Multinationala de week-end

    Asa ca ne-am adunat dupa o (a mea) scurta discutie despre colaborari cu site-uri de vin, organizari de evenimente si altele (toate la un pahar de Merlot Anima 2008 - buna integrare a lemnului, de reincercat) la o bauta de sfarsit de saptamana, unde singura regula a fost sa-ti aduci vin din alta tara decat ceilalti. Am fost mai putini decat va veti putea inchipui, dar s-au strans cateva exemplare care in niciun caz nu ne-au dezamagit:

1. Argentina: Sauvignon Blanc Trapiche 2011. 26 de lei in Cora, 13,5% alc, care ne-a livrat un (alt) exemplu de lume noua, dominat de pipicel de motan. Vreti sa va educati/dezvoltati simturile..go for it! Asta e tipicitatea evidenta de pipi de pisica. Vine din Mendoza si pleaca intr-un post sulfitat/salciu, cu un mijloc citric, acid, in care strugurele este pur transpus. Nu-i rau deloc, as merge pana spre 83 de puncte.

2. Slovenia: Chardonnay Pullus 2011. Isi leagana mandru de gat medalia de argint obtinuta la Bruxelles, dar ramane modest la portofel: 5.55 EUR intr-un supermarket de langa Ljubljana. Ca si mai sus, exista o lectie, de data asta de tipicitate. Culoare galben - pui de o zi, ciudat de pastelata pentru varsta sa, miros floral si citric, greu de descris/asociat cu anumite fructe sau alte chestii cunoscute, dupa care gustul se infiinteaza la tabla si incepe sa predea despre cum ar trebui sa sune clopoteii unui CH tipic. Modul de predare, aromatic vorbind, este unul foarte intens, n-am mai vazut asa amplitudine pe palat. Bun de pus in rama, mai ales ca electrocutarea bucala se perpetueaza niste zeci de secunde. Aciditate perfecta, nota bene si pentru eticheta. N-am de ce sa fiu zgarcit: 87-88 de puncte, cu un RPC de invidiat.

3. Italia: Santa Margherita Refosco dal Pedunculo Rosso, DOC Lison Pramaggiore. 5.49 EUR intr-un Auchan milanez, nascut in 2009. Eticheta in stil italian, cu nuante si contraste studiate bine sa atraga ochiul cumparatorului, insa nu si al betivanului, pentru ca se limiteaza la 12,5% unitati alcoolice. M-a cucerit acest soi intr-o degustare oferita de Pogany, complice fiind Parma Food, mi s-a parut ca seamana cu o Feteasca Neagra la puterea X, unde probabil nu va ajunge niciodata, sau nu va ajunge nesustinuta de vreun Merlot sau alt arac complementar. Nasul de inceput bate spre Syrah, e asfaltic, bituminos, prafos si condimentat, dupa care se insira pe sarma fructele: visine, mure, coarne. Aciditatea e ridicata (deh..2011), culoare red-granat, atac un pic sub calitatea de prezentare olfactiva, impresioneaza si prin finalul sustinut, fara caderi rusinoase ca in cazul metalo-chimicelor anumitor producatori romani. Un mult mai bun cunoscator de vinuri decat mine imi spunea zilele  trecute ca in ciuda faptului ca substantele chimice adjuvante folosite in vinuri au evoluat, mai exista o mica/mare problema: sunt instabile in timp. Vorba lui Ciprian: de ce Bordeaux-urile anilor '30 au rezistat atatea decade? 85 de puncte si un final in care doamna Refosco tine sa-si spuna si ultimul cuvant, mirosul paharului gol venind din sfere inalte.

