GoodWine 2012 - primele 6 ore de tasting, noutati

     Recomandari la repezeala, ca plec la concert:

- Jidvei: Feteasca Alba, Chardonnay, Pinot Gris - nu va veti crede ochilor si buzelor ce se poate face acolo daca se vrea. Cu Mr. Marc Dworkin la timona treburile stau superb!

- Avincis: n-am mai gustat Feteasca Regala, pentru ca deja o stiam si mi se pare foarte bine facuta, de data asta a iesit in evidenta un cupaj de FR cu PG - echilibrat, rotund.

- Averesti - pentru cine inca n-a incercat povestile si cinstestile acum e cazul. RCP excelent.

- Recas - Cocosul SB 2011 - foarte bun. Am baut de mai multe ori alte vinuri de aici si de la alti producatori pe care nu-i voi pomeni deloc in continuare, va rog sa ma scuzati ca nu pot duce mai mult de 50-100 intr-o zi.

- Stirbey Cramposie spumant - frumos tare.

- Feteasca Regala Via Sandu 2011.

- Sauvignon Blanc 2011, Castel Starmina, Vinarte - cine inca nu stie rosiile mai are de studiat Mircea 2000 magnum, Soare 2000-2007, Matei 2008, etc. Impresionanta plaja de vinuri. Am uitat de Terase Danubiene Riesling 2009.

desfacuram un Mircea Magnum 2000

- Cotnari Domenii: Tamaioasa Romaneasca demi, Busuioaca sec, iar din gama Simpozion Grasa, FA, TR - din alt film fata de ce am vazut pana acum la Cotnari.

- SERVE: Vinul Cavalerului exceleaza prin roze, SB si alte cateva, iar cand vorbim de Terra Romana roze sau Ch ne simtim apreciati ca si consumatori.

- Budureasca: Reserve 2008, Roze 2001, Chardonnay 2011, Pinot Noir eticheta neagra si inca vreo doua: vinuri de clasa.

    Sunt foarte multe vinuri, deci daca n-ati participat in prima zi va va fi greu sa le vedeti pe toate sambata sau/si duminica. Maine sau poimaine dau si eu un tur serios de rosii.

    Scuzati-mi abrevierile si trecerea in revista foarte sumara, cred ca v-ar putea folosi aceste recomandari trimise inainte de vizita acolo. Sunt in majoritate vinuri pe care nu le-am vazut pana acum, vinuri pe care mi-as dori sa le mai vad.

Un vin mai vechi

    Eee...doar n-ati fi crezut ca-i vreun Beciul sau Cotnari, e vorba bineinteles tot de Tempranillo, care de data asta si-a adus si cumnatul muschiulos, Cabernet Sauvignon, chiar daca intr-o proportie de 3 ori mai mica. Primul impact, dupa eticheta, e dopul, care a avut o depunere pe care n-am mai intalnit-o. Ce vedeti in figura alaturata (pfuu ce de duble trasei sa iasa ce voiam cu umilul telefon - click pe poza!) e dupa ce l-am gheranit eu, pentru ca treaba aia e pietrificata. In sticla au mai ramas niste firimituri, asa ca am folosit decanter-ul, desi mi-e foarte lene sa-l spal dup-aia. In miros plusul de complexitate si forta se simte clar fata de un TMP simplu, si ne duce cu gandul la fructe negre de padure (coacaze?), condimente moderate in intensitate, lemn, o palma de pamant. Atac foarte placut, caracterizat de echilibrul intre fruct, vanilie, ciocolata/cafea si aciditate, insa final mai putin grozav, cam astringent, post mediu cam expirat dupa 10 ani de viata. La vinurile astea vechiute si fara un potential de zeci de ani trebuie sa fii foarte abil ca sa-i prinzi nota maxima. Evolueza foarte mult in intervale de timp relativ scurte - de exemplu spre final cafeau prajita devine mirosul si gustul de baza, iar finalul se ridica radical. Asa ca sfatul meu e: beti-l tot odata, ca sa treceti prin toata viata lui. Ok, exista si varianta B: sa beti vreo 3-4 ore la o cantitate pe care o puteti duce, desi riscati sa aruncati restul.

    Nu pot sa ma abtin: nici la Pietroasa Veche nu mai gasesti vreo Tamaioasa ofilita 10 ani la banii astia, nu mai vorbesc de site-urile care vand iluzii de vin vechi. Incep sa cred ca acolo mana de lucru e mai ieftina, pamantul la fel, butoaiele sunt din plastic-stejar si se refolosesc de 100 de ori, dopul si sticla cu eticheta intacta - returnabile, transportul pana in Belgia se face prin teleportare-gratis, etc. La noi si invechirea in sticla costa mai mult! Aceasta combinatie TMP+CS - invechita minim 3 ani in crama din care 1 an de baric - cred ca este o alegere castigatoare si-mi doresc sa o mai incerc la o varsta mai frageda, poate si de la alti producatori. Viva España! 

P.S. Cei care trec mai des pe-aici stiu ca mi-am adus recent un stoc de vinuri din vest pentru consum propriu, care se apropie de final...cu prima treime. Va zic un secret: am inceput cu alea ieftine, ma intreb ce-o fi mai sus... 

    D.O. La Mancha Oristan Reserva 2002 de la Bodegas Lozano primeste azi 84-85 de puncte cu felicitari, si-l apreciez si mai mult ca nu m-a secatuit la buzunar: 30 de lei.

T is for Tempranillo: ieftin si superb

    Aur la Mundus Vini 2011, culoare fara accente aparte, demne de mentionat, la desfacere nu prezinta nimic interesant…oare astia la concurs l-or fi desfacut cu X ore inainte? Extrem de sec (1,8 gr/l?), fara nicio nota dulceaga, prafos, texturat, nisipos, cum vreti sa-i ziceti. Aciditate destul de ridicata, nu se simte lemn in gust sau miros, fructul e de baza - probabil are un potential de invechire foarte bun, altfel nu-mi explic medalia. In momentul de fata e un vin care isi arata primele valente dupa starea de amorteala, mi-as dori sa-l fi incercat peste un timp. Despre lemn - ca parca a aparut ceva dupa vreo 2h - trebuie sa recunosc ca nu-l detest, insa imi place sa fie in plan secundar fata de vinul in sine - ca acum. Parca totusi ... prea Sahara! Stres la frigider pana maine. 

    Eee..a venit "maine": alt vin! Echilibrat, complex, finut, fara grafice cu unghiuri ascutite, dens, baricat cu mila. Final lung, fructat. Nu cea mai buna expresie a Tempranillo-ului gustata de subsemnatul, insa foarte bun. Comparatii inutile cu Romania? Bate orice la banii astia. 27 de lei si 85 de puncte. Nu va mai povestesc cine si cum il face, oricum e cam greu de descoperit chiar si de Google, dar nu asta conteaza cel mai mult - daca va intereseaza, informatiile de pe eticheta cred ca sunt suficiente pentru cautari. E mai important ca cele 13 vinuri romanesti de 85 pct pe care le am indexate au o medie de pret de 59 de lei. Dar "the prestige" este frate-sau:

    18 lei si 86 de puncte Berbecutio, insa 90 Parker! Miros bun si ..complet as zice, fara intensitate mare, 13,5% alc. Variatiuni in toata gama de fructe rosii si negre, un lemnisor abia perceptibil, la fel si-un piper ascuns pe fundul farfuriei. Atac exact in acelasi ton, nu ne minte, aciditate potrivita la tzanc cu fructuozitatea. O nuanta fina amaruie apare in plus pe palatin, post-ul de dimensiune mediu-lung e fructat si placut. L-am luat dintr-un mic super-market gen Lidl/Penny dintr-un sat din Olanda. Tehnic e perfect chiar daca nota incantatoare nu-i chiar debordanta; insa exista. E un vin extractiv, tanar, fara indoiala si mai bun peste 2-3 ani, taninurile inca suporta ajustari. Sa repetam procedura de mai sus: Romania, 86 de puncte, 15 vinuri baute de mine, cu o medie de pret de...72 de lei!

Hai să dăm mână cu mână

Cu un Tempranillo-n vână!

Să întindem hora mare,

Să bem de peste hotare!

Pam pam!

Chardonnay de Roumanie à la Madame Pogany

    Dupa epuizarea celor mai importante soiuri rosii in cadrul seriei Vins Du Monde, Madame Pogany ne imbie cu o tematica noua o data cu acest frumos inceput de primavara: vinuri albe romanesti. Primul episod a avut loc marti, 20.03.2012, in jumatatea dreapta a restaurantului si a gazduit o intrecere intre 10 exemplare cat mai proaspete posibil din soiul Chardonnay. Va prezint in continuare punctajele mele, cu mentiunea ca s-ar putea sa fi fost intr-o pasa buna, fiind mai darnic cu 1-2 pct fata de alte concursuri. Castigatorul se pare ca va intruni si majoritatea sufragiilor publicului, din cate am tras cu urechea la alte mese, raspunsul final il puteti gasi zilele astea pe pagina de Facebook a organizatorilor.

    Despre cum a fost acolo: foarte frumos, lume multa, iubitori si cunoscatori ai vinului. Logistica si desfasurarea degustarilor, alegerea vinurilor - parca toate se imbunatatesc cu fiecare saptamana. Ideea de "after-drink" in loc de welcome drink mi s-a parut geniala: Rosu si Alb de Petrovaselo, Karakter de Visinescu 2011. Dupa vrea omul sa mai stea la o discutie, sa despice firul in 4, nu inainte!

    Despre vinuri: parerea mea e ca Chardonnay-ul nu va fi punctul forte al anului, daca judecam dupa esantionul (reprezentativ?) de mai sus. Mare parte sunt total atipice, usor de confundat cu SB, FA sau alte soiuri, in cateva lemnul excesiv e de-a dreptul gretos, in cateva bomba florala data de seceta aduce cu dansa aceleasi reactii. Cele 1-2 puncte in plus (poate) acordate de mine s-ar transforma usor in minus 5-6 sau mai bine in mana unui tehnician cu experienta, cum am vazut de multe ori. Cateva note de degustare succinte dar pertinente aveti si AICI.

    Ar fi interesant de vazut cum arata clasamentul si ca raport calitate/pret, pentru posteritate sau pentru cei doi cititori (imaginari) din cartier; eu trebuie sa recunosc ca nu voi fi atras constant in vreun wine-bar, wine-shop sau restaurant de aceeasi oferta zi de zi, din simplul motiv ca vreau sa incerc de fiecare data altceva.

    Preturi de wine-shop sau web-site producator, cele rosii doar estimate, am scos bulgarii

Formula nu-i chiar ideala, dar e ok pentru plaja 81-87 pct

    GoodWine va urez!

Niste vinuri, niste carciumi..

    AOC Graves, 12,5% alcool, cupaj de Sauvignon Blanc si Semillon. Galben foarte pal, spre translucid, miros fin, elegant - flori si citrice zic ei, as mai adauga eu niste mere si ceara, atac si gust fara valente incantatoare, ba chiar dezamagitor in raport cu mirosul: acrisor-amarui cu aceleasi mere si citrice, aciditate bunicica, insa slabut la mijloc, cu un post inexistent. Nici mai cald nici mai rece...nu spune mare lucru. Aveam pretentii! Oare AOC-urile astea nu se iau inapoi, sau macar sa se suspende pana iti revii peste 83-85 pct de la 78? (Doamne fereste sa ia vreun romanas 88 Parker...o sa vrea sa credem ca-i asa 15 vintage-uri dupa!) Bine, daca judecam strict dpdv tehnic, nu putem cobori sub 81-82..asa ca..asta e. Lasand la o parte renumele, la 4,42 EUR nu se poate spune ca am luat plasa. Vinul n-a fost stricat, chipsuit, n-a prezentat adaosuri exogene de apa, zahar sau alcool (sa zicem)..asta e, nu s-au copt strugurii si l-au plasat la Carrefour unde eticheta il vinde in 2 timpi si 3 miscari. La noi, la banii astia, s-ar fi vandut in 1.

    Vinul de mai sus il baui acasa, linistit, scriind ce vedeti aci, insa zilele trecute mi-era dor de-o iesire, asa ca vineri seara am sunat la niste numere care stiam ca nu vor ezita prea mult sa-mi tina companie alaturi si de un vin bun.  Nu e vorba de masaje, doar niste prieteni, care asteapta, ca si mine, sfarsitul saptamanii sa ne relaxam un pic. Am iesit "pe Straße" unde am ales Merlot Vinul Cavalerului 2009, 40 de lei la The Harp, adica cel mai cunoscut Irish Pub din Unirii. Proasta alegere..si aici nu vorbesc de vin, care a fost un partener placut de discutii timp de vreo doua sticle impartite la trei persoane, chiar si "spritzuit" cu cate-un cub de gheata din cand in cand. Din pacate mirosul de ulei incins folosit probabil de multe ori la prajit cartofi sau alte alimente, fumul de-l taiai cu cutitul, scaunele ale caror tapiserie mai pastra doar urmele existentei sale pe cate-un sfert de suprafata slinoasa m-au facut sa-mi reamintesc de fratele lor din Titulescu, The Dubliner. Aveti la un click distanta un review al ultimei mele vizite acolo. Pai credeti ca aici n-am fost tratati la fel? Vinul avea spre 30 de grade (de-aia a aparut gheata in schema), paharele erau aceleasi 2 lei setul in Piata Rahova, de apa, lichior sau orice altceva, un singur ospatar la o sala plina, nota incarcata aiurea cu produse despre care n-ai cunostinta, desi unele le-am descoperit intacte pe masa debarasata doar cand cadeau sticlele pe noi. Cu toata sinceritatea va spun ca acum 20 de ani in periferiile Caracalului, in deal la Dulama era mult mai placut. Un Ursus e 7 lei, sticla returnabila, asa ca luand in calcul un pret de achizitie de vreo 1,5 lei..more or less 20% rezulta un adaos comercial de vreo 4-500%. Pai cat sa fii de nebun sa te duci intr-o spelunca sa mai si platesti asa ceva? Eventual sa mai lasi si-un bacsis gras, ca deh, daca n-arunci cu banii, nu te simti la sosea. Suntem o natie de cocalari cu aspiratii de snob - pentru ca nu era niciun scaun liber - daca maine e reclama la kk si il vedem bine impachetat, dam si 100$ pe suta de grame. Ca sa fim acolo...intre ceilalti mai smecheri ca noi. Imi spunea cineva zilele trecute ca nu sunt patriot, ca nu iubesc tara, asa cum e ea. Va rog sa ma scuzati, asa e! Nici nu mai stiu pe cine sa dau vina din punct de vedere politic, cand vad strategii concertate de denigrare, dezinformare, minciuna doar in scop de japca din toate partile, insa competenta zero. Pana la urma de vina suntem toti, ca acceptam mizeria. Credem - in lasitatea noastra - ca nu-i suficient sa luam atitudine la nivel individual. Ni se pare ca e insuficienta constiinta proprie, dar gresim amarnic si ne multumim la nesfarsit cu conditia de anonimi, ba chiar ne complacem usor-usor, din nevoia de armonizare cu mediul in care traim, altfel riscam sa fim apostrofati, huliti, ocarati de ospatar, vanzator, prieteni, chiar si familie. Uitam a nu stiu cata oara ca schimbarea unui regim cu celalalt nu a adus lapte si miere niciodata in anii "de dupa", cu toate ca daca intreb cine n-are plasma, laptop, masina, aparat foto profesional sau smartphone pe langa banii de bautura, nu stiu daca mai ramanem multi cu mana jos. Or fi fost astia mai buni decat ceilalti? O fi fost invers? S-a furat mai mult sau mai putin? Habar n-am. Dar stiu sigur ca am fost mult prea putini cei care am luat atitudine. Blestemand sau vorbind frumos, nu conteaza care-i lungimea de unda a receptorului marsav. Nu pot sa fiu ipocrit sa spun ca n-am mers cu nashul in anii studentiei, pe regula "jumate din jumate" - adica daca luam bilet CFR era juma' de pret, deci la nash "scorul" era jumatate din suma respectiva, ca n-am facut blatul pe RATB sau ca n-am sarit barierele la metrou - toate cu 10-15 ani in urma, insa pot spune ca in vreo 350.000 km ca sofer n-am incercat niciodata sa dau spaga militienilor sau altor organe ale statului in orice ipostaze, desi amenzi au fost. Nu vreau sa ma afund in alte exemple pentru ca nu asta era subiectul si nici predicatul. N-as vrea ca eventualele comentarii sa fie de factura politica, sau macar sa nu se transforme intr-o disputa "eu stiu mai bine, ba aia sunt mai prosti, cand au fost aia eu am dus-o mai bine". Hai sa ramanem la vinuri, chiar daca eu ma mai enervez si pe alte chestii.

    Seara s-a incheiat dupa un popas la Sport Bar Cantina, intrarea dinspre Dambovita spre centrul vechi, locatie administrata din cate stiu eu de City Grill (Caru' cu Bere, Hanu' Berarilor, si inca vreo 5-6 locatii de succes). Pai de-aia stiu astia sa faca bani: la vin tot 150% e adaos, insa serviciile sunt de la bune in sus. Nu esti servit de somelieri cu zeci de ani experienta, insa personalul nu e adunat de pe strazi si detine un lucru important: bun simt. Am destupat aici un Dry Muscat de Recas 2009, si am fost surprins de evolutia sa spre mentol in primul rand, aciditatea sta foarte bine in picioare, daca n-ar spune ei ca-i demi, ai jura ca-i sec. I-am dat si lui Stevie sa ia o gura, ca premiu pentru cele trei goluri din etapa trecuta. 

    Stiu ca vorbim de 2 carciumi non-vinoase ca specific, insa hai sa incercam sa ne punem pentru un minut in locul patronului/administratorului/managerului din primul caz: vindem vin; putem sa o facem ca la Crevedia la non-stop sau sa oferim un minim de servicii, daca tot cerem miliarde% pe-o sticla. E 30 de lei un set de pahare de vin rosu la Ikea bai bisnitari hulpavi si incompetenti!

Buen vino en México

    Simplu dar surprinzator de bun - spune cineva pe un blog, si nu zice rau; miros frumos, deschis de fructe rosii si negre in acelasi timp (predomina murele), un praf de piper, un varf de cutit de vanilie. In gura lupta e castigata de visine pistruiate de condiment cu tanini puternici, fara o corpolenta deosebita. Nu m-as duce peste 85-86, doar din ratiuni de varsta, pentru ca vinul asta ar putea urca binisor in cativa ani - poate chiar 20, cum e predispus soiul, pentru ca la capitolul cizelare mai are de lucru. 33 de lei. Daca ne dau si mexicanii lectii, dupa Bulgaria si tarile din fosta Yugoslavie, suntem o cauza pierduta. Sa nu mai amintesc de viteza cu care vin din urma Georgia si Turcia. Iar cu incalzirea globala (desi am mari indoieli in privinta asta) Rusia si Ucraina sunt deja in block-start-uri. Parca vad recomandarile TUI sau Y! Travel peste cativa ani: vinurile din Europa de est au cunoscut un boom al calitatii bazat pe investitiile in soiurile locale, cu exceptia Romaniei, unde exista sanse mari sa dati 25 EUR pe un compot chipsat. Sa nu ziceti ca bat campii, va rog sa numiti 10 vinuri rosii romanesti existente acum pe piata, peste 87 de puncte! Greu, nu? Insa daca ar fi sa gasim 30 peste 70 de lei nu e deloc greu! Eu am la caiet doar 7 din 101 (87+), si cu toate ca n-am incercat toate bunatatile, nici nu ma aplec spre rafturile de jos ale super-market-urilor. Daca tot cotrobai printre lucrurile "din casa", vreau sa va prezint si parerea mea in legatura cu preturile. Pe un 80 pct romanesc ar trebui sa dam in jur de 12-16 de lei, iar pe un 88-90 in jur de 40-45 de lei. Mai jos nu conteaza, mai sus nu exista.

