Pinot Noir Romania

    Cu 24 de ore inainte de concurs credeam ca o sa fie o simpla iesire amicala, un BYOB intre 3-4 prieteni in cadrul caruia sa vedem 5-6 Pinot Noir din mai multe colturi ale lumii. In urmatoarea zi insa, am reusit sa adun suficiente exemplare romanesti, incat sa facem o evaluare pertinenta a pietei locale, asa ca am marit semnificativ si numarul de participanti - am fost vreo 10 -  am lasat acasa Jadot-uri si Alto Adige.

    Din experienta degustarilor-concurs de pana acum, numarul optim de vinuri pana la care rezista rabdarea si mai ales papilele ar fi in jur de 12. Imi place sa cred ca am avut un numar suficient de exemplare, incat sa tragem niste concluzii. Prejudecata cu care am venit a fost: exista legende neconfirmate cum ca acest soi ar exista si in Romania, insa primele cinci m-au contrazis, avand multe dintre atributele despre care se spune ca ar constitui tipicitatea de soi, de la culoarea stravezie pana la aromele de zmeura si cirese, taninuri jos, aciditatea sus, etc. Ordinea de intrare, punctajele:

    Petrovaselo a intrat primul in concurs, fiind in acelasi timp cel mai proaspat - as sta cu ochii pe el daca n-ar fi atat de scump.
    Segarcea, impreuna cu Budureasca, s-au dovedit Pinot-urile cu cel mai bun raport calitate pret. In Oltenia s-a rezolvat problema cu lipsa de tipicitate pe care o avea 2008.

    Domeniile Franco-Romane - nu cred ca a fost o sticla din cele mai reusite, alta data mi s-a parut mult mai interesant. Asta e norocul, cu o alta ocazie, Segarcea a fost copt la raft. Joi seara Luscan a beneficiat de un al doilea wild-card, deoarece prima sticla a fost rasuflata, iar rezultatul s-a vazut: un onorabil loc 2-3, fiind recomandarea pentru cei care sunt dispusi sa dea in jur de 50 de lei pe un Pinot bun.
    Au fost vinuri care s-au deschis mai tarziu, de exemplu Princiar, care desi a fost cel mai putin tipic, si suspect de cupajare cu vin proaspat, a crescut pana spre sfarsitul serii, la redegustare.

  Dezamagirea serii: Corcova. La fel Kronos, mort mult prea devreme. In cazul Anima am fost cu totii foarte surprinsi sa descoperim o aroma perfecta de vanilie, dar nu de tipul celei care vine de la barcurile noi, ci din prajitura, real vanilla (!!).
    Despre castigator: un Pinot exceptional, demn de comparatii cu Bourgogne. S-a evidentiat nu numai prin tipicitatea fidela, ci si prin starea sa la varsta de 6 ani, prin amplitudinea aromatica de referinta, post-gustul lung. Avand in vedere frecventa vinurilor bune de la Nachbil, cu Shiraz 2003 si Pinot 2008, probabil in deceniul urmator vom mai intalni unele de soi.

    Juriul multinational, alcatuit din romani, americani, si persoane din Dr. Taberei, multumeste calduros winebar-ului 1000 de chipuri pentru gazduirea in conditii excelente a acestor evenimente. Totul a fost la superlativ: pahare, temperatura de servire, aerisirea cu o jumatate de ora inainte, servirea propriu-zisa.

Mister Sauvignon Blanc

    Gazda ultimului eveniment marca Berbecutio&Vin2 a fost restaurantul cu specific mediteranean Neptunus, de la Piata Sfantul Stefan care ne-a oferit servicii si mancaruri de calitate, la un pret special pentru seara degustarii. Pastele si preparatele cu fructe de mare au acompaniat cu succes cele nu mai putin de 17 (saptesprezece) tipuri de Sauvignon Blanc, fara sa mai pun la socoteala vinurile de calibrare oferite de Wine Affair.

    Ploaia, care nu se mai opreste de o perioada lunga de vreme, nu numai ca nu ne-a incurcat, ba chiar ne-a ajutat, fortandu-ne sa renuntam la cocheta terasa, unde cu siguranta n-am fi avut loc toti cei 40 de judecatori cu toate catrafusele. Asa ca ne-am retras in intimitatea pantecelor lui Neptun unde am inceput judecata, pe baza unor fise de punctare simplificate la maximum, cu note de la 1 la 10. Marea diferenta fata de concursurile precedente a fost ca am rugat sefii de comisii sa centralizeze rezultatele membrilor, pentru ca acestia sa-si pastreze fisele pentru acasa, regasindu-si vinurile preferate si maine sau peste o saptamana. Fara a-i minimiza meritele castigatorului pot spune ca ierarhia finala n-a mai fost asa de interes ca alte dati, insa, dupa cum spuneam si cu alta ocazie, aceste turninuri nu se vor a fi niste lupte sangeroase, ci niste evenimente de promovare a vinului de calitate, in cadrul carora fiecare isi descopera noi (sau mai vechi) favoriti. Pentru o corectitudine extrema l-am rugat pe Silviu de la Croquis Sibiu (abia astept sa-i vizitez barul de vinuri, dezamagit de concurenta) sa faca ordinea vinurilor, pe care nu mi-am dorit sa o cunosc, pentru a putea emite o opinie ulterioara din perspectiva juratului, nu a organizatorului. Multumesc, domnule! 

    Din punctul meu de vedere exista cateva vinuri care merita mentionate (to be remebered!), pentru ca au ocupat locuri fruntase:

- in primul rand castigatorul - Cramele Recas Sole 2013 - felicitari-artificii-confetti! Mr. Cox, Ciprian Rosca, Hartley, si toata echipa reusesc an de an vinuri diferite de stilul traditional(ist), acoperind cu succes gusturi, teritorii diverse si locuri fruntase pe podiumuri cu greutate, fara a folosi butoaie sau/si buget "de medalie", fara magarii finaciare, fara stangacii sau pasi gresiti in evolutie. In afara de faptul ca stiu sa le faca mai stiu si sa le vanda. Mie mi-au creat o imagine de producator onest, cu vinuri curate, la un pret corect, raportat la piata. In acelasi timp sunt printre putinii care reusesc sa exporte cantitati reprezentative (peste 2 mil sticle pe an?) in Marea Britanie. Va mai zic cat de bune sunt rosiile de top?

- Nec Plus Ultra de la Jidvei a fost unul dintre vinurile pe care le-am punctat sus de tot. N-a fost nimeni care sa-l suspecteze de un rest de zahar din zona "demisec", avand un balans excelent. Medalia de aur de la Mondial du Sauvignon 2014 confirma parerea mea foarte buna. Nici Clasic n-a fost rau, am vazut comisii la care a iesit primul, chiar daca media finala n-a fost pe tavan.

- un alt loc (foarte) onorabil a fost ocupat de Casa Isarescu Reserva 2011 - mie mi s-a parut cam departe de Reserva 2010, ciudat de proaspat. Oricum, bravo lor! Se pare ca deja e disponibil 2012 - wow! Primul producator din RO unde vinul apare intai pe site si abia apoi pe piata.
- am avut Davino Revelatio 2013, compus din 85% Sauvignon Blanc, punctat cum trebuie de specialisti (92p), insa inca nu suficient de multivalent si mai ales intens, pentru a acoperi o paleta larga de gusturi si a fi castigator. Abia imbuteliat, e un vin care acum isi incepe cresterea calitativa, avand o finete incredibila, pe un fond aromatic elegant si complex. Cunoastem foarte bine longevitatea albelor Davino, demonstrata inainte de concurs de un superb Edition Limitee '12 din rezerva oficiala vinul.ro, care ne-au facut onoarea sa ne fie alaturi. Un sfat: daca gasiti 2011 pe undeva.. e de baut acum!
- Livia 2012 nu se dezminte, predand lectia despre raportul calitate/pret. Un fel de Costa Rica in meciul cu Italia - surpriza placuta a concursului.
- Casa Panciu Sagio 2012: un new world moderat, tropical, racoritor. Si aici lucrurile stau din ce in ce mai bine, vezi spumantul sau rosiile.