4. Ungaria: Chateau Teleki-Villany, Alex Villany Cuvee 2008. E un cupaj de Merlot si Pinot Noir care are nevoie de o aerisire indelungata inainte de a oferi placere. Chiar si dupa aerare, nasul  detecteaza note de grajd, sub ieslea caruia cineva a pierdut niste mentosane ornate cu piper alb, vanilie si fructe negre din salbaticie. Complex si corpolent in gust, lemn bine integrat, dar un final scurt si slab. Tragand linie, nu e un vin rau deloc, m-as simti bine cu dansul la o chermeza, dar am gasit si mai bine si mai ieftin in arealul viticol respectiv. 36 de lei la Cora, 84 de puncte, daca tot am fost darnic azi, ca are si el o medalie de argint la Vinalies 2011.

    In loc de asocieri cu mancare, femei, joint-uri sau culoarea zugravelii impreuna cu care vinul poate fi mai smecher, va propun sa furati (cat se mai poate, ca tocmai au aparut toate) inregistrarile facute de Chesky Records de-a lungul timpului, care, daca aveti un setup audio de bun simt (se exclud marci gen Pioneer, Akai, Sony, Panasonic, A4tech, samd) e foarte posibil sa va faca sa transformati un Oprisor rosiatic de 80 de puncte si 80 de lei intr-un masterpiece.

Colome Malbec 2009

    Miros complex in care si-au dat mana lemnul, fructul (prune-mure) si condimentele intepatoare. In gust, oenologii familiei Hess reusesc sa ne incante cu o astringenta ridicata, balansata elegant de senzatii dulcege, care sunt sigur ca poate da rezultate superioare peste 2-3 ani, daca e tinut in conditii optime. E interesant ca alaturi de Malbec, in sticla exista si 8% Tannat, 3% CS, la fel Syrah si 2 % Petit Verdot - lucru care denota ceva foarte important: s-a preferat cupajarea cu alte soiuri pentru obtinerea unei calitati superioare, nu folosirea unei liste fara sfarsit de chimicale "pentru conditionarea finala", cum se practica la noi pe scara larga. Si mai interesant e ca vinul provine in proportie de 20% din vii pre-filoxerice, cu varste care ating 150 de ani, restul fiind niste sugari de pana-n 20 de ani. Butucii se catara de la 1800 la 2800 de metri altitudine se practica viticultura biodinamica, dupa care vinul sta in baricuri noi (30%) sau la a doua folosire (70%). Nivelul alcoolic ridicat, de 14,5%, iese in evidenta doar daca lasati lichidul sa se apropie de 24-25 de grade. Este extractiv, are taninuri cizelate si un post cam scurt cu nuante de visine si cafea. Comunitatea online il coteaza la 90 de puncte, am dat pe el 55 de lei (12 EUR) la Wein&Co Viena, cred ca am facut o alegere foarte buna, e ultimul vin din stocul adus atunci. Are morfologia si amplitudinea specifica unui vin de top, si nu pot trece cu vederea ca la pretul acesta deocamdata doar un vin romanesc il poate egala, pe care insa doar l-am degustat, urmeaza sa-l analizez in viitorul apropiat. 88pct.

Paste multinational: Serbia, Argentina, Maroc si....Sascut

    Vranac facut in Serbia de Plantaze, Pro Corde 2007: miros interesant de cirese negre si prune cu un strop de piper si pamant. Un soi aparte, cunoscut ca fiind cu potential bun, insa in cazul de fata iz-ul de Brett strica toata frumusetea (Brettanomyces - bacterie care apare in conditii de vinificare cu igiena precara, desi in cantitati mici poate contribui la complexitate). Caine ud, sa de cal, piele de animal viu - cam astea ar fi simptomele olfactive. M-am sacrificat totusi cu vreo 2 tzoiuri, gasind un gust mult mai light decat te astepti dupa introducerea facuta de nas, nisipos, astringent nevoie mare, note de ciocolata alaturi de fructe negre, fara corp. Tehnic, desfacut in bucati, vinul e praf, insa ca un tot unitar poate primi vreo 66 de puncte. Este al treilea sarb incercat in ultimele saptamani, din pacate niciunul n-a trecut pragul minim de calitate - 75 pct. Costa vreo 7-8 Euro si e facut de ras de Noah-ul de Sascut 2011, jud. Bacau :). Culoare roz inchis, trandafiriu spre rubiniu, miros de boasca fermentata cu musculite betive pe ea, ceva fragi, gust un pic acrisor (nu se coace nene nimic pe deplin in depresiunile alea), o idee de aciditate, surprinzator de baubil anul acesta. 69 pct.

