Vranac facut in Serbia de Plantaze, Pro Corde 2007: miros interesant de cirese negre si prune cu un strop de piper si pamant. Un soi aparte, cunoscut ca fiind cu potential bun, insa in cazul de fata iz-ul de Brett strica toata frumusetea (Brettanomyces - bacterie care apare in conditii de vinificare cu igiena precara, desi in cantitati mici poate contribui la complexitate). Caine ud, sa de cal, piele de animal viu - cam astea ar fi simptomele olfactive. M-am sacrificat totusi cu vreo 2 tzoiuri, gasind un gust mult mai light decat te astepti dupa introducerea facuta de nas, nisipos, astringent nevoie mare, note de ciocolata alaturi de fructe negre, fara corp. Tehnic, desfacut in bucati, vinul e praf, insa ca un tot unitar poate primi vreo 66 de puncte. Este al treilea sarb incercat in ultimele saptamani, din pacate niciunul n-a trecut pragul minim de calitate - 75 pct. Costa vreo 7-8 Euro si e facut de ras de Noah-ul de Sascut 2011, jud. Bacau :). Culoare roz inchis, trandafiriu spre rubiniu, miros de boasca fermentata cu musculite betive pe ea, ceva fragi, gust un pic acrisor (nu se coace nene nimic pe deplin in depresiunile alea), o idee de aciditate, surprinzator de baubil anul acesta. 69 pct.
Malbec din Argentina, regiunea Mendoza, Catena 2009: culoare violacee tinereasca, miros intens de fructe negre, cernelos, spicy, la vreo ora de la deschidere apare si un iz de zambile, doar daca nu invartiti paharul. Pe papile se desface in cirese negre, mure, prune si multe alte negricioase, dar si nuante fine de cacao/ciocolata. Fruct proaspat e starea de fapt, aciditate buna, corpolent si gustos ca orice Malbec care se respecta. Modul cum a fost integrat lemnul (s-au folosit 3 feluri de baric) poate fi considerat un model atat ca nuante olfactive, cat si ca intensitate, fiind ascuns cu dibacie imediat sub fruct. E un vin de autor daca vreti (Laura Catena), o selectie de calitate din mai multe vii Catena Zapata (una dintre ele creste la 1500m altitudine), fiind incadrat in gama din mijloc intre cele trei ale producatorului: 7, 13 si 37 de Euro la magazinul belgian de mai multe ori amintit pe-aici. A prins Top 100 Wine Spectator cu 91 de puncte, la fel a primit si de la Wine Advocate (Robert Parker's magazine), in mod normal n-as indrazni sa spun altfel, dar azi tai un punct sau doua din cauza finish-ului cam scurt. Sau sa fie o calitate? Il uiti repede si duci iar paharul la gura?
Cabernet cu Merlot marocan, Domaine de Sahari, Gerrouane 2009: 27 de lei si 74 de puncte, luat din alt magazin din Belgia: cel mai inchis si fidel miros de magiun intalnit vreodata intr-un vin, alaturi de cateva nuante piperate si-un dram de cacao. Atac in aceeasi nota gemoasa si intensa, apar si senzatii de fructe galbene palite, astringenta mare, taninuri bune, alcool aproape deranjant. Post iute-intepator, intr-adevar lung, alaturi de caldura de pe esofag. Pe parcurs mirosul se schimba in bine, iar gustul invers.
Ma apropii de sfarsit cu stocul luat acum vreo luna din Belgia, mai am doar patru piese de rezistenta mai scumpe pe care o sa le desfac la ocazii diverse, insa am ramas cu o impresie foarte buna. Preturile au fost decente, iar vinurile exceptionale. O treime am ales eu, citind inainte despre fiecare ce si cum, doua treimi au fost recomandari ale proprietarului, care, spre deosebire de practicile romanesti, mi-a sugerat niste master-piece-uri - in bugetul dat, bineinteles - stand cu mine mai bine de o ora la discutii despre piata, producatori, preturi si aproape fiecare vin in parte. Reducerea finala a fost de 11-12%, peste promotiile deja existente, comportamentul cat se poate de normal cu un client interesat sa afle si sa cumpere, fara mioritica linguseala gretoasa, care se transforma pe loc in agresivitate sau condescendenta la primele schimburi de replici in contradictoriu. Este in business-ul cu vin de 30 de ani, in 1995 a deschis primul magazin, stie tot ce misca in domeniu. Strategia pe care am observat-o atat aici cat si in alte magazine europene este exclusivitatea. Fiecare are furnizorii sai, in afara de cateva nume clasice pe care esti obligat sa le ai. Asta nu duce spre niste preturi gen "doar la mine gasesti asta", ci dimpotriva, sunt cat se poate de corecte, dand posibilitatea clientului de a alege, de se fideliza pe un produs/magazin sau altul. Si e tot in centru - ca-mi venira in minte niste magazine de la noi - pe o chirie de 4 ori mai mare, salarii de 6 ori mai mari. Daca o sa mai am ocazia o sa mai merg aici, mai am de incercat multe dintre cele 700 de vinuri listate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu