Minima Moralia, Pogany si Berbecutio

    Am reusit sa organizez impreuna cu Domeniul Coroanei Segarcea, Evino.ro si restaurantul Madame Pogany unul din cele mai reusite evenimente care tin de vin, dintre toate cele in care am fost implicat, chiar doar ca invitat. Laurii merg fara tagada catre producator, prin reprezentantii sai, Claudia si Mircea, care au captat atentia publicului - format din peste 60 de persoane - in primul rand prin prestatia inegalabila, atat prin mijloacele tehnice puse la dispozitie cat si prin integrarea in ceea ce inseamna noul concept de promovare Segarcea: excelente cunostinte despre vin in general, proiector, film, interactiunea cu publicul prezent, panouri reprezentative cu cele sase vinuri oferite, pliante cu prezentarea amanuntita a fiecarui vin pe toate mesele, intr-un format tipografic de cea mai inalta calitate.

    A fost prezentata publicului larg, in premiera in Bucuresti, gama super-premium a producatorului oltean, primele vinuri punctate exceptional de Robert Parker & Co, cel mai mediatizat critic de vin la nivel mondial. In afara de Principesa Margareta (rosu) care a primit 90 de puncte, vinurile din gama Minima Moralia se plaseaza in imediata apropiere, fiind cotate la 88-89 de puncte, performanta neegalata de niciun vin romanesc in istoria de 40 de ani a acestui evaluator.

    M-am simtit extraordinar intre atatia prieteni, mi-a facut placere sa stau de vorba cu oameni interesati de vin, mai ales sustinut de Nicusor, de Big Radu si Alexandra H, de Ciprian M. si toata echipa sa.

    Trecerea in revista e vinurilor o gasiti intr-un post anterior, nu cred ca mai e cazul sa vorbesc despre fiecare in parte - spun doar ca sunt vinuri de exceptie, de incercat, de pus la pivnita sau de facut cadou, pentru o impresie de efect.

    Am insistat mult timp pe langa cei de la Segarcea sa facem aceasta prezentare, pentru ca sunt vinuri in care am incredere si NU VOI FACE NICIUN EVENIMENT in compania vreunui producator care nu m-a convins ca are ceva de oferit in primul rand prin calitate. Iar partea de convingere reprezinta niste ani, pe care i-am trait, scris si baut; cu un cactus in mijlocul desertului nu merge. Dar nu va faceti griji, pana la toamna avem ce vedea.

    Dupa un 2012 exceptional demonstrat de gama Prestige - incununata cu zeci de medalii la concursurile internationale, nu visam ca se poate mai mult, insa dupa 12 ani de experienta, familia Anghel a decis ca vinurile au ajuns la o maturitate in ansamblu, asa ca am putut cu totii sa ne bucuram de Minima Moralia.
    Va multumesc ca ati participat la o desfasurare de forte de asemenea anvergura si va astept cu alte surprize la fel de placute in viitor.

    Domeniul Coroanei Segarcea - 100 de puncte;
    Madame Pogany - 100 de puncte;
    Iubitorii de vin prezenti: 101 puncte!

Minima Moralia

    Sub cupola Palatului CEC, in prezenta Altetei Sale Regale Principesa Margareta, a avut loc ieri seara primul eveniment major de PR organizat de Domeniul Coroanei Segarcea, in cadrul caruia a fost lansata gama super-premium Minima Moralia. Alaturi de numerosi actori, dintre care i-am remarcat pe Radu Beligan, Mircea Diaconu, George Mihaita, ziaristi - Cornel Nistorescu, Radu Moraru, Cezar Ioan, fosti ministri, artisti, am zarit si reprezentanti ai concurentei, in persoana domnilor Faleschini, Valvis sau... Porumboiu. Organizarea a fost de cel mai inalt nivel, prezentarile proprietarilor, ale celor care au creat brand-ul sau a oenologului francez avand o ordine fireasca. Degustarea care a urmat a fost insotita de finger-food realizat la recomandarea lui Avram Laurentiu Achim (SavorHD), dupa consultarile cu Chef Henrik Sebok (Howard Johnson), avandu-l drept Chef de Cuisine pe Catalin Scarlatescu (Master-Chef, ProTV). Nu cred ca ati vazut de prea multe ori referiri gurmande, sau de food-pairing pe acest blog, insa de data asta am fost impresionat. Asocierile au fost de-a dreptul miraculoase, n-a existat vreo parte dezavantajata, vinul si mancarea s-au potrivit ca niciodata. 

    Despre Domeniul Coroanei: in 1884 parlamentul decide, la initiativa lui Bratianu, ca statul sa cedeze 12 domenii, care nu erau lucrate, catre Casa Regala, in scopul administrarii de catre aceasta si obtinerii de profit, sau macar auto-sustinere. Suprafata totala era de 184.000 ha, o cifra foarte apropiata de suprafata cultivata cu vita de vie din zilele noastre. Dintre cele 12 domenii, cel mai nordic fiind la Malini, jud. Suceava, doar Segarcea mai exista astazi. A nu se face confuzia cu titlul de "Furnizor al Casei Regale". In 1929 Segarcea primeste DOC, iar in 1936 obtine prima medalie de aur la Paris. In tezaur exista sticle incepand cu 1917! Crama a fost construita intre 1906-1908 si a fost printre primele cladiri din beton armat din tara, in opinia mea depaseste in design si grandoare toate celelalte crame romanesti. In data de 10 mai (ziua Regelui!) 2002 domeniul intra in proprietatea Corneliei si a lui Mihai Anghel, care incearca si reusesc in timp sa readuca stralucirea pierduta in anii comunismului. In 2004 incepe un amplu proces de replantare care se extinde treptat pe toata suprafata celor 300 de ha,  compuse din 60% soiuri albe si 40% soiuri rosii, este adusa din Montpellier Ghislaine Guiraud, oenolog care, alaturi de dna. Anghel, da un trend modern, international, vinurilor oltenesti.

    Minima Moralia este o gama noua, constituita din 6 vinuri, dintre care 5 sunt cupaje. Etichetele reprezinta povestea valorilor fundamentale, prinse intr-o tehnica fotografica de mult apusa (Collodion - care pune in evidenta ochii) si sunt binevenite in contemporaneitatea dominata de sisteme mediocre. Aplecarea spre aceste valori ar putea fi salvarea natiunii, coordonata de Casa Regala si nu de politica de mahala. 

    1. ONOARE 2011: Feteasca Alba, Chardonnay baricat, Chardonnay, Sauvignon Blanc si un strop de Pinot Gris. Culoarea graului copt, de o bogatie expresiva deosebita, din care se disting fructe exotice (mango), caise, condimente dulci. Se asociaza bine cu peste afumat, salate si preparate cu otet balsamic, desert cu nuca de cocos. A fost insotit de Gravalax cu sos de ierburi.

    2. SINCERITATE 2011: Viognier maturat 7 luni in butoaie din lemn de salcam si Tamaioasa Romaneasca. Este un vin intens olfactiv, de aceea se recomanda a fi servit la 8-10 grade, in compania mancarurilor usoare dar condimentate. Se simt nuante delicate de citrice (lamaie), este plin de tinerete si prospetime. S-au servit Scoici St. Jacques cu piure de mazare si sos de citrice.

    3. SPERANTA 2011, facut din Pinot Noir, Pinot Gris (fermentat in contact cu pielitele) si reusitul Cabernet cu care ne-am intalnit deja. Un rose pal, cu relfexii de cupru, o adevarata salata de fructe din care ies un pas in fata capsunile si o nota de caramel. Aromele sunt nesuperficiale, plecate din inima vinului. Este considerat "un grand vin rose", recomandat a fi servit ca aperitiv, sau alaturi de legume sau preparate ce contin caramel. Aromele sunt nesuperficiale, infipte in inima vinului. Partener: tartar de somon cu rosii.

    4. DARUIRE 2010: Syrah, Marselan si Cabernet Sauvignon: un vin rosu tanar, viu, care insa aduce pe langa nasul clasic si note de miere, fructe bine coapte, migdale. Are un gust generos, care e de preferat sa fie asociat cu somon/jambon fume, sau branzeturi "blue persille". Acum a fost pus in evidenta de un fabulos file de caprioara cu fructe de padure.

    5. RESPECT 2009, un asamblaj din acelasi Marselan, cu Cabernet. Daca v-ati intrebat ce e cu acest soi nemaintalnit la noi, el este doar fiul Cabernet-ului si al Grenache-ului. Are un nas pronuntat, seducator, de fructe rosii (zmeura), lemn dulce, smochine si coacaze negre. S-ar putea servi cu succes alaturi de piept de pui, paste cu busuioc, dar si de preparate ce au fost stropite cu lamaie.

    6. RECUNOSTINTA 2008 este un Cabernet scoala. Are si varsta potrivita si pedigree-ul necesar. De culoare rubiniu intens, este un vin suficient lui insusi, cu nas tipic si complex, care poarta in plan secundar o nota de tamaie. Are forta, volum si final cu note de ciocolata, a fost preferatul meu. I-ar sta bine langa preparate din carne si sos, sau langa cele pe baza de rosii. Terina de iepure cu piure de dovleac si scortisoara au fost o partida cel putin la fel de potrivita.

    

Ultimele 4 pietroaie

    Am trecut probabil pentru ultima oara pe la Pietroasa, pentru ca vinurile s-au prezentat rau:

    Feteasca Neagra 2010: i-am simtit mirosul pestilential cand am desfacut o sticla la niste prieteni, aveam de gand sa-l arunc intreg. Dar s-a ivit o oportunitate cand am plecat de casa pret de vreo 3-4 ore, timp in care, dupa ce am aruncat la chiuveta primii 5 cm din lungimea lichidului din sticla, l-am lasat deschis pe balcon, la 18-20 de grade. Sticla e galbuie, dopul ordinar, culoarea normala, mirosul de..sticla. Din pacate iz-ul metalico-sticlos e prezent si mai accentuat in gura, si daca mirosul mai pierde din intensitate, rasucit in pahar, gustul ramane la fel de josnic. 60-65 de puncte. Avand in vedere ca Busuioaca 2008 s-a terminat, alaturi de alte cateva vintage-uri din soiuri diferite care erau cat de cat bunicele, n-am incotro si trec si aceasta crama la not-recommended, sectiune care o sa apara in curand aci in dreapta. 

    Sauvignon Blanc 2011: miroase si are gust exact ca drojdiile si doagele antice din crama. N-are sens sa vorbim despre tipicitate, post sau alte fineturi. Alcool in afara, sulf in final. 56 de puncte. De ce? Pentru ca n-aveam niciun vin cu acest punctaj care s-a savarsit in chiuveta dupa prima gura.

    Tamaioasa Romaneasca SEC 2011: miros foarte intens, tipic, natural, placut, continuat de un gust subtirel dar voinicel. Usor amarui, nu foarte deranjant. Daca-l faceau demi era perfect de nunta. Pana atunci 81 de puncte. Toate cele patru costa sub 14 lei bucata, asa ca daca va simtiti tentati...

    Cabernet Sauvignon 2009: v-am mai spus despre dansul, probabil e cel mai bun din vinurile mai noi, avand pe deasupra si cel mai bun raport calitate/pret din Romania. Desi, la cate am aruncat intregi nu prea se mai aplica teoria. Si sticla de acum a fost mucegaita sub capison, dopul mirosea a drojdii, insa continutul, dupa vreo ora de aer in decanter, a fost satisfacator. Raman la cele 82-83 de puncte de data trecuta, dar cu o floare nu se face primavara, per total calitatea pare sa fie pe o panta descendenta foarte abrupta.

Raport de activitate: Casa Isarescu

    Am luat toate vinurile direct de la magazinul producatorului, din centrul Dragasanilor. Dupa cum mai aminteam si altadata, fac asta pentru a prinde ce-i mai bun dintr-un vin, tot timpul iau in considerare punctajul cel mai mare daca l-am intalnit de mai multe ori. Ce mi-a placut la magazin: SB-ul din gros e numit simplu Sauvignon, si vandut mai ieftin, vanzatoarea stiind sa dea detalii despre asta si avand o atitudine client-oriented. Temperatura e tinuta jos, chiar daca afara era o arsita de nedescris, mi-au placut vitrinele, plasma care rula fotografii si animatii la subiect, ti se da bon fiscal fara a-l cere expres, preturile sunt scrise mare dar fiind FOARTE mici fata de vin-magazinele online. Cum m-o fi impins pacatul sa iau cateva sticle anul trecut cu aproape 50% mai scumpe? E clar ca politica de distributie are ca punct de plecare pretul de magazin propriu. Ce nu mi-a placut: nu merge POS-ul sa poti plati cu card (cam de mult din cate aud de la altii), lipsa vintage-ului 2011 in materie de albe, care "deja se imbuteliaza, insa asta e stocul pentru vanzare". In afara de lipsa totala de legatura intre calitate si pret, sa vedem ce gasim:

    1. Tamaioasa Romaneasca sec, 2010: serie limitata la 6100 de sticle, care inca se vinde in vara 2012, ceea ce nu e un semnal pozitiv pentru dl. guvernator, chiar daca profitul firmei Mar SRL - proprietar a 20 ha de vie in Dragasani - s-a dublat in 2010 ajungand la 150.000 EUR, cu o scadere de o treime in anul urmator, chiar si cu dublarea cifrei de afaceri. Exceptand Cramposia, la sfarsit de iulie 2012 nu exista niciun alb mai nou de 2010 la vanzare. Miros tamaios bun, un pic cam mineral si ierbos, in gura aciditatea extrema rade orice simt, aducand foarte multa apa, insa postul e corect, nu asa lung cat am vazut cu alte ocazii cand am degustat Tamaioase seci. Ramane la 79 pct, are parti bunicele. 35 de lei.

    2. Cramposie Selectionata 2011: DOC-CMD Dragasani, culoare galbui deschis, miros putin intens, asemanator cu cel de lamaie stoarsa, asezonat cu cateva fire de iarba uscata, filer de calcar si…pucioasa, explicata de aspectul dopului, cu picatele verzui, de mucegai. In gura puturosul dispare, aparand insa in post sub forma de ceva salciu-sulfuros. Aciditate foarte ridicata, gust prietenos, acrisor, de citrice verzi si un strat amarui de grepfruit galben pe un fond usor dulceag. Corpul este mai solid si mai complex decat ce-mi amintesc despre Stirbey 2010, insa neavandu-le in fata in acelasi timp nu bag mana in foc. Dupa cateva minute materialele pirotehnice se dovedesc a fi fost superficiale, disparand in zare ca ministrii invatamantului in epoca Ponta. Vinul se prezinta intr-o forma foarte buna, calitativ fiind peste cele 72-73 de puncte acordate de altii anii trecuti, eu il vad acum spre 80. Pentru 15 lei, pret de crama, nu vad de ce consumatorul obisnuit din zona ar mai apela vreodata la experimente cu alte sticle. 

   3. Cabernet Sauvignon "Rezerva" 2009: rosu-rubiniu tulbure, aceeasi frunza de nuc sau miez de nuca "de lapte" descoperite acum un an cand parea ca mai are nevoie de un timp de invechire la sticla. Acum mai apar condimente aspre, combinate cu alcoolul cam sus, care da o oarecare impresie de corpolenta doar in prima faza, pentru ca totul se "evapora" rapid, vinul rupandu-si gatul printr-o cadere brusca, de post nici nu mai vorbim (un pic de cafea e pe-acolo). Taninurile sunt colturoase si verzui si in ciuda faptului ca vinul place, din punct de vedere tehnic e departe de un Cabernet model. Foarte asemanator cu niste Oprisoare cu etichete rosii sau taranesti. Raman la cele 79-  puncte date altadata, seamana mult prea mult cu Negru de Dragasani din aceeasi sursa. Daca mai tai si din cauza tipicitatii - absenta in totalitate, nu stiu unde ajung. DOC-CT Dragasani, 14% alcool, editie limitata (ce bine!) la 9000 de sticle. Am respectat recomadarile de pe eticheta si l-am asociat cu niste branzeturi, dar n-am reusit creez un amestec mai bun. Nu e un vin asa rau, la 79 de puncte, insa la 50 de lei, cu siguranta e!

    4. Sauvignon Blanc "Rezerva" 2009: Miros bun, tipic, fresh, verde, lime si mar crud. Atac corpolent, linistit in sticla atatia ani, fara a duce lipsa de aciditate, dulceag cu nuante de miez de samburi de caisa dar si usor amarui - gust care escaladeaza in post.. nu foarte elegant. Cred ca a ajuns la maturitate si nu mai poate evolua pozitiv de aici incolo, chiar daca in culoare nu gasim dovezi care sa sustina ideea. DOC-CT, 10.000 de sticle, 14% alcool - foarte bine incadrat, o sticla poate usor zapacita de drumul sub bancheta, pentru ca m-am lacomit sa-l desfac la doar cateva ore dupa cei 200 km pana la Bucuresti. Concluzia este ca la 30 de lei am intalnit un Sauvignon matur, linistit si foarte placut. L-as mai cumpara vreodata la pretul acesta? Categoric da, a fost o surpriza in comparatie cu prejudecatile si notele mele anterioare. Un raport calitate/pret decent la 84 de puncte si daca m-as afla la pupitrul de comanda, cel cu 1000 de butoane (nu ma intereseaza ala rosu de unde vine cursul Euro) as trage mai jos notele dulcege din gust, cele amarui din post si nivelul de alcool. Recomandare: foarte rece, altfel e altfel. Suspiciuni: cateva procente nevinovate de Feteasca Regala. A doua zi daduse inapoi vreo 2-3 pct, ceea ce explica notele mai mici de alta data, pare sensibil la un mediu inconjurator nepropice.

    5. Negru de Dragasani 2011: nu-mi mai amintesc exact pretul, dar cred ca a fost 25 de lei. Se observa in primul rand un dop de calitate superioara, mai lung cu vreo 3 mm, chiar daca e inundat 30%. Revin la subiectul de mai sus: albele 2011 nu sunt la raft, in schimb avem deja un rosu produs in acest an, despre care se spune pe eticheta ca mai e si "invechit la vase de stejar". Iodat, zici ca ai curatat la nuci verzi toata vara, relativ gustos datorita fructului bine pus in valoare de varsta, insa cu aceleasi mici-mari scapari: cadere in corp, post prea scurt - neajunsuri care se simt mai bine la inceput, decat dupa 2 pahare. Daca ar fi sa cautam ceva pozitiv neaparat, am gasi taninurile rotunde care se agata firav de gingii, ca niste pisoi abia nascuti, e o dovada (alaturi de Shiraz-ul de Budureasca sau FN de Minis) ca 2011 a fost un an bun nu numai pentru albe si rose-uri, strugurii s-au copt bine. Nivelul alcoolic nu e  lipsit de bun simt, atat in gura cat si pe eticheta: 13,5%. Mai aveam vreo doua guri din CS cand am desfacut Negrutul si..n-am mai vrut CS. Vinul arata foarte bine acum, si chiar daca potentialul de invechire nu poate fi prea mare, astept un maxim peste 1 an, poate doi. 85+. Recitindu-mi cateva posturi, doar sa-mi fac trafic, am bagat de seama ca imi pica mult mai bine la ficat vinurile rosii romanesti mai proaspete, si ma gandeam la conditiile de pastrare, inclusiv din crame. Acu..n-am pretentia sa fie exact 11.4 grade, insa in intervalul 10-14 CONSTANT nu stiu cati producatori se incadreaza. Injuram Cora si Real-ul ca asa si pe dincolo, dar nu ne gandim un pic la start. Ultimele doua saptamani au fost aproape 40 de grade de la Iasi la Bucuresti via Arad, gresia din bucatarie inca era calda dupa doua zile de racoare. Ce ne facem cu crama-mama? Nu stiu cum e la Isarescu, n-am vazut beciurile, intrebarea se adreseaza tuturor.

    6. Tamaioasa Romaneasca demidulce, 2008: DOC-CT, Rezerva, serie limitata de 5500 sticle, 12.5% alc, eticheta spune asa, printre altele: cel mai valoros soi aromat autohton [..] atat ca vin individual cat si ca parte a vestitului "tulburel", produs din Cramposie, Braghina, Gordan si Tamaioasa. Flori de salcam, dulce ca mierea, gust fructuos, aciditate racoritoare. Culoare alb-galbuie, miros tipic, de intensitate medie, nu asa de "dulce ca mierea", dar ii sta foarte bine, pare ca e mai aproape de un demisec decat de dulce. Aciditatea sustine bine restul de zahar, ajutata si de usorul iz ierbos. Sade bine in picioare la 4 ani de la facere, o mai duce un timp fara probleme. 83-84 pct si 35 de lei.

    Media preturilor celor aproape 25 de vinuri romanesti de 82 de puncte (analizate de mine) este mult mai mare decat cea de la Isarescu, cu concursul extraordinar al Animelor, Oprisorilor sau Nachbililor rezultand un pret mediu de 47 de lei!!! In schimb aici, pentru o medie de 82 de puncte avem un pret de "doar" 32 de lei, care bate fix cu media preturilor vinurilor straine (de 82pct) pe care le-am incercat pana acum. Din acest unghi lucrurile par a sta bine, insa mai exista unul: cum AR TREBUI sa arate raportul calitate pret in Romania, pentru ca sunt foarte multe argumente, in afara de calitate, care duc la concluzia ca un vin romanesc vandut la Slobozia nu poate avea acelasi pret cu un vin frantuzesc vandut la Bruxelles sau Viena. Poate o sa fac o scriitura despre asta candva, pana atunci insa, credeti-ma pe cuvant: un vin de valoarea de mai sus (82) ar trebui sa coste 18 lei. Sunt cativa producatori, mari sau mici, care demonstreaza ca se poate.

Degustare Tamaioasa la Pogany

    Avem o scala. In gat, in experienta, in placere. Judecam tehnic, avem fiecare un model de tipicitate in cap. Cum nu prea am vazut aceleasi note la Parker-WE-WS-Jancis-Penin-Falstaff-decantalo-etc.. m-am intrebat de ce? Pentru ca abordarea si gusturile difera. Aseara vorbeam cu cineva care a dat un punctaj foarte mare unei Tamaioase (95 pct.), care categorisea vinurile un functie de soi. Adica o Tamaioasa perfecta primeste 100 de puncte. E un sistem pe care il agreez, dar pe care nu pot sa-l imbratisez total, cel putin nu in acest moment. Nu sunt de acord cu cei care puncteaza strict din perspectiva placerii, asa cum nu sunt de acord cu cei care puncteaza strict din perspectiva tehnica (cu toate ca aici e un plus). Iar cu cei care nu puncteaza nu sunt de acord deloc! Vinul e diferit, iar daca vorbim de romanesti, vorbim de raport calitate/pret. Trebuie sa facem o diferentiere intre un vin "bun", "mai bun", mai putin bun", "7 dopuri", "3 stele", "5 tirbusoane", etc. Vocabularul e clar ca e limitat, am spus-o si o repet de cate ori mi-aduc aminte. Nu inteleg nimic dintr-o descriere care contine termenii A, B, F, H, K, V sau X. Ii apreciez pe cei care puncteaza, pentru ca e cea mai buna concluzie care poate fi data, mi-ar placea. E altceva fata de "am baut un vin care avea note de fructe negre de padure, taninuri intense si post mediu". Nu vreau sa lansez rachete in eter fara tinta. Asta e opinia mea. Intre 87 si 92 de puncte cred ca diferenta e imensa. Sunt oameni care, ca si mine, beau/degusta sute sau mii de vinuri pe an. Personal, am 1300 de exemplare in mai putin de doi ani, din care 800 le-am inventariat, diferenta fiind vinuri pe care doar le-am incercat in oarecari ipostaze, fara sa am ocazia sa le evaluez pertinent, deci n-am emis puncte. Dintre astea, doar o mica parte au fost prezentate pe blog, dar asta nu are mare importanta.
    Vad cursuri, master-class-uri, prezentari, dar cred ca cea mai importanta parte - cand vine vorba de evaluare - e experienta. Simt lipsa catorva vorbe despre vin, atat la case "mai mari" cat si la cele de cartier. Nu e nevoie sa vina Marian Timofti sau Sergiu Nedelea, e suficient sa existe un pasionat care chiar vrea sa faca asta. Si sunt multi care o pot face fara a se limita la restrictiile impuse (moral sau financiar). L-am vazut pe Alin descurcandu-se admirabil la FRW (de ce au disparut aceste degustari?) pentru o prima prezentare, sunt sigur ca exista si altii care pot vorbi 10 minute despre subiectul respectiv. Ceea ce vreau sa subliniez e ca de degustari nu ducem lipsa - cel putin in Bucuresti - dar organizatorii ar trebui sa fie atenti la ce vor sa obtina dupa. De ce 95 si nu 75 de puncte? Care corp? Unde e post-gustul? E oxidat sau are doar note oxidative de la invechire? Mi-ar placea sa vad blind-uri in care specialisti ca experienta (nu neaparat profesionisti) sa comenteze fiecare vin in parte, justificand nota acordata, cu tot riscul unor surprize la final.

    10 Tamaioase marti la Pogany: vinurile au fost impartite in doua categorii, seci si non-seci, surpriza a fost ca la sfarsit ni s-a dezvaluit ca ordinea de inceput era aceeasi cu cea finala. Ca de obicei, vinul de la crama e cu cateva puncte peste cel luat din comert - indiferent de sursa! Pana la proba contrarie, raman la aceasta parere. Stiu un singur restaurant in Bucuresti care are temperatura controlata sub 14 grade Celsius. Mai stiu ca marii distribuitori se multumesc cu un beci de beton, dar imi place sa cred ca macar la hotelurile de soi exista sisteme de climatizare. E un subiect dezvoltat mai pe larg AICI.

Notele mele:

    Pentru mine surprizele placute au fost Isarescu si Basilescu, cele 4 vinuri prezente primind cu cateva puncte mai mult decat in degustari precedente, ceea ce arata ca Tamaioasa pusa la pastrare nu e o idee rea, lucru demonstrat si de Artisan-ul Aureliei Visinescu, castigatorul de azi. Oprisorul l-am vazut mai bine cu alte ocazii, despre Segarcea v-am spus pe larg cu putin timp in urma. Multumim pentru organizare, chiar daca presupusul cod galben de ploi a tinut multa lume in casa.

