasi sentiment.
    Punctual ar fi prea multe de spus, asa ca incerc sa concentrez in cateva vorbe, in afara de scurtele comentarii acide din lateral: Oprisor se face de ras (a cata oara?) cu note mai mari pentru vinurile ieftine, Castel Vinum nu stim cine e, nu exista pe piata, langa care mai asez cativa de care n-am auzit, multe vinuri au primit note mai mari cu cel putin 10 puncte decat sticlele similare aflate pe rafturile magazinelor mari, soiuri romanesti medi(ocre)i sunt ridicate in slavi ca un cal breaz, cativa producatori maricei au preferat sa impinga aici vinuri mai ieftine care au mare nevoie de impulsuri, pentru ca sunt produse in cantitati mari, evitand sa se prezinte cu piesele de rezistenta (sper!). Discordanta totala intre preturi si puncte ma face sa ma gandesc la mai multe variante: ori producatorii sunt atat de slabi incat nu stiu sa-si evalueze bine calitatea, ori juriul bate campii, ori s-au intamplat si chestii murdare.
    Din pacate toate aceste disfunctionalitati arunca intr-o lumina proasta si alte competitii de gen, pentru ca nimeni nu mai ia in seama evenimentele care dau rezultate cel putin ciudate, iar producatorii mi se par cu un pas in spatele progresului real, corect, cand dau curs acestor invitatii. Chiar daca ai luat aur si stii ca-l meriti, ti se pare de bon ton sa te afli intre alte nume despre care toti stim ca...?

Degustare Tamaioasa la Pogany

    Avem o scala. In gat, in experienta, in placere. Judecam tehnic, avem fiecare un model de tipicitate in cap. Cum nu prea am vazut aceleasi note la Parker-WE-WS-Jancis-Penin-Falstaff-decantalo-etc.. m-am intrebat de ce? Pentru ca abordarea si gusturile difera. Aseara vorbeam cu cineva care a dat un punctaj foarte mare unei Tamaioase (95 pct.), care categorisea vinurile un functie de soi. Adica o Tamaioasa perfecta primeste 100 de puncte. E un sistem pe care il agreez, dar pe care nu pot sa-l imbratisez total, cel putin nu in acest moment. Nu sunt de acord cu cei care puncteaza strict din perspectiva placerii, asa cum nu sunt de acord cu cei care puncteaza strict din perspectiva tehnica (cu toate ca aici e un plus). Iar cu cei care nu puncteaza nu sunt de acord deloc! Vinul e diferit, iar daca vorbim de romanesti, vorbim de raport calitate/pret. Trebuie sa facem o diferentiere intre un vin "bun", "mai bun", mai putin bun", "7 dopuri", "3 stele", "5 tirbusoane", etc. Vocabularul e clar ca e limitat, am spus-o si o repet de cate ori mi-aduc aminte. Nu inteleg nimic dintr-o descriere care contine termenii A, B, F, H, K, V sau X. Ii apreciez pe cei care puncteaza, pentru ca e cea mai buna concluzie care poate fi data, mi-ar placea. E altceva fata de "am baut un vin care avea note de fructe negre de padure, taninuri intense si post mediu". Nu vreau sa lansez rachete in eter fara tinta. Asta e opinia mea. Intre 87 si 92 de puncte cred ca diferenta e imensa. Sunt oameni care, ca si mine, beau/degusta sute sau mii de vinuri pe an. Personal, am 1300 de exemplare in mai putin de doi ani, din care 800 le-am inventariat, diferenta fiind vinuri pe care doar le-am incercat in oarecari ipostaze, fara sa am ocazia sa le evaluez pertinent, deci n-am emis puncte. Dintre astea, doar o mica parte au fost prezentate pe blog, dar asta nu are mare importanta.
    Vad cursuri, master-class-uri, prezentari, dar cred ca cea mai importanta parte - cand vine vorba de evaluare - e experienta. Simt lipsa catorva vorbe despre vin, atat la case "mai mari" cat si la cele de cartier. Nu e nevoie sa vina Marian Timofti sau Sergiu Nedelea, e suficient sa existe un pasionat care chiar vrea sa faca asta. Si sunt multi care o pot face fara a se limita la restrictiile impuse (moral sau financiar). L-am vazut pe Alin descurcandu-se admirabil la FRW (de ce au disparut aceste degustari?) pentru o prima prezentare, sunt sigur ca exista si altii care pot vorbi 10 minute despre subiectul respectiv. Ceea ce vreau sa subliniez e ca de degustari nu ducem lipsa - cel putin in Bucuresti - dar organizatorii ar trebui sa fie atenti la ce vor sa obtina dupa. De ce 95 si nu 75 de puncte? Care corp? Unde e post-gustul? E oxidat sau are doar note oxidative de la invechire? Mi-ar placea sa vad blind-uri in care specialisti ca experienta (nu neaparat profesionisti) sa comenteze fiecare vin in parte, justificand nota acordata, cu tot riscul unor surprize la final.

    10 Tamaioase marti la Pogany: vinurile au fost impartite in doua categorii, seci si non-seci, surpriza a fost ca la sfarsit ni s-a dezvaluit ca ordinea de inceput era aceeasi cu cea finala. Ca de obicei, vinul de la crama e cu cateva puncte peste cel luat din comert - indiferent de sursa! Pana la proba contrarie, raman la aceasta parere. Stiu un singur restaurant in Bucuresti care are temperatura controlata sub 14 grade Celsius. Mai stiu ca marii distribuitori se multumesc cu un beci de beton, dar imi place sa cred ca macar la hotelurile de soi exista sisteme de climatizare. E un subiect dezvoltat mai pe larg AICI.

Notele mele:

    Pentru mine surprizele placute au fost Isarescu si Basilescu, cele 4 vinuri prezente primind cu cateva puncte mai mult decat in degustari precedente, ceea ce arata ca Tamaioasa pusa la pastrare nu e o idee rea, lucru demonstrat si de Artisan-ul Aureliei Visinescu, castigatorul de azi. Oprisorul l-am vazut mai bine cu alte ocazii, despre Segarcea v-am spus pe larg cu putin timp in urma. Multumim pentru organizare, chiar daca presupusul cod galben de ploi a tinut multa lume in casa.

    Castigatorul oficial, obtinut din media participantilor il voi pune pe Facebook, cum apare stirea - pentru cine a dat deja "like" paginii Berbecutio.

Vinurile lunii mai

    Sa vedem ce a mai ramas dupa setul de vinuri slabe de data trecuta sau cele prezentate mai pe larg cu alte ocazii:

1. Cand e de dat Cezarului ce-i apartine, n-avem de ce n-o face. Poate va mai amintiti de Premiile de Excelenta Vinul.ro 2011 unde un vin rosu a luat Mare Medalie de Aur: Merlot Domnita Ruxandra, produs de Oenoterra. Daca inca nu va spune nimic, poate denumiri ca Barricat, Brutus sau spumantele Cashmere va trezesc amintiri. Ei bine, in afara de cel mai indicat spumant de party, Cashmere Tamaioasa Romaneasca, acest producator a reusit ceva de zile mari. In ciuda dopului inundat si a "deschiderii" destul de greoaie, dupa vreo 2 ore de decanter, rezultatul este fantastic: un Merlot intens, tipic pana-n maduva oaselor, trecut prin toate ciocolatele pe care le-ati incercat vreodata. 

Este foarte sec la final, dupa ce cu greu dispar si ultimele amintiri de fructe negre. Suntem martorii unui nou exemplu de ridicare a stachetei in domeniul calitatii vinurilor romanesti, asa cum am vazut anul acesta in mai multe locuri. [sunt si vreo 2-3 crame de la care asteptam mai mult, sau macar la fel, insa despre dansele alta data]. Este un vin exceptional, serie limitata de 4280 de sticle din care probabil vor aparea pe piata o parte mai spre mijlocul verii. 92 de puncte. N-am poza, pentru ca inca nu are eticheta.

2. Enira Reserva 2006, double magnum. Am asistat la un blind atipic, intre o sticla normala si acest urias numit si Jeroboam (capacitatea a 4 sticle normale), mie mi-a mers la inima damigeana. Nu mai exista pe piata, m-a cucerit prin finete si eleganta, fata de sticla normala care a parut mai rugoasa si predispusa la oxidare intr-un timp mai scurt decat butelca cea mare. 92 de puncte, un vin mare. Cateva note de degustare la sfarsitul acestui articol. Vinul lua 87 Parker in 2009 si se pare ca a evoluat pozitiv. Este un cupaj de Merlot, Syrah, Cabernet si Petit Verdot, cu miros de gem de capsuni, exceptional de catifelat, senzatii dulcege, tanini copti, aciditate perfecta. Greu de spus daca e la varsta ideala pentru consum, dar daca ramane aici, mai are vreo 2 ani in fata la acest nivel.

3. Pisano Progreso 2009, din Uruguay, a primit 90 de puncte. Cupaj de Tannat, Syrah si Viognier, impresioneaza prin echilibru. Si asta chiar a fost ultimul vin din magazinele belgiene..deocamdata. 60 de lei.

4. Am participat la o degustare de vinuri ale producatorului american Kendall-Jackson, oferita de importatorul Lerida la Athenee Palace Hilton. Ca si celorlalti participanti cu care am stat de vorba, mi-a placut cel mai mult Merlot-ul si Sauvignon-ul (ambele 86 pct), dar Cabernet-ului am fost nevoit sa-i dau 87. Syrah-ul l-am vazut la 88 alta data, Chardonnay-ul la 84 si Pinot Noir-ul la 85. Vinuri foarte bune, stil si terroir altfel decat suntem obisnuiti.

5. Sauvignon Blanc Domeniul Coroanei, Segarcea 2011, medaliat cu AG la Mondial du Sauvignon anul acesta. Aceeasi abordare frantuzeasca, la fel ca in cazul Tamaioasei si Feteascai Albe, cu arome retinute dar foarte placute si tipice, gust in acelasi plan, post cam (prea) acrisor. Oricum, 85 de puncte. Mai am in stoc Pinot Gris si Chardonnay, dar pot spune de pe acum ca aici am vazut cele mai mari progrese anul acesta, cel putin la vinurile albe/roz. Sau o sa ne amintim de 2011 ca de-un 2005 bordolez?

6. Merlot Easy by Enira 2008: 84 de puncte si vreo 35 de lei.

7. La 83 de puncte am intalnit multe: nou nascuta Feteasca Neagra 2011 de la Budureasca, care la fel ca Shiraz-ul pare sa aiba un frumos potential de invechire, miroase a sambure de visina amestecat cu lemn si cateva condimente. In gura arata foarte bine tehnic, persista gustul de visina/cireasa neagra. Dupa aerisire notele visinoase devin din ce in ce mai vagi, iar ansamblul aromatic devine serios, grav. Senzatii dulcege bine in atac, post mediu, caracteristic acestui soi. S-ar putea sa depaseasca intr-un an sau doi ultima FN Origini. 

- 83 (cu indulgenta) si pentru Barolo 2007 de la Zonin, capatat din Real la mega-oferta de 32 de lei in loc de 140. Sec, auster, tanin, caramiziu, tutun, zahar vanilat, ciocolata, gem de prune (asta din urma probabil venit la pachet cu oferta), post cu note oxidative. Vinul.ro i-a dat 92 acum 6 luni, dar nu cred ca a fost la oferta :) Nu e un vin pe gustul meu, in niciun caz nu face banii...aia multi.