- locul III: singurul vin moldovenesc din concurs, adus pentru diversitate: F'Autor 2013. De luat serios in calcul in ecuatia acestei veri, mai ales ca o sticla a fost usor "bushita", si in consecinta punctata jos de o parte a publicului, altfel.. cine stie pe ce loc (superior) ajungea?
- La Cetate '13 si Cuvee d'Excellence '12 sunt alte doua vinuri pe placul pasionatilor, obtinand un punctaj bun.

- locul 13 din 17: Stirbey. A fost distractiv (si de-aia l-am amintit) dialogul gutural intre doi participanti:
- Asta are aracet in el!
- Nu! E amorsa de perete!

    Multumesc tuturor participantilor pentru prezenta, multumesc producatorilor care ne-au ajutat sa realizam o seara magica in compania lui Mister Sauvignon Blanc! A fost ceva de alergat si pentru mine, insa satisfactia unui eveniment reusit e priceless.
   Cam toate vinurile se gasesc la preturi excelente in magazinul online Vinescu, cu ajutorul caruia am reusit sa tinem costurile sub control. Ne place ca suntem pe aceeasi lungime de unda, apreciem intrecerile fair-play si parerile publicului. Sa traiti!

    P.S. Ma gandeam sa luam pauza de vara, insa la cat de frumos a iesit parca as mai face macar una, tot pe albe. Surpriza!

Vinurile din 2013 in cifre

    Am rostogolit cele cateva coloane ale legendarei pagini Excel, rezultand asa:

• anul acesta am incercat 766 de vinuri diferite, 355 romanesti si 411 straine, dintre care:
• 125 din Italia (medie pret: 65 de lei, medie puncte: 84,7)
• 89 din Spania (medie pret: 55 de lei, medie puncte: 85,35)
• 78 din Franta (medie pret: 58,3 lei, medie puncte: 84,27)
• 27 din Bulgaria (medie pret: 49 de lei, medie puncte: 83,4)
• 20 din Germania
• 11 din Moldova
• 10 din Australia. Spre deosebire de 2012, care a fost un an al diversitatii, acum m-am concentrat pe clasici, in limita disponibilitatii acestora.
• Romania costa 41,4 lei si are 82,3 puncte - suntem inca departe.
• daca as fi platit cate o sticla din fiecare as fi cheltuit 37.500 de lei

Topuri:

• Cele mai bune spumante romanesti (84pct):

• Zarea 100 Brut Nature
• Recas Sole (Chardonnay)
• Casa Panciu Brut (FA, FR si Aligote)

• Cele mai bune rose-uri romanesti (peste 84):

• Domaine Ceptura Roze 2012
• Liliac 2012
• Halewood Byzantium 2012
• Crama Atelier Arezan 2012
• Lacerta 2012
• SERVE Terra Romana 2012
• Rotenberg Rapsod 2012

• Cele mai bune non-seci romanesti (85+):

• Domeniile Boieru Cardinal 2009
• Averesti Busuioaca de Bohotin 2013
• Logos GewurzTraminer 2008
• Basilescu Feteasca Alba Epoque 2008

• Cele mai bune vinuri albe seci romanesti (87-90pct):
• Davino Rezerva 2009
• Davino Domaine Ceptura Blanc 2005 - Magnum
• Davino Alba Valahica 2011
• Liliac Sauvignon Blanc 2012
• Davino Riesling Italico 2009
• Davino Domaine Ceptura Blanc 2011
• Davino Sauvignon Blanc Edition Limitee 2009
• Casa Isarescu Sauvignon Blanc Rezerva 2010
• Davino Rezerva 2011
• Davino Domaine Ceptura Blanc 2012

• Cele mai bune vinuri rosii romanesti (87-90pct):
• Vinarte Soare 2000 - +93 de puncte!
• Vinarte Soare 2003 si 2009
• Recas Cuvee Uberland 2011
• Alira Grand Vin Cuvee 2011
• Rotenberg Ceptura 2007 si 2008
• Rotenberg Clasic 2006
• Oenoterra Merlot Domnita Ruxandra 2010 - Magnum
• Segarcea Principesa Margareta
• Segarcea Minima Moralia Recunostinta 2008 si Daruire 2010
• Oprisor Smerenie 2007
• Oprisor Cabernet 2007 si 2010
• Divine Area Pinot Noir Luscan 2011
• Vinarte Prince Matei 2009
• Senator Private Collection 2008

Exista inca unele vinuri pe piata care s-ar califica in intervalele de puncte de la fiecare categorie, dar le-am incercat anii trecuti. Exista si cateva pe care le-am punctat sensibil mai bine anul acesta, asa ca meritau amintite.

• Albe straine:

• Rosii straine:

Cupa Chardonnay 2013

    Nu exista alta metoda mai buna sa te verifici in primul rand pe tine insuti ca precedentele sau viitoarele evaluari sunt corecte, bine incadrate pe o scala cu vinuri similare, decat degustarile in orb, cu cat mai multe vinuri, de cat mai multe ori posibil. Eu sunt satisfacut vazand ca de cele mai multe ori punctez la fel, sau cel putin apropiat acelasi vin. In cazul teoretic in care te-ai intalni cu Jancis pe strada, in Londra si te-ar intreba care e cel mai bun Merlot din Romania nu cred ca-i poti spune, intr-o nota hedonista, ca ti-a placut ala pe care l-ai asociat cu mici in august, iar celalalt cand ai baut patru sticle. Si nu e neaparat vorba de altii, e vorba de o ierarhie cat mai exacta in mintea ta, pentru tine. Tocmai de aceea iubesc eu aceste line-up-uri, asa ca atunci cand Bogdan si Razvan de la vin2 au lansat ideea sa organizam Cupa Chardonnay am fost foarte bucuros.

    Nu prea am agreat ideea sa scot si eu bani din buzunar (75 de lei biletul - apa plata, vinurile, cubulete de paine alba si cascaval), dar cand vrei sa o faci ca la carte e nevoie de niste sacrificii; am prins preturi bunicele la distribuitori, restaurantul Neptunus a avut o atitudine mai mult decat prietenoasa, ba chiar s-a implicat si Private Wine cu o donatie. Serviciile au fost foarte bune. 

    Am ales impreuna probabil toate vinurile de pe piata care exista spre vanzare, nu am tinut cont de ani sau plaje de pret, pentru ca variabilele amintite nu sunt de luat in calcul in patria noastra draga. Nu inteleg de ce inca se insista la concursuri serioase pe criterii asemanatoare. Ordinea a fost aleatoare, nu mi-am dorit sa particip la amestecarea probelor pentru a nu tine minte cumva vreo cifra de pe pungile cu care au fost acoperite sticlele, branduite vinul.ro. Au fost 30 de votanti, s-a mers pe un sistem de punctare prelucrat dupa cel folosit de revista mai sus amintita.. din pacate nu suficient de bine explicat, pentru ca la prima proba (Domeniile Ostrov) multi nu au luat in calcul ultimul rand - impresia generala - care putea fi de la 0 la 15p din 100 - se vede clar discrepanta in tabelul urmator. Modul de alcatuire a fiselor mai are o hiba, din punctul meu de vedere: se considera un vin bun la 75 de puncte, in opinia mea stacheta fiind cu cel putin 5 puncte mai sus.  Toate vinurile au fost deschise cu mai bine de o ora inainte de inceperea concursului, plecand din frigider catre mese la aproximativ 8 grade, deci atingand prima oara papilele la vreo 11. Media punctajelor si clasamentul (C = proba de calibrare, tot in blind):

    Pentru profesionisti, prezint si rezultatele mele, in concordanta in proportie de 90% cu ceilalti 3 cu care am stat la masa (oenolog.org. privatewine.ro si inca un amic) un pic diferite fata de media generala.

    Cateva consideratiuni:

- ordinea de degustare, oricat ar fi de aleatoare genereaza avantaje si dezavantaje. De fapt, cand e pusa intentionat, este schema clasica prin care anumite vinuri sunt scoase in fata la concursurile jegoase; n-a fost cazul aici.

- unii distribuitori, de la care s-au achizitionat vinurile, au vazut in asta o ocazie sa scape de niste pietre de moara atarnate de ani de zile de gatul lor; asa ca in cazurile Theia si Lacerta am primit vinuri din ani diferiti fata de asteptari, ba aveau si pretul pe ele - cine stie cat au zacut in raft, la soare. Multumim - sunteti smecheri, v-ati scos!

- despre vinuri, vis-a-vis de punctajele mele:

• Segarcea mi s-a parut cu totul din alta categorie fata de restul. Nu mai exista, am prins ultimele sticle.
• Ostrov - avand in vedere anul, 2010 - wow!
• Sole - recunoscut de majoritatea din cauza drojdiilor specifice - o chestie negativa, generalizata incepand cu 2011 - insa in spatele lor exista un vin bun. Mi-e dor de SB-ul "V" pe care nu-l regasesc in gamele noi.
• Theia - l-am gasit alta data binisor peste punctajul acordat acum.
• Terra Romana si Murfatlar - exces de baric, linie buna, insa vrem vinuri sincere, corecte, nu masti care ascund chipuri fara personalitate. Corcova pe aceeasi carare, insa pe o zeama mai slaba. Poate era mai potrivit Dealu Racoveanu.
• Ana - Jidvei a fost foarte bun rece, insa incalzindu-se a livrat niste iz-uri deplasate. Schimbator, poate justificat, unii au facut vinul de baza si altii l-au "finisat". Inca asteptam 2012...
• Nachbil - altadata mai bun, insa acum plin de sulf++.
• Anima - batuta a cata oara? de - Karakter, Oprisor, PetroVaselo - no comment, no future.

    Asta fuse si se duse, felicitari primilor clasati! Data viitoare incercam niste rosii?

Cabernet Sauvignon 2007

    Am avut placerea sa iau parte vineri la inca una dintre degustarile care ar putea fi intitulate "adio anului 20xx", pentru ca in zilele si tara noastra e imposibil sa gasesti 6-7 viticultori care mai au in vanzare vinuri (rosii) de 5-6 ani. A fost dificil sa facem rost de opt vinuri de la producatorii importanti - multumesc prietenilor care au oferit din camara proprie - pentru ca in anul de gratie 2013 decat SERVE si Vinarte au in oferta, iar la Segarcea, la crama, am gasit o ultima sticla.

    Concursul a fost blind, deci intr-o ordine aleatoare:

    Privind tabelul in ansamblu se remarca (cu exceptia probei 1 - defect, mirosea doar a mushcata), media foarte buna a tuturor vinurilor, dar si uniformitatea notelor acordate de scriitori.

    Dupa ridicarea cortinei:

    Soare s-a prezentat ca un vin viu, in care lemnul, aproape de nesesizat in celelalte, da semne ca este acolo doar prin niste usoare adieri de cafea. Este fructat, cu taninuri fine, il gasiti depictat pe larg intr-un post anterior.

    De la Stirbey am facut rost cu greu de o sticla Magnum, uitata de un pasionat in beci, vinul fiind ca mai toate CS-urile precedente si ulterioare destul de light, astringent - potential bun de invechire.

    Despre Cabernetul de la Segarcea trebuie spus ca este acel vin multi-premiat din 2007, dar aceasta sticla provine din al doilea tanc, medaliile fiind primite de cel din primul. Asta mi-a placut: n-au pus stickere cu medalii decat pe sticlele umplute din butoiul premiat. A fost printre foarte putinii concurenti care a etalat mirosul "blue", de coacaze negre, castigand detasat la tipicitate, completata de complexitate si finete, insa gustul parca nu e chiar la acelasi nivel - e o sticla despre care stiu ca a stat cam mult in picioare.

    Eticheta Rosie de la Oprisor abia vazuse lumina soarelui in 2007 si probabil ca atunci isi si facea banii. La plusuri bifam: exceptional fruct pe palat, lemn bine integrat; la minusuri: corp cam subtirel, post-gust care ne paraseste inainte de vreme.

    Cuvee Alexandru contine si ceva Feteasca Neagra, in limitele permise de regulamente, care ii confera finete si niste arome "rosii", foarte savuroase, aciditate si structura foarte bune. De ce nu 100 de puncte? Mi-ar fi placut sa fie mai artagos, daca vorbim strict de CS, si cu un post-gust mai lung.

    Cantus Primus (thanks to BogdanC) s-a comportat neasteptat de bine si spun asta prin prisma faptului ca n-am vazut vinuri de peste 84 de puncte la Halewood in ultimii ani. Peste medie la capitolele tipicitate, savoare si finete, dar sub la integrarea alcoolului, aparitia in final a unor note mentolate, prafoase-iuti.

    Erotikonul il punctasem ultima oara cu o treapta mai sus, insa ramane surprinzatoare plasarea in spatele etichetei rosii. Poetii au fost deranjati de evidentele senzatii dulcege si notele oxidative, chiar daca au venit impreuna cu o dulceata de visine ca cea de pe vremuri.

    Cu ce am ramas dupa aceasta unica intalnire (nefacuta de nimeni niciodata acum si peste veacuri): cu legitimarea unui an foarte bun pentru vinurile rosii romanesti, cu respectul fata de preturile practicate de unele crame, cu acelasi respect catre producatorii care se abtin de la lansari de vinuri rosii premium in faze puerile si cu satisfactia companiei de 100 de puncte de care m-am bucurat, cu care am dezbatut intens fiecare vin in parte.

    Pentru data viitoare s-a stabilit o tema incitanta: adu un vin care te-a impresionat, fara restrictii de culoare sau provenienta, dar incepem cu un Davino Domaine Ceptura Blanc Magnum 2005!! WTF?!?!

Vinuri mature romanesti la Pogany

    Iar lectia invatata saptamana trecuta la Madame Pogany a fost asa: Cantus Primus s-a deschis exceptional la inceput, in timp ce Swallow Tail era aproape de nebaut, in schimb, dupa doua ore, situatia statea exact invers. Cred ca prefer varianta b.

    Am o generozitate acuta in punctare in ultima vreme?

Marea rosie.. degustare de cupaje premium 2007

    Nu stiu cati mai aveti in beci vreo sticla din cele de mai jos, mi-e greu sa cred ca fara sustinerea  si unirea producatorilor se mai poate realiza o asa gala de vinuri vechi, scumpe si mai ales bune. Desi n-am contribuit cu mare lucru, m-am simtit mandru sa iau parte la aceasta degustare de vinuri rare. Singura parere de rau ramane absenta unui al 7-lea asamblaj de soi, Cuvee Uberland 2007, care ar mai fi diluat lupta intre Oprisor si Davino.

    Primul vin aliniat la start, prima surpriza: Dragaica Rosie, facuta din Cabernet, Merlot, Pinot Noir si Shiraz, impotriva careia as fi pariat pe o cota de 1:7 ca e praf. Ei bine culoarea are cateva irizatii portocalii, tulburele, nas bun (neasteptat de bun), gust frumos, aciditate inca acolo, se remarca doar o foarte usoara lipsa de amplitudine, venita probabil odata cu varsta. Ma declar surprins placut, e un vin in stil Languedoc, chiar daca viile erau foarte tinere. Varsta optima pare sa fi fost 2010-2011. Acum imi pare un vin care si-a pierdut o mica parte din forta si vioiciune.

