Raport de activitate: Casa Isarescu

    Am luat toate vinurile direct de la magazinul producatorului, din centrul Dragasanilor. Dupa cum mai aminteam si altadata, fac asta pentru a prinde ce-i mai bun dintr-un vin, tot timpul iau in considerare punctajul cel mai mare daca l-am intalnit de mai multe ori. Ce mi-a placut la magazin: SB-ul din gros e numit simplu Sauvignon, si vandut mai ieftin, vanzatoarea stiind sa dea detalii despre asta si avand o atitudine client-oriented. Temperatura e tinuta jos, chiar daca afara era o arsita de nedescris, mi-au placut vitrinele, plasma care rula fotografii si animatii la subiect, ti se da bon fiscal fara a-l cere expres, preturile sunt scrise mare dar fiind FOARTE mici fata de vin-magazinele online. Cum m-o fi impins pacatul sa iau cateva sticle anul trecut cu aproape 50% mai scumpe? E clar ca politica de distributie are ca punct de plecare pretul de magazin propriu. Ce nu mi-a placut: nu merge POS-ul sa poti plati cu card (cam de mult din cate aud de la altii), lipsa vintage-ului 2011 in materie de albe, care "deja se imbuteliaza, insa asta e stocul pentru vanzare". In afara de lipsa totala de legatura intre calitate si pret, sa vedem ce gasim:

    1. Tamaioasa Romaneasca sec, 2010: serie limitata la 6100 de sticle, care inca se vinde in vara 2012, ceea ce nu e un semnal pozitiv pentru dl. guvernator, chiar daca profitul firmei Mar SRL - proprietar a 20 ha de vie in Dragasani - s-a dublat in 2010 ajungand la 150.000 EUR, cu o scadere de o treime in anul urmator, chiar si cu dublarea cifrei de afaceri. Exceptand Cramposia, la sfarsit de iulie 2012 nu exista niciun alb mai nou de 2010 la vanzare. Miros tamaios bun, un pic cam mineral si ierbos, in gura aciditatea extrema rade orice simt, aducand foarte multa apa, insa postul e corect, nu asa lung cat am vazut cu alte ocazii cand am degustat Tamaioase seci. Ramane la 79 pct, are parti bunicele. 35 de lei.

    2. Cramposie Selectionata 2011: DOC-CMD Dragasani, culoare galbui deschis, miros putin intens, asemanator cu cel de lamaie stoarsa, asezonat cu cateva fire de iarba uscata, filer de calcar si…pucioasa, explicata de aspectul dopului, cu picatele verzui, de mucegai. In gura puturosul dispare, aparand insa in post sub forma de ceva salciu-sulfuros. Aciditate foarte ridicata, gust prietenos, acrisor, de citrice verzi si un strat amarui de grepfruit galben pe un fond usor dulceag. Corpul este mai solid si mai complex decat ce-mi amintesc despre Stirbey 2010, insa neavandu-le in fata in acelasi timp nu bag mana in foc. Dupa cateva minute materialele pirotehnice se dovedesc a fi fost superficiale, disparand in zare ca ministrii invatamantului in epoca Ponta. Vinul se prezinta intr-o forma foarte buna, calitativ fiind peste cele 72-73 de puncte acordate de altii anii trecuti, eu il vad acum spre 80. Pentru 15 lei, pret de crama, nu vad de ce consumatorul obisnuit din zona ar mai apela vreodata la experimente cu alte sticle. 

   3. Cabernet Sauvignon "Rezerva" 2009: rosu-rubiniu tulbure, aceeasi frunza de nuc sau miez de nuca "de lapte" descoperite acum un an cand parea ca mai are nevoie de un timp de invechire la sticla. Acum mai apar condimente aspre, combinate cu alcoolul cam sus, care da o oarecare impresie de corpolenta doar in prima faza, pentru ca totul se "evapora" rapid, vinul rupandu-si gatul printr-o cadere brusca, de post nici nu mai vorbim (un pic de cafea e pe-acolo). Taninurile sunt colturoase si verzui si in ciuda faptului ca vinul place, din punct de vedere tehnic e departe de un Cabernet model. Foarte asemanator cu niste Oprisoare cu etichete rosii sau taranesti. Raman la cele 79-  puncte date altadata, seamana mult prea mult cu Negru de Dragasani din aceeasi sursa. Daca mai tai si din cauza tipicitatii - absenta in totalitate, nu stiu unde ajung. DOC-CT Dragasani, 14% alcool, editie limitata (ce bine!) la 9000 de sticle. Am respectat recomadarile de pe eticheta si l-am asociat cu niste branzeturi, dar n-am reusit creez un amestec mai bun. Nu e un vin asa rau, la 79 de puncte, insa la 50 de lei, cu siguranta e!

