7 iunie 2017

Venira americanii

    Acum vreo doua saptamani am pus la cale impreuna cu seful de restaurant de la Retro Caracal, binecunoscutul Bubu, o degustare pentru personalul bazei militare americane care asigura functionarea scutului antirachete.

    In ultima vreme am organizat foarte multe evenimente, insa despre acesta vreau sa scriu cateva randuri, pentru ca a fost la un nivel de calitate foarte ridicat:
- comunicarea cu personalul restaurantului exceptionala, atat inainte cat si in timpul degustarii;
- timing de ceas elvetian: deschiderea sticlelor fix la ora stabilita, servirea diferitelor feluri de mancare exact cu vinurile  si la ora care trebuia;
- punctualitatea invitatilor, completata si de lipsa vreunui grup de cheflii care tine personalul pana dimineata aiurea, sa mai bea niste resturi de pe mese. A, plus lipsa reclamantilor: "mi s-a pus prea putin in pahar". 
- dialogul, interactiunea si atentia lor pe parcursul prezentarii vinurilor. Toate astea vin din educatie, din bun simt. Il ai sau nu-l ai, n-ai la ce sa mai lucrezi de-acum incolo.

- uneltele folosite, de la pahare, tacamuri, platouri, comunicare wireless intre bucatarie si ospatari - ceva din viitor.
- atitudinea personalului, atat de naturala, fara a mima o slugarnicie extrema, ci facandu-l pe oaspete sa se simta confortabil intr-un mod care cred ca e modelul ideal in industria ospitalitatii. 
- ambientul - nu mai zic. Inca nu am vazut carciuma decorata "retro" atat de originala, cu atatea obiecte si publicatii autentice vechi, obiecte de arta, pana si o parte din podea de vreo.. da, 2000 de ani! Sa nu uitam ca stabilimentul are 5*****.
- deschiderea unor producatori si/sau distribuitori catre acest tip inedit de evenimente, din proprie initiativa. 

    Le-am povestit despre triunghiul noi - rusi - vin prost intr-un mod destins, fara a intra in politica prea tare, insa punctand sentimentele siberiene reciproce. Au aflat ca au venit la fix pentru un vin bun, intr-o perioada de progres a industriei, insa pentru o Rara Neagra sub pavilion (DOC) romanesc au intarziat cateva zeci de ani. 

Vinurile oferite spre degustare au fost, in ordinea servirii lor:
- spumant Domeniile Panciu Cuvee Prestige, brut, proaspat medaliat cu bronz la Decanter.
- Chardonnay Ana, Jidvei, 2016, nebaricat - ca exemplu de terroir cool, sharp, natural. Sustin ca in gamele de sus asa ceva trebuie sa existe, nu alea lucrate pana cand zeama ramane undeva in plan indepartat.
- Cramposie Avincis - surprinzator de bine primita, mult peste asteptari, chiar si in cazul unui vintage reusit - de vazut 2016!
- Pinot Grigio Halewood, Hyperion, la fel ca in cazul Ana, un vin de terroir, cu aciditate low, corpolent, rotund, floral, atragator. 
- Individo Rose, proaspat medaliat cu Aur la Bruxelles - unul din cele mai bine primite vinuri ale serii. Echilibrul si moderatia in exprimare sunt  piesele de rezistenta. 
- am schimbat usor culoarea spre Pinot Noir 2013, Avincis, usor inaintea ferestrei de consum, dar cu o buna tipicitate de soi (fertil). In zonele cu mai multe fete am vazut niste "mmm" de placere.
- cu toate ca nu asta era ordinea fireasca, am introdus Budureasca Origini Reserve 2014, baricat, complex, heavy, la care bicepsii bine dezvoltati ai americanilor (cam putine alte optiuni de petrecere a timpului deocamdata acolo) au reactionat pozitiv. E interesant de observat cum iti sorb cuvintele cand le vorbesti de daci, de origini, de mii de ani de istorie.
- Montepulciano parea un pic defavorizat, dupa Marele Maestru Origini, insa n-a fost deloc asa. A avut mai multi fani decat m-as fi asteptat, mai ales in zona romaneasca - am avut si o mica insula cu 3-4 clienti selecti, alesi de organizatorii din partea restaurantului. Pana la sfarsit a ramas rosul lor preferat. Multumim Rifco Trading.
- am retrecut Prutul cu o discutie despre Rara Neagra, industria moldoveneasca de vin, gama Individo si raportul calitate/pret foarte bun, scotand in evidenta medalia de argint primita la Berlin. Personal mi s-a parut mult mai bun decat acum cateva luni cand trecuse prima oara incoace. Vorbesc de roada 2015.
- Alira Feteasca Neagra din gama Grand Vin a fost un pic altfel primita fata de degustarile cu participanti neaosi, unde jumatate urla ca-i fruct supra-copt, iar cealalta jumatate nu se mai despart niciodata de el. Am intrebat cativa cum li se pare si au inceput prin a descrie ceea ce miros sau simt in gust, scotand la suprafata si ce le place dintre astea. Un pic mai elevat, nu?
- finalul rosu a apartinut regelui Cabernet, reprezentat de Hyperion 2012, suculent, cu aciditate mare, inca tanar pentru anii sai. Pairingul cu grasunele coaste a fost de nota 10. 
- iar la sfarsit a cantat doamna cea grasa: Busuioaca Averesti Nativa demidulce: rose+sweet+high aromas dupa inca 11 vinuri? Best seller!

    M-as simti onorat sa pot face si alte degustari/prezentari de vinuri in acest loc din orasul in care mi-am petrecut primii 18-19 ani de viata, chiar daca atunci cand ma uit pe strada, rar mai recunosc pe cineva.

    P.S. Multumesc celor care au vrut sa ne ofere si mai multe vinuri, sa-mi fie cu iertare ca alte multe care imi plac nu au avut loc aici, pentru ca am proiectat un numar limitat, pliat pe locatie-public-rezultat.



5 comentarii:

  1. Superb restaurant, casa de epoca ce mai....Ma intreb cat curaj a avut patronul sa investeasca intr-o asa zona saraca. Oricum daca trec pe acolo cu siguranta ma opresc la el.

    RăspundețiȘtergere
  2. Tocmai ce am descoperit blogul, o sa iau la citit articole rand pe rand pentru a invata cat mai multe. Marturisesc, stiu prea putine despre vinuri, dar daca mai sustii vreun tur sau o prezentare, te rog anunta din timp, poate imi fac drum. Mult succes!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna Sorina!
      Vezi ca m-am mutat pe berbecutio.ro!
      Pe 23 FEB o sa fie mare degustare in acelasi loc ;)

      Ștergere
  3. Suna tentant! Astept confirmarea pt targul de la Zaragoza care pica fix in acelasi interval,s-ar putea sa degust in deplasare, dar de acum o sa stiu unde sa caut pe plan local.

    RăspundețiȘtergere