    N-a avut mult timp nici Charlotte (CS+FN+M) sa se dezmeticeasca, cele 5 perechi de ochi lacomi luand-o pe sus. Rubiniu clar, cu tente granat, nas superb, complex de fructe negre pudrat cu cacao, gust deosebit, nu degeaba e cotat printre cele mai bune realizari S.E.R.V.E. Astringenta vioaie, din care taninurile lucreaza activ intre buzele superioare si gingie. Nu cred ca si-a atins fereastra de consum. Daca as fi mers pe regula marilor concursuri, prin care cea mai mica si cea mai mare nota este eliminata, ar fi fost pe locul I, alaturi de Flamboyant.

    Urmatorul vin incercat s-a facut din Dornfelder, Pinot Noir si Shiraz, pe numele sau de scena Smerenie. Mda, din nou surprinzator de bun. Dureaza un timp pana se deschide, nas destul de retinut, aciditate buna, nuante bazate pe visina. Culoare fara niciun hint de batranete. Ma gandesc ca am fost victima unei conspiratii Moisescu-Grigorica-Roceanu, au amestecat struguri din 2013, ca prea se tine bine. Acesta este un VIN! Nu credeam ca o sa spun asta vreodata, nu se aplica si vintage-urilor ulterioare.

    Domaine Ceptura Rouge: nas de intensitate scazuta, dar elegant, astringenta superioara, baric prezent, alcool sesizabil. Nu rau, dar inevitabil fiecare a cautat defecte si stelute pentru fiecare vin; ceea ce cititi aici nu sunt doar parerile mele. S-ar putea ca momentul optim de consum sa fie peste cativa ani buni.

    Fragmentarium: si pe acesta il mai bausem, stiam ca poate. Si nu m-a dezamagit nici acum. Orchestra are in mare parte aceleasi instrumente ca Smerenia, desi soiurile sunt cele din Dragaica (?!). Fruct, eleganta, coerenta, cafea cam intensa pe final. Nu s-a ridicat pana unde speram, dar a fost aproape. 

    Flamboyant: exceleaza prin structura, nas, gust, unele caracteristici creaza orgasm. S-a aprobat totusi  in unanimitate o foarte usoara scadere de intensitate la inceputul postului. Ete asa, sa-i cautam nod in papura.

    La finalul probei cu balonul in forma de sticla, antrenorii emeriti au decis:

    Cu plecaciuni organizatorilor, celor care au facut posibil acest line-up de zile mari.

    Next: Segarcea, Stirbey, Vinarte, Tohani, Urlati, Davino, Basilescu, Halewood. Feteasca Neagra 2008.

Best Romanian wines in 2012

    Sunt cateva nume importante care lipsesc, dar le-am baut anii trecuti, sau deloc.
   
    Vinurile sunt in plaja 87-93 de puncte, puse impaciuitor doar in ordine alfabetica.

Premiile de excelenta Vinul.ro 2012

    Dupa cum probabil ati aflat deja toti cei interesati de subiect, in perioada 26-30 octombrie a avut loc acest concurs, organizat de singura revista de profil care conteaza in lumea romaneasca a vinului. Este de remarcat prezenta a nu mai putin de trei Master of Wine in juriu, cu unul dintre ei - Christy Caterbury - avand si eu ocazia sa am un scurt dialog cu ocazia lansarii noului spumant si a vinului de desert de la Stirbey, la Madame Pogany.

    Am sortat medaliile dupa cum urmeaza: am scos integral importurile, pentru o imagine mai clara a celor romanesti, dar si rose-urile, care nu cred sa fie de interes urmatoarele 4-5 luni. Am observat si cateva mostre care au fost introduse de producatori in sectiunea retail, desi le gasim cu usurinta in supermarket, asa ca le-am pus unde le e locul.

    Cateva observatii:

- ma bucur ca n-am mai vazut "vinuri de colectie", cu care cativa producatori se tot laudau, dar nu sunt de gasit, existand doar un butoi "de medalii".. sau or fi venit, dar n-au impresionat pe nimeni; VREM LISTA SI PUNCTAJELE TUTUROR VINURILOR PARTICIPANTE!

- tot un lucru pozitiv e ca fata de alte concursuri, aici n-au mai fost chiar atat de multi reprezentanti ai industriei de profil autohtone invartindu-se fara rost pe langa mese, ceea ce a dus la un grad de corectitudine de apreciat. Bine, sunt si exceptii daca ne uitam atent la medaliile obtinute de cateva crame-gazda, Oprisor-Grigorica, etc. N-am nimic cu nimeni, dar lasa loc de interpretari, mai ales daca luam in calcul reticenta catorva de a participa la orice alte concursuri;
- la fel de pozitiv e ca nu s-a ajuns la maximul permis al numarului de medalii, ceea ce e o premiera. N-as exclude posibilitatea ca mult mai putine vinuri sa fi trecut initial pragul, urmarea fiind o inevitabila translatare ca sa nu ramana prea multe rubrici goale. Cum ar fi fost un concurs cu 350 de vinuri participante si 5 medalii?

- se pare ca in 2011 the big (s)hit e Sauvignon-ul, urmat de CH si la doar o lungime distanta de TR. Referitor strict la astea trei, remarc absenta unor etichete importante;

- rosiile: prea multe prospaturi care nu stim cum vor evolua, iar eu raman sceptic. Nu vad in top rosii mature, cu foarte putine exceptii, de 3 ani; un singur Aur pe Horeca spune multe.

    Sper ca denumirile prescurtate in stil berbecesc sunt intuitive.

La Cetate Pinot Noir 2009 Crama Oprisor

    In sfarsit am dat de un vin al acestui producator care nu numai ca mi-a placut, dar se si incadreaza in piata printr-un raport pret/calitate foarte bun. Cum spuneam si cu alta ocazie, n-am nimic cu nimeni atata timp cat e corect fata de consumator, arata respect si inclinatie catre acesta, reducand povestile inventate si promovarea agresiva, se impune prin calitate si un pret decent. Tocmai de aceea dedic acest post aniversar, cu numarul 199 pe acest blog, Cramelor Oprisor.

    In comparatie cu un alt vin romanesc din acelasi soi incercat in paralel, acest Oprisor miroase foarte bine, aducand oarecum aminte de Burgundia: pe langa vanilia venita probabil dintr-un baric mai putin afumat (cafeaua nu este prezenta) apar note de cirese si alte fructe rosii, inconjurate de borduri caramizii, cu reflexii de un rubiniu superb. Gust light, tipic si prea lemnos, post mediu, foarte bun. Daca s-ar estompa baricul in 2-3 ani, as merge fara rusine spre 90 de puncte, insa acum raman la 86+. Am platit in vara 20 de lei, zilele astea cred se poate gasi la 30 prin Carrefour, Metro si Cora, pretul obisnuit, la care sper sa nu se mai revina, fiind 40-42 de lei.

    Felicitari si ochii la vin, nu la balciuri, etichete si povesti, pentru ca lumea a inceput sa stie ce bea, nu mai tine abureala de acum cativa ani.
    P.S. A nu se extrapola parerea buna asupra intregii game La Cetate.

Feteasca Neagra Caloian 2008

    IG Dealurile Munteniei spune multe despre originile acestui vin si cred ca rezolva contradictiile din trecut ale catorva bloggeri, care probabil n-au fost foarte curiosi sa abordeze sticla si din spate. Intre timp s-a cam aflat despre cum si de la cine se cumpara strugurii, cat de "original" este soiul in curtile vanzatorilor, cat are de suferit pe drum sarmanul ciorchine pana la a-si gasi onorabilul sfarsit (presupun ca a fost vinificat in Mehedinti), sau care e cantitatea optima de make-up necesara obtinerii unui vin aparent ok. Sa nu mai zic de clone, ca am ajuns sa le cumparam din Austria, Italia sau Franta. La Feteasca Neagra ma refer. La vremea sa, aceasta gama se considera exclusivista, dedicata segmentului HoReCa, nu era usor de gasit. Intre timp au mai aparut multe peste, si se pare ca nivelul de calitate a scazut, pretul pastrandu-se la fel in ultimii 2-3 ani. Oricum, un Caloian cu IG de Dealu Mare e un nou sut in fund pe care cei de la Oprisor si-l administreaza singuri, daca ma refer la marketing. Dar vinul... 

    Mirosul este destul de tipic, cu visine scaldate bine in cafea, gust bun cu senzatii dulcege specifice, o oglinda mai palida, mai light a Paganus-ului 2007 dar nu departe. In niciun caz n-as asocia tipicitatea cu cea a Merlot-ului sau Pinot-ului, cum descria cineva vinul in urma cu 2 ani, desi sunt aproape sigur ca sursa mustului contine din plin impuritati. Mirosul si post gustul sunt posedate de niste iz-uri nasoale, sobolanesti, care, fara a avea intensitate mare, sunt totusi dizgratioase. Aciditatea, despre care se spunea ca se va potoli in cativa ani, s-a supus profetiilor, avand acum cote optime. Lasand la o parte nuantele uratele care  dispar intr-o oarecare masura dupa vreo ora de la deschiderea sticlei, vinul e chiar bun, cu un corp mediu in care taninurile, fara a fi zglobii, inca se joaca printre gingii, iar bordurile, privite printre genele intre-deschise, tradeaza varsta destul de inaintata. Imi amintesc de versiunea 2010 din spatele acestei etichete, pe care o vad la un nivel calitativ mult inferior, dar am auzit de bine despre 2011. Daca maine dispar de tot sobolanii, merg pe 84 de pct. Argint la Mundus Vini 2009.

    Despre pret n-are rost sa mai vorbesc, pentru ca acest vin nu mai e disponibil pe piata,  dar sunt curios daca vintage-ul 2011 e vreun IG din China si maine ma duc sa ma uit. Concluzia e totusi pozitiva, la 84 pct e un vin care merita tot respectul, indiferent de speculatiile de mai sus.

Albele verii: mai sunt 10 zile!

    Pana pe 22 iulie 23 de sortimente de vin vor putea fi degustate la preturi speciale în 31 localuri din Bucuresti, Cluj-Napoca si Pitesti. Sunt vinuri albe, linistite sau efervescente, atent selectionate de producătorii si importatorii care participa la acest eveniment si pot fi degustate atat la sticla cat si la pahar, la preturi speciale.

    Cei care vor comanda vinurile prezente în campania „Vara în Alb” vor avea, pe langa bucuria degustarii unor vinuri de calitate la preturi promotionale, si sansa de a castiga premii simpatice si lectii de degustare de la somelierii „de garda” din restaurantele partenere, care vor povesti clientilor despre cum se produce, consuma si asociază vinul alb.

    Manifestarea are ca principale scopuri promovarea generică a consumului de vin, educarea consumatorilor, pozitionarea superioara a vinului în mintea clientilor si incurajarea stilului de viata asociat acestui produs.

    Ce vinuri participa:

    Unde le gasim in Bucuresti:

1. Thalia Tineretului, (Str. Cuza Vodă, nr. 147) 

2. Thalia Victoriei, (Str. Sevastopol, nr. 8) 

3. Restaurant Charme (Centrul Vechi - Str. Smârdan, nr. 12) 

4. La Mama (Centrul Vechi - Str. Băcani, nr. 1) 

5. La Mama (Str. Episcopiei, nr. 9) 

6. Cafepedia (Str. Pictor Verona, nr. 2) 

7. Red Angus Steakhouse (Centrul Vechi - Str. Franceză, nr. 56) 

8. Red Angus Steakhouse (Str. Nicolae Caramfil, nr. 87) 

9. La Fondue (Centrul Vechi - Str. Franceză, nr. 56) 

10. Restaurant Maccheroni (Centrul Vechi - Str. Franceză, nr. 15) 

11. Restaurant Sare şi Piper (Tineretului - Str. Viorele, nr. 26) 

12. Restaurant Rossetya (Str. Dimitrie Bolintineanu, nr.9) 

13. Cafeneaua Carada (Str. Eugen Carada, nr. 5- 7) 

14. Lente& cafea (Gen.Praporgescu, nr. 31) 

15. Lente& cafea (Str. Arcului, nr. 8) 

16. Vecchio 1812 (Str. Covaci, nr. 16) 

17. Thomas Antiques (Str. Covaci, nr.19) 

18. The Harbour (Pţa. Amzei, nr. 10-22) 

19. Hanul lui Manuc (str. Franceză, nr. 62-64) 

20. Tennis Bar (Sos. Nordului, nr. 7-9) 

21. Fitto Café (Calea Floreasca, nr. 70-72) 

22. Fitto Café (Str. Nicolae Titulescu, nr. 4-8) 

23. O’Hara (Str. Franceză, nr. 13) 

24. Wu Xing (Covaci, nr. 14)

    Va promit ca merita un tur de orizont, recomandarile mele, fara a a le fi degustat inca pe toate, sunt: Rusalca Alba de la Oprisor, Sauvignonul Budureasca, Cramposia Crama Atelier, Gewurztraminerul Conosur, Feteasca Alba de Jidvei, Chateau Valvis de Samburesti, Cava Cordon Negro si altele.

    Un binevenit proiect initiat de vinul.ro, sustinut de comunitatea online a iubitorilor de vin bun.

IW..cum?

    Stralucirea acestui concurs international de vinuri desfasurat la Bucuresti, in perioada 7-10 iunie, a durat doar cateva minute, in care smart-phone-urile celor interesati au accesat pagina cu rezultatele. A fost dintr-o curiozitate impletita cu neincredere, zambete ironice, ba chiar hohote de ras la vederea unor "piese" notate generos de juriul cel putin controversat. Eram la acest frumos eveniment si am luat parte la reactiile multor iubitori de vinuri. Din pacate am tras cu urechea si la spusele unora care au fost implicati, iar ce am auzit despre onestitatea (ascunderii) identitatii unor probe n-a fost de bine. 

    Ceea ce nu agreez este lipsa de transparenta, si aici nu ma refer la opacitatea plexiglass-ului instalat in salile de degustare de la Romexpo, ci la publicarea tuturor probelor inscrise, macar la inceput daca nu si insotite de notele uneori rusinoase de la sfarsit. Una dintre explicatiile primite a fost ca nu trebuie sa uitam ca intrecerea se desfasoara totusi pe banii producatorilor si e lesne de inteles ca nu le-ar pica bine la stomac, ca vreun vin de bani multi sa ia 77 de puncte. Traind in Romania pot inghiti scuza, insa mi se pare ca se poate traduce si asa: voi dati 70 EUR ca sa va cantarim o sticla si noi stim ca cel mai bine ar fi sa nu fie rau. Daca vreun producator nu e de acord cu cele de mai sus - sau jos - e rugat sa prezinte public lista completa. Nimeni? Asa ziceam si eu...