- 83 cu plus pentru Sauvignon-ul sec "V" de la Recas: miros de 4/5, deci cam intens, dar pretul (17 lei) ne arata ca el se adreseaza unui anumit segment de clienti care prefera aceasta caracteristica. Atac bun, aciditatea compenseaza foarte bine notele aromatice, ceea ce ma face sa-l categorisesc drept echilibrat; citrice, miere, lemn?!?!. Excelent pe caldura (13%alc), partea de "fresh si baubil" fiind reprezentata din plin, detine un post gust surprinzator de lung. Nu mai am in memorie impresionantul 2010 (86 Parker), insa nici asta nu-i departe. Si avand in vedere preturile, personal l-as alege mai degraba pe dansul in defavoarea celui din gama Sole, pentru RCP-ul prietenos. 

- 83 pentru Feteasca Neagra Basilescu, gama Eclipse 2010, demisec: primul nas se situeaza exact la jumatatea intre prune si visine, o idee de lemn, piper, se cam simte alcoolul de aproape 15%, dar nu si faptul ca-i demi; astringent, taninuri bune, aproape coapte, foarte putin amarui, cat sa fie mai placut, greu, corpolent, pare nefiltrat. Unul din acele vinuri care lasa impresia ca peste cel putin 5 ani vor arata tot ce pot. 30 de lei.

- doar 83 pentru "pretuitul" Cabernet cu eticheta rosie de la Oprisor, 2009: 89 de lei la Cora, dar 80 la o carciuma din centru care probabil a incurcat borcanele. Miros si atac mega-comercial (vanilie, cacao, chiar tiramisu daca vreti) dedicat clar cocalarului de Dorobanti care n-are habar de chestii d-astea. Cadere mare in corp, post inexistent. E posesorul celui mai slab raport calitate/pret de pe piata, daca iau in calcul toate vinurile fara defecte ne-naturale baute de mine.

    8. Inca 5 care au trecut cu succes in clasa 82:

- Sauvignon Vinul Cavalerului, SERVE 2011 (22 de lei): IG Colinele Dobrogei, 12% alc, tipic, aciditate buna, struguri copti, citrice si flori. S-ar putea sa fie mai sus, pentru ca in barca e greu de judecat. 

- Sauvignon Castel Starmina, Vinarte 2011: miros aspru, prafos, usoare tente oxidative superbe, ce pot fi usor confundate cu un carcel uitat pe-acolo, insa rezultatul e frumos. Din pacate atacul fad, aciditatea scazuta confirma teama data de miros: nu-i corked, insa a stat undeva la lumina si/sau caldura mult prea mult. Nu mai zic unde, ca mi-e rusine de magazinul respectiv despre care am spus lucruri frumoase de cateva ori. Apos, usor amarui, fara post-gust. Nu e vinul pe care l-am gustat si (foarte) apreciat la Goodwine! Sper ca nu se practica la Vinarte mizerii (pe care..apropos...le vad din ce in ce mai des) de-astea: la targ din butoiul X, la fraieri din cel mare. 14 lei.

- abia lansatul Merlot rose 2011 de la (Vie Vin) Vanju Mare, posesor al unei medalii de aur la Mondial du Rose de la Cannes: 14% alc, exceleaza prin corpul elegant, e plin si gustos pe palat, miros parfumat interesant, insa nu chiar pe gustul meu. 27 de lei.

- Cramele Halewood Scurta, Viognier cu Tamaioasa 2010 din viile de la Sebes, demisec: miros de intensitate scazuta, Tamaioasa nu se simte deloc la rece, notele sunt in zona "ierboasa", dar si citrice simple. Nu cred ca l-as fi categorisit demi daca nu-mi spuneau pe sticla, atacul nu este dulceag, iar aciditatea ridicata se simte mai bine in post gustul lung si placut. Poate doar un pic de platitudine, de senzatii uleioase in corp ar putea fi un indiciu pentru restul de zahar - citricele din miros nefiind strapungatoare. Doar 12% alc - which is good. Nu inteleg de ce se lanseaza aceste vinuri dupa mai bine de un an de cand ar fi trebuit. Recomand si Sauvignon-ul din aceasta gama.

- tot de la Halewood vine un rose facut din Syrah la...Murfatlar. Un IG fara defecte, placut, simplu, cam piperat in gust. Nu mi se pare de bun augur denumirea "Murfatlar" pozitionata in mijlocul etichetei si nici absenta unui rosu veritabil din aceasta parcela. A facut parte din campania "Primavara in Rose" organizata de vinul.ro, din care imi propusesem initial sa incerc toate cele 24 de vinuri prezente, dar sper sa am ocazia sa trec prin "Vara in alb", daca se lanseaza si anul acesta.

- Busuioaca de Bohotin Princiar, Tohani 2010, demisec. De fapt numele de scena e Rose de Tohani si are un aur la IWCB 2011. Miros aproape absent - de-aia i-or fi dar frantujii atatea puncte, cu ceva coaja de lamaie (copyright George Mitea), notele trandafirii asteptate nu se regasesc nici in gust, care insa e  frumos, apos, nu prea se simte demi, imbuteliat feb 2012, deci proaspat.

9. Doua vinuri de 78 de puncte: Carmenere Misiones de Rengo 2011 si Muscat Ottonel 2010 de la Corcova. Olteanul pare frumusel pe deasupra, insa prea ierbos si amarui, corpolenta apoasa, gol la interior.

10. Ultima treapta (in afara de stricaciuni) este cea de 75 de puncte, pe care am intalnit un Merlot de Pietroasa 2009, IG Dealul Istrita, 11,5% alc: miros "cald" de mere rascoapte, mult prea spicy, acelasi atac de lemn vechi si piele tabacita, astrigent, taninos, lipsesc notele matasoase si de ciocolata. Subtonurile de lemn vechi sunt acolo, oricat ar vrea producatorul sa ne uitam in alta parte. O mica imbunatatire fata de 2008-ul de 73 de pct. Culoare cam "batraioara", caramiziu pe margini, 13 lei.

