Noile magazine de vin Budureasca

    In cele mai "umblate" mall-uri bucurestene au aparut de cateva saptamani magazine proprii  Budureasca, producator de vinuri din zona Dealu Mare. Am tot amanat sa ma duc in AFI, unde deschisesera initial si am pierdut oferta de deschidere - 20% discount, insa in Promenada e valabila pana la sfarsitul anului.

    Mi-a placut ca am gasit, in afara de oferta uzuala si vinuri vechi, de vinoteca, vinuri organice, vinuri ambalate pentru a fi facute cadou, vinuri la sticle Magnum.

    Pentru noi, consumatorii, e imbucurator ca producatorul de vin, in speta Budureasca, vine mai aproape de noi prin aceste magazine, in care preturile nu sunt deloc mai mari, ba dimpotriva, avem oferte unice.

    Mi-am luat o sticla Magnum de Feteasca Neagra Premium la doar 59 de lei! Impachetata in cutie de carton, gata de cadou daca as vrea sa o dau cuiva, insa prefer sa o mai las in beci, culcata la temperatura potrivita, vreo trei ani. Dupa succesul fantastic avut cu albele 2015 - un aur la Decanter in premiera istorica pentru Romania si o Mare Medalie de Aur la Bruxelles, astept cu nerabdare rezultatul recoltei 2016, care se anunta a fi un an de exceptie. Probabil ca in aceste magazine vom vedea prima oara si noutatile.

    Iata cate impresii despre un vin alb mai vechi gustat zilele trecute, Oro Manisa 2012. Este asamblajul din gama Origini a cunoscutului producator din Dealu Mare, vinul alb reprezentativ al cramei. 2012 este prima editie si la lansarea sa am fost sceptic, mirat de forma "cruda" a vinului, cufundat integral in note baricate, dar si de ideea cupajarii Chardonnay-ului cu Tamaioasa. De atunci insa, vad ca au aparut si alti producatori care au preluat ideea, iar rezultatele sunt foarte bune. Denumirea are legatura cu conceptul general Budureasca, legat de comorile dacice descoperite in zona, si inseamna graiul divin vorbit de zei. Si astazi nasul este puternic vanilat, cu note de banane si ananas, sub care vor sa respire cateva fructe verzi, ce tin balanta, prin prospetimea lor. Inca din atac vinul este foarte echilibrat, intr-o nota generala smooth, pe fondul unei aciditati in scadere, dar inca acolo. Alcoolul - in valoare de 14% - e foarte bine integrat si contribuie la o amplitudine aromatica ridicata, pe langa ca "unge", rotunjeste trecerea prin cele trei etape: nas, gust si post-gust. Nu exista niciun fel de nota oxidativa, dimpotriva, dupa cateva minute vinul se deschide vioi in citrice si flori de camp, ceea ce ne spune ca potentialul sau nu se opreste la acesti patru ani, ci poate oferi satisfactie in continuare. Rece sa fie si-i veti da si voi 88 de puncte. Cel din 2015 a castigat sectiunea de asamblaje albe la Zexe, in cadrul degustarilor Tastevin - Confreria vinului. Pentru cel mai bun alb romanesc, pretul din Promenada, cu 20% reducere, e de neratat.

Centura Roz 2015 - a treia editie

    Avand in vedere ca anul acesta m-am retras din faza de organizare, n-am sa insist pe aspectele tangentiale, cred insa ca selectia celor 15 "finalisti" putea contine cateva nume mult mai grele, consacrate in lumea rozului (Lacerta?!) si cu siguranta nu as fi acceptat decat primul vin al oricarei crame. Juriu eterogen, insa nejustificat de darnic de multe ori, am vazut mese la care vinuri cu defecte evidente primeau 85 de puncte. E o inertie comunista "lasa bah, sa fie bine la toata lumea", care insa nu se justifica nicicum, pentru ca la sfarsit nu punctele au fost relevante, ci ierarhia. La celalat capat a fost sefa comisiei din care am facut parte, cu care nu numai ca am fost pe aceeasi lungime de unda tot concursul, dar m-a impresionat prin finetea nasului si a papilelor, naturaletea criteriilor de evaluare, chiar daca n-avem nimic in comun la partea de formare. Nice job, chief!

    In primul tur au plecat acasa:

- Sole (81) - stilul are suficient de multi fani, nu-i trebuie medalii;

- Averesti - mult diferit, in jos, fata de cum l-am vazut la GoodWine;

- Corcova - 85p de la mine, punctaj echivalent cu al castigatorului!!

- La Sapata (81);

- Dagon - o confirmare dupa precedentul flight de 16 rozuri de peste drum acum cateva saptamani, 83p;

- SERVE - daca nici TR Rose nu le mai iese, dupa 3 Charlotte ratate, si downgradeul etichetelor VC din supermarket, cred ca e cazul ca unii de pe acolo sa se ceara la vestiare (77). Sa iei o firma sa-ti faca branding, care vinde vacante incepand din 2012, nu cred ca te ajuta cu ceva. 

- Iacob - intr-o forma embrionara (75) - discutam despre momentul de consum al vinurilor Davino in urmatorul articol, stay tuned!

    In turul doi au iesit:

- Stirbey (82 si 82 de la mine, intr-un moment de generozitate)

- Bauer (81 si 84 - as lua in considerare a doua nota, nu e rau vinul)

- Murfatlar Leat - 83 si 81 - degeaba ma contraziceti oameni buni, Arezan din FN e 10 clase peste, dar deh... selectia.

- Budureasca - 78 si 78, cam slabut anul asta, sper sa fie mai bun pe parcurs, ca in fiecare an. 

    Finala a fost intre (fiti atenti la puctajele maestrului, in blind, ordine diferita de fiecare data):

- Vladoi: 84-84-84

- Epicentru: 85-85-85

- Liliac: 82-82-83. Aici planeaza o banuiala ca s-a scapat, intetionat sau nu, un strop de Muscat. Nu e nimic rusinos, n-as ascunde acest lucru. A iesit castigator. Prea dulce si aromat in opinia mea, pentru a primi coronita. Bine, asta cu restul de zahar sus e boala nationala.

- Catleya: 84-84-83. 

    Asa ca recomandarile mele anul asta, dupa un catastrofal (ca medie) 2014, cel putin in materie de vin roz, sunt: Iepișientrum - Crama Gîrboiu (felicitari!), Catleya si Corcova, Lacerta (inclusiv Pink), Arezan de la Murfatlar, La Salina, Bauer si Vladoi. 

    Merci pentru invitatie, a fost un eveniment interesant.

    Merci Madame Pogany pentru exceptionalul alb oferit la final, un vin oxidativ impecabil - 90p de la mine!

Pinot Noir Romania

    Cu 24 de ore inainte de concurs credeam ca o sa fie o simpla iesire amicala, un BYOB intre 3-4 prieteni in cadrul caruia sa vedem 5-6 Pinot Noir din mai multe colturi ale lumii. In urmatoarea zi insa, am reusit sa adun suficiente exemplare romanesti, incat sa facem o evaluare pertinenta a pietei locale, asa ca am marit semnificativ si numarul de participanti - am fost vreo 10 -  am lasat acasa Jadot-uri si Alto Adige.

    Din experienta degustarilor-concurs de pana acum, numarul optim de vinuri pana la care rezista rabdarea si mai ales papilele ar fi in jur de 12. Imi place sa cred ca am avut un numar suficient de exemplare, incat sa tragem niste concluzii. Prejudecata cu care am venit a fost: exista legende neconfirmate cum ca acest soi ar exista si in Romania, insa primele cinci m-au contrazis, avand multe dintre atributele despre care se spune ca ar constitui tipicitatea de soi, de la culoarea stravezie pana la aromele de zmeura si cirese, taninuri jos, aciditatea sus, etc. Ordinea de intrare, punctajele:

    Petrovaselo a intrat primul in concurs, fiind in acelasi timp cel mai proaspat - as sta cu ochii pe el daca n-ar fi atat de scump.
    Segarcea, impreuna cu Budureasca, s-au dovedit Pinot-urile cu cel mai bun raport calitate pret. In Oltenia s-a rezolvat problema cu lipsa de tipicitate pe care o avea 2008.

    Domeniile Franco-Romane - nu cred ca a fost o sticla din cele mai reusite, alta data mi s-a parut mult mai interesant. Asta e norocul, cu o alta ocazie, Segarcea a fost copt la raft. Joi seara Luscan a beneficiat de un al doilea wild-card, deoarece prima sticla a fost rasuflata, iar rezultatul s-a vazut: un onorabil loc 2-3, fiind recomandarea pentru cei care sunt dispusi sa dea in jur de 50 de lei pe un Pinot bun.
    Au fost vinuri care s-au deschis mai tarziu, de exemplu Princiar, care desi a fost cel mai putin tipic, si suspect de cupajare cu vin proaspat, a crescut pana spre sfarsitul serii, la redegustare.

  Dezamagirea serii: Corcova. La fel Kronos, mort mult prea devreme. In cazul Anima am fost cu totii foarte surprinsi sa descoperim o aroma perfecta de vanilie, dar nu de tipul celei care vine de la barcurile noi, ci din prajitura, real vanilla (!!).
    Despre castigator: un Pinot exceptional, demn de comparatii cu Bourgogne. S-a evidentiat nu numai prin tipicitatea fidela, ci si prin starea sa la varsta de 6 ani, prin amplitudinea aromatica de referinta, post-gustul lung. Avand in vedere frecventa vinurilor bune de la Nachbil, cu Shiraz 2003 si Pinot 2008, probabil in deceniul urmator vom mai intalni unele de soi.

    Juriul multinational, alcatuit din romani, americani, si persoane din Dr. Taberei, multumeste calduros winebar-ului 1000 de chipuri pentru gazduirea in conditii excelente a acestor evenimente. Totul a fost la superlativ: pahare, temperatura de servire, aerisirea cu o jumatate de ora inainte, servirea propriu-zisa.

Budureasca - vinuri premium din noua crama

    In preumblarile mele prin Dealul Mare, nu atat de lungi de cand am descoperit shortcut-ul A3km43-Mizil, mai bag capul pe cate o usa, mai arunc un ochi peste un gard, sa vad ce noutati mai sunt. Intr-una din recentele astfel de actiuni am dat peste directorul general Budureasca, dl. Vârgă, impreuna cu care am facut un amanuntit tur de crama, gustand cele mai interesante vinuri 2014, direct din tancurile de inox, dialogand despre prezentul si viitorul cramei. Ca de obicei cand am ocazia sa discut cu cei care nu sunt implicati in vanzari si marketing, ma simt mult mai bine, nivelul de sinceritate fiind radical superior, iar informatiile structurate util. Despre crama - numai de bine, este un icon al industriei romanesti ca infatisare, dar mai ales o unealta de neinlocuit in mana celor care fac vinul, iar aici avem oameni care vor in fiecare an sa reuseasca ceva in plus fata de cel precedent. Am parasit crama incantat, fara sa ma las rugat de doua ori sa vad niste vinuri premium.

    Sauvignon Blanc Origini 2013: discutiile despre acest vin au fost alimentate de pretul ridicat, 124 de lei. Referitor la asta, cred ca trebuie sa fim mai atenti cu prejudecatile si manipularea comerciala, numita de multe ori notorietate de brand, sa tratam toti producatorii la fel, sa vorbim mai putin inainte sa gustam vinul respectiv, altfel vom ramane doar niste bautori de povesti si etichete. 

Este un SB new world foarte complex, cu note de grepfruit, ardei gras, telina, gazon taiat recent, cremene - mineralitate. Intens si savuros inca din atac, cu aciditate sus, uleiozitate si structura, amplitudine si suficienta. Final exploziv in sens pozitiv. Sa-l vezi peste un an daca esti pasionat e un must. Cel putin 90 de puncte. Se vede anul foarte bun, completat de noua tehnologie si experienta in crestere a lui Stephen Donnelly si a intregii echipe. 

    Feteasca Neagra Origini 2012 a  parut foarte salbatic la deschidere, asa ca l-am aerisit vreo ora in decanter, timp in care taninurile s-au cizelat evident. Nasul nu spune prea multe: pamantos, doar usor fructat si vegetal. Alcool 14% - bine incadrat in peisaj. Abia partea gustativa justifica pozitionarea in gama cea mai de sus a producatorului: puncteaza decisiv la extractivitate, savoare, eleganta, vinozitate, amplitudine, lungimea post-gustului. Una din cele mai frumoase FN, intr-un peisaj destul de pustiu calitativ in 2014. Filtrand virtual cele peste 100 de exemplare baute, in lipsa unui model oficial, inclin sa spun ca in sticla asta nu-i numai FN. Insa daca a iesit un vin bun, n-am remuscari de constiinta. Era pe terminate cand l-am luat din crama, dar daca-l mai prindeti, e de incercat, chiar si la 65 de lei in magazinul lor online. E scump? Stiu unele cu pret dublu mai slabute. 88 de puncte. 

    Cabernet Sauvignon Origini 2011: 

    Cabernet Sauvignon dulce, gama Origini, 2011: un experiment reusit de Budureasca, s-au lasat strugurii in vie pana au acumulat 280g de zahar, din care a rezultat un vin dulce, cu 12,5% alcool. E important ca avem o aciditate buna, un corp rotund, tipicitate de soi, cu fructe negre si iz vegetal, usor gemos, cu amplitudine aromatica. Am pus la pastrare o sticla, sper sa am rabdare vreo 10 ani. 86 de puncte acum.

    Pinot Gris probabil va deveni un soi pe cale de disparitie la vanzarile din Romania. Budureasca l-a reusit, usor machiat de nuantele new-world, insa curat, auster-neutru. 84 de puncte cu 35 de lei.

    Chardonnay 2013: depaseste granitele pana la care un new-world este placut, trecand intr-un comercial absolut, prin asta gandindu-ma la marea masa, inca atrasa de mirosuri super-intense de banane, pepene galben si ananas. Cu toate astea, se vrea un vin de Horeca. Este un asamblaj format din 50% vin baricat si cealalta jumatate proaspat. In gura prezinta o asprime destul de pregnanta, mai ales pe lateralele limbii, iar aciditatea se comporta ciudat. Toate lucrurile astea, aparent negative, nu sar in ochi, ci sunt sesizabile destul de greu, asa ca la final avem totusi un 83 de puncte. E a doua treapta in jos pe care o vad la acest vin de 3-4 ani incoace. Sper sa nu fie doar pretentiile mele crescande, ci doar un an mai slab. 35 de lei.

    Cabernet Sauvignon 2011, gama Horeca Premium: dupa o ora de la deschidere notele primare sunt inca timide, insa in plan secundar (trageti tare pe nara!) fructul noir savuros vine la pachet cu niste condimente. Gustativ joaca relativ aceeasi piesa, cu taninuri coapte-dulci, fara a fi greoi, ci mediu pe partea de corpolenta. Fructul, devenit red-noir, se muleaza bine pe palat. Tehnologia si (de ce nu?) experienta celor care au inceput mai devreme si au avut capul deschis incepe sa se cunoasca - vinul pare la prima tinerete, chiar daca e cizelat, primenit pentru o intalnire cu noi. 85 de puncte acum, cu un plus garantat in viitor. 37 de lei. 

    Cabernet Sauvignon Origini 2011, 65 de lei: pe eticheta ni se spune ca 2011 a fost un an exceptional pentru vinurile rosii, iar vinul a fost lasat in butoaie de stejar frantuzesc si american 12 luni. Are 14,5% alcool, o culoare rosu rubiniu intens, intunecat, primul nas fiind integral de miez de nuca. L-am aerisit o ora, timp in care s-a deschis in coacaze negre, mure coapte, visine si piper alb, mai in spate. Potentialul de invechire promis pe eticheta e demonstrat de taninurile foarte vii, usor amarui, care ascund usor "dulceata" vinului, dar adancimea aromatica e evidenta. Corp solid, structura indesata - avem cam toate premisele sa vedem un Cabernet mare peste cativa ani. Acum abia incepe sa se aseze, dar si asa, sub 88 nu se poate merge. De bagat la beci. Ma scuzati ca o spun cand vinul s-ar putea sa nu mai existe, tine doar de modul de promovare al fiecaruia: eu n-am vazut acest vin descris niciunde online, nu l-am intalnit la vreo degustare, pana la momentul de fata.