    Componenta juriului, dar si a staff-ului implicat ca suport e iar cel putin discutabila. In primul rand nu-i corect ca reprezentanti/angajati/colaboratori ai producatorilor sa calce pe-acolo. Pentru ca putem interpreta foarte usor si asa: Liviu  "Oprisor" Grigorica - 7 medalii, Dan "Metro" Boboc - 2 medalii, samd. Dl. profesor Viorel Stoian [tot respectul pentru "retragerea" in pozitia de presedinte onorific] ne impartaseste din vasta experienta prin grafice complicate in "Marea carte a degustarii vinurilor" ca dupa 50 de ani finetea simturilor umane cunoaste o scadere moderata pana pe la 65, dupa care unghiul devine extrem de abrupt. Apai sa-mi fie cu iertare, dar ADAR-ul intrece orice masura in privinta asta: Aurel Popa are 72 de ani, Mihai Aldescu 69... Despre ceilalti, ai caror varsta foarte inaintata e tradata de fotografii n-am gasit date concrete online, insa nume ca Namolosanu, Heroiu, sau Dorin Popa nu cred sa fie departe de frumoasa senioritate de mai sus. Selectionerul echipei (n-am habar cine face alegerea asta) poate fi banuit in acest context de sindromul nu dam drumul ciolanului, astia tineri sa-si astepte randul.  Iar unul dintre subiectele foarte fierbinti de la posturile de stiri din ziua de azi e similar cu alte chestii din trecut. Doar si la vie trebuie sa mai scrii cate-o carte din cand in cand. Sper ca urmarile sa fie altele in cazurile contemporane. Incercati sa deveniti membri ai acestei asociatii pentru alte surprize din categoria de mai sus. Eu cunosc oameni care au facut si/sau fac vinuri la care ilustrii maestri de mai sus nici nu visau pana acum cativa ani, dar care a trebuit sa astepte ani ca sa faca parte din chestia asta fara vigoare. Daca (sa zicem teoretic) faci cap-coada un vin de 90 pct, ai studii de specialitate pe-afara, e mult prea putin pentru ei! S-ar putea sa pici la recunoasterea Ch-ului dulce Murf 1925, insa daca ai lucrat 30 de ani la un producator care n-a scos in toata istoria sa ceva peste 70 pct, esti pregatit! Ne-am cam plictisit de Statiuni de Cercetare, Vai Calugaresti si alte stabilimente fara alte performante mai mari decat inventarea unor soiuri pentru comunisti. Incercati sa ghiciti din poze, media de varsta a partii straine a juriului, fata de cea romaneasca. Click! Dar de ce mi-as dori sa fac parte din echipa Dino, fiind (tot teoretic) un foarte bun degustator? Nu m-as amesteca ;)

    Hai sa aruncam o privire pe medaliile primite de vinurile romanesti, prima coloana e pretul aproximativ (daca exista/se stie), a patra notele oficiale:

    Un aspect interesant care intareste neincrederea in concursul respectiv e galagia moderata (din spatiul virtual) a castigatorilor. Pana acum, vuia 3 zile Facebook-ul daca nu-s ce vin lua o medalie, insa in cazul de fata am vazut maxim o poza cu toate la gramada din partea fiecarui producator premiant. Le-o fi fost si lor rusine de marimea notelor, desi sunt sigur ca legarea medaliilor de gatul sticlelor nu va mai fi insotita de acelasi sentiment.
    Punctual ar fi prea multe de spus, asa ca incerc sa concentrez in cateva vorbe, in afara de scurtele comentarii acide din lateral: Oprisor se face de ras (a cata oara?) cu note mai mari pentru vinurile ieftine, Castel Vinum nu stim cine e, nu exista pe piata, langa care mai asez cativa de care n-am auzit, multe vinuri au primit note mai mari cu cel putin 10 puncte decat sticlele similare aflate pe rafturile magazinelor mari, soiuri romanesti medi(ocre)i sunt ridicate in slavi ca un cal breaz, cativa producatori maricei au preferat sa impinga aici vinuri mai ieftine care au mare nevoie de impulsuri, pentru ca sunt produse in cantitati mari, evitand sa se prezinte cu piesele de rezistenta (sper!). Discordanta totala intre preturi si puncte ma face sa ma gandesc la mai multe variante: ori producatorii sunt atat de slabi incat nu stiu sa-si evalueze bine calitatea, ori juriul bate campii, ori s-au intamplat si chestii murdare.
    Din pacate toate aceste disfunctionalitati arunca intr-o lumina proasta si alte competitii de gen, pentru ca nimeni nu mai ia in seama evenimentele care dau rezultate cel putin ciudate, iar producatorii mi se par cu un pas in spatele progresului real, corect, cand dau curs acestor invitatii. Chiar daca ai luat aur si stii ca-l meriti, ti se pare de bon ton sa te afli intre alte nume despre care toti stim ca...?

Degustare Tamaioasa la Pogany

    Avem o scala. In gat, in experienta, in placere. Judecam tehnic, avem fiecare un model de tipicitate in cap. Cum nu prea am vazut aceleasi note la Parker-WE-WS-Jancis-Penin-Falstaff-decantalo-etc.. m-am intrebat de ce? Pentru ca abordarea si gusturile difera. Aseara vorbeam cu cineva care a dat un punctaj foarte mare unei Tamaioase (95 pct.), care categorisea vinurile un functie de soi. Adica o Tamaioasa perfecta primeste 100 de puncte. E un sistem pe care il agreez, dar pe care nu pot sa-l imbratisez total, cel putin nu in acest moment. Nu sunt de acord cu cei care puncteaza strict din perspectiva placerii, asa cum nu sunt de acord cu cei care puncteaza strict din perspectiva tehnica (cu toate ca aici e un plus). Iar cu cei care nu puncteaza nu sunt de acord deloc! Vinul e diferit, iar daca vorbim de romanesti, vorbim de raport calitate/pret. Trebuie sa facem o diferentiere intre un vin "bun", "mai bun", mai putin bun", "7 dopuri", "3 stele", "5 tirbusoane", etc. Vocabularul e clar ca e limitat, am spus-o si o repet de cate ori mi-aduc aminte. Nu inteleg nimic dintr-o descriere care contine termenii A, B, F, H, K, V sau X. Ii apreciez pe cei care puncteaza, pentru ca e cea mai buna concluzie care poate fi data, mi-ar placea. E altceva fata de "am baut un vin care avea note de fructe negre de padure, taninuri intense si post mediu". Nu vreau sa lansez rachete in eter fara tinta. Asta e opinia mea. Intre 87 si 92 de puncte cred ca diferenta e imensa. Sunt oameni care, ca si mine, beau/degusta sute sau mii de vinuri pe an. Personal, am 1300 de exemplare in mai putin de doi ani, din care 800 le-am inventariat, diferenta fiind vinuri pe care doar le-am incercat in oarecari ipostaze, fara sa am ocazia sa le evaluez pertinent, deci n-am emis puncte. Dintre astea, doar o mica parte au fost prezentate pe blog, dar asta nu are mare importanta.
    Vad cursuri, master-class-uri, prezentari, dar cred ca cea mai importanta parte - cand vine vorba de evaluare - e experienta. Simt lipsa catorva vorbe despre vin, atat la case "mai mari" cat si la cele de cartier. Nu e nevoie sa vina Marian Timofti sau Sergiu Nedelea, e suficient sa existe un pasionat care chiar vrea sa faca asta. Si sunt multi care o pot face fara a se limita la restrictiile impuse (moral sau financiar). L-am vazut pe Alin descurcandu-se admirabil la FRW (de ce au disparut aceste degustari?) pentru o prima prezentare, sunt sigur ca exista si altii care pot vorbi 10 minute despre subiectul respectiv. Ceea ce vreau sa subliniez e ca de degustari nu ducem lipsa - cel putin in Bucuresti - dar organizatorii ar trebui sa fie atenti la ce vor sa obtina dupa. De ce 95 si nu 75 de puncte? Care corp? Unde e post-gustul? E oxidat sau are doar note oxidative de la invechire? Mi-ar placea sa vad blind-uri in care specialisti ca experienta (nu neaparat profesionisti) sa comenteze fiecare vin in parte, justificand nota acordata, cu tot riscul unor surprize la final.

    10 Tamaioase marti la Pogany: vinurile au fost impartite in doua categorii, seci si non-seci, surpriza a fost ca la sfarsit ni s-a dezvaluit ca ordinea de inceput era aceeasi cu cea finala. Ca de obicei, vinul de la crama e cu cateva puncte peste cel luat din comert - indiferent de sursa! Pana la proba contrarie, raman la aceasta parere. Stiu un singur restaurant in Bucuresti care are temperatura controlata sub 14 grade Celsius. Mai stiu ca marii distribuitori se multumesc cu un beci de beton, dar imi place sa cred ca macar la hotelurile de soi exista sisteme de climatizare. E un subiect dezvoltat mai pe larg AICI.

Notele mele:

    Pentru mine surprizele placute au fost Isarescu si Basilescu, cele 4 vinuri prezente primind cu cateva puncte mai mult decat in degustari precedente, ceea ce arata ca Tamaioasa pusa la pastrare nu e o idee rea, lucru demonstrat si de Artisan-ul Aureliei Visinescu, castigatorul de azi. Oprisorul l-am vazut mai bine cu alte ocazii, despre Segarcea v-am spus pe larg cu putin timp in urma. Multumim pentru organizare, chiar daca presupusul cod galben de ploi a tinut multa lume in casa.

    Castigatorul oficial, obtinut din media participantilor il voi pune pe Facebook, cum apare stirea - pentru cine a dat deja "like" paginii Berbecutio.

Vinurile lunii mai

    Sa vedem ce a mai ramas dupa setul de vinuri slabe de data trecuta sau cele prezentate mai pe larg cu alte ocazii:

1. Cand e de dat Cezarului ce-i apartine, n-avem de ce n-o face. Poate va mai amintiti de Premiile de Excelenta Vinul.ro 2011 unde un vin rosu a luat Mare Medalie de Aur: Merlot Domnita Ruxandra, produs de Oenoterra. Daca inca nu va spune nimic, poate denumiri ca Barricat, Brutus sau spumantele Cashmere va trezesc amintiri. Ei bine, in afara de cel mai indicat spumant de party, Cashmere Tamaioasa Romaneasca, acest producator a reusit ceva de zile mari. In ciuda dopului inundat si a "deschiderii" destul de greoaie, dupa vreo 2 ore de decanter, rezultatul este fantastic: un Merlot intens, tipic pana-n maduva oaselor, trecut prin toate ciocolatele pe care le-ati incercat vreodata. 

Este foarte sec la final, dupa ce cu greu dispar si ultimele amintiri de fructe negre. Suntem martorii unui nou exemplu de ridicare a stachetei in domeniul calitatii vinurilor romanesti, asa cum am vazut anul acesta in mai multe locuri. [sunt si vreo 2-3 crame de la care asteptam mai mult, sau macar la fel, insa despre dansele alta data]. Este un vin exceptional, serie limitata de 4280 de sticle din care probabil vor aparea pe piata o parte mai spre mijlocul verii. 92 de puncte. N-am poza, pentru ca inca nu are eticheta.

2. Enira Reserva 2006, double magnum. Am asistat la un blind atipic, intre o sticla normala si acest urias numit si Jeroboam (capacitatea a 4 sticle normale), mie mi-a mers la inima damigeana. Nu mai exista pe piata, m-a cucerit prin finete si eleganta, fata de sticla normala care a parut mai rugoasa si predispusa la oxidare intr-un timp mai scurt decat butelca cea mare. 92 de puncte, un vin mare. Cateva note de degustare la sfarsitul acestui articol. Vinul lua 87 Parker in 2009 si se pare ca a evoluat pozitiv. Este un cupaj de Merlot, Syrah, Cabernet si Petit Verdot, cu miros de gem de capsuni, exceptional de catifelat, senzatii dulcege, tanini copti, aciditate perfecta. Greu de spus daca e la varsta ideala pentru consum, dar daca ramane aici, mai are vreo 2 ani in fata la acest nivel.

3. Pisano Progreso 2009, din Uruguay, a primit 90 de puncte. Cupaj de Tannat, Syrah si Viognier, impresioneaza prin echilibru. Si asta chiar a fost ultimul vin din magazinele belgiene..deocamdata. 60 de lei.

4. Am participat la o degustare de vinuri ale producatorului american Kendall-Jackson, oferita de importatorul Lerida la Athenee Palace Hilton. Ca si celorlalti participanti cu care am stat de vorba, mi-a placut cel mai mult Merlot-ul si Sauvignon-ul (ambele 86 pct), dar Cabernet-ului am fost nevoit sa-i dau 87. Syrah-ul l-am vazut la 88 alta data, Chardonnay-ul la 84 si Pinot Noir-ul la 85. Vinuri foarte bune, stil si terroir altfel decat suntem obisnuiti.

5. Sauvignon Blanc Domeniul Coroanei, Segarcea 2011, medaliat cu AG la Mondial du Sauvignon anul acesta. Aceeasi abordare frantuzeasca, la fel ca in cazul Tamaioasei si Feteascai Albe, cu arome retinute dar foarte placute si tipice, gust in acelasi plan, post cam (prea) acrisor. Oricum, 85 de puncte. Mai am in stoc Pinot Gris si Chardonnay, dar pot spune de pe acum ca aici am vazut cele mai mari progrese anul acesta, cel putin la vinurile albe/roz. Sau o sa ne amintim de 2011 ca de-un 2005 bordolez?

6. Merlot Easy by Enira 2008: 84 de puncte si vreo 35 de lei.

7. La 83 de puncte am intalnit multe: nou nascuta Feteasca Neagra 2011 de la Budureasca, care la fel ca Shiraz-ul pare sa aiba un frumos potential de invechire, miroase a sambure de visina amestecat cu lemn si cateva condimente. In gura arata foarte bine tehnic, persista gustul de visina/cireasa neagra. Dupa aerisire notele visinoase devin din ce in ce mai vagi, iar ansamblul aromatic devine serios, grav. Senzatii dulcege bine in atac, post mediu, caracteristic acestui soi. S-ar putea sa depaseasca intr-un an sau doi ultima FN Origini. 

- 83 (cu indulgenta) si pentru Barolo 2007 de la Zonin, capatat din Real la mega-oferta de 32 de lei in loc de 140. Sec, auster, tanin, caramiziu, tutun, zahar vanilat, ciocolata, gem de prune (asta din urma probabil venit la pachet cu oferta), post cu note oxidative. Vinul.ro i-a dat 92 acum 6 luni, dar nu cred ca a fost la oferta :) Nu e un vin pe gustul meu, in niciun caz nu face banii...aia multi.

- 83 cu plus pentru Sauvignon-ul sec "V" de la Recas: miros de 4/5, deci cam intens, dar pretul (17 lei) ne arata ca el se adreseaza unui anumit segment de clienti care prefera aceasta caracteristica. Atac bun, aciditatea compenseaza foarte bine notele aromatice, ceea ce ma face sa-l categorisesc drept echilibrat; citrice, miere, lemn?!?!. Excelent pe caldura (13%alc), partea de "fresh si baubil" fiind reprezentata din plin, detine un post gust surprinzator de lung. Nu mai am in memorie impresionantul 2010 (86 Parker), insa nici asta nu-i departe. Si avand in vedere preturile, personal l-as alege mai degraba pe dansul in defavoarea celui din gama Sole, pentru RCP-ul prietenos. 

- 83 pentru Feteasca Neagra Basilescu, gama Eclipse 2010, demisec: primul nas se situeaza exact la jumatatea intre prune si visine, o idee de lemn, piper, se cam simte alcoolul de aproape 15%, dar nu si faptul ca-i demi; astringent, taninuri bune, aproape coapte, foarte putin amarui, cat sa fie mai placut, greu, corpolent, pare nefiltrat. Unul din acele vinuri care lasa impresia ca peste cel putin 5 ani vor arata tot ce pot. 30 de lei.

- doar 83 pentru "pretuitul" Cabernet cu eticheta rosie de la Oprisor, 2009: 89 de lei la Cora, dar 80 la o carciuma din centru care probabil a incurcat borcanele. Miros si atac mega-comercial (vanilie, cacao, chiar tiramisu daca vreti) dedicat clar cocalarului de Dorobanti care n-are habar de chestii d-astea. Cadere mare in corp, post inexistent. E posesorul celui mai slab raport calitate/pret de pe piata, daca iau in calcul toate vinurile fara defecte ne-naturale baute de mine.

    8. Inca 5 care au trecut cu succes in clasa 82:

- Sauvignon Vinul Cavalerului, SERVE 2011 (22 de lei): IG Colinele Dobrogei, 12% alc, tipic, aciditate buna, struguri copti, citrice si flori. S-ar putea sa fie mai sus, pentru ca in barca e greu de judecat. 