Tot aici as incadra spumantul Santa Julia extra-brut de la Zuccardi (Argentina) care pentru 39 de lei ne intampina doar cu miros de struguri acri si drojdii, cu o perlare placuta la prima vedere, pana se remarca bulele mari care se strecoara printre cele fine cu viteza si grosolanie (adaos de CO2 artificial). Merlot-ul din stanga tocmai implinise 20 de ani (8 EUR pe un site bulgaresc) si a fost primul din viata mea caruia n-am reusit sa-i scot dopul intreg (bine, nici n-am folosit unelte de calitate) si a primit 70 de puncte (mure intrate in fermentatie, ciocolata, post total oxidat, alcool iesit din corp) iar biciclistii de la Minkov pentru 20 de lei au primit 83-84 datorita prospetimii si baricului moderat.

Trei fetesti aliniate

    De data asta am ales doua sticle de Feteasca Neagra dintre cele mai scumpe de pe piata, impreuna cu una... mai medaliata. Nu a fost blind, au fost doi arbitri, va spun parerile mele care nu au coincis peste tot cu ale colegului de suferinta.

    Prima este Tohani 2008, DOC-CMD, 13,5% alc, cea cu eticheta de tabla, posesoare de Medalie de Aur la IWCB 2011. Nu stiu cum o fi picat medalia (desi banuiesc), dar vinul este prea acru. Nu este o acreala de otet, de vin alterat, ci pare de la struguri insuficient copti, asa s-a nascut si probabil asa o sa ramana. Depaseste pragul acceptabil de astringenta, asa ca de-aia am numit-o acreala. 30 de lei si chiar daca trebuie sa merg spre 80-81 pct nu recomand. Daca nu avea acea acreala probabil ar merge spre o medalie, pentru ca se vede ca are ceva potential. Si am terminat repede cu primul. 

    Wine no. 2: Purpura Valahica 2008. De ce nu 2009, ca si adversarul direct? Pentru ca ultima oara cand am incercat varianta mai noua nu mi s-a parut nici pe departe demna de acest meci. Ultimul vin este Crama Basilescu 2009 (Ingeri din micul Paris), abia lansat pe piata. La prima vedere cele doua par destul de apropiate, dar cand iei microscopul si Impitoyable-ul apar cateva diferente. Primele sunt de culoare, Davino etaland primele semne de invechire, abia perceptibilele borduri caramizii, in timp ce Basilescu e fresh, carnos, rubiniu, reflexiile fiind chiar spre roz. Aici nasul este mai agresiv, cu note de cafea si piper prafos peste fructele negre, alcool-ul inca nu e perfect integrat, Davino fiind mai putin agresiv si marcat de samburi de visina. Personal nu agreez visinele astea, sau ciresele in Feteasca, cu toate ca ele nu sunt neaparat un semn de lipsa de tipicitate. La Davino se simte o foarte usoara atingere a lemnului, in timp ce celalalt nu prezinta (inca) acest miros. Nivelul alcoolic este aproape identic, 14,3-14,4%. Din punct de vedere tehnic am luat in calcul cativa parametri, pe o scara de la 0 la 5:

- aciditate: Basilescu 4, Davino 2 - Purpura este mult mai plat, lucru si mai accentuat la versiunea 2009;

- echilibru: Basilescu 3, Davino 3,5; doar cel dintai are sanse sa mai creasca la acest capitol;

- post gust (lungime si calitate): ambele au primit 2;

- calitate (overall): Basilescu 4/5, Purpura 3,5/5;

    Desi pare ca le-am cam tavalit, vinurile s-au prezentat foarte bine, dar si pretul este pe masura, in jur de 80 de lei fiecare. Daca vreti, se poate considera ca scara a fost de la 0 la 20, dar n-a fost nevoie de analiza sub 15.

Notele finale sunt:

Feteasca Neagra Crama Basilescu 2009: 87 de puncte;

Fetesca Neagra Davino 2008, Purpura Valahica: 85 de puncte.

Daca as judeca doar dupa preferintele personale, as pune vreo 5 puncte intre ele.

Pogany's Tuesday: Feteasca Alba x 12.

    Nu stiu altii cum sunt dar eu de cateva saptamani reusesc sa raspund prezent la evenimentele organizate in acest restaurant. Imi plac concursurile, mai ales in orb, discutiile si parerile participantilor, am cunoscut multi oameni interesanti. Rezultatele reflecta desigur starea, sau mai degraba poza de moment a unui vin, nu se vor a fi litera de lege, si aici ma refer la ale mele personale cat si la castigatorul dat de voturile tuturor. Dar cand un vin iese foarte sifonat sau foarte bine in mod repetat, atunci vedem si utilitatea acestor intreceri. Inainte de a va prezenta participantii si castigatorul, as vrea sa mai ating un singur subiect, si anume similaritatea probelor. Nu sunt 100% de acord ca sticlele trebuie sa provina din acelasi an, deoarece momentul de lansare pe piata poate fi diferit de la producator la producator, cateodata unele vinuri nici nu se intersecteaza in acelasi interval de timp. Sunt de parere ca oferta existenta pe piata in momentul concursului e cel mai bun criteriu. Ca simplu consumator, cu asta vreau sa raman: daca intru maine intr-un magazin sa am in buzunar cel mai bun criteriu de departajare, impreuna cu pretul afisat.

    Au participat:

- Bacanta 2011, Crama Garboiu;

- Gramma 2009, demidulce;

- Liliac 2011, Amb Wine Company;

- Domeniul Coroanei Segarcea, Elite 2011;

- Vinul Cavalerului 2011, SERVE;

- Crama Basilescu 2011;

- Alba Valahica 2009, DaVino;

- Nomad 2011, Domeniile Sahateni;

- Domeniile Dealu Mare Urlati, nu se stie anul, imbuteliat nov 2011;

- Maria 2011, Jidvei;

- Artsian 2008, Domeniile Sahateni;

- Livia 2010, Crama Garboiu.

    Dupa judecata:

    Observatii:

- la cele sub 80 pct cred ca am fost cam indulgent, trecand printr-unul din momentele "sub 80 nu conteaza". Initial notasem doua probe cu mai putin de 70.

- proba 10, Artisan by Aurelia Visinescu a ramas nepunctata, tabelul fiindu-mi sustras prea devreme de centralizator :). Este un vin cu o evolutie exceptionala, chiar daca aciditatea isi da ultima suflare, aduce aminte de Rieslingurile germane. Am auzit ca a primit si 90 pct la alte mese. Oricum, peste 80 si de la mine.

- despre Jidvei cred ca nu mai e cazul sa mai spunem ca a fost o surpriza, pentru ca e deja o confirmare. Acest vin a fost castigatorul concursului. Daca vrea cineva o sticla, o dau la schimb pe un Chardonnay din aceeasi gama.

- Segarcea Elite a fost de data asta surpriza cea mai placuta, fiind apreciat ca un vin scoala, tipic, si proaspat. Apropos de tipicitate, mai bine de o treime puteai sa juri ca-s Muscat. Deci in Delta in barca, direct din sticla nu e indicat, eu i-am dat 79 acum vreo 2 saptamani in circumstantele respective.

- Basilescu nu cred sa fi fost in cea mai buna forma, pentru ca l-am mai incercat si in mod normal are cateva puncte mai sus; nu multe, dar suficiente ca sa aiba pretentii la titlu.

    Un eveniment reusit, atmosfera curata, fara trabucuri sau alte elemente disturbatoare, participare "normala" de vreo 20-30 de persoane, nu aproape 90 cati au fost data trecuta la rose. Vin a fost din plin dupa testul propriu zis, am reincercat aproape toate exemplarele, cred ca am fost ultimul care a aflat ordinea. La sosirea participantilor vinul e deja desfacut si pus in carafe, sticlele goale sunt aliniate pe bar intr-o ordine aleatoare, diferita de cea de degustare.
    S-ar putea ca data viitoare sa vedem multe Tamaioase.

Blind de rose-uri la Madame Pogany

    85 de persoane, 13 vinuri, 3 ore - astea ar fi cifrele care definesc ce s-a intamplat la Pogany marti seara. Nu stiu daca rose-urile au ajuns la apogeul cererii, insa la cate noi sunt anul acesta pe piata se pare ca vanzarile sunt pe o abrupta panta ascendenta. Iar vinurile sunt din ce in ce mai bune, dovada fiind si numarul mare de medalii obtinute la Mondial du Rose. Unele au fost atat de apreciate de participanti, incat acestia n-au mai avut rabdare pana la sfarsit si au comandat pe loc sticle intregi de Terra Romana, Stirbey sau Budureasca. Parerile au fost ca de obicei impartite, dar extremele din tabelul de mai jos au avut unanimitate la masa de 15-16 persoane la care am stat, si nu numai. Toate vinurile au fost 2011.

Ordinea de degustare:

1. Budureasca (Pinot Noir cu Feteasca Neagra)

2. Liliac (Merlot)

3. Karakter - Aurelia Visinescu (Merlot cu Pinot Gris!)

4. Terra Romana, SERVE (Feteasca Neagra si Pinot Noir)

5. Sole, Recas (Merlot)

6. Avincis (Cabernet si Merlot)

7. Chateau Domenii, Davino (Cabernet si Merlot)

8. Negrini (Merlot?)

9. Lacerta (Blaufrankisch, aka Burgund Mare)

10. Basilescu (Feteasca Neagra)

11. Stirbey (Cabernet)

12. Nachbil (Sangiovese, Merlot si Pinot Noir?)

13. Segarcea (Cabernet)

Notele mele:

    Cateva comentarii:

- se stie ca prima proba e de obicei "sacrificata", degustatorii calibrandu-si simturile, in conditii normale (fara fum de trabuc) i-am acordat 84.

- ma asteptam la mai mult de la Liliac, insa cred ca e aproape imposibil sa faci toate vinurile peste un nivel de calitate din prima.

- Domeniile Sahateni - vechea mea meteahna: am o nara mai stramba care se indoaie si mai tare la vinurile din zona asta..sorry.

- initial am vazut Lacerta "mai in fata", dar la redegustare mi-a placut mai mult Davino.

- cativa am crezut ca-i oxidat Nachbilul, pana s-a ridicat cineva si a urlat in gura mare ca a mai baut vreo 20 de sticle si tot e la fel.

- Segarcea a fost surpriza cea mai placuta, un mare salt pozitiv fata de anul trecut - am adus personal cateva sticle si le-am bagat in concurs. Aromele sunt fine, de intensitate scazuta, probabil un francez l-ar fi pus pe primul loc. After party a fost o sticla din acest vin, impartita cu prietenii si parca i-as mai fi dat 1-2 puncte in plus, dar n-am mai avut formularul. Intre cele 9 vinuri peste 80 pct sunt diferente mici, date mai mult de subiectivismul fiecaruia, deci si al meu.