    Sunt cateva crame care au accesat si acceseaza in continuare fonduri europene in numar… fara numar. Am vazut asta si la Budureasca, iar ca efect observam existenta unui numar generos de vase mari, in care se desavarsesc/incearca multe blenduri. Unul dintre ele este cel facut pentru unul dintre distribuitorii traditionali ai producatorului, Crama La Musat: FN+SY+CS, 2011, sec, 14,5% alcool, 30 de lei. Crama La Musat importa in continuare vinurile Apollonio, care faceau valuri acum cativa ani in spatiul online, datorita celor care inca mai scriu dezinteresat de vinurile bune. Ma bucur ca asta nu a avut ca efect o marire de pret, ci, dimpotriva, o largire a gamei. Hai sa vedem vinul: vine dintr-un an foarte bun pentru Budureasca, in care mai toate rosiile au fost la nivel inalt, primul aspect pozitiv este alcoolul foarte bine integrat. Culoarea e rosie-rubinie, a trecut peste faza violacee, insa nu s-au instalat semnele granat. Avem un nas intens, adanc, complex, de mare calitate, cu multiple subtraturi. Este incitant sa simti rosii uscate, la ulei, in aceeasi nara cu bacon afumat, ciuperci, dar si prospetimea fructelor de padure. Partea soft, de cacao si mura, de la Feteasca Neagra, pare a fi mai in fata, la fel ca in gust, desi aici se desparte un pic de taninul CS-ului, marunt, activ. Peste vreo 2-3 ani ma astept sa se finalizeze convergenta spre un echilibru ideal, sub medie din pdv al corpolentei, mai ales daca ma uit iar la alcool: 14,5. Amplitudine bunicica, postgust mediu-lung, schimbat aromatic spre cafea/lemn. Un vin reusit, pozitionat deocamdata in plaja 85-87 de puncte.
    Rememorand rosiile Budureasca baute la sfarsit de 2014, descopar ca toate au fost pe o panta ascendenta, tinere, destul de departe de forma maxima. Stiu ca tehnologia a evoluat rapid, dar sper ca in timp sa se mai regleze fluxul (nu prin cresteri de pret!), astfel incat sa putem lua un vin bun, macar de la crama, la varsta ideala pentru consum. Ma bucur ca am avut ocazia sa vad toate aceste vinuri de calitate, am ramas cu o impresie mult mai buna decat inainte de ele si sper ca am reusit sa o transmit mai departe.

Budureasca, Shiraz si Sauvignon

    Budureasca tace malc cand lanseaza vinuri noi, sau poate alege niste canale de comunicare pe (sau in) care nu ma situez. Acum am creat grupul Vinuri Noi pe Facebook pentru a oferi posibilitatea TUTUROR producatorilor sa-si anunte lansarile pe piata, indiferent de culoarea vinului, cea politica, relatia cu anumiti bloggeri, reviste, sau alte structuri nocive. In alte parti producatorii nu stiu cum sa promoveze mai puternic momentele astea, insa la noi informatia e disparata si n-are consistenta. Sper ca toti pasionatii sa fim bombardati de vinuri noi, sa muncim din greu sa le bem pe toate, nu ca acum, sa lancezim prin magazine si depozite agasand gestionarii.

    SB-ul Budureasca, gama Horeca Premium (?!): 13% alcool, imbuteliat in aprilie, declarat new-world direct pe eticheta, sa nu mai existe vreo polemica. Se mai spune ca este un asamblaj din doua parcele, una care aduce aroma, alta aciditate, aceasta descriere corespunzand fidel realitatii, pentru ca avem o aciditate sus, si un prim nas de ardei gras foarte intens, care chiar da pe-afara, cu accentele ierboase, si condimentat-agresive. Se simt citricele si cateva (alte) fructe exotice. Gustativ nu mai e asa de colturos (un lucru bun de altfel, pentru viitor), ci are o onctuozitate care incearca sa tempereze aciditatea, fara succes. La rece spectrul aromatic e mai echilibrat, mai placut, insa gustativ ramane la un nivel "romanesc", bun, fara a fi un mare vin. E un 85 chinuit. In jur de 35 de lei la piata. 


Cine i-o fi aprobat super-inteligentului de la marketing banda rosie in acelasi tablou cu negru si auriu, ca o fusta minoritara? Dar textul de pe eticheta secundara? I-a umblat vreun copil lui mami la tableta? Avem crama care se invarte dupa soare si ne zgarcim la un site bine desenat si intretinut, un om de marketing si o eticheta decenta. Nu pot sa nu ma gandesc ca si in procesul de productie am fost tratati la fel ca pe eticheta, ca niste clienti prosti. Pozitionarea.. tot praf. Efortul sa se trimita zeci de probe la concursuri importante n-a fost monetizat/transmis deloc in piata.

    Copiind strategiile dinozaurilor va veti zbate in aceeasi mocirla, si nu veti castiga niciodata, pentru ca intre ei, sunteti prea mici. La masa bogatilor nu sunt primite personaje imbracate asa, care au sefi de vanzari care raspund la telefon o data pe luna, sau agenti de distributie care stiu numai hit and run. Zbaterea asta intre doua ape atrage praful care se va asterne rapid peste o entitate care, in opinia mea, merita mai mult.

    Shiraz: dupa atatea medalii, n-am rezistat sa nu-l vad, si, in ciuda prezentarii jalnice, imi voi pune la pastrare 2-3 sticle, pentru ca merita. Are de toate: nas fructat, mineral-brusturos, asemanator cu un spaniol de soi (nu asa tipic cum fost 2011), gust plin, carnos, amplitudine si arome retronazale incredibile. Anul asta la Decanter s-au prezentat probabil cateva sute de vinuri romanesti, din care doar cateva au reusit sa prinda Argint, pentru ca la Aur e greu tare cand s-au inscris 15.000 de probe. Acest vin a fost printre ele. Merita incercat, ambalajul conteaza mai putin. Are 14% alcool ascuns cu maiestrie, i s-a dat pe la nas cu ceva lemn care deocamdata ii aduce o vanilie pe care nu mi-o doream, combinata cu o culoare translucida care iar nu ma convinge sa pariez inca 5 ani pe el. Dar asa sunt eu, credul, mana-sparta. Face fara indoiala 30 si ceva de lei, mai ales dupa redegustarea de dupa 24 de ore unde am gasit si urme de tipicitate. Partea aia brusturoasa e enervanta. Poate se serveste fara dansa doar modelul din gama superioara, insa rezultatele anterioare si notorietatea cramei sunt lucruri care nu recomanda un nivel de pret de 80-90 de lei, nu-l voi incerca. 85pct.

    P.S. La fel ca in sutele de articole de pana acum, subiectul pe acest blog este vinul. Nu ma intereseaza cum il cheama pe cel care l-a facut, si ce parere etaleaza despre propriile licori, el sau vreun caine nefericit, tinut pe langa crama, crescut cu resturi, cum am vazut in alte parti. Daca il chema Gheorghe, costa 4 sau 400 de lei, era facut de Stirbey sau de Chateau Margaux, tot 85 de puncte primea. Dar ca sa reusesti sa iesi din multitudinea de aspecte care inconjoara un vin in momentul in care ai deschis sticla, se pare ca e peste puterile multora. Chiar de intelegere.

Budureasca Syrah Rose 2013

    Nu pot sa ma abtin sa nu incep din nou cu o critica: cand te-ai hotarat sa te promovezi online, fa-ti domne un site decent si nu-l lasa neactualizat cu lunile! Brrr! 

    Rose-uri din Syrah am vazut in Romania cel putin doi an consecutiv la Halewoood, din viile de la Murfatlar (crescator calitativ), Baldik si Domaine de la Cantarelle. Uite insa ca Shirazul Budureasca a ajuns la maturitate pe suprafete intinse, e sus calitativ in versiune rosie 2012 si mai ales 2011, dar a ramas si de-un rose, in premiera, dupa multe luni in chinurile facerii. Are o valoroasa medalie luata recent, dar cine mai stie unde si de care culoare? La recentul concurs de rose-uri l-am punctat cel mai bine dintre toate 12 in primul tur, insa l-am si trantit in al doilea (nu numai eu!), fiind vorba probabil de variatiuni ale sticlelor, din pricina pastrarii sau altceva. Exact ce va spuneam in textul despre Centura Roz despre riscurile plimbarilor prin hale si magazine. Avand in vedere ca nu a ajuns in ultimul tur, au ramas cateva sticle, dintre care am luat una acasa, sa o descos. Aromatic sta foarte bine calitativ, avand atat complexitate (dinspre grau incoltit catre citrice si merisor, pana la fragute), cat si straturi multiple, la o intensitate civilizata. Ar fi trebuit sa incep cu aspectul, somon-trandafiriu, dar trec direct la gust: fata de alte rose-uri, sau chiar albe 2013, Budureasca Premium Rose (nu-i mai zice Horeca - alta gogomanie de marketing) nu are o aciditate superioara, lasand loc unui corp mediu, bine cioplit, nici Bruce Lee, nici Arnold, ci intre ei, cu aceleasi calitati fizice. Momentul de glorie se afla fara dubii in finalul exploziv, in care aromele ating adancimi inegalabile, de dulceturi de fructe zemoase de padure, mai ales rosii. Lungimea post-gustului e si dansa de notat. 86 de puncte. Cu respect pentru momentul de punere pe piata, cand a fost gata de consum, lucru din ce in ce mai rar. 

Budureasca Fume 2013

    M-a cam dezamagit Budureasca cu albele 2012, dar in virtutea vinurilor bune din trecut si a inaugurarii noi crame (sau mall, cum i se mai spune prin vecini), am tras un loz care stiam ca n-are cum sa fie pierzator: Fume-ul sec 2013. 

    Pe dinafara: eticheta mi se pare cam de la Strehaia, pe langa auriul intens pe fond negru mai vine si verdele in chiar doua nuante sa confirme.. parca lipsesc turnuletele din fundal. 

    Sepaj de Riesling, Sauvignon si Pinot Gris, 13,5% alcool, DOC Dealu Mare, sub 40 de lei la raft. Galben-verzui stralucitor, nas care nu respecta descrierea "vanilata" de pe eticheta a doua - eram un pic ingrijorat - fiind dimpotriva proaspat, fructat, poate un pic cam intens. Gustul da si el dovada de prospetime, aciditatea e usor peste corp, si impreuna cu restul de zahar incearca sa ascunda un amarui nedorit. Avem ardei din SB, pere si piersici, stone-fruits, etc. In gura inca pare impartit in doua ape, dar croiala pare buna una peste alta. E un vin pe care l-as mai incerca spre toamna. Deocamdata 83 de puncte. 

    A doua zi atacul olfactiv respecta descrierea, cu flori si lemn din plin, balansat totusi de nuante verzi. Foarte onctuos, gustos, in sfarsit echilibrat. Daca-l beti acasa in urmatoarele doua luni acordati-i o sansa in plus micro-oxigenandu-l de azi pe maine sau aerisindu-l intr-un decanter 15-20 de minute. Exista o pata foarte fina de care n-am amintit ieri, dar am remarcat-o din nou azi: un usor iz metalic intre aromele de pe palatin, in post-gust. Raman la 83, pacat de aceasta scapare, sunt sigur ca are legatura cu rodajul noilor utilaje si va disparea in timp. 

Centura Roze 2014

    Asa ca de acum pana la urmatoarea editie, titlul de Cel Mai Bun Vin Rose din Romania ii revine lui Iacob, powered by Davino. Sa derulam putin inapoi.

    Au fost ore de consultari, de multe ori divergente cu partenerul de la vin2.ro, fise de notare, sponsori, logistica, manipulare, degustari preliminare, local, etc.

      Am reusit sa reunim cei 30 de participanti la un eveniment non-profit, cu impartirea costurilor, tinute in frau prin bunavointa Rifco Trading Pitesti, Parma Food Romania, Vinescu.ro, Vitis Metamorfosis, Lacerta, Crama Rotenberg, Licorna WineHouse, Restaurant Grinzinger Hof. Foto Roxana Popa©. Multumiri tuturor, in primul rand participantilor!

    Dupa primul tur, exact ca data trecuta, Lacerta castiga detasat si tot ca data trecuta nu prinde finala (!). Respectand patternul din 2013 in finala regasim Liliac si Corcova, de data aceasta alaturi de Iacob, deoarece plecand din 12 vinuri am ramas cu 6 dupa primul tur, facand o finala inedita de trei. Celelate doua vinuri care au trecut in a doua faza au fost Arezan si Budureasca. Ordinea initiala a fost aleatorie si a mai cuprins, pe langa cei mentionati in ultimele doua paragrafe, Sole de la Recas, Byzantium de la Halewood, Terra Romana de la SERVE.

    Podiumul de premiere. 

    M-am bucurat sa vad entuziasmul participantilor spre final, hotarati sa continuam seria de teste comparative pe rand, cu principalele soiuri existente pe plan local. Probabil urmatoarea tema va fi Feteasca Regala, datorita catorva exemplare foarte reusite in 2013. 

    Nu ne suparam cand si daca primim ajutor din partea producatorilor cu 2-3 sticle cand e nevoie, pentru ca oricum le cumparam, iar riscul de a fi intr-o stare nu foarte buna e mare. Dar, dupa cum bine zicea un specialist aseara, la Miss World oricum va iesi una cea mai frumoasa, despre cele care n-au participat, poate mult mai frumoase, nu va sti nimeni ca macar exista. Completez eu: cu siguranta n-ar putea participa toate odata.

    Aseara frumusetea a fost mai impartita ca oricand, preferintele oamenilor indreptandu-se care mai de care in alta directie. Asta e frumusetea jocului, vanatoarea, cursa spre aflarea castigatorului, nu neaparat el in sine. Ca medie am avut un castigator, insa in realitate mai bine de jumatate din vinuri si-au gasit fani printre participanti, alcatuind cupluri de viitor care fara acest tip de evenimente poate nu s-ar fi intalnit niciodata.

Amputatul GW

    Pana in ultimele momente inainte de incepere, contul de Facebook oficial al targului ne-a incantat in cel mai profesionist mod cu putinta cu fotografii ale unor caini, peisaje sau membri ai familiei. Probabil ca nu este singurul motiv din cauza caruia mai bine de jumatate din cei pe care imi doream sa-i vad au preferat sa nu ia parte: Davino, Recas, Segarcea, Rotenberg, Lacerta, Domeniile Dealu Mare Urlati, Murfatlar cu mare si cu mic, Oenoterra, Domeniile Boieru, Petrovaselo, Nachbil, Isarescu, Garboiu, Corocova, Casa Olteanu, Visinescu, Intervitt, si de ce nu Logos, DFR, Villa Vinea, Negrini, Purcari-Ceptura, Crama Francu, Clos de Colombes, Vanju Mare, Terra Natura, Husi, Telna, Apcovin, Nicoresti, samd. Si voua vi se pare mai lunga lista asta decat cea cu participantii?

    

    Varfurile.

- cel mai bun new-entry: www.VinuriBerneRomania.ro cu importuri de la un singur (mare) producator francez. Am vazut aici un alb 2010 (cel mai tare din targ!) si cateva rose-uri de exceptie - e singurul subiect despre care voi face un post separat.

- cel mai bun spumant romanesc, deja cunoscutul Brut, Casa Panciu.

- cel mai bun spumant strain: sampania Devaux, adusa de Alma Tim, cu un plus pentru Brut.(92-93pct)

- cel mai bun dulce romanesc... ei bine noua Busuioaca Basilescu a fost intrecuta la mustata de Tamaioasa Suav 2009, Senator (89pct)

- cel mai bun rosu din targ fu doua Cabernete: Soare 2009 si Marques de Casa Concha 2011, care detine 93pct WS. In jur de 91 de la mine pentru ambele. Deocamdata, pentru ca le-am cumparat si le-am bagat la beci.

- alte bune, dintre noutati:

• Chardonnay 2013 Crama Darie - new-entry pe piata, direct 40 de lei sticla (!?). Am realizat ce pasare rara e un CH fara lemne.
• Busuioaca (si mai) dulce Basilescu 2012
• Zghihara de Averesti 2013
• Cab Gran Coronas 2010
• Rhein Rose..ca de obicei, bun la targ, slab la raft
• Barville alb 2013, Cotes du Rhone
• Mysterium FR+MO+SB 2013
• Merlot 2009 Chateau Vartely
• Viile Metamorfosis SB 2013
• Alira Cuvee
• Budureasca Noble 5
• Hetei asamblaj rosu 2011

    Pentru mine orice targ de vinuri e un prilej placut de (re)intalnire cu vinurile din piata, insa dupa disparitia (temporara?) a Vintest-ului si Provino-ului nici aici nu vad un viitor stralucit. Inchei cu declaratia (sub protectia anonimatului) a unuia dintre cei mai bine plasati participanti: pana la precedenta editie reuseam o cifra de vanzari egala cu cea platita organizatorilor, insa acum, dintr-o data, a scazut la o treime. Vom cantari serios urmatoarea invitatie.

    Fac parte dintr-un grup largit care va veni la acest targ si la oricare altele, oricati mici s-ar perpeli langa standuri, oricati metri de zapada ar fi afara, dar cred ca fiecare participant (satul pe undeva de acest grup) isi face evaluari din ce in ce mai serioase ale outcome-ului dintr-un asemenea eveniment. Daca totul inseamna alinierea unor standuri unul langa celalalt, fara niste (alti) oameni care sa dezbata, sa predea teme legate de vinuri, fara o diversificare a activitatilor, primavara urmatoare tot noi intre noi ne vedem. Cati om mai fi.

Deschidere de sezon toamna-iarna 2013

    A fost o vara care a avut o ultima parte in care Bucurestiul a fost gol, vanzatorii de vinuri au avut nervii atat de tare intinsi incat si-au luat si ei talpasita in vacante sa nu mai vada in fiecare zi comenzi zero in afara de rose, pana si eu am reusit sa-mi bat recordul (negativ) la postari pe blog. Dar eu am o scuza, legata de activitati prelungite si pline de praf sub coiful din ziar al lui Dorel. Inca nu le-am incheiat, pentru ca la partea de mobila pe de-o parte exista preturi exorbitante, iar pe de alta lucruri facute prost cu manopera doar inca o data cat materialele. Iar prost le pot face si eu cu mana mea, n-am nevoie de costuri suplimentare. Uite aici un blog meserias despre subiect.

    Primul care a spart gheata oferind o degustare tematica a fost unul dintre magazinele noi de vinuri aparute in peisaj, Private Wine. Sigur, in aceeasi seara a fost si lansarea vinurilor .RO, la Neptunus, insa anuntul a fost facut mult prea tarziu. 

   Singurul detaliu despre degustarea la care am participat printr-o invitatie (par)venita prin mai multe maini a fost: vinuri rosii. Dar la ce seceta de evenimente a fost, n-am stat pe ganduri. Mi-a placut ambianta, finisaje in culori deschise, iluminare calda, s-a acordat mare atentie detaliilor, o vitrina bine pusa la punct, pahare de degustare Peugeot, punctualitate in semn de respect pentru cei care nu intarzie. Si sa stiti ca n-a intarziat nici dl. Marian Timofti, nici Paharnicul, nici Vinul.ro, nici Istvan Pentek, nici vin2.ro .. prea tare. De la inceput ni s-a spus ca este vorba de vinuri rosii romanesti din acelasi soi, descoperit destul de repede de audienta ca fiind Feteasca Neagra, toate 2011.

    Cele sase negricioase amestecate si pitite sub robe cenusii:

    .. pe care le-am vazut asa:

1. Cramele Recas Selene - 86 de puncte (atat i-am dat si la lansare)

2. Crama Atelier - 85 de puncte - trebuie lasat sa respire o jumatate de ora ca sa arate tot

3. Crama Oprisor La Cetate - 84 de puncte, bravo ai!

4. Petrovaselo Melgis - 83 de puncte - atentie cu asta, care are 15% alcool (declarat)

5. Corcova - 82 de puncte - parca era mai bun cand a aparut

6. Budureasca Horeca - 78 de puncte. Cum sa-i zici "gama Horeca" si sa-i mai si pui culorile alea de la Strehaia!? Din pacate trebuie sa remarc ca aceasta crama se afla intr-o pasa in care s-a cam pierdut directia, fie ca vorbim de calitatea vinului, de etichete, de politici si echipe de vanzari. Pacat de potential.

    Bineinteles ca degustarea a inceput cu un spumant de bun venit si s-a incheiat, ca de obicei, cu mai multe de "plecati acasa!", care au facut repede uitat soiul nostru drapel:

- Syrah diez Habla 2010, pe care l-am vazut la 86-87 de puncte

- Cabernet+Tempranillo+Petit Verdot, numit No. 9, de la acelasi producator din Extremadura: 88 pct.

- Barolo Virna di Borgogno 2005, vazut de mine la 91 de puncte si de CT la vreo 93 - un vin exceptional din Nebbiolo cules de pe ambele maluri.  

    Auzisem ca Mihai Nicolici e pasionat de vinuri, ma asteptam la ceva frumos, insa evenimentul a fost peste prejudecatile mele.

    Urmatoarea statie este Madame Pogany, cu peronul pe partea cu vinurile oferite de Vinitalydeluxe. Chiar azi.