    Adios!

Alte 13 vinuri din 18 soiuri in palmares

    Incep cu cel mai bun vin baut in ultimele luni, un 90 veritabil, made in Romania, Dealu Mare, SERVE: Cuvee Alexandru 2007, in posesia caruia am intrat prin amabilitatea oamenilor de aici - e de remarcat eleganta cu care au ales momentul si modul cum au imbracat acest gest. Fara a aduce un omagiu celui mai vechi producator dintre cei noi, voi spune doar atat: respectul pentru vin si respectul pentru consumator sunt la ele acasa. Am venit de la o degustare de vreo 10 Cabernet-uri foarte bune carora le acordasem maxim 87 de puncte, cu uneltele biologice in plina forma si m-am hotarat sa mai iau o gura - doua inainte de culcare, alaturi de Facebook (sa vad cati au dat like ultimului meu post de pe Berbecutio), bloguri de vin si ziare online. N-am prea mare incredere in conditiile proprii de pastrare, cu tot cu frigiderul de vin din dotare sau alte minuni, asa ca-l deschisesem pe dumnealui de vreo 2 zile si-l parcasem la rece in sticlute mai micute, umplute ochi. Stresul asta cald-rece s-ar putea sa fi echivalat cu o invechire artificiala de inca 3-4 ani, pentru ca la inceput nu mi s-a parut atat de bun. Nu stiu daca are sens sa intru in detalii neinteresante despre arome si corpolenta, pot spune doar ca e una dintre cele mai bune realizari vinoase romanesti pe care am pus mana...pardon..gura vreodata. Alcoolul este inca prezent in prim-plan, notele de prune dulci si ciocolata iti aduc aminte de-un Charlotte 2007. Cupaj de Cabernet cu Feteasca Neagra, din vii care nu mai exista, ce pastreaza terroir-ul zonei. Nu e un vin de baut la carciuma sau cu altcineva. E un vin pe care vrei sa-l pastrezi doar pentru tine, sa-l savurezi singur pana la capat. Si asa am si facut.

====================================================================

    Marques de Caceres 2010, Tempranillo (85%) si Grenache (15%), 28 de lei si 82-83 de puncte: culoare roz-portocaliu, identica Busuoacei Autentique, miros de intensitate scazuta, care cu exceptia capsunilor si a pepenelui verde necopt merge spre partea de fructe de padure. Atac cu valente aromatice ceva mai intense din zona zmeura-capsune, cladite pe o aciditate buna si o nota minerala accentuata. Post de capsune, usor amarui si intepator. Cam tare: 13,5% si cu un usor cache de sticla. Mai avea vreo 3 luni si iesea din cele 21 indicate de producator ca termen maxim de consum. Nu pare a fi cea mai reusita realizare a Rioja-nilor; mai bun a doua zi, dupa o noapte petrecuta in singuratate de ultima jumatate de sticla, in intuneric si frig - adica frigider. Ar mai fi de spus ca poate fi gasit si la magazinele Cramelor Halewood la acelasi pret, eu m-am opintit sa-l aduc de la 2000 de km, neavand in cap chiar toate ofertele romanesti. 

    Gewurztraminer Pfaffenheim 2009, AOC Alsace, 23 de lei sticla de 0,375l: 83 de puncte de la mine, cu tot aurul la Macon 2010 - un concurs la care din 10.000 de vinuri frantuzesti prezentate 3000 au primit medalie. Un vin uleios si in aspectul curgerii si in gust, lychee-le sunt ponderate, la fel si notele piperate. Un vin echilibrat, dar nu miraculos. 13,5% alcool.

    Carmenere Single Vineyard, Anakena 2009, Chile, D.O. Peumo, Rapel Valley: 35 de lei si 83-84 de puncte. Cautam alt vintage de la acest producator de succes, dar m-am multumit si cu asta, a fost un vin bun: prune uscate, dintr-alea fara fum, dupa un atac la baioneta de cirese negre, fructe negre de padure si o nuanta pe care unii ar numi-o tutun, sau cutie de tutun, dar eu m-as duce mai mult spre un amestec lemn-praf-sulf. Un vin extractiv intens, te ia cu calduri dupa numai un pahar, nu se poate bea la foc automat. 

    

    Malbec Roze, Santa Ana, Argentina, 2011: 18 lei si 75 de puncte. Miros destul de intens de fructe rosii: capsuni, fragi, cirese, atac fad din cauza aciditatii careia i s-a pus absenta la acest experiment, insa destul de corpolent, parca si un pic taninos, simpatic amarui pe palatin.

    Sieger, Schonburger and Reichenstein (din cate stiu niste soiuri corcite ca sa dea si ele un oarecare rezultat in climatul rece a Belgiei), De Kluizen, 2010, Cuvee..si atat. Usor efervescent, placut, fructat, arome timide de citrice acrisoare, cu un frumos post gust de mango. 79 pct, 22 de lei si 11% alcool. 

    Tamaioasa Roza, Domeniul Coroanei, Segarcea, 2011: unica si plina de trandafiri, asa cum ne-a obisnuit, versiunea 2011 vine cu arome mai concentrate, aciditate spre medie si o usoara nota amaruie. Poate un pic sub anul trecut. 83-84 pct si aceiasi 42 de lei. Si-or fi dat si ei seama ca-i mai slaba, altfel tare mi-era frica de vreun pret astronomic.

    Tokaji Aszu 2004, 4 puttonyos, facut de Disznoko: 42 de lei in Ungaria (nu 64 cat e la Cora) si 86 de puncte. Galben auriu, uleios, nas de fagure de miere, fructe confiate (caise, piersici), paine (oxidare). Foarte interesant in gura, cu notele sale acrisoare si aciditatea ce aa-aproape stinge dulcegaria. Un punct de plecare catre marile vinuri dulci ale lumii. 

    Corbieres Rouge, Chateau La Bastide, 2009, un cupaj de Syrah, Grenache si Mourvedre in valoare de 41 de lei si 86 de puncte. Nas descris de altii ca inchis, fara a fi complex, cu note amarui de fructe de padure, parca si ceva lemn, pamant. Nu pare prea corpolent in prima faza (13% alc), pe traseu apar si note de baric supra-ars (cafea), alune de pamant in coaja, fragi si alte rosiatice salbatice, post scurt-mediu.

    Cabernet Sauvignon, Domeniile Samburesti, 2007: 26 de lei si 77 de puncte. Culoare nu foarte opaca, miros inecacios, cuisoare, cirese, fier (si buruieni daca vreti..). Atac destul de subtire, apos, insa urca pana se transforma in ceva aproape solid, devenind taninos si bolovanos, agresiv, prea ciresat, dar nu elegant. Nici gustos. N-ai zice ca are doar 12% alc, e greu, masiv. Are caderi clare de consistenta, post inexistent, daca dam la o parte buzele lipite de gingii inca 2 ore dupa ingurgitare. 

    RheinRiesling AOC Alsace Grand Cru Gustave Lorentz, Altenberg de Bergheim, 2005: 56 de lei si 87 de puncte. Culoare un pic mai clara decat mierea de salcam, dar aceeasi nuanta; nas floral, fructat (lamaie, piersica), dar si o idee de petrol. Lamaia, mineralitatea si petrolul persista pe palat, unde mai apare ceva interesant, asemanator cu nuca sau alunele, impresie ce poate fi usor confundata cu onctuozitatea; cand se mai incalzeste apar note ierboase sau de ciorchine verde. Nu exceleaza in corpolenta, aciditatea e moderata, post gustul de lamaie e mediu spre lung. S-ar putea sa fi fost de 90 acum vreo 2-5 ani, nu cred sa mai evolueze in viitor. 

    Les Evangiles, Chateau Canet 2006, AOC Minervois, un cupaj de Grenache, Syrah, Carignan si Cinsault direct din Languedoc: 65 de lei si 83 de puncte. Cam toti anii au luat premii in afara de acest 2006. Miros inchis, foarte slab in intensitate, dar placut, provenind si din invechirea in butoaie de 3 varste diferite: 0,1, si 2 ani, bine integrat sub si in buchetul vinului, cu fructele sale de padure "mici", dupa cum spune producatorul. Atacul este in primul rand amarui - gustul aminteste un pic de cafea si pamant, cu nuante piperate, insa si aici intensitatea este mica. Vinul are corpolenta (14,5% alc) si post gust mediu spre lung. Cam greu de baut by himself, probabil asociat cu o vaca, oaie sau un platou de branzeturi ar merge mai bine, cel putin asta ne este recomandat pe eticheta din dos. Si inclin sa cred ca au dreptate, pentru ca ai nevoie de ceva apa suplimentar in gura, ca altfel risti sa ti se lipeasca limba de dinti la ce sec e. Tot pe spinare gasim o alta informatie interesanta: de baut in urmatorii 6-7 ani, adica de la anu' probabil fructuozitatea va disparea definitiv cu toate ca taninii nu sunt inca invinsi. 

    Chardonnay Bio, Elemental Reserva, de la Vionedos Emiliana, Chile, 2011 .. cred ca l-am luat candva din Kaufland. Miros specific chardonnian amestecat cu paine calda, poate putin inchis, screw-cap, in gura e cam uleios, aciditatea nu sustine sandramaua, in ciuda prezentei nuantelor acrisoare (iar o fi vitamina C?) dar si amarui. 79 de puncte la 23 de lei. Sau 74..nu conteaza; sub 80 nu vreau sa mai aud de ele. 

Australia, my love...

    Ca sa nu mai cedez tentatiei de a prezenta 4-5 subiecte in acelasi post, azi voi vorbi doar despre doua vinuri australiene baute zilele trecute, care m-au impresionat. Ok, cu un bonus de inca doua pe scurt, ca asa am pastrat fotografia si mi-e teama ca imi blocati site-ul cu intrebari despre ele. Primul este un amestec de Shiraz cu Cabernet Sauvignon, facut de cunoscutul producator  - si sponsor principal al Autralian Open - Jacob's Creek in nu mai putin cunoscuta Barossa Valley. L-am luat "de baut" intr-o dupa amiaza, fara a avea mari pretentii de la dansul, fiind probabil si cel mai vechi vin din palmares inchis cu dop metalic. Am vazut ulterior ca n-a avut foarte mare succes pe la noi, si ma gandesc ca motivele ar fi putut fi conditiile de pastrare precare are retailer-ilor romani sau varsta nepotrivita a vinului, pentru ca pe-afara nu sta rau deloc, fiind mai apreciat decat vintage-urile care au urmat. Este un vin de culoare rubinie tulbure, cu note de fructe rosii, condimente colturoase si lemn in miros, atacul este  lemnos si gustos, corpolent, texturat, si imediat cucerit de boia iute; apare si o nota ciocolata neagra care persista in post. Impresionant de complex. Vreti pamant, cerneala, piele, prune, nuante florale, vegetal-sulfuroase (bitum) pe langa fructele de padure delicioase? Sunt toate acolo (poate si cu un pic de imaginatie). Vanilia se incadreaza in descrierea lor: "subtle oak", o parte din vin a fost baricat 8 luni. Gigantul reuseste sa faca in gama "clasic" vinuri impresionante. Jos palaria. 4,1 EUR Carrefour Bruxelles, sticla de 0.375l. Un vin cu structura, complex, unii ar zice ca nu-i perfect echilibrat, dar aceasta latura este inclinata in favoarea gusturilor mele. E posibil sa-l fi si prins in maximus tempus. 87 de puncte. Daca se facea in Mehedinti sau Satu-Mare ar fi costat pe putin vreo 100E.

    Albiciosul din mijloc este tot un clasic al retail-ului, in valoare de 27 de lei si 78-79 de puncte, al carui miros aduce aminte de lamai verzi si flori de salcam, poate si o dara de miere. Atac fara aciditatea asteptata in urma mirosirii, insa compenseaza oarecum prin acreala, devenind un suc de la TEC ceva mai elevat care astampara setea cu brio. Deci promisiuni foarte interesante, insa realizari sub asteptari.  Vorbim totusi de un negociant care vinde catre Carrefour.