Fiecare cu rose-ul sau, dar doua nu strica niciodata

    Promotia 2011 are farmecul ei cat e proaspata. E bine stiut ca rozurile nu sunt vinuri de baut peste ani; o data cu venirea primelor temperaturi peste 20 de grade ar trebui atacate si terminate pana-n octombrie. Nas elegant de fructe rosii: zmeura, fragi, parca si capsuni, cu o tusa de miez de paine calda, gust bazat pe o aciditate buna si aceleasi fructe rosii, nu foarte sec, poate expresia ideala de roze de terasa, pentru cei care stiu cate ceva despre vinuri si au iesit la un chat/gossip. Drink-ability e cuvantul de ordine! Iata cum neapreciatul Burgund Mare da viata unui vin bun. De gasit in magazine specializate si locatii alese. La wine-shopuri ar trebui sa fie in jur de 30 de lei. 83+ pct. L-am cumparat direct de la crama in ziua in care se imbutelia, etichetele urmeaza: Rose Eclipse Selection, Crama Basilescu.

    Un rose aparte, in primul rand ca-i facut din Feteasca Neagra, care intregeste gama de varf Crama Basilescu despre care vorbeam data trecuta. Majoritatea producatorilor prefera sa faca vinurile roz din Merlot, pentru ca acest soi e plantat pe suprafete mari, insa cand vine vorba de Cabernet sau Feteasca Neagra, multi prefera sa le vinifice clasic, rosii, ceea ce poate aduce un plus de valoare - a se citi pret mai mare - potential de invechire, etc. Culoare roz inchis, usor trandafiriu. Intensitate extrem de mica a mirosului cu accente de duda parguita, o nota infima de ardei gras, ceva onctuozitate, dar si o petala de trandafir pe fundal. Daca il iau caldurile incepe sa degaje o dara din combustibil in miros (alcool), din rezervorul de 14,5% si devine dulceag in gust, asa ca mare atentie la temperatura. Vinurile roze NU se beau dupa regula culorii, intre alb si rosu, ci la temperatura celor albe! De principiu 8-10 grade la plecarea din sticla. Atac plin, savuros, nuante de fructe rosii alaturi de efervescenta ce se amesteca usor cu aciditatea. E un vin serios, corpolent (fata de alte... sau toate roze-urile romanesti), in post apar note de cafea (daca n-o fi gudronul din Kent-ul meu Nanotek) intra in rezonanta cu contrabasul de pe eticheta, nu mai e produsul "de terasa", e un exemplar stiintific, de studiat ori acasa in liniste, ori la vreun local spalat care-ti poate oferi conditii optime de analiza. Ca asta se poate usor transforma in psihanaliza sau introspectie dupa toata sticla...e problema voastra! 84+ 

    De la acelasi producator puteti savura deja, sau urmeaza in viitorul foarte apropiat un nou exemplar de Busuioaca de Bohotin 2011 (remember superba 2009? - respect pentru ca nu s-a scos 2010), Feteasca Neagra 2009 si cateva surprize care nici macar mie nu mi-au fost dezvaluite. Vinuri de mare clasa.

Crama Basilescu Sauvignon(s) Blanc 2011

    Sauvignon Blanc 2011, DOC- CT Dealu Mare, 13,7% alcool, struguri de Pietroasele. Face parte din gama de top, recent redesenata cu implicarea artistei Ioana Ursa, concept realizat de George Moisescu. Se numeste "Ingeri din micul Paris" si reprezinta una dintre putinele povesti emotionante, dar adevarate, care stau in spatele unui vin romanesc. Pe fiecare dintre etichetele vinurilor din aceasta categorie este infatisat unul dintre lautarii care pe vremuri cantau la Casa Capsa. Lautari de soi, imbracati elegant, doar era carciuma boiereasca. In acele vremuri, decanul facultatii de drept, Nicolae Basilescu, alege sa-si plaseze vinurile prin intermediul acestui stabiliment, ba chiar sa creeze cateva special pentru Capsa. Dupa mai bine de 60 de ani, poate si cu ajutorul ingerilor care vegheaza asupra marilor nume ale istoriei pre-comuniste, se face oarecum dreptate, urmasii decanului de la Drept intrand in posesia catorva vii din vechile mosii, iar vinul Cramei Basilescu renaste si ne surprinde deopotriva, prin personalitatea si calitatea sa. Fiecare dintre lautari are un alt instrument, iar sub el se vad diferite locuri reprezentative ale Bucurestilor de ieri si de azi: Arcul de Triumf, Ateneul, etc. Trebuie sa recunosc ca-mi placeau foarte mult si fostele etichete, originale prin decupajul central, insa unificarea categoriei de varf era necesara.

    Despre vin: in primul rand a castigat concursul recent organizat la Madame Pogany, evidentiindu-se printre atatea nume mari ale industriei romanesti de profil. "Judecatorii" au fost cateva zeci de iubitori de vin, bloggeri, oameni pe care nu-i intalnesc prima oara la aceste manifestari, nu sunt la primul Sauvignon, petit sau gros. Este un vin cu pretentii, notele de degustare sunt complexe, mi s-a parut ca s-au remarcat cel mai bine dupa un timp destul de lung dupa deschiderea sticlelor, nu chiar de la inceput. Parerea mea e ca nasul este dominat de pepene galben, piersici si corcoduse asezate pe o aciditate foarte buna, structura ofera savoare, ajutata si de un usor rest de zahar. Si mai are o nuanta greu de descris, rar intalnita, pe care va las sa o descoperiti singuri. L-am remarcat la acest concurs, asa ca l-am studiat ulterior acasa, intr-o cantitate suficienta incat sa indraznesc o evaluare: 85-86 de puncte. In primele doua dintre cele aproape 50 de SB-uri romanesti incercate de mine in ultimele 18 de luni, de cand tin condica.