    Malbec din Argentina, regiunea Mendoza, Catena 2009: culoare violacee tinereasca, miros intens de fructe negre, cernelos, spicy, la vreo ora de la deschidere apare si un iz de zambile, doar daca nu invartiti paharul. Pe papile se desface in cirese negre, mure, prune si multe alte negricioase, dar si nuante fine de cacao/ciocolata. Fruct proaspat e starea de fapt, aciditate buna, corpolent si gustos ca orice Malbec care se respecta. Modul cum a fost integrat lemnul (s-au folosit 3 feluri de baric) poate fi considerat un model atat ca nuante olfactive, cat si ca intensitate, fiind ascuns cu dibacie imediat sub fruct. E un vin de autor daca vreti (Laura Catena), o selectie de calitate din mai multe vii Catena Zapata (una dintre ele creste la 1500m altitudine), fiind incadrat in gama din mijloc intre cele trei ale producatorului: 7, 13 si 37 de Euro la magazinul belgian de mai multe ori amintit pe-aici. A prins Top 100 Wine Spectator cu 91 de puncte, la fel a primit si de la Wine Advocate (Robert Parker's magazine), in mod normal n-as indrazni sa spun altfel, dar azi tai un punct sau doua din cauza finish-ului cam scurt. Sau sa fie o calitate? Il uiti repede si duci iar paharul la gura?

    Cabernet cu Merlot marocan, Domaine de Sahari, Gerrouane 2009: 27 de lei si 74 de puncte, luat din alt magazin din Belgia: cel mai inchis si fidel miros de magiun intalnit vreodata intr-un vin, alaturi de cateva nuante piperate si-un dram de cacao. Atac in aceeasi nota gemoasa si intensa, apar si senzatii de fructe galbene palite, astringenta mare, taninuri bune, alcool aproape deranjant. Post iute-intepator, intr-adevar lung, alaturi de caldura de pe esofag. Pe parcurs mirosul se schimba in bine, iar gustul invers.

    Ma apropii de sfarsit cu stocul luat acum vreo luna din Belgia, mai am doar patru piese de rezistenta mai scumpe pe care o sa le desfac la ocazii diverse, insa am ramas cu o impresie foarte buna. Preturile au fost decente, iar vinurile exceptionale. O treime am ales eu, citind inainte despre fiecare ce si cum, doua treimi au fost recomandari ale proprietarului, care, spre deosebire de practicile romanesti, mi-a sugerat niste master-piece-uri - in bugetul dat, bineinteles - stand cu mine mai bine de o ora la discutii despre piata, producatori, preturi si aproape fiecare vin in parte. Reducerea finala a fost de 11-12%, peste promotiile deja existente, comportamentul cat se poate de normal cu un client interesat sa afle si sa cumpere, fara mioritica linguseala gretoasa, care se transforma pe loc in agresivitate sau condescendenta la primele schimburi de replici in contradictoriu. Este in business-ul cu vin de 30 de ani, in 1995 a deschis primul magazin, stie tot ce misca in domeniu. Strategia pe care am observat-o atat aici cat si in alte magazine europene este exclusivitatea. Fiecare are furnizorii sai, in afara de cateva nume clasice pe care esti obligat sa le ai. Asta nu duce spre niste preturi gen "doar la mine gasesti asta", ci dimpotriva, sunt cat se poate de corecte, dand posibilitatea clientului de a alege, de se fideliza pe un produs/magazin sau altul. Si e tot in centru - ca-mi venira in minte niste magazine de la noi - pe o chirie de 4 ori mai mare, salarii de 6 ori mai mari. Daca o sa mai am ocazia o sa mai merg aici, mai am de incercat multe dintre cele 700 de vinuri listate.