    Neamtul din stanga este un Riesling Spatlese HalbTroken: 12.8/8.0/11.0 - zahar/aciditate/alcool. Miros aproape inexistent la rece, insa superb cand da de cateva grade in plus. Cred ca am descoperit lemn, miere, zambile si citrice; atac acid, bagi mana in foc ca are zahar mai putin de 3g/l. Gust de mere necoapte, lamai verzi, e nevoie de multa imaginatie sa gasesti si o dara de gaz lampant, parca si ceva ceara sau fagure de miere. In post ramane o nuanta dulceaga timida, dupa ce aciditatea furtunoasa si-a terminat activitatea de stoarcere a apei din gura. Lacerta 2010: 40 lei si 75 pct, Nachbil 2008 cam tot in zona asta, Geiben 2009, 25 lei si 82-83 de puncte. Nu va faceti iluzii ca neamtul ar avea cateva sute de hectare, are doar 3,5 de pe care imbuteliaza, productia de pe celelalte 5 merge vrac la vecinul Peter Mertes pentru a poposi mai apoi in Kaufland. Fara sa dau cifre din casa, va asigur ca profitul strainului e mai mult decat rezonabil. Daca stati bine cu inima aruncati o privire pe pagina lui Florin ca sa vedeti cat costa un '76 sau '79 de exceptie. Manca-ne-ar Aghiuta de creduli, ce ne mai pierdem in calculele preturilor aracului romanesc! Urmatorul exemplu imi intareste si mai mult convingerea ca suntem cam nebunei cand dam peste 30-40 de lei pe- o sticla de vin romanesc.

    Daca ati citit precedentul post s-ar putea sa fi tinut minte ca am luat vreo 12 sticle de la un magazin belgian numit Mig's wines. In preambul am facut un cross-check al ofertei lor cu lista celor mai cunoscuti producatori, autori ai unor vinuri foarte bune. Una dintre tinte era Merlot Deakin Estate (Australia of course), pe care din pacate nu-l mai aveau in stoc, insa mi-au recomandat Shiraz-ul aceleiasi crame, spunandu-mi ca are cel putin la aceeasi valoare. Valoare in sensul de bunatate, pentru ca saracul vin a costat 22 de lei. Miros bun de fructe negre de padure amestecate cu smoala, prafos, placut. Are si-un pic de lemn integrat subtil fiind fermentat in stejar american si frantuzesc, apoi reamestecat. Ceva mentol, cafea prajita bine, 13,5%. Un vin exceptional. Am fost tentat sa "ofer" 90pct din start, dar ceva nu era in regula: pretul! 22 de lei…5 EUR..cum vreti sa-i spuneti. Apoi ma hotarasc sa fac efortul sa-l googlesc. Pai nu i-a dat nimeni sub 87 pe la niciun concurs sau sarbatoare campeneasca. Premii, medalii..tot ce vrei. Aloooo!! Romania? 22 de lei = 90 pct. Pana atunci cred ca ma mut in Autralia, cel putin prin prisma vinurilor. Cu un post scriptum: a doua zi nu l-as fi dus peste 84 (oricum e trecut la caiet cu 89, v-am zis 90 doar pentru spectacol :D), ceea ce cred eu ca releva a suta oara fragilitatea in fata lungimii popasului pe raft.

ProWein, Dusseldorf 2012 - batranul continent cu vinuri ieftine si bune

Am imbinat utilul cu placutul, rezultatul fiind o excursie cu masina de la Marea Neagra la Marea Nordului, cu mai multe escale. Prima a fost la Linz, in Austria, unde la 11 noaptea GPS-ul m-a dus spre un IBIS** mediocru, la un pret de 5*****: vreo 100 si ceva de EUR pentru o noapte de cazare, parcare si mic dejun, duminica. Huo! Am facut un mic ocol pe langa Trier, cel mai vechi oras nemtesc pe care-l mai vizitasem de cateva ori, oprindu-ma o jumatate de ora la Florin, deoarece mi-am dorit si eu cateva exmplare din Riesling-urile din zona, pentru ca pretul a fost ceva incredibil. Urmatoarea escala a fost Bruxelles, unde in afara de super-market-uri (ca sursa de vinuri cu preturi absolut fantastice - gasit 90 Parker la 5 EUR), am vizitat si magazinul Mig's Wines, oarecum renumit in lumea virtuala romaneasca de profil prin preturile mult mai mici decat la noi ale unor vinuri autohtone. Ei bine, ele nu prea exista in stoc, cu exceptia a vreo 3 cazuri neinteresante. Serviciile de aici: impecabile. In afara faptului ca la mai mult de 3-4 sticle primesti un neasteptat extra-discount (eu am primit 10% la prima cutie si 12% la a doua - peste ofertele de moment), oamenii stiu tot, pentru ca fac asta de vreo 30 de ani. Nu au intentia sa se extinda, targurile sunt o banalitate, insa te citesc foarte usor si n-au tiganeala asta romaneasca de a incerca sa-ti vanda ce nu se prea vinde in mod normal. Unul dintre proprietari, care m-a ghidat mai bine de o ora printre sutele de sticle mi-a dat un sfat cand vedea ca ma tot duc spre PN-uri Bourgogneze sau Bordeaux-uri spalate: esti sigur ca iti permiti sa mergi acolo? Sunt mii de producatori din zeci de locuri in care vinurile sunt cel putin la fel de bune, iar pretul e de 10 ori mai mic. L-am provocat sa-mi dea 3 exemple din rafturile sale si...le-am luat acasa. Sa vedem... Uruguay, Mexic si mai ales Argentina. Sa nu mai pun la socoteala Belgia, Luxemburg si Brazilia..luate tot de aici.

    Urmatoarea zi am fost la ProWein, apoi am vazut cei aproape 40 km de port in Rotterdam, escala la Gouda (extra-mega ieftin in super-market, nu numai vinul, ci si mancarea), revenit in Bruxelles unde am mai vizitat doua magazine cu vinuri de soi, dar foarte scumpe, cel putin fata de altele spaniole unde vazusem cateva produse comune. Carrefour-ul cel mare din marginea orasului e impresionant prin oferta de vinuri. Preturile sunt de la 1 EUR si ceva pana pe la 150, sticlele asezate pe trei culoare duble, la capatul carora se afla un specialist care-ti poate oferi informatii, ba are si cateva vinuri desfacute spre degustare. Sunt impartite pe tari, zone viticole, culoare si pret. Toate acestea m-au facut sa ma gandesc la diferentele enorme de pret intre noi si ei, lumea civilizata si..mai bogata, mai ales la branza si vin. Poate ca si consumul de asa ceva e destul de mic in Romania, dar tot nu se justifica diferenta. Desi...daca import un conteiner de vin din Chile - cum face Halewood de exemplu - si stiu ca-l vand in cateva luni, normal ca-mi pun adaos sa-mi acopar cheltuielile cu desfacerea, si sa-mi ramana si mie de-o bere. Asa ca, dragi prieteni, beti mai mult, ca o sa fie mai ieftin! Acelasi Brunello de-l vazui azi la Cora la 188 de lei era fix 20 EUR la Carrefour Express in centrul Bruxelles-ului.