    

    Fratele mai mic face parte din gama Eclipse, este tot un 2011, IG Dealurile Munteniei, 13,5% alcool. Inca de la inceput va recomand ca dupa consumul unui pahar sau doua sa mirositi acel pahar...gol. Sauvignon clasic, simplu, interesant, placut, liniar, echilibrat. Arome de intensitate scazuta, elegante: mar verde, lime, un pic de para, miez de paine calda, aciditate serioasa in gust, mineralitate, ceva fructe exotice pe palatin. Foarte bun! Fara carcei enervanti, ierburi sau alte surse de amar. Definitia unui vin corect, fara interventii inutile asupra sa, un vin scoala, asa cum sunt si omoloagele din aceeasi gama. Trebuie luat in considerare si anul exceptional 2011 pentru viticultura romaneasca. 84 de puncte, alt registru fata de cel de mai sus, insa au niste nuante comune. Este genul de vin pe care mi-ar placea sa-l intalnesc in restaurante si pe terase, mai ales ca si pretul este unul foarte bun - in jur de 30 de lei in magazinele online. Pentru cine nu stie inca de unde vine denumirea seriei, ea reprezinta perioada neagra, comunista, in care numele Basilescu a fost ascuns de umbra acestui monstru din ale carui gheare inca nu reusim sa ne desprindem.
    Cand se unesc doua talente sclipitoare, unul in viticultura si vinificatie, celalalt in creatie si marketing - cu toate unghiurile sale - rezultatul nu poate fi decat unul maiestuos. Gabriel Lacureanu si George Moisescu.

Feteasca Alba Jidvei vs. Basilescu

    Stiu ca la prima vedere pare o aberatie sa compari vinurile de pe Tarnave cu cele ale lui Gabriel Lacureanu, dar Jidvei a prezentat la ultima editie GoodWine cateva piese care au lasat cu gura cascata multa lume care nu credea ca va exista aici un salt calitativ atat de mare si atat de rapid. Pinot Gris, Muscat Ottonel, Chardonnay si Feteasca Alba, aproape toate proaspat iesite de sub bagheta noului colaborator al cramei, Mark Dworkin, cunoscut romanilor mai ales cand a venit vorba de Enira sau Alira. N-am informatii clare despre pretul de vanzare a acestei noi game, care de fapt... sunt doua: Ana si Maria, fiecare avand (4:2?) 2 vinuri, dar se pare ca in curand ne vom putea bucura de ea (sau intrista, in functie de buget si disponibilitate) pentru modica suma de 50 de lei/sticla. Cel mai mult mi-a placut la targ Feteasca Alba, sentiment datorita caruia am si plecat acasa cu o butelca. Am ales sa o tin atata timp in frigider in speranta ca voi gasi un produs similar cu care sa pot face comparatia in conditii ideale, deoarece chiar daca imi place foarte mult acest soi, pana acum n-am gustat nimic peste 82 pct. Conditiile tocmai s-au indeplinit, pentru ca pe piata a aparut Feteasca Alba Crama Basilescu - tot 2011, pret un pic mai mic, iar setul de accesorii pentru vin tocmai s-a imbogatit cu un nou personaj, despre care puteti citi cate ceva AICI. Flight-ul s-a desfasurat in 4 tipuri de pahare, pentru o departajare cat mai exacta. 

  Feteasca Alba Crama Basilescu 2011: galbui timid, aproape translucid, nas de intensitate extrem de redusa din care cu greu se pot extrage niste citrice, mar si unt, unite de cirese albe intr-un concert primavaratec. Sa zic ca ar fi si-o micrometrica urma de lemn? Nu sunt sigur. Atacul nu tradeaza, vine si el tot elegant, subtil aromatic, insa vinul are forta (ambele au 13,5% alc). Feteasca Alba are partea ei incantatoare undeva retro-nazal, acolo unde se vede singura bucatica in comun cu cea de Jidvei. Acoperisul poate imbraca mai multe forme, mai mult sau mai putin florale, fructate, in functie de zona, an, vinificator cu uneltele sale. E mai fresh, aciditatea iese mai usor la rampa, avantajata de restul de zahar infim. Pare un paradox cum intr-un climat mai cald intensitatea aromatica a fost mai jos, iar dincolo pe dos. 

    Feteasca Alba Maria, Jidvei SA, 2011: culoare galben pal, cu reflexii aurii, miros intens, floral, mineral si o combinatie de mere-pere, nectarine, +++. Aciditate buna, insa mi-ar fi placut o idee mai sus, daca ne gandim la scurta sa vietuire. Final frumos, gustos, in aceleasi note, cu o senzatie dulce. In postul postului, dupa ce se topeste zaharul si fructele simti cu adevarat ca aciditatea e acolo, gradioasa. Lasa impresia de caldura, oricat ar fi de rece, are o subtila inclinatie spre comercial, insa meritele de cel mai bun vin baut vreodata de la Jidvei nu trebuie lasate la o parte. Cu o observatie: daca intr-un singur sezon se ajunge de la 60 si ceva spre 85 de puncte DOAR cu ajutorul maiestriei vinificatorului, prezent acolo doua saptamani, avem o problema. Sper sa fi fost modificate mai multe variabile, nu cunosc detalii.

    Una peste alta, cele mai bune doua exemplare de Feteasca Alba incercate de mine vreodata nu pot fi despartite ca valoare, in ciuda abordarii total diferite. Vinificatie, clima, nu conteaza. Le vad pe amandoua castigatoare, cu 85 de puncte si daca iau in seama anul de glorie 2011, s-ar putea sa avem in fata maximul din ce se poate obtine din acest soi indigen. Sunt sigur ca fiecare va avea fanii sai, iar daca vreodata mi-ar pune cineva 10 ml din fiecare si m-ar intreba doar care-mi place mai mult, cred ca as merge pe prima varianta. Laurii insa merg la Jidvei (~2200ha), care, alaturi de Cotnari, a infaptuit cu adevarat ceva, fata de ceilalti producatori foarte mari (Murfatlar, Vincon, Husi) de unde auzim doar vorbe, sau nimic.

Cele mai bune cupaje albe romanesti - concurs la Madame Pogany

    Caldura mare afara, atmosfera primitoare inauntrul restaurantului, mai ales de cand geamurile au fost eliminate, o noua ocazie de a cunoaste oameni sau chiar a-ti face prieteni noi, cu care impartasesti aceleasi pasiuni. Multumim Razvan si Victor, multumim Madame Pogany!
    La start s-au aliniat 12 probe, alese pe spranceana, unele introduse in ultimul moment:

   1. Rusalca Alba 2011, Crama Oprisor: impresia lasata a fost de vin corect, insa fad, uleios, cu o aciditate foarte scazuta. L-am intalnit intr-o forma.. mai buna cu cateva lungimi fata de cele 80 pct. de acum.

   2. White Artisan 2011, Aurelia Visinescu: predomina senzatiile dulci, atat in nas, cat si in atac, are o oarecare asprime, usor amarui pe final. 83 pct.

   3. Cuvee Amaury 2010, SERVE: afumat intens, chiar tamaios, floral, banane-pere-ananas, atac si gust bunicel, onctuos. S-a deschis elegant la a doua incercare. 84 pct.

   4. Fume 2011, Budureasca: nas complex, de intensitate ridicata, atac in note dulcege. 84 pct.
   5. Alb de Purcari 2009: inca se tine bine, la inceput se aseamana foarte mult cu proba 3, gutuie fume, crestere placuta calitativ dinspre miros spre gust, aciditate buna. 83 pct.
   6. Cuvee X 2011, Lacerta: inca nu i-a venit sorocul, pare nelinistit, nasul este foarte interesant, insa in gura se prezinta cam acid, un fresh impins la extrem. 82 pct.
   7. Cuvee Visan 2010, Gramma: se gaseste din ce in ce mai rar, ar fi fost de viitor un 2011. 81-82 pct., la viata lui a fost mult peste azi.
   8. Negrini 2011: de asta sunt interesante blind-urile astea, de fiecare data ai parte de surprize, iar cea de la Negrini este una placuta. Chiar daca si aici se simt acele note amare, ele se integreaza bine in florile si citricele Chardonnay-ului; de n-o fi Feteasca Alba, nu mai stiu. 86 pct.
   9. Golem alb 2011, Crama Basilescu: luat direct din tancurile de inox, fara eticheta: miere, tei si soc, poate si ceva iasomie - cum spunea cineva - lasa impresia de proaspat, gustos. Am simtit o foarte subtila nuanta de coaja de portocala care ii da o personalitate distincta. 86 pct.
   10. Solo Quinta 2011, Cramele Recas: Da! Atat. 88 pct.
   11. Millenium alb 2011, SERVE: aspect general un pic mai comercial decat elegantul Amaury, fresh dar in acelasi timp intens aromat. Prospetimea placuta il duce la 84 pct.
   12. Feteasca Regala cu Pinot Gris 2011, Avincis: aceleasi observatii ca la Rusalca: l-am vazut de cateva ori pana acum, de fiecare data intr-o forma buna, insa azi a lasat (olfactiv) impresia de baric excesiv, cu toate ca gustul a fost cel cautat. 83 pct. Acest vin a castigat concursul.

All Rieslings @ Mme Pogany

    Se da: restaurantul Madame Pogany, 8 sticle de Riesling Italian si de Rin impartite in mod egal, amestecate in spatele cortinei. Cerinte: aflati cel mai bun vin.

poza de grup la inceput, nu se stie ordinea de servire

    Rezolvare magica: apare al 9-lea Riesling de Rin cu un raport zahar/aciditate/alcool 47/7.9/8.4, poreclit Thronicher Ritsch Auslese in tara sa, facut de Geiben in 1996, care-si spulbera competitorii cu un fulminant 86-87 de puncte. Din pacate nu a facut parte din concurs, a fost servit doar la desert, ca exemplu.

    Rezolvare personala Berbecutio:

    Cateva explicatii, pentru a inlatura suspiciunile de frauda la acest examen:

- proba 1: am fost mai mult decat generos, la regustarile de dupa mi-a parut rau; unii l-au lasat repetent, dar eu nu prea mai pun pret pe valoarea sub 80: poa' sa fie 68 sau 78, nu ma incalzeste cu nimic;

- proba 2: primul exemplar a avut defect de dop, nici al doilea n-a fost departe; speram la mai mult, dar poate i-a venit si lui sorocul dupa 4 ani de viata; after-party se mai aerisise si a devenit clar ca-i copt;

- proba 3: daca n-ar fi atat de "turbo" am putea vedea si vinul mai bine, iar am fost indulgent; vin recunoscut de la o posta de tot poporul;

- proba 4: daca venea un 2010 sau 2011 castiga detasat (in dreapta pozei aveti anii);

- proba 5: eu zic ca n-am mai fost asa indulgent, comesenii da;

- proba 6: a iesit clar in evidenta, in proportie de 99% va fi castigator, e din alt film; comparativ 1 la 1 (la 1, la 1, la 1.... :D) la sfarsit este depasit de Geiben cu 1-3 pct.

- proba 7: un vin decent, doar ca puteai pune casa gaj ca-i italian, nu Rin;

- proba 8: pare o usoara imbunatatire fata de 2010, s-a mai umblat pe la colturile taioase, dar parca s-a pierdut din mineralitate.

    Punctajele sunt pozate dupa terminarea primului tur de scrutin, e de preferat sa nu se mai schimbe dupa dezvelirea adevarului, chiar daca degustarea/bautul la liber continua. 

    Daca trebuie sa dau un campion, as prefera s-o lasam pe alta data. Nici ca mai beau Riesling romanesc cativa ani. Daca da cineva de vreunul bun intre timp, dati-mi si mie un bip.

    See you next time!