    Castigatorul oficial, obtinut din media participantilor il voi pune pe Facebook, cum apare stirea - pentru cine a dat deja "like" paginii Berbecutio.

Tamaioasa Romaneasca, Domeniul Coroanei Segarcea 2011

    De departe cea mai reusita "seaca" incercata de mine. Aur la Vinalies 2012, Argint la Decanter 2012 si tot Argint la Femmes et Vins du Monde (Monaco 2012) sunt niste premii deloc de neglijat. Culoare galben verzui, foarte verzui, miros de intensitate relativ scazuta (1,5 din 5 pe scara Berbecutio), tamaios si prafos, mineralitate si mango (sau lychee?), cateva firimituri de paine cand devine mai cald. Atac lin, fara socuri dupa miros, extrem de catifelat, un echilibru ideal intre aciditate si notele de muscat, contine textura ideala pentru un alb de clasa, 13% alc. Postul este extraordinar de lung (peste 1 minut!), aromat, fin si elegant. Din pdv tehnic e un vin perfect, iar din celalalt pdv, al placerii mele personale..si mai mult. 88 de puncte cu felicitari! Trecerea cursiva de la nivelul aromatic scazut la un atac si gust asemenea cred ca e diferenta care a contat in fata juriilor internationale. Cresterea calitativa constanta dinspre miros spre post e superba. Multe tamaioase seci romanesti te "pacalesc" cu aroma dulceaga si consistenta, dupa care papilele noastre asteapta zahar, dar primesc ierburi si calcar. Nu stiu daca smecheria asta o poate face 100% enologul, insa daca-o fi asa a fost nevoie sa vina o frantuzoaica in Oltenia ca sa ne invete dupa sute sau mii de ani cam cum se impinge spre perfectiune chestia asta in sec. Revenind la concursuri, iata mai jos o lista cu ce a luat Segarcea in cateva luni doar cu vinurile scoase (sau inca nu) pe piata. 

    Minima Moralia e o serie de cupaje, primele din epoca moderna a acestui producator, plaja de pret in care se vor incadra se pare ca va fi ceva mai sus decat actuala serie Prestige.

    O confirmare la trei concursuri internationale de prestigiu e cea mai buna recomandare pe care o poate avea un vin. Iar cand vorbim de moduri de a alege, pentru mine asta ramane principalul criteriu. Nu cred sa ma fi pacalit cu 1% din vinurile alese astfel, exceptiile fiind unii producatori romani care mai incurca butoiul de concurs cu cel pentru mase, intentionat sau nu. Nu ma bazez pe concursurile interne, care de la un timp se desfasoara cu o frecventa uluitoare, si unde din pacate pricipiul rotatiei e foarte bine aplicat. Ce am cumparat de pe afara, dupa principiul punctelor a fost de fiecare data asa, sau cu diferente mici. 

    Si DA, dreptate pentru Craiova! Si Mitica la pasarica! (sau cum mai ziceau fetele alea din Giulesti), cu toate ca intr-un univers paralel unde nedreptatea comisa de FRF nu ar fi existat, cu Mititelu la timona tot acolo ar fi fost echipa. Dar pana la proba contrarie abuzul ramane.

Budureasca - vinuri noi

    Mi-au placut tot timpul vinurile acestui producator, in primul rand pentru ca au avut preturi bune, iar calitatea n-a lasat niciodata de dorit, dimpotriva au fost cateva varfuri in ultimii ani care, desi nebagate in seama foarte mult in spatiul virtual s-au descurcat cu brio la concursuri internationale sau in evaluarile personale: Fume sec si demi, Origini Tamaioasa dulce, Reserve si altele. In multele preumblari prin tara mi-e la indemana sa ma opresc la crama lor din Mizil, foarte aproape de drumul Ploiesti - Buzau sa mai incerc ceva nou din cand in cand. Cu vreo doua saptamani in urma am oprit aici cu scopul de a lua noua Tamaioasa sec, vazand-o apreciata in cateva locuri, dar nu m-a lasat inima sa plec fara o intreaga cutie plina de vinuri noi. Initial planuisem sa fac acest review inainte de GoodWine - ca o directie spre vinurile bune de la standuri, pentru ca, la fel ca mie, probabil v-a fost greu sa incercati aproape 600 de mostre - dar multitudinea de evenimente din aceasta perioada nu m-au lasat sa "lucrez" in liniste si cu spor. Ce baui: 

    Fume sec 2011, cupaj de Riesling, Pinot Grigio si Sauvignon Blanc, in proportii egale, 13,5% alcool, DOC-CMD. A fost schimbata sticla cu una mai "muschiuloasa" cu umeri largi, apare chipul lui Burebista in ambele capete pe dopul conglomerat Diam. Vin inca neetichetat, galben pai cu reflexii argintii, miros mediu ca intensitate, floral, citric, paine calda, gust parca si mai parfumat, aciditate frumoasa, bine integrata, o usoara senzatie amaruie. Final destul de lung. Nu are acel ceva incantator ca 2009-le, dar ramane un vin placut: 83 pct si 20 de lei. Pretul a ramas la fel - multumim. 

    Chardonnay 2011, in aceeasi vestimentatie si gama: miros floral placut, destul de intens, amestecat cu citrice, atac inca si mai frumos, parca fara lemn la deschidere, usor onctuos, aciditate buna, inca tanara si sprintara. Gust in zona pepene si alte "galbene". De mult timp n-am mai baut un Ch proaspat asa reusit. E varianta romaneasca, aromata si tare ca focul - 14,5% - se simte un pic la sfarsit. Nu e genul Chablis - rece si mandru, e un Dealu Mare - prietenos si elegant, intr-o forma de zile mari. Cine spunea ca aici e patria rosiilor? Post lung cu nuante de susan prajit, caramelizat. Rar am intalnit un vin care sa-mi arate o lume atat de extinsa de gusturi frumoase. Dupa versiunea 2010, care a fost un best-buy, se pare ca producatorul din Mizil recidiveaza cu o realizare chiar mai buna, pe care pe buna dreptate o muta in gama HoReCa, fiind deja in jur de 30 de lei la crama. Banuiesc ca se produce intr-un numar relativ mare de sticle - trebuie vandut pana la anul pe vremea asta, insa chiar si asa, l-as fi suit mai sus, poate in Origini - desi aici cred ca ideea e sa fie vinuri gasibile mai multi ani, deci pretabile la invechire. In afara de teorema de mai sus - albe in Dealu Mare rocks, mai emit una, care chiar daca e cunoscuta, ar trebui sa ramana aici pentru posteritate: vinul cel mai bun e cel luat direct de la producator. Si de-asta insist ca ar fi bine daca am gasi intelegere (ca simpli turisti/vizitatori) pe la toti dpdv al preturilor, ca in cazul de fata, daca tot facem efortul sa mergem pana acolo. N-am pretentia sa fie la juma' de pret, insa un 10-15% fata de cel mai ieftin magazin de cartier sau super-market ar fi de bun gust.

    Roze sec, 2011: 50/50 Feteasca Neagra cu Pinot Noir, o provocare interesanta, 13,5% alc. Culoare roz intens, trandafiriu, miros de intensitate scazuta, iz foarte greu de despicat - ei spun fructe varatice, asa ca-i credem. Atac catifelat cu note de capsuni-cirese, are corp si ceva post-gust. Buna incadrarea in gama de HoReCa, parca nu i-ar fi stat bine intre multe roze-uri foarte slabe dar apropiate la pret din marile magazine. Aceiasi 30 de lei si 84 de puncte.

    Tamaioasa Romaneasca 2011, demidulce, gama Origini: e, aici nu mai sunt de acord cu incadrarea in gama premium. Vinul nu-i rau, dar nu se mai ridica la nivelul lui 2007 si cred ca nici al lui 2009. E de apreciat totusi ca nu ne e servit an de an, ca de catre alti producatori care ne cred prosti. E clar ca-n Romania nu poti/vrei sa fii constant an de an, in primul rand din cauza variatiunilor de clima, apoi din cauza pietei care-ti permite sa vinzi surcele la orice pret, din cauza lipsei de pasiune si a concentrarii pe cascaval. Nu vorbesc de Budureasca aici. Cine se simte, mana sus! Hai inapoi la vin: din punct de vedere aromatic intensitatea este mai jos, la fel si complexitatea. Pot fi de acord cu iasomia, socul si mierea mentionate pe eticheta, dar nu cu rotunjimea si post gustul, prezentate foarte pozitiv. Exista o parte ierboasa si amaruie nu prea draguta. Aciditate buna-buna, fresh, are insa o panta descrescatoare dinspre atac catre finish. 30 si ceva de lei, 81-82 de puncte. Nu stiu cum va evolua in timp, dar daca ar face-o spre bine, ar fi trebuit scos pe piata mai tarziu, mai ales ca in acest caz nu exista presiunea (atata de des invocata) a clientilor - carciumi, magazine, etc - pentru ca din cate stiu inca se afla pe stoc 2009 si mai ales superbul 2007 - un vin-scoala in opinia mea - ale carui premii si medalii nu stiu daca incap pe peretele meu din dormitor. Daca in cazul oricarui alt vin numaram secunde pentru a determina lungimea post-gustului, aici e vesnic.