    Intoarcerea a fost un tur de forta Bruxelles - Timisoara intr-o singura repriza, desi initial planuisem sa dorm la Gyor. Austostrazile germane goale sambata si fara restrictii de viteza m-au adus in Ungaria intr-un timp mult mai scurt, asa ca am mers mai departe. 6 tari intr-o zi...acum 20 de ani daca traversam 4 judete era o mare realizare... Pe drumul spre Bucuresti, am trecut iar pe langa Cramele Recas, unde cu parere de rau n-am putut ajunge cu cateva zile inainte sa descopar impreuna cu pasionati si specialisti noua gama Castel Huniade, dar am sa o studiez in particular.

    ProWein Dusseldorf. Targ dedicat profesionistilor care lucreaza in industria conexa acestui fenomen numit in Germania wein. M-am strecurat si eu inauntru apeland la o smecherie.. romaneasca (multumesc pentru ajutor celor vinovati), asa cum de fapt am vazut destula lume infiltrata, numarul de bloggeri romani pe metru patrat fiind peste asteptari. Oricum, intrarea de 30 EUR am platit-o oficial online, am factura. Numarul de expozanti a fost in jur de 4000, daca inmultim cu macar 10 vinuri fiecare ajungem la o cifra astronomica. Asa ca de degustat - ioc. (ma consolez si eu ca m-a lasat balta soferul in ultima clipa si a trebuit sa ma intorc la volan spre punctul de cantonament, in speta Bruxelles). Dar nu stiu daca as fi ramas cu ceva daca as fi reusit sa beau 5, 10 sau 1000 de vinuri. Nu trec in palmares vinurile de la degustari, asa ca m-a mai lasat tristetea. Suprafata cred ca era putin mai mare decat toate cladirile din Romexpo, la intrare intalneai producatorii de vin bio, mai apoi cu standuri uriase erau Germania si Austria. Ceilalti erau de dimensiuni medii - impartiti in general pe tari sau regiuni - pana la mici: Romania, Turcia si cam toata Europa de Est. Se putea degusta aproape orice vin, nu numai in tasting area(s) ci la fiecare stand. Una dintre sali - a se citi o hala mare - era dedicata spirtoaselor, unde cu mandrie ungurii afisasera Palinka drept stindard. La standul Romaniei nu pot sa spun ca era foarte aglomerat, m-am bucurat sa strang mana unor reprezentanti de top ai producatorului american Mondavi, prezenti la standul Recas, domnului Grigorica, sa o salut pe doamna Mihaela de Poix, pe doamna Pricopie sau familia Bauer. Participantii romani au fost: Stirbey, Budureasca, Corcova, Crama Ceptura, Recas, Davino, Domeniul Coroanei Segarcea, Domeniile Sahateni, Hallewood, Murfatlar, Oprisor, Petrovaselo, Senator, SERVE, Vinarte, Wine Princess. Poze AICI. Ce nu mi-a placut e ca la noi n-am gasit nicio brosura de prezentare individuala, dar mai ales de grup, cum aveau toti ceilalti. Raca asta intre producatori o interpretez ca lipsa de civilizatie, cu tot respectul pentru ei. Fratilor, o sa convietuiti multi ani de-acum incolo! Lasati caprele vecinilor si smiorcaiala catre stat si uniti-va intr-o organizatie care sa dea trend-ul, sa explice publicului de ce chestiile alea din sudul rafturilor sunt niste mizerii, cum se face vinul, etc. Cu tot licarul asta de speranta adus de conducerea noului executiv, statul n-o sa va traga de maneca. Fiti multi, puternici si trageti-i voi pe ei! Eu personal m-am simtit in lumea a 7-a cand am rasfoit pliantele din Muntenegru si Turcia. Mai am o punga intreaga de parcurs, sper sa nu am o cadere psihica.

    Astept targurile romanesti sa ma pun la punct cu ultimele noutati ale sezonului. Si ca tot veni vorba de targurile ce o sa se pravaleasca peste noi cu mare frecventa urmatoarele saptamani, daca macar la Bucuresti (GoodWine 30 martie - 02 aprilie) ar veni cei enumerati mai sus, as fi mai mult decat multumit. La Cluj nu merg (ProVino 16-18 martie), dupa dezamagirea de la Iasi de anul trecut, dar le urez succes si sper sa nu fie doar o fumigena prin blogosfera, ca si data trecuta. Ultimul este Vinvest, la Timisoara, intre 6-8 aprilie - ma mai gandesc. Ar mai fi Vinitaly la Verona, VinCE la Budapesta si Vinaria la Plovdiv - pe plan extern, dar cred ca spun pas.

    A fost o experienta placuta, care mi-a lasat si-un oarecare gust amar, din cauza sentimentului de ratacire, de lipsa de identitate, de singuratate intre atatea zeci de mii de vinuri. Poate ca aveam impresia ca ma pot intalni cu toate in a life time, dar incep sa cred ca nu. De unde sa incepem atunci? Din toate partile:

prada

P.S. Vad tot felul de comentarii cretine mai ales pe pagina de Facebook dedicata acestui blog (de fapt..o completare a blogului, cu diferite informatii de moment). Mai spun o data: astea-s vinurile pe care aleg eu sa le beau, eventual sa si scriu despre ele; aceeasi regula se aplica evenimentelor de gen la care particip din cand in cand. Vreti sa scriu despre ce considerati voi de cuviinta? Sunteti encefalopati? N-am niciun blat cu vreun producator argentinian, bengalez sau clingonian - sa nu mai zic de romani. Parerea personala despre piata si (95% din) vinurile romanesti este destul de proasta, iar putina critica, mai ales constructiva, nu face rau nimanui - la nivelul preistoric la care ne aflam cu industria de profil. Osanale, plecaciuni si laude fara numar se gasesc din plin - schimbati canalul!

K-Wine Merlot romanesc, powered by Vinul.ro

     

    Initiativa celor de la vinul.ro se dovedeste din ce in ce mai de succes, fiind o confirmare ca publicul avizat simte nevoia de competitie, clasamente si medalii - si aici ma recunosc si eu. Producatorii cer uneori mici averi (exagerez?...hmm..poate..tocmai am gustat ce vedeti mai jos) pe o cutie de vin premium, dar oare ce-i in sticla face banii? Sunt sigur ca astfel de infruntari pe soiuri/zone/ani vor starni reactii adverse din partea unora, dar adevarul trebuie sa iasa odata la iveala - totul este blind! Sustin trup si suflet asemenea evenimente, mai ales ca votantii sunt la diferite niveluri de cunoastere - un esantion oarecum reprezentativ printre cumparatori, insa niciunul la prima damigeana de vin bun, ba cativa din liga Valeriu Cotea, CazanCuVin, Cristian Baschir, Otilia Chirita, Marian Timofti..& Co - prezenti la vot; cei care au imbracat si cumparat sticlele sau auto-exclus din juriu. Pe scurt, la start s-au aliniat 14 mostre impartite in doua categorii de pret, sub si peste 60 de lei, judecate in perechi trase la sorti "live" de neparticipanti in completul alcatuit. La prima categorie rezultatele au fost:

 berbecutio zgarcitus

    S-a pus problema unui castigator din fiecare categorie, sunt sigur ca participantii l-au definit pe formularele puse la dispozitie de organizatori, asa cum am facut si eu, iar un sistem piramidal ar necesita o gramada sticle din fiecare vin, din care ar ramane prea multe nedestupate/nefolosite ... sau destupate degeaba. O tombola?