Bati magazinele specializate si pricepe Kika

    Folosesc des acele hainute cilindrice de plastic captusite cu gel de racire care se tin in congelator, facute de Vacuvin, Fakelmann, etc. Vara sunt solutia cea mai buna, de multe ori n-am chef sa scot gheata, frapiera si alte accesorii pompoase, asa ca tin tot timpul 2-3 in congelator. In cazul spumantelor mai burtoase, devin insa enervante. De cele mai multe ori le cuprind, pana la urma, dar trebuie sa ai rabdare sa se mai topeasca, sa le impingi incet-incet. Si in timp crapa. Saptamana trecuta am descoperit in Kika (!) o solutie mai buna. Folosind aceeasi tehnologie, cu pungulite de gel la interior, racitorul BeCool este facut din izopren, sectionat pe verticala, avand o prindere tip arici. Asa am rezolvat problema sticlelor burtoase. Cu 35 de lei. Sper sa fie suficient de flexibil plasticul care contine gelul, deoarece in trecut am avut experiente neplacute cu unele recipiente care au devenit casante la prima folosire. Merita o vizita magazinul, are cateva accesorii interesante cu tema "vin". La mobila, core-business-ul lor, stau foarte rau cu preturile. In ciuda reducerilor de pana la 70%, n-am gasit niciun chilipir. Deh, mi-ar trebui un dulapior in care sa-mi tin toate jucarioarele astea. In afara de pat, dressing, canapea, masa, scaune, birou, bucatarie, etc. 'Cuz I'm movin.. in apartamentul ala de 85 de puncte :)

    Hai sa va mai zic ce am mai incercat in ultimul timp (ajungand la pozitia 1400 in binecunoscuta foaie Excel). Am incercat sa comprim in 5-6 cuvinte fiecare vin, pastrand pentru mine descrierile detaliate - lene mare cu scrisul pe blog vara. Cele cu rosu le-as mai bea si alta data:

    

Cabernet Sauvignon 2007

    Am avut placerea sa iau parte vineri la inca una dintre degustarile care ar putea fi intitulate "adio anului 20xx", pentru ca in zilele si tara noastra e imposibil sa gasesti 6-7 viticultori care mai au in vanzare vinuri (rosii) de 5-6 ani. A fost dificil sa facem rost de opt vinuri de la producatorii importanti - multumesc prietenilor care au oferit din camara proprie - pentru ca in anul de gratie 2013 decat SERVE si Vinarte au in oferta, iar la Segarcea, la crama, am gasit o ultima sticla.

    Concursul a fost blind, deci intr-o ordine aleatoare:

    Privind tabelul in ansamblu se remarca (cu exceptia probei 1 - defect, mirosea doar a mushcata), media foarte buna a tuturor vinurilor, dar si uniformitatea notelor acordate de scriitori.

    Dupa ridicarea cortinei:

    Soare s-a prezentat ca un vin viu, in care lemnul, aproape de nesesizat in celelalte, da semne ca este acolo doar prin niste usoare adieri de cafea. Este fructat, cu taninuri fine, il gasiti depictat pe larg intr-un post anterior.

    De la Stirbey am facut rost cu greu de o sticla Magnum, uitata de un pasionat in beci, vinul fiind ca mai toate CS-urile precedente si ulterioare destul de light, astringent - potential bun de invechire.

    Despre Cabernetul de la Segarcea trebuie spus ca este acel vin multi-premiat din 2007, dar aceasta sticla provine din al doilea tanc, medaliile fiind primite de cel din primul. Asta mi-a placut: n-au pus stickere cu medalii decat pe sticlele umplute din butoiul premiat. A fost printre foarte putinii concurenti care a etalat mirosul "blue", de coacaze negre, castigand detasat la tipicitate, completata de complexitate si finete, insa gustul parca nu e chiar la acelasi nivel - e o sticla despre care stiu ca a stat cam mult in picioare.

    Eticheta Rosie de la Oprisor abia vazuse lumina soarelui in 2007 si probabil ca atunci isi si facea banii. La plusuri bifam: exceptional fruct pe palat, lemn bine integrat; la minusuri: corp cam subtirel, post-gust care ne paraseste inainte de vreme.

    Cuvee Alexandru contine si ceva Feteasca Neagra, in limitele permise de regulamente, care ii confera finete si niste arome "rosii", foarte savuroase, aciditate si structura foarte bune. De ce nu 100 de puncte? Mi-ar fi placut sa fie mai artagos, daca vorbim strict de CS, si cu un post-gust mai lung.

    Cantus Primus (thanks to BogdanC) s-a comportat neasteptat de bine si spun asta prin prisma faptului ca n-am vazut vinuri de peste 84 de puncte la Halewood in ultimii ani. Peste medie la capitolele tipicitate, savoare si finete, dar sub la integrarea alcoolului, aparitia in final a unor note mentolate, prafoase-iuti.

    Erotikonul il punctasem ultima oara cu o treapta mai sus, insa ramane surprinzatoare plasarea in spatele etichetei rosii. Poetii au fost deranjati de evidentele senzatii dulcege si notele oxidative, chiar daca au venit impreuna cu o dulceata de visine ca cea de pe vremuri.

    Cu ce am ramas dupa aceasta unica intalnire (nefacuta de nimeni niciodata acum si peste veacuri): cu legitimarea unui an foarte bun pentru vinurile rosii romanesti, cu respectul fata de preturile practicate de unele crame, cu acelasi respect catre producatorii care se abtin de la lansari de vinuri rosii premium in faze puerile si cu satisfactia companiei de 100 de puncte de care m-am bucurat, cu care am dezbatut intens fiecare vin in parte.

    Pentru data viitoare s-a stabilit o tema incitanta: adu un vin care te-a impresionat, fara restrictii de culoare sau provenienta, dar incepem cu un Davino Domaine Ceptura Blanc Magnum 2005!! WTF?!?!

Vinuri mature romanesti la Pogany

    Iar lectia invatata saptamana trecuta la Madame Pogany a fost asa: Cantus Primus s-a deschis exceptional la inceput, in timp ce Swallow Tail era aproape de nebaut, in schimb, dupa doua ore, situatia statea exact invers. Cred ca prefer varianta b.

    Am o generozitate acuta in punctare in ultima vreme?