    Tamaioasa Romaneasca sec, 2011: nu stiu cum se poate face sec si demidulce din acelasi strugure in acelasi an in afara de a interveni invaziv (osmoza inversa) in procesul de vinificatie si in acelasi timp nu stiu daca chiar era cazul sa se mearga pe moda asta de moment cu soiuri aromate vinificate sec, pentru ca n-am vazut pana acum realizari notabile, cu cateva (foarte putine) exceptii. 13% alc, galben pai cu reflexii verzui, mai intens decat Fume-ul, dop inundat cam tare, "iasomie, soc, miere, lamaie verde" - zice eticheta, insa stie toata lumea mirosul pur tamaios - foarte bun la acest exemplar. Apropos de eticheta, cea din fata a preluat design-ul Fume-ului sec, pe fond negru, cea din spate a renuntat (bravo!) la povestea cu relicvele dacice trecand la o descrierea tehnica a vinului. Scala  pentru restul de zahar e bine venita si dansa. Atac curat, racoros, aromat optim, insa eu parca vad peste tot ciorchinii aia amarui ramasi pe fundul butoiului. Aciditate serioasa, simtita mai ales pe final. Corpolenta, consistenta se pot imbunatati pe traseu. Un soi romanesc bun de scos fata in lume. Il trecem in faza a doua la "Vinurile au talent" si asteptam sa ne impresioneze mai mult data viitoare. Despre pret... am punctat o Pietroasa si-un Oprisor cam tot pe-aici, o Starmina in apropiere, un Stirbey mai sus. Ii statea mai bine la 20 de lei (in loc de ~ 30). 80 pct.

  Pinot Noir 2009, din noua gama dedicata HoReCa, cea care a preluat eticheta neagra a Fume-ului sec: inca nu putem avea mari pretentii de la acest soi in Romania, insa Budureasca vine cu o abordare decenta si placuta: miros si gust aproape de adevar, un pic de corpolenta si lemn alaturi de cirese, aciditate si alcool un pic sus, post prezent si gustos. Face banii si cred ca se incadreaza intr-un top 5 al PN-urilor romanesti, probabil cu cel mai bun RCP. Vreo 20 de lei si 83-84 de puncte.

    Privind in ansamblu nivelul calitatii vinurilor, la Budureasca trendul este evident crescator, se vede clar ca exista interes spre diversificarea palierelor, imbunatatirea design-ului etichetelor (mai simplu e mai bine), s-a preluat modelul modern de detaliere si recomandari pe contra-eticheta, an de an ne surprind cu cateva realizari de exceptie.

    Hai si pe Tarom cu o gama superioara, sa-i impresionam pe strainii care ne viziteaza!

Alte 13 vinuri din 18 soiuri in palmares

    Incep cu cel mai bun vin baut in ultimele luni, un 90 veritabil, made in Romania, Dealu Mare, SERVE: Cuvee Alexandru 2007, in posesia caruia am intrat prin amabilitatea oamenilor de aici - e de remarcat eleganta cu care au ales momentul si modul cum au imbracat acest gest. Fara a aduce un omagiu celui mai vechi producator dintre cei noi, voi spune doar atat: respectul pentru vin si respectul pentru consumator sunt la ele acasa. Am venit de la o degustare de vreo 10 Cabernet-uri foarte bune carora le acordasem maxim 87 de puncte, cu uneltele biologice in plina forma si m-am hotarat sa mai iau o gura - doua inainte de culcare, alaturi de Facebook (sa vad cati au dat like ultimului meu post de pe Berbecutio), bloguri de vin si ziare online. N-am prea mare incredere in conditiile proprii de pastrare, cu tot cu frigiderul de vin din dotare sau alte minuni, asa ca-l deschisesem pe dumnealui de vreo 2 zile si-l parcasem la rece in sticlute mai micute, umplute ochi. Stresul asta cald-rece s-ar putea sa fi echivalat cu o invechire artificiala de inca 3-4 ani, pentru ca la inceput nu mi s-a parut atat de bun. Nu stiu daca are sens sa intru in detalii neinteresante despre arome si corpolenta, pot spune doar ca e una dintre cele mai bune realizari vinoase romanesti pe care am pus mana...pardon..gura vreodata. Alcoolul este inca prezent in prim-plan, notele de prune dulci si ciocolata iti aduc aminte de-un Charlotte 2007. Cupaj de Cabernet cu Feteasca Neagra, din vii care nu mai exista, ce pastreaza terroir-ul zonei. Nu e un vin de baut la carciuma sau cu altcineva. E un vin pe care vrei sa-l pastrezi doar pentru tine, sa-l savurezi singur pana la capat. Si asa am si facut.

====================================================================

    Marques de Caceres 2010, Tempranillo (85%) si Grenache (15%), 28 de lei si 82-83 de puncte: culoare roz-portocaliu, identica Busuoacei Autentique, miros de intensitate scazuta, care cu exceptia capsunilor si a pepenelui verde necopt merge spre partea de fructe de padure. Atac cu valente aromatice ceva mai intense din zona zmeura-capsune, cladite pe o aciditate buna si o nota minerala accentuata. Post de capsune, usor amarui si intepator. Cam tare: 13,5% si cu un usor cache de sticla. Mai avea vreo 3 luni si iesea din cele 21 indicate de producator ca termen maxim de consum. Nu pare a fi cea mai reusita realizare a Rioja-nilor; mai bun a doua zi, dupa o noapte petrecuta in singuratate de ultima jumatate de sticla, in intuneric si frig - adica frigider. Ar mai fi de spus ca poate fi gasit si la magazinele Cramelor Halewood la acelasi pret, eu m-am opintit sa-l aduc de la 2000 de km, neavand in cap chiar toate ofertele romanesti. 

    Gewurztraminer Pfaffenheim 2009, AOC Alsace, 23 de lei sticla de 0,375l: 83 de puncte de la mine, cu tot aurul la Macon 2010 - un concurs la care din 10.000 de vinuri frantuzesti prezentate 3000 au primit medalie. Un vin uleios si in aspectul curgerii si in gust, lychee-le sunt ponderate, la fel si notele piperate. Un vin echilibrat, dar nu miraculos. 13,5% alcool.

    Carmenere Single Vineyard, Anakena 2009, Chile, D.O. Peumo, Rapel Valley: 35 de lei si 83-84 de puncte. Cautam alt vintage de la acest producator de succes, dar m-am multumit si cu asta, a fost un vin bun: prune uscate, dintr-alea fara fum, dupa un atac la baioneta de cirese negre, fructe negre de padure si o nuanta pe care unii ar numi-o tutun, sau cutie de tutun, dar eu m-as duce mai mult spre un amestec lemn-praf-sulf. Un vin extractiv intens, te ia cu calduri dupa numai un pahar, nu se poate bea la foc automat. 

    

    Malbec Roze, Santa Ana, Argentina, 2011: 18 lei si 75 de puncte. Miros destul de intens de fructe rosii: capsuni, fragi, cirese, atac fad din cauza aciditatii careia i s-a pus absenta la acest experiment, insa destul de corpolent, parca si un pic taninos, simpatic amarui pe palatin.

    Sieger, Schonburger and Reichenstein (din cate stiu niste soiuri corcite ca sa dea si ele un oarecare rezultat in climatul rece a Belgiei), De Kluizen, 2010, Cuvee..si atat. Usor efervescent, placut, fructat, arome timide de citrice acrisoare, cu un frumos post gust de mango. 79 pct, 22 de lei si 11% alcool. 

    Tamaioasa Roza, Domeniul Coroanei, Segarcea, 2011: unica si plina de trandafiri, asa cum ne-a obisnuit, versiunea 2011 vine cu arome mai concentrate, aciditate spre medie si o usoara nota amaruie. Poate un pic sub anul trecut. 83-84 pct si aceiasi 42 de lei. Si-or fi dat si ei seama ca-i mai slaba, altfel tare mi-era frica de vreun pret astronomic.

    Tokaji Aszu 2004, 4 puttonyos, facut de Disznoko: 42 de lei in Ungaria (nu 64 cat e la Cora) si 86 de puncte. Galben auriu, uleios, nas de fagure de miere, fructe confiate (caise, piersici), paine (oxidare). Foarte interesant in gura, cu notele sale acrisoare si aciditatea ce aa-aproape stinge dulcegaria. Un punct de plecare catre marile vinuri dulci ale lumii. 

