Budureasca - vinuri noi

    Mi-au placut tot timpul vinurile acestui producator, in primul rand pentru ca au avut preturi bune, iar calitatea n-a lasat niciodata de dorit, dimpotriva au fost cateva varfuri in ultimii ani care, desi nebagate in seama foarte mult in spatiul virtual s-au descurcat cu brio la concursuri internationale sau in evaluarile personale: Fume sec si demi, Origini Tamaioasa dulce, Reserve si altele. In multele preumblari prin tara mi-e la indemana sa ma opresc la crama lor din Mizil, foarte aproape de drumul Ploiesti - Buzau sa mai incerc ceva nou din cand in cand. Cu vreo doua saptamani in urma am oprit aici cu scopul de a lua noua Tamaioasa sec, vazand-o apreciata in cateva locuri, dar nu m-a lasat inima sa plec fara o intreaga cutie plina de vinuri noi. Initial planuisem sa fac acest review inainte de GoodWine - ca o directie spre vinurile bune de la standuri, pentru ca, la fel ca mie, probabil v-a fost greu sa incercati aproape 600 de mostre - dar multitudinea de evenimente din aceasta perioada nu m-au lasat sa "lucrez" in liniste si cu spor. Ce baui: 

    Fume sec 2011, cupaj de Riesling, Pinot Grigio si Sauvignon Blanc, in proportii egale, 13,5% alcool, DOC-CMD. A fost schimbata sticla cu una mai "muschiuloasa" cu umeri largi, apare chipul lui Burebista in ambele capete pe dopul conglomerat Diam. Vin inca neetichetat, galben pai cu reflexii argintii, miros mediu ca intensitate, floral, citric, paine calda, gust parca si mai parfumat, aciditate frumoasa, bine integrata, o usoara senzatie amaruie. Final destul de lung. Nu are acel ceva incantator ca 2009-le, dar ramane un vin placut: 83 pct si 20 de lei. Pretul a ramas la fel - multumim. 

    Chardonnay 2011, in aceeasi vestimentatie si gama: miros floral placut, destul de intens, amestecat cu citrice, atac inca si mai frumos, parca fara lemn la deschidere, usor onctuos, aciditate buna, inca tanara si sprintara. Gust in zona pepene si alte "galbene". De mult timp n-am mai baut un Ch proaspat asa reusit. E varianta romaneasca, aromata si tare ca focul - 14,5% - se simte un pic la sfarsit. Nu e genul Chablis - rece si mandru, e un Dealu Mare - prietenos si elegant, intr-o forma de zile mari. Cine spunea ca aici e patria rosiilor? Post lung cu nuante de susan prajit, caramelizat. Rar am intalnit un vin care sa-mi arate o lume atat de extinsa de gusturi frumoase. Dupa versiunea 2010, care a fost un best-buy, se pare ca producatorul din Mizil recidiveaza cu o realizare chiar mai buna, pe care pe buna dreptate o muta in gama HoReCa, fiind deja in jur de 30 de lei la crama. Banuiesc ca se produce intr-un numar relativ mare de sticle - trebuie vandut pana la anul pe vremea asta, insa chiar si asa, l-as fi suit mai sus, poate in Origini - desi aici cred ca ideea e sa fie vinuri gasibile mai multi ani, deci pretabile la invechire. In afara de teorema de mai sus - albe in Dealu Mare rocks, mai emit una, care chiar daca e cunoscuta, ar trebui sa ramana aici pentru posteritate: vinul cel mai bun e cel luat direct de la producator. Si de-asta insist ca ar fi bine daca am gasi intelegere (ca simpli turisti/vizitatori) pe la toti dpdv al preturilor, ca in cazul de fata, daca tot facem efortul sa mergem pana acolo. N-am pretentia sa fie la juma' de pret, insa un 10-15% fata de cel mai ieftin magazin de cartier sau super-market ar fi de bun gust.

    Roze sec, 2011: 50/50 Feteasca Neagra cu Pinot Noir, o provocare interesanta, 13,5% alc. Culoare roz intens, trandafiriu, miros de intensitate scazuta, iz foarte greu de despicat - ei spun fructe varatice, asa ca-i credem. Atac catifelat cu note de capsuni-cirese, are corp si ceva post-gust. Buna incadrarea in gama de HoReCa, parca nu i-ar fi stat bine intre multe roze-uri foarte slabe dar apropiate la pret din marile magazine. Aceiasi 30 de lei si 84 de puncte.