    Partea a doua: vinuri din plaja de pret 70-90 de lei, adica greii:

68 a fost un prim sample cu defect de dop (n.a. - intalnit cam des la acest producator)    

    Acu..na, ca si la prima editie K-Wine, am fost singurul nebun impotriva curentului Anima/ Madame Visinescu. Si sa nu credeti ca sunt doar aceste doua exemple..istoria e mai lunga. Asta e, am un senzor in botic care nu accepta niste lucruri..mai bune..mai rele..ce mai conteaza? Tot respectul pentru munca si vinurile de la Sahateni, insa cu parere de rau.. nu-s pe frecventa mea. Sa nu va inchipuiti ca se discuta, sau se negociaza 7 ani; bei 1, bei 2..ridici mana pentru cel care ti se pare mai bun.

    Concluzii: organizare mai mult ca perfecta (nu e prima oara cand calc pragul acestui restaurant cu un foarte bun RCP), oamenii de la vinul.ro si-au facut treaba cu brio. Astept cu interes urmatoarele episoade ale sezonului, cu mentiunea ca ar fi bine sa nu faca parte din juriu reprezentanti ai vreunui producator (nu a fost cazul acum). Stiu ca acest model de pahar e (ca un compromis) acceptat la degustari, dar cand e vorba de vin rosu as prefera ceva deschis. Concluzia concluziilor: oricat de patrioti am fi, nici Merlot n-avem. Descoperisem asta la Cabernet sau Pinot, insa acum aveam sperante. Apare cate unul mai oaches in cate un an bun, insa pana la vinuri mari mai avem de lucru.

    

Salutari celor de pe Aleea Parului si celor care au stat langa mine si au votat (aproape) tot timpul invers! 

Segarcea 2007 are un aur si-un argint pe coperta

    Am auzit vorbind niste musterii - amatori de vin bun - inainte de show: "nu vin..nu cred ca va fi bine, n-am pentru ce sa dau atatia bani". Dragilor, va anunt public ca v-ati ars urat. Maine, cand veti merge la piata sa luati primul Print sau Oltenesc de soi din viata voastra, veti constata ca atata face. O singura sticla...poate doua. Aici puteati sa incercati inca 13 surori (Ha...Sora13 - the movie..remember?), sa discutati cu niste oameni cu experienta, sa va cizelati perceptiile. Fail!

Iar acum, de Martisor, sa radem cu...Oprisor!

    Poate "de Oprisor" ar fi mai nimerit, pentru ca modul de promovare al acestei crame e cel putin hilar, daca nu ofensator la adresa oltenilor, neam din care sustin ca fac parte, acolo desfasurandu-si afacerea, ba chiar dedicand o gama acestei provincii, intitulata Oltenia profunda. Ultimul exemplu de dat cu stangul in dreptul este colaborarea cu clubul Dinamo, pentru care au personalizat etichetele unui vin din propria productie. La prima vedere, initiativa nu pare ceva nelalocul sau, am vazut Casillero del Diablo sustinad Manchester United, Domeniile Ostrov asociat cu Steaua si alte exemple - totul in regula, insa cand in aceeasi propozitie apare Oltenia si Dinamo e un sacrilegiu. Exista doua posibilitati: ori marile capete ale marketingului de la centru nu au habar despre eterna rivalitate intre Universitatea Craiova si clubul militienilor, alimentata de sistemul comunist si apoi de Gigi Netoiu care au furat ca-n codru jucatori de aici, ori nu mai conteaza nimic, trebuie sa vindem oriunde oricum, ca suntem disperati. Nici macar Netoiu, actionar de frunte la Vincon nu s-a bagat in combinatia asta, din motive lesne de inteles: iti tai singur craca de sub picioare, umpland un segment de piata, dar excluzandu-le total pe celelalte. Sunt curios daca vor incerca sa si prezinte vinul asta pe la vreo degustare la Blues Attraction, sau alte restaurante din Craiova - pentru ultima oara. Sau poate urmatorul pas e sa personalizeze un vin pentru Mircea Sandu. Chiar daca Stiinta trece printr-o neagra perioada din istorie, nu inseamna ca cea mai mare rivalitate din fotbalul romanesc s-a sters cu buretele. Fotbalul a nascut pasiuni imense de multa vreme in Romania si nu numai, dovada fiind milioanele de spectatori care vin la stadion in fiecare sambata in Europa, lucru pe care deocamdata nu-l mai reuseste vreun sport. Pasiune inseamna rivalitate, competitie, ba chiar violenta si vandalism, si asta nu numai la noi. Este o realitate, nu conteaza daca am vrea sa fie altfel.

    Alta dandana pe care am vazut-o saptamanile trecute a fost campania "Toti avem nevoie de o calauza". Vinul denumit astfel se adreseaza din punct de vedere al pretului (si mai ales al calitatii, in opinia mea) unui segment de piata din partea de jos a spectrului, pe care nu vreau sa-l categorisesc cumva, aveti fiecare o imagine proprie despre dansii. Ei bine, daca trimiti cateva randuri despre subiectul de mai sus poti castiga...atentie...drrrum..drrrrum...gooong!!! Bilete la teatru! Si o intalnire cu un actor! Avand in vedere ca n-am vazut castigatori, ma gandesc ca nu s-a inscris nimeni. Felicitari!

    Daca doriti sa revedeti, episodul despre tampenia Passarowitz (pe care o consider in aceeasi masura aroganta si ofensatoare la adresa oltenilor) se gaseste chiar AICI.

    Disclaimer: a nu se incurca gastele cu delfinii. Una e vinul, alta e cum se vinde. Dupa cum vedeti in cadrul recomandarilor personale din dreapta paginii exista cateva vinuri facute de acest producator, exemple de top - merita toata aprecierea. Ca sunt nejustificat de scumpe si marketate de prescolari - e alta mancare de peste, suficient de amara ca sa nu cumpar niciodata vinurile lor.
    A venit prima zi de primavara cu inca 5 cm de zapada. Parca ar fi Oprisor la butoane.