    4. Sauvignon Blanc "Rezerva" 2009: Miros bun, tipic, fresh, verde, lime si mar crud. Atac corpolent, linistit in sticla atatia ani, fara a duce lipsa de aciditate, dulceag cu nuante de miez de samburi de caisa dar si usor amarui - gust care escaladeaza in post.. nu foarte elegant. Cred ca a ajuns la maturitate si nu mai poate evolua pozitiv de aici incolo, chiar daca in culoare nu gasim dovezi care sa sustina ideea. DOC-CT, 10.000 de sticle, 14% alcool - foarte bine incadrat, o sticla poate usor zapacita de drumul sub bancheta, pentru ca m-am lacomit sa-l desfac la doar cateva ore dupa cei 200 km pana la Bucuresti. Concluzia este ca la 30 de lei am intalnit un Sauvignon matur, linistit si foarte placut. L-as mai cumpara vreodata la pretul acesta? Categoric da, a fost o surpriza in comparatie cu prejudecatile si notele mele anterioare. Un raport calitate/pret decent la 84 de puncte si daca m-as afla la pupitrul de comanda, cel cu 1000 de butoane (nu ma intereseaza ala rosu de unde vine cursul Euro) as trage mai jos notele dulcege din gust, cele amarui din post si nivelul de alcool. Recomandare: foarte rece, altfel e altfel. Suspiciuni: cateva procente nevinovate de Feteasca Regala. A doua zi daduse inapoi vreo 2-3 pct, ceea ce explica notele mai mici de alta data, pare sensibil la un mediu inconjurator nepropice.

    5. Negru de Dragasani 2011: nu-mi mai amintesc exact pretul, dar cred ca a fost 25 de lei. Se observa in primul rand un dop de calitate superioara, mai lung cu vreo 3 mm, chiar daca e inundat 30%. Revin la subiectul de mai sus: albele 2011 nu sunt la raft, in schimb avem deja un rosu produs in acest an, despre care se spune pe eticheta ca mai e si "invechit la vase de stejar". Iodat, zici ca ai curatat la nuci verzi toata vara, relativ gustos datorita fructului bine pus in valoare de varsta, insa cu aceleasi mici-mari scapari: cadere in corp, post prea scurt - neajunsuri care se simt mai bine la inceput, decat dupa 2 pahare. Daca ar fi sa cautam ceva pozitiv neaparat, am gasi taninurile rotunde care se agata firav de gingii, ca niste pisoi abia nascuti, e o dovada (alaturi de Shiraz-ul de Budureasca sau FN de Minis) ca 2011 a fost un an bun nu numai pentru albe si rose-uri, strugurii s-au copt bine. Nivelul alcoolic nu e  lipsit de bun simt, atat in gura cat si pe eticheta: 13,5%. Mai aveam vreo doua guri din CS cand am desfacut Negrutul si..n-am mai vrut CS. Vinul arata foarte bine acum, si chiar daca potentialul de invechire nu poate fi prea mare, astept un maxim peste 1 an, poate doi. 85+. Recitindu-mi cateva posturi, doar sa-mi fac trafic, am bagat de seama ca imi pica mult mai bine la ficat vinurile rosii romanesti mai proaspete, si ma gandeam la conditiile de pastrare, inclusiv din crame. Acu..n-am pretentia sa fie exact 11.4 grade, insa in intervalul 10-14 CONSTANT nu stiu cati producatori se incadreaza. Injuram Cora si Real-ul ca asa si pe dincolo, dar nu ne gandim un pic la start. Ultimele doua saptamani au fost aproape 40 de grade de la Iasi la Bucuresti via Arad, gresia din bucatarie inca era calda dupa doua zile de racoare. Ce ne facem cu crama-mama? Nu stiu cum e la Isarescu, n-am vazut beciurile, intrebarea se adreseaza tuturor.

    6. Tamaioasa Romaneasca demidulce, 2008: DOC-CT, Rezerva, serie limitata de 5500 sticle, 12.5% alc, eticheta spune asa, printre altele: cel mai valoros soi aromat autohton [..] atat ca vin individual cat si ca parte a vestitului "tulburel", produs din Cramposie, Braghina, Gordan si Tamaioasa. Flori de salcