Cabernet, Tannat, Sangiovese, Barbera, Rivaner, Porto...

    Lei:            50                                   37                                  22                                      37

     Cateva vorbe: Felipe Edwards te imbie cu un miros superbisim, nu foarte tipic, mai spre zona Syrah-Malbec, dar e varza la gust: lipsa de corpolenta, dulceag, compot in toata regula, cred ca am fost destul de darnic cu nota. Santa Rita l-am remarcat in toamna la GoodWine, unde Chile a avut un stand cu cativa reprezentanti de la ambasada, care nu stiau mare lucru despre vinuri. L-am gasit intr-un magazin belgian acum cateva saptamani si mi-a reconfirmat ca e de clasa. Rincon bunicel, Stirbey fin si elegant cum il stiti, baricul pare un pic in fata la inceput, dar vinurile acestui producator trebuie aerate bine inainte. Nu a fost blind.

    Daca tot n-am avut ocazia sa-mi notez prea multe despre cele de mai sus, va plictisesc cu cateva straine exotice ca soiuri si tari de provenienta, baute in ultima luna, chiar daca stiu ca e destul de putin probabil sa ne (mai) intalnim cu ele.

    Rivaner Caves de Wellenstein, Luxembourg, Domaines Moselle 2010, 13 lei. Rivaner, aka Muller-Turgau. Miros floral si citric, ne-agresiv, moderat, placut. Gust in primul rand cam dulce, apoi in acelasi ton ca mirosul, in zona portocale-lamaie-banana, aciditate foarte buna, cu un finish interesant. E un every-day drink, recomandarea de pe eticheta suna asa: "le compagnon ideal de vos repas quotidiens". Curat, simplu si corect. Daca-s doar 50 km pana la Trier unde nemtii fac niste Rieslinguri exceptionale, de ce n-ar fi vita de vie si aici? 79 pct.

    Roze din Sangiovese si Barbera, Casa Valduga 2011, Brazilia, 44 de lei. Nu prea am obiceiul sa dau atatia bani pe un rose, dar m-a incitat partea exotica: Brazilia si soiurile folosite si cred ca am nimerit unul dintre cele mai bune rosalinde baute vreodata. 13% alc. Culoare rosu rubiniu foarte deschis, cu reflexii trandafirii, miros serios, plin si complex: floral, fructe rosii (capsuni, cirese), o crema de iaurt/frisca. Atac bun, fructat, aciditate bine integrata, la nivelul optim de a sustine buchetul, fara a iesi in evidenta. Are si corp, zvelt si gustos, post-ul este mai lung decat ma asteptam, insa cam amarui-ierbos. Un vin excelent, printre cele mai bune rose-uri incercate. Producatorul are pe site peste 200 de premii si medalii, cu toate astea, vinul de fata nu apare. Cum se incalzeste putin in pahar devine aspru si amarui, dizgratios. Cam varza a doua zi. 84-85 de puncte, poate si mai bine; am pierdut poza.

    Tannat 2011, El Esteco, Michel Torino, 22 de lei. Colorat intens in stil zaibar, borduri violacee intense. Miros fin de cacao si vanilie, in plan secundar aparand fructele negre si notele spicy. Atacul e placut, dupa ce mirosul iti lasa impresia ca vor urma niste note dulcege, acestea lipsesc cu desavarsire, vinul fiind extractiv la nivel maxim, foarte sec si taninos. Soiul este cunoscut ca fiind unul cu cele mai concentrate taninuri, de aceea in general e folosit mai mult in cupaje. Datorita acestor caracteristici, vinificatorii au incercat metode diverse de a-l imblanzi, cercetarile ducand la inceputul anilor '90 la descoperirea procesului de micro-oxigenare. Se foloseste in Franta si la producerea Armagnac-ului. Taninurile par coapte, rotunde, aciditatea nu iese in evidenta, dar in ciuda pretului de 22 de lei, cred ca i-ar sta un pic mai bine peste vreo 2 ani. Nici acum nu e rau, doar ca e cam colturos. Nu vreti sa stiti la ce nivel de intuneric poate ajunge limba omului dupa doar cateva sorbituri din acest monstru, sau ce unelte trebuie folosite la spalarea paharului. Pe putin 84 de puncte si o curiozitate: am uitat aproape jumatate de sticla deschisa pe balcon, iar dupa 24h cand am regasit-o vinul era copt. Mai petrecuse si in frigider vreo doua nopti, astupat, dar nu cred ca e relevant. In schimb, cu cateva zile inainte am procedat, tot intamplator, aproape la fel cu un Novac 2008, care insa s-a prezentat admirabil a doua seara. Care o fi explicatia? 

    Niepoort Tawny 10 years old, 375 ml, 20% alc: nu am reusit sa elucidez din ce soiuri provine, insa stiu ca a fost invechit la producator 10 ani, pe sticla apare data imbutelierii: 2011. 95 pct Wine Spectator, 90 Parker, un vin spectaculos, complex, din care insa am incercat doar cateva sorbituri. Am dat pe el 78 de lei (half-bottle!), cu prilejul unei mega-super-reduceri in Viena. 

    

    Roussanne+Viognier+Grenache Blanc, Chateau Ermitage 2010, AOC Costieres de Nimes, 28 de lei si 84 de puncte: un vin viguros, corpolent pe cat poate fi un alb, plin si gustos.

    

    Am mai facut cunostinta cu doi sarbi, Tamaioasa alba si cel din stanga, insa n-as trece de 70 de puncte cu niciunul dintre ele.

    Ultimul, desfacut aseara, e un Tempranillo Gran Reserva, D.O. La Mancha 2004, parca in Kaufland l-am mai vazut; nu stiu cat costa, dar a stat ceva timp pe-acolo pe rafturi, pare cam copt. Totusi placut la o discutie prelungita in noapte cu baricul sau dulceag, ciocolatiu si vanilat, insa stiintific nu l-as duce mai sus de 83-84. 

    Concluzia ramane aceeasi: raport calitate/pret superior pe oriunde am poposi in lume (spre vest), importurile o sa se pravaleasca peste noi, deja au aparut primele miscari, timide dar profesioniste. Dupa cum se vede treaba nu e deloc greu sa gasim un 84 la 5-6 EUR, in orase ca Bruxelles, Viena, Rotterdam, unde chiriile, salariile si implicit adaosurile sunt mult mai mari. Nu zic ca la noi nu gasesti cateva piese, dar parca sunt din ce in ce mai multe cele de 40-50 de lei si 80-81 pct.