    Corbieres Rouge, Chateau La Bastide, 2009, un cupaj de Syrah, Grenache si Mourvedre in valoare de 41 de lei si 86 de puncte. Nas descris de altii ca inchis, fara a fi complex, cu note amarui de fructe de padure, parca si ceva lemn, pamant. Nu pare prea corpolent in prima faza (13% alc), pe traseu apar si note de baric supra-ars (cafea), alune de pamant in coaja, fragi si alte rosiatice salbatice, post scurt-mediu.

    Cabernet Sauvignon, Domeniile Samburesti, 2007: 26 de lei si 77 de puncte. Culoare nu foarte opaca, miros inecacios, cuisoare, cirese, fier (si buruieni daca vreti..). Atac destul de subtire, apos, insa urca pana se transforma in ceva aproape solid, devenind taninos si bolovanos, agresiv, prea ciresat, dar nu elegant. Nici gustos. N-ai zice ca are doar 12% alc, e greu, masiv. Are caderi clare de consistenta, post inexistent, daca dam la o parte buzele lipite de gingii inca 2 ore dupa ingurgitare. 

    RheinRiesling AOC Alsace Grand Cru Gustave Lorentz, Altenberg de Bergheim, 2005: 56 de lei si 87 de puncte. Culoare un pic mai clara decat mierea de salcam, dar aceeasi nuanta; nas floral, fructat (lamaie, piersica), dar si o idee de petrol. Lamaia, mineralitatea si petrolul persista pe palat, unde mai apare ceva interesant, asemanator cu nuca sau alunele, impresie ce poate fi usor confundata cu onctuozitatea; cand se mai incalzeste apar note ierboase sau de ciorchine verde. Nu exceleaza in corpolenta, aciditatea e moderata, post gustul de lamaie e mediu spre lung. S-ar putea sa fi fost de 90 acum vreo 2-5 ani, nu cred sa mai evolueze in viitor. 

    Les Evangiles, Chateau Canet 2006, AOC Minervois, un cupaj de Grenache, Syrah, Carignan si Cinsault direct din Languedoc: 65 de lei si 83 de puncte. Cam toti anii au luat premii in afara de acest 2006. Miros inchis, foarte slab in intensitate, dar placut, provenind si din invechirea in butoaie de 3 varste diferite: 0,1, si 2 ani, bine integrat sub si in buchetul vinului, cu fructele sale de padure "mici", dupa cum spune producatorul. Atacul este in primul rand amarui - gustul aminteste un pic de cafea si pamant, cu nuante piperate, insa si aici intensitatea este mica. Vinul are corpolenta (14,5% alc) si post gust mediu spre lung. Cam greu de baut by himself, probabil asociat cu o vaca, oaie sau un platou de branzeturi ar merge mai bine, cel putin asta ne este recomandat pe eticheta din dos. Si inclin sa cred ca au dreptate, pentru ca ai nevoie de ceva apa suplimentar in gura, ca altfel risti sa ti se lipeasca limba de dinti la ce sec e. Tot pe spinare gasim o alta informatie interesanta: de baut in urmatorii 6-7 ani, adica de la anu' probabil fructuozitatea va disparea definitiv cu toate ca taninii nu sunt inca invinsi. 

    Chardonnay Bio, Elemental Reserva, de la Vionedos Emiliana, Chile, 2011 .. cred ca l-am luat candva din Kaufland. Miros specific chardonnian amestecat cu paine calda, poate putin inchis, screw-cap, in gura e cam uleios, aciditatea nu sustine sandramaua, in ciuda prezentei nuantelor acrisoare (iar o fi vitamina C?) dar si amarui. 79 de puncte la 23 de lei. Sau 74..nu conteaza; sub 80 nu vreau sa mai aud de ele. 

Firimituri straine sub masa de Revelion

    Am sarbatorit trecerea in noul an intr-o pensiune mai mult decat rustica, mai degraba la un om in casa, aproape de barajul Vidraru. Frumos, distractiv, companie placuta x14, obiceiuri, taiatul porcului live (pentru cei care s-au trezit pe 31 la primele ore ale diminetii), tuica si vin fiert, peisaje  frumoase, aproape lipsite de zapada.

    Cele doua chioscuri - unul in aer liber, celalalt inchis si dotat cu soba au oferit oaspetilor posibilitatea de a bea, de a racni si a se destrabala in voie, fara a-i deranja pe cei care s-ar fi culcat mai devreme. Cu vuvuzelele, tobele si provocarea la nesomn a fost o problema, dar numai pentru cei doborati inainte de inchiderea fiecarei seri (dimineti), oficiata de subsemnatul. 

    M-am delectat admirand colectia de unelte dintre cele mai vechi ale gazdei, expusa generos pe toti peretii, coarne si cranii de animale, m-a impresionat barajul, dar mai ales hidrocentrala din maruntaiele muntelui - cu ale sale 4 turbine facute de...Skoda si alimentate de 90 mc/sec de apa la 30 de atmosfere. Cele 3 zile de cazare cu o masa cu bulz si vanat oferita de gazde, au costat cam cat doua sticle de vin romanesc proaspat de top, luat dintr-un magazin cu preturi normale. 

    Selectia de vinuri purtate in portbagaj pana acolo a fost straina, cu doua exceptii, toate fiind vinuri pe care nu le-am mai incercat, ca de la un timp totul e o degustare. De data asta, in aer liber, noaptea cu ale sale -7..-10 grade nu prea a fost de bun augur, insa s-a gasit si un spatiu in care conditiile au fost ideale. La aceasta temperatura s-au predat neconditionat si destul de rapid cele doua laptop-uri care ne-au asigurat voia buna, dar s-au gasit solutii. Vinurile au fost si mai bune (cele la care ma si asteptam) dar si mai proaste (cele la care nu prea ma asteptam), hai sa le vedem:

- Riesling (de Rhin) AOC Alsace Grand Cru, Wiebelsberg, Klipfel, 2008: miros minim in intensitate, struguri necopti si ceva banane, ananas, mineralitate, foarte fin si placut, gust fresh, impresionant, acrisor, parfumat. 89-90. 

- de la acelasi producator un Cremant brut din Chardonnay, care din pacate a dezamagit, in jur de 75 de pct. In afara de untul mega-prezent in miros, si bulele sprintare chiar dupa 24h de la deschidere, n-a prezentat mare lucru.

- daca tot am intrat in categoria spumante, a mai fost pe masa un roze Rhein din Pinot Noir, aflat intr-o forma dezastruoasa. Nu mai intru in detalii, sper sa fi fost o intamplare (?). 64 de puncte.

- al treilea spumant, si bineinteles cu cea mai mare priza la public, Tamaioasa Romaneasca dulce de la Oenoterra, Cashmere. Mi-a adus aminte de discutia avuta cu un nene care se plangea in humidorul Metro Baneasa acum vreo 10 zile ca nu i-au fost pe plac niciunul dintre brand-urile renumite de Champagne din plaja 300-600 de lei, deoarece sunt prea seci. M-a tentat sa-i propun acest spumant, "mascat" intr-un Mumm sau Moet, sunt sigur c-ar fi apreciat si el si invitatii sai. 80-81 de puncte, 17 lei si asteptam Merlot-ul Domnita Ruxandra, detinator al Marii Medalii de Aur la recentul concurs. Tare mi-e teama ca-l vom astepta mult si bine..n-apare nici pe site, la fel de greu de gasit fiind si informatiile/review-urile legate de acest producator.

- doua piese venite pe filiera italiana Arte & Vino, magazin despre care trebuie sa spun ca nu s-a inchis (ca o erata a unui post anterior) a fost doar temporar in concediu, ba chiar a venit cu promotii destul de interesante in ultimul timp; cateva reduceri substantiale (dupa ce vedem la fata locului) nu egaleaza preturile acelorasi vinuri gasite in alte parti - sau macar cele cateva pe care le-am zarit. Am primit de Craciun (ptrrruuu...hold your horses!! doar nu de la ei) doua sticle, ambele fiind reduse de pe la 80 la 57 de lei: Rosso di Toscana (CS + Petit Verdot + Merlot) facut de Fossacolle, 2005, care e un vin despre care pot spune ca e subtirel la deschidere, dupa 45 min mirosul devine de 10: visine si afine in prim plan, culoare rubinie perfecta, gust in stil frantuzesc, fara senzatii dulci, cireasa neagra, cafea ultra prajita, din nou visine. Are insa o chestie similara cu descrierea lui Oz Clark a Merlotului: it promises, but does not deliver. Ambele au primit 85 de puncte, cel de-al doilea fiind un Nebiollo 2005 facut in Langhe de Giorgio Pelissero, cu un nas frumos, spicy cu cirese negre, gust rotund, astringent, un fel de Unio cu o idee de cafea. 

- o mare dezamagire a fost Cabernetul 2009 Casillero del Diablo, in valoare de 30 de lei si doar 76 de puncte, dar si lui trebuie sa-i acordam circumstante atenuante, pentru ca a fost descoperit de mine dupa multe sapaturi in spatele rafturilor catorva magazine Metro, negasind in ultimul timp decat 2010. E foarte timid in gust si miros, n-are foarte multe in comun cu obraznicia si unghiurile ascutite ale acestui soi. E cel din reclama cu Rooney.

- spaniolul Monasterio de las Vinas 2004, Gran Reserva, luat la 35 de lei din Kaufland: inca nu mi-e clar din informatiile gasite daca in afara de Cariñena mai e si trio-ul Tempranillo + CS + Garnacha, dar e un vin de incercat, mai ales daca sunteti fani lumea noua. E baricat la limita de sus a decentei, dar se poate citi si vinul. Foarte placut de baut. 85-87 de puncte.

- n-a fost rau nici un alt Gran Reserva, Tempranillo-ul al celor de la Garcia Carrion, numit Senorio de los Llanos, 2004, mai ales la cei 28 de lei platiti pe el - 85 pct. Culoare superba, rubiniu usor translucid, miros de compot de visine, gust cam.. tinerel (?!). De cursa lunga, 13% alcool, baric timid, dar perceptibil, abia dupa 3 ore a crescut spre punctajul respectiv, ceea ce mi s-a intamplat de foarte multe ori. Cu toate ca vad in jur multi care spun ca pentru un vin de 7, 10 sau mai multi ani a fost nevoie doar de desfacerea sticlei cu 30' inainte, eu v-as recomanda sa faceti asta cu cel putin 2 ore inainte, pe langa care sa puneti si in pahar vreo 60-70ml, pentru a lasa vinul sa respire in circumferinta maxima a sticlei. Un decanter nu strica pe langa casa. Iar daca tot sunt la capitolul recomadari, as vrea sa mai amintesc ceva. Mi s-a cerut de cateva ori sfatul in alegerea unui vin bun drept cadou pentru un cunoscator. N-as merge pe castraveti pentru gradinar, din mai multe motive: s-ar putea sa-l fi incercat, sa-l aiba, sau mai rau, sa i se fi parut prost/nu pe placul sau - e foarte greu sa marchezi. Nici pesti de portelan pe televizor nu cred ca si-ar dori, dar oricum..incercati altceva.

(Vax si Wax) Albina de pe dop

    Zilele trecute bantuiam prin Afi Cotroceni fara un scop precis (eh, nu chiar, dar nu avem vreo necesitate arzatoare), minunandu-ma de preturile exorbitante ale hainelor si pantofilor, dar si ale unor bucati de coca peste care se adauga un milimetru din cea mai proasta dulceata - 13,5 lei (scrie mare ca "face" 5,5 lei, insa jos, cu steluta sunt gemurile - 8 lei; ati innebunit de tot! pardon - ce de lume cretina!). A mai scazut numarul de "plimbareti", dar un asemenea mastodont e clar ca va avea soarta prezisa de Roubini: cu totul alta intrebuintare in maxim 10 ani. Si la prima intersectie au aparut si primele semne. Nu de circulatie, ci de schimbare: Libraria Cartaresti. Am facut repede un tur de orizont, m-am oprit inevitabil la raftul de carti despre vin, de unde imi facea cu ochiul "Vinurile Lumii", by the way - comandata on-line de vreo 10 zile la Editura Litera, care insa n-a dat niciun semn de atunci. Pentru ca acolo e la jumatate de pret, nu 130 de lei cat e pe piata. Am cules totusi de pe raft "Ghidul gustului - Initiere in arta vinului" de Cosmin Florescu Zidurean si Eugen Demeterca, editata de Corint, o carte foarte buna pentru incepatorii intr-ale vinului. Inainte sa ies din raion mi-am rotit un pic privirea in sus, ca sa nu fac nota discrepanta cu fetele din magazinele vecine si-mi picara ochii pe niste sticle de vin. Hmm, imi spun, e de decor. Dar are eticheta cu pret. 

    Ei bine, doamnelor si domnilor, ca sa pastreze nota culturala, acest lant de librarii a inceput sa vanda......Vinul lui Dinescu. Nu-mi amintesc toate varietalurile, insa era Merlot, Feteasca Alba, Tamaioasa Romaneasca. Atmosfera era destul de "incinsa" in librarie - la vreo 28 de grade, cu toate ca nu prea era lume, asa ca am avut retineri in a da 30 de lei pe o sticla (v-am mai spus ca nu-mi place sa platesc chiriile magazinelor din locatii ca aceasta), dar pana la urma am cedat tentatiei. M-a intrigat capisonul, care, dupa ce m-am apropiat de el si l-am mirosit, a spus asa: ceara de albine. Bravo domnule poet! Jos palaria pentru aceasta solutie traditionala de pastrare a vinului pe termen lung. Contra eticheta, de dimensiuni generoase, contine, cum va puteati imagina, un poem al contemporanului scriitor. Faci ceva mizerie pana indepartezi ceara de pe dopul de pluta, nu chiar de calitatea I, si ajungi in sfarsit la continut. 

    Este un IG Dealurile Olteniei, 2009, demisec, cu 12,5% alcool. Culoarea nu e prea interesanta, un vin de un galbui normal, mirosul este clasic, nu foarte intens, de tamaie si trandafiri. Asa sunt darurile de la greci, cu surprize: ne-au dat soiul asta acum vreo 2000 de ani, au lasat si tamaia in el, sa nu cumva sa ajungem la religii diferite :). Din pacate, gustul placut e umbrit de reminiscentele de ciorchine si samburi, lasati probabil prea mult in contact cu vinul. E un vin simplu, la limita de jos a categoriei "decent", se incadreaza la 72-74 de puncte. Presupun ca daca ajungi la Cetate il iei cu maxim 10 lei, insa pana atunci, cei 30 care se cer pe el sunt o suma mult prea mare. Nu am inteles desenul cu animala cu cap in forma de ciorchine si 3 sfarcuri conectate la bidoane, dar coada sigur e de porc.

    Va las cu poezia de pe spatele sticlei (cu cateva mici modificari), in lectura autorului:

    

Degustare Stirbey la Fine Romanian Wines

    Soiurile romanesti istorice probabil si-au lasat in genele noastre urma ancestrala, care ne creeaza, chiar fara sa vrem, o placere aparte cand dam de un vin bine facut. Nu vorbesc de hibrizii  facuti de comunisti cu scopul de a livra catre rusi o cantitate cat mai mare de vin, ci de soiuri pure romanesti, care au fost cultivate de mii de ani . Greu de explicat ce se intampla pe piata noastra, de ce suntem pe ultimul loc in lume la export raportat la suprafata de vie, insa sunt sigur ca veti gasi cateva posibile explicatii citind alte posturi de pe acest blog.

    Am avut onoarea, zilele trecute, sa iau parte la o prezentare/degustare de vinuri romanesti, facute in Romania, de un neamt. E vorba de Oliver Bauer, vinificatorul de la Crama Stirbey din Dragasani, un om   cu o gandire pastrata normala, diferit de mocirla pe care de multe ori o apreciem drept normalitate in tara noastra. Indiferent cat de fitosi, snobi, moderni sau plimbati pe afara am fi, mizeria din jur ne schimba, ne afecteaza comportamentul si modul de a gandi. Si sa nu uiti Darie, acesta este doar unul dintre efectele secundare ale celor 50 de ani de comunism! Efecte rasfrante in invatamant, sanatate, drepturi si obligatii pe care (credem doar) ca le avem ca cetateni si, bineinteles, consumatori de vin.
    Dar cand dai de o Cramposie Selectionata 2010 de Dragasani, Stirbey, toate raman undeva in urma, pierzandu-si greutatea, care prin asta se dovedeste a fi efemera. Simti in sange sutele de generatii de luptatori, de olteni, de stramosi care au grijulit-o peste 2000 de ani. Acum 8 ani, cand Oliver a descalecat pe dealurile Dragasanilor, nici nu stia cum se pronunta, dar se pare ca i-a mers si lui la inima, probabil incurajat si de Raluca, sotia sa, acum director de marketing al cramei. Nu stiu daca exista vreun vin romanesc care sa mearga mai bine la o discutie, vara, pe terasa. N-am sa ma apuc sa disec acest vin in citrice-mere-pere-in panere, insa va pot spune doar ca aciditatea echilibrata si aroma fina, cizelata, aduc gradul de placere la peste 82 pct.
    Al doilea vin prezentat de Oliver si Raluca la Fine Romanian Wines, aka Floraria Olandeza de pe Ramuri Tei 8, a fost Tamaioasa Romaneasca 2010, sec. Sec?! Suna cam ciudat pentru noi, cei obisnuiti cu aromele imbietoare din familia Muscat-ului acoperite in general de o mare cantitate de zahar, nu? Ei bine asta a fost o alta provocare pentru Oliver, iar rezultatul e ... cea mai buna Tamaioasa Romaneasca Sec din Romania. In afara de Sahateni (Aurelia Visinescu), Segarcea, sau Stirbey 2009, nici eu n-am incercat altele, insa mineralitatea si post-gustul acesteia o ridica pe primul loc in preferintele mele.
    In mod firesc, Tamaioasa dulce a fost lasata pentru final, asa ca s-a trecut la vin rosu, primul fiind Novac. Greu de descris acest vin, unic in simtiri, preferabil oricand oricarui Pinot Noir facut la noi, pentru ca mi se pare ca seamana pe undeva.
    Am uitat sa va spun de selectia profesionista de vinuri de la etaj, in locatia in care s-a desfasurat degustarea fiind si magazin de vinuri. Va recomand sa-i faceti o vizita, in primul rand pentru ca aici veti gasi "bunatati" care nu prea exista in Bucuresti. De obicei plecam cu tolba plina, insa acum din cauza meciurilor din UEFA, a trebuit sa ajung intr-o locatie mai sportiva, asa ca am amanat vizita de shopping pentru saptamana urmatoare - inca am multe de incercat de la FRW.
    Negru de Dragasani: corpolent, taninos, barbatesc, cel putin fata de precedentul Novac. Si nu prea usor de gasit. Am apreciat inca o data ordinea de degustare, de la simplu la complicat, de la usor la complex. Aa...de unde pornisem, de la 82 pct..pana la final am ajuns la 86, pas cu pas. Din punctul meu de vedere fiecare vin a avut un punct in plus fata de precedentul. La 5 reprezentanti de soiuri romanesti sa lasi in urma o medie de 84 pct pe acest zgarcit blog, e o realizare de zile mari. Nu c-ar fi ziua mea azi si as da dovada de indulgenta, vinurile astea sunt niste capodopere, asa ca hai sa facem o recapitulare: cea mai buna Tamaioasa Romaneasca sec din tara, cea mai buna Tamaioasa Romaneasca dulce (nu demi), venita la final (imi pare rau ca n-a apucat si Mihai ultimele doua vinuri), cel mai bun Novac (si unic? iubire cu procreere intre Saperavi si Mavrud), cel mai bun Negru de Dragasani - iubit de Alin pana la urcarea in taxi, cea mai buna Cramposie Selectionata. Mai vreti altceva? O sa mai vina luna asta ceva, pentru ca asa a inceput totul pentru mine. Intr-o dupa-amiaza de toamna la Prince Stirbey.

Gris ori Grigio

    Wine-Flight-urile astea (adica doua sau mai multe vinuri de acelasi fel/soi degustate simultan) au scopul de a descoperi care vin e mai bun. Sau care mi-a placut mie mai mult, fara sa desconsider tehnica si recomandarile expertilor. Sunt mare fan statistici, punctaje, deci competitie. Pentru azi am ales doua Pinot-uri albe. Ele provin din acelasi soi, Pinot Gris, dar unul dintre ele se numeste Grigio, metoda de vinificatie fiind putin diferita, italiana in speta, fata de Gris, care e frantuzeasca. Nu ca unii ar incepe cu sfarsitul, ci doar stilul e diferit. Asa cum zice Wiki, Pinot Gris este o clona mutanta a Pinot-Noir-ului, insa n-are 7 degete sau 4 capete. Cei doi cobai de azi provin de la 1000 km distanta unul de celalalt, si cu toate astea au background romanesc. E vorba despre Pinot Grigio Cramele Recas si Pinot Gris Purcari, ambele 2009. Pretul de achizitie a fost de 17 lei de aici, respectiv 27 de lei de la Cora. La Casa Bacchus am sa revin curand mai pe larg, pentru ca de fiecare data am gasit aici o gama superba cu peste 200 de exemplare, pasiune, recomandari pertinente, vinurile sunt exclusiv romanesti, iar preturile - cele mai bune din piata capitalei. Si ma refer la vinuri care conteaza si se disting prin calitate, nu la grase, fete in iarba, beciuri si busuioace de duzina. Recas-ul a generat reactii de entuziasm la o masa in Oradea asta primavara, poate de asta l-am si reales si e destul de greu de gasit in marile magazine. Am auzit ca s-ar fi si exportat masiv in vest, dar informatia e "pe surse", nu e confirmata oficial. E interesanta recomandarea de pe eticheta spate: "a se consuma numai dupa lasarea intunericului"; te pune pe ganduri, lasandu-te sa inventezi singur ce vrea sa spuna. Eticheta celuilat se lauda singura: "premium wine" in partea de sus si Pinot Gris de Purcari mai jos. Deci e unic, da? E de Purcari? Nu mai exista altul la fel! Ma duce cu gandul la multinationalele in care raportarile interne trebuie sa fie neaparat pozitive (ca altfel esti impotriva, nu esti pro-activ, nu ai rezultate, nu intelegi tu, etc; dar macar se fac, pentru ca la stat nu s-a mai auzit de mult de ele, nici macar in in ministerele cu uniforma), dar si totala lipsa de modestie in fata clientilor: "pai nu stiti de noi? suntem de 450.000.000 de ani pe piata, avem cele mai bune produse; suntem scumpi ca oferim cea mai buna calitate; n-o sa gasiti niciodata altceva pe aproape". Zat! Ca mirosi a Sauvignon Blanc! Cel putin distractiva e si partea goala, alba din mijloc, mult prea mare.

    Culoarea celor doua vinuri e foarte apropiata, cu reflexii diferite, in functie de nuanta mobilei din sufragerie sau a peretilor. Ca sa nu ma insel cumva cu vreun milimetru, de-acum incolo am montate doua becuri cu lumina calda si doua cu lumina rece, le aprind pe rand. La lumina soarelui nu prea-mi pohteste inimioara alcool, indiferent cat de slab ar fi.

    Concentratia alcoolica e si dansa apropiata, moldoveanul avand 12,5%, adica 0,5 sub Recas. Marea diferenta vine la cantiatea de zahar rezidual - desi amandoua sunt clasificate "sec", limba si palatinul spun ca s-ar putea sa fie in extremitatile plajei de 0-4 g/l in care ar trebui sa se incadreze, poate chiar un 4 "si ceva" la Recas. Purcariul e secul securilor!

    Mirosul e bine legat de gust, dar tot la mare diferenta: la Purcari intensitatea e modesta (si asta nu e neaparat negativ) si depinde mult de temperatura. Chiar si la cantitati mici de 20-40 ml in pahar, cum folosesc si eu, impresiile lasate pot fi diferite. Eram suparat (ofticat? frustrat?) ca am dat aproximativ aceiasi bani in trecut pe Chardonnay-ul si Rose-ul lor care au fost slabute, Gris-ul din imagine e totusi cel mai reusit pana acum.  Nu e pentru cei care cauta fructul (mi-a zis cineva asta candva - chiar nu-mi amintesc cine si unde - dar n-am inteles aluzia; don't jump into conclusions ar fi sfatul meu, primit de la un om care detine o companie aviatica in US). E mineral-prafos cu usoare adieri de fructe supra-coapte, aspru. Apar micrometric si unele iluzii anormale de pi de chat caracteristice altor soiuri si old-fu**** popular wine. Inca n-am gasit vreun vin moldovenesc care sa nu aiba asta. Stiu ca e o pita de halit in RO, dar nu la banii astia. Whatever, se mai pot descoperi niste samburi de caise, piersici, poate chiar migdale - greu de spus, e pentru nasuri fine. V-ul de Recas, sau Legends of Transylvania (care a fost Best Label design award in 2005) e altfel, apare o usoara onctuozitate (sa fie primita!), si nu cred c-ar fi de la butoi, miros mineral, lamaie, gust de fructe coapte.

    Pe parcurs apare o dilema: am inceputul cu Recas, care parea excelent, a urmat Purcariul care a parut mai prost, dar si-a revenit, probabil atingand temperatura ideala - a fost cam prea rece la inceput. A urmat iar Recas, care a parut mai jos la rece, dar iar a trecut in frunte. Recomandarea care se impune: de consumat cu 2-3 grade mai sus decat un alb in mod normal. Luna asta mi-am epuizat calificativele de egalitate, odata cu postul precedent, asa ca diferentierea e inevitabila. Dar la fel de grea. Daca ar fi la acelasi pret, ar fi o chestie de gusturi. Pana atunci insa, Recas rocks!

    Uitasem ce era cel mai important: Recas-80,17 pct, Purcari-78,64 pct.  :D
    P.S. Mai bag doua la foc automat: Oenoterra Tamaiosa Romaneasca Dulce spumant - foarte buna idee, dar cam dulce. In rest de bine - 81 pct. Din pacate se pare ca n-o vom mai vedea curand din cauza conditiilor meteorologice vitrege. Si Vinia Busuioaca de Bohotin, 2010 (?) - 68 pct. Pentru ca simti ca ai nisip in gura, la fel cum simti apa adaugata artificial (nu stiu daca e, dar asta e senzatia), n-are miros deloc, iar gustul de butoi folosit 300 de ani e acolo (fier unsuros).