- Sauvignon Castel Starmina, Vinarte 2011: miros aspru, prafos, usoare tente oxidative superbe, ce pot fi usor confundate cu un carcel uitat pe-acolo, insa rezultatul e frumos. Din pacate atacul fad, aciditatea scazuta confirma teama data de miros: nu-i corked, insa a stat undeva la lumina si/sau caldura mult prea mult. Nu mai zic unde, ca mi-e rusine de magazinul respectiv despre care am spus lucruri frumoase de cateva ori. Apos, usor amarui, fara post-gust. Nu e vinul pe care l-am gustat si (foarte) apreciat la Goodwine! Sper ca nu se practica la Vinarte mizerii (pe care..apropos...le vad din ce in ce mai des) de-astea: la targ din butoiul X, la fraieri din cel mare. 14 lei.

- abia lansatul Merlot rose 2011 de la (Vie Vin) Vanju Mare, posesor al unei medalii de aur la Mondial du Rose de la Cannes: 14% alc, exceleaza prin corpul elegant, e plin si gustos pe palat, miros parfumat interesant, insa nu chiar pe gustul meu. 27 de lei.

- Cramele Halewood Scurta, Viognier cu Tamaioasa 2010 din viile de la Sebes, demisec: miros de intensitate scazuta, Tamaioasa nu se simte deloc la rece, notele sunt in zona "ierboasa", dar si citrice simple. Nu cred ca l-as fi categorisit demi daca nu-mi spuneau pe sticla, atacul nu este dulceag, iar aciditatea ridicata se simte mai bine in post gustul lung si placut. Poate doar un pic de platitudine, de senzatii uleioase in corp ar putea fi un indiciu pentru restul de zahar - citricele din miros nefiind strapungatoare. Doar 12% alc - which is good. Nu inteleg de ce se lanseaza aceste vinuri dupa mai bine de un an de cand ar fi trebuit. Recomand si Sauvignon-ul din aceasta gama.

- tot de la Halewood vine un rose facut din Syrah la...Murfatlar. Un IG fara defecte, placut, simplu, cam piperat in gust. Nu mi se pare de bun augur denumirea "Murfatlar" pozitionata in mijlocul etichetei si nici absenta unui rosu veritabil din aceasta parcela. A facut parte din campania "Primavara in Rose" organizata de vinul.ro, din care imi propusesem initial sa incerc toate cele 24 de vinuri prezente, dar sper sa am ocazia sa trec prin "Vara in alb", daca se lanseaza si anul acesta.

- Busuioaca de Bohotin Princiar, Tohani 2010, demisec. De fapt numele de scena e Rose de Tohani si are un aur la IWCB 2011. Miros aproape absent - de-aia i-or fi dar frantujii atatea puncte, cu ceva coaja de lamaie (copyright George Mitea), notele trandafirii asteptate nu se regasesc nici in gust, care insa e  frumos, apos, nu prea se simte demi, imbuteliat feb 2012, deci proaspat.

9. Doua vinuri de 78 de puncte: Carmenere Misiones de Rengo 2011 si Muscat Ottonel 2010 de la Corcova. Olteanul pare frumusel pe deasupra, insa prea ierbos si amarui, corpolenta apoasa, gol la interior.

10. Ultima treapta (in afara de stricaciuni) este cea de 75 de puncte, pe care am intalnit un Merlot de Pietroasa 2009, IG Dealul Istrita, 11,5% alc: miros "cald" de mere rascoapte, mult prea spicy, acelasi atac de lemn vechi si piele tabacita, astrigent, taninos, lipsesc notele matasoase si de ciocolata. Subtonurile de lemn vechi sunt acolo, oricat ar vrea producatorul sa ne uitam in alta parte. O mica imbunatatire fata de 2008-ul de 73 de pct. Culoare cam "batraioara", caramiziu pe margini, 13 lei.

Tot aici as incadra spumantul Santa Julia extra-brut de la Zuccardi (Argentina) care pentru 39 de lei ne intampina doar cu miros de struguri acri si drojdii, cu o perlare placuta la prima vedere, pana se remarca bulele mari care se strecoara printre cele fine cu viteza si grosolanie (adaos de CO2 artificial). Merlot-ul din stanga tocmai implinise 20 de ani (8 EUR pe un site bulgaresc) si a fost primul din viata mea caruia n-am reusit sa-i scot dopul intreg (bine, nici n-am folosit unelte de calitate) si a primit 70 de puncte (mure intrate in fermentatie, ciocolata, post total oxidat, alcool iesit din corp) iar biciclistii de la Minkov pentru 20 de lei au primit 83-84 datorita prospetimii si baricului moderat.

Cele mai bune cupaje albe romanesti - concurs la Madame Pogany

    Caldura mare afara, atmosfera primitoare inauntrul restaurantului, mai ales de cand geamurile au fost eliminate, o noua ocazie de a cunoaste oameni sau chiar a-ti face prieteni noi, cu care impartasesti aceleasi pasiuni. Multumim Razvan si Victor, multumim Madame Pogany!
    La start s-au aliniat 12 probe, alese pe spranceana, unele introduse in ultimul moment:

   1. Rusalca Alba 2011, Crama Oprisor: impresia lasata a fost de vin corect, insa fad, uleios, cu o aciditate foarte scazuta. L-am intalnit intr-o forma.. mai buna cu cateva lungimi fata de cele 80 pct. de acum.

   2. White Artisan 2011, Aurelia Visinescu: predomina senzatiile dulci, atat in nas, cat si in atac, are o oarecare asprime, usor amarui pe final. 83 pct.

   3. Cuvee Amaury 2010, SERVE: afumat intens, chiar tamaios, floral, banane-pere-ananas, atac si gust bunicel, onctuos. S-a deschis elegant la a doua incercare. 84 pct.

   4. Fume 2011, Budureasca: nas complex, de intensitate ridicata, atac in note dulcege. 84 pct.
   5. Alb de Purcari 2009: inca se tine bine, la inceput se aseamana foarte mult cu proba 3, gutuie fume, crestere placuta calitativ dinspre miros spre gust, aciditate buna. 83 pct.
   6. Cuvee X 2011, Lacerta: inca nu i-a venit sorocul, pare nelinistit, nasul este foarte interesant, insa in gura se prezinta cam acid, un fresh impins la extrem. 82 pct.
   7. Cuvee Visan 2010, Gramma: se gaseste din ce in ce mai rar, ar fi fost de viitor un 2011. 81-82 pct., la viata lui a fost mult peste azi.
   8. Negrini 2011: de asta sunt interesante blind-urile astea, de fiecare data ai parte de surprize, iar cea de la Negrini este una placuta. Chiar daca si aici se simt acele note amare, ele se integreaza bine in florile si citricele Chardonnay-ului; de n-o fi Feteasca Alba, nu mai stiu. 86 pct.
   9. Golem alb 2011, Crama Basilescu: luat direct din tancurile de inox, fara eticheta: miere, tei si soc, poate si ceva iasomie - cum spunea cineva - lasa impresia de proaspat, gustos. Am simtit o foarte subtila nuanta de coaja de portocala care ii da o personalitate distincta. 86 pct.
   10. Solo Quinta 2011, Cramele Recas: Da! Atat. 88 pct.
   11. Millenium alb 2011, SERVE: aspect general un pic mai comercial decat elegantul Amaury, fresh dar in acelasi timp intens aromat. Prospetimea placuta il duce la 84 pct.
   12. Feteasca Regala cu Pinot Gris 2011, Avincis: aceleasi observatii ca la Rusalca: l-am vazut de cateva ori pana acum, de fiecare data intr-o forma buna, insa azi a lasat (olfactiv) impresia de baric excesiv, cu toate ca gustul a fost cel cautat. 83 pct. Acest vin a castigat concursul.