    Tamaioasa Romaneasca 2011, demidulce, gama Origini: e, aici nu mai sunt de acord cu incadrarea in gama premium. Vinul nu-i rau, dar nu se mai ridica la nivelul lui 2007 si cred ca nici al lui 2009. E de apreciat totusi ca nu ne e servit an de an, ca de catre alti producatori care ne cred prosti. E clar ca-n Romania nu poti/vrei sa fii constant an de an, in primul rand din cauza variatiunilor de clima, apoi din cauza pietei care-ti permite sa vinzi surcele la orice pret, din cauza lipsei de pasiune si a concentrarii pe cascaval. Nu vorbesc de Budureasca aici. Cine se simte, mana sus! Hai inapoi la vin: din punct de vedere aromatic intensitatea este mai jos, la fel si complexitatea. Pot fi de acord cu iasomia, socul si mierea mentionate pe eticheta, dar nu cu rotunjimea si post gustul, prezentate foarte pozitiv. Exista o parte ierboasa si amaruie nu prea draguta. Aciditate buna-buna, fresh, are insa o panta descrescatoare dinspre atac catre finish. 30 si ceva de lei, 81-82 de puncte. Nu stiu cum va evolua in timp, dar daca ar face-o spre bine, ar fi trebuit scos pe piata mai tarziu, mai ales ca in acest caz nu exista presiunea (atata de des invocata) a clientilor - carciumi, magazine, etc - pentru ca din cate stiu inca se afla pe stoc 2009 si mai ales superbul 2007 - un vin-scoala in opinia mea - ale carui premii si medalii nu stiu daca incap pe peretele meu din dormitor. Daca in cazul oricarui alt vin numaram secunde pentru a determina lungimea post-gustului, aici e vesnic.

    Tamaioasa Romaneasca sec, 2011: nu stiu cum se poate face sec si demidulce din acelasi strugure in acelasi an in afara de a interveni invaziv (osmoza inversa) in procesul de vinificatie si in acelasi timp nu stiu daca chiar era cazul sa se mearga pe moda asta de moment cu soiuri aromate vinificate sec, pentru ca n-am vazut pana acum realizari notabile, cu cateva (foarte putine) exceptii. 13% alc, galben pai cu reflexii verzui, mai intens decat Fume-ul, dop inundat cam tare, "iasomie, soc, miere, lamaie verde" - zice eticheta, insa stie toata lumea mirosul pur tamaios - foarte bun la acest exemplar. Apropos de eticheta, cea din fata a preluat design-ul Fume-ului sec, pe fond negru, cea din spate a renuntat (bravo!) la povestea cu relicvele dacice trecand la o descrierea tehnica a vinului. Scala  pentru restul de zahar e bine venita si dansa. Atac curat, racoros, aromat optim, insa eu parca vad peste tot ciorchinii aia amarui ramasi pe fundul butoiului. Aciditate serioasa, simtita mai ales pe final. Corpolenta, consistenta se pot imbunatati pe traseu. Un soi romanesc bun de scos fata in lume. Il trecem in faza a doua la "Vinurile au talent" si asteptam sa ne impresioneze mai mult data viitoare. Despre pret... am punctat o Pietroasa si-un Oprisor cam tot pe-aici, o Starmina in apropiere, un Stirbey mai sus. Ii statea mai bine la 20 de lei (in loc de ~ 30). 80 pct.

  Pinot Noir 2009, din noua gama dedicata HoReCa, cea care a preluat eticheta neagra a Fume-ului sec: inca nu putem avea mari pretentii de la acest soi in Romania, insa Budureasca vine cu o abordare decenta si placuta: miros si gust aproape de adevar, un pic de corpolenta si lemn alaturi de cirese, aciditate si alcool un pic sus, post prezent si gustos. Face banii si cred ca se incadreaza intr-un top 5 al PN-urilor romanesti, probabil cu cel mai bun RCP. Vreo 20 de lei si 83-84 de puncte.

    Privind in ansamblu nivelul calitatii vinurilor, la Budureasca trendul este evident crescator, se vede clar ca exista interes spre diversificarea palierelor, imbunatatirea design-ului etichetelor (mai simplu e mai bine), s-a preluat modelul modern de detaliere si recomandari pe contra-eticheta, an de an ne surprind cu cateva realizari de exceptie.

    Hai si pe Tarom cu o gama superioara, sa-i impresionam pe strainii care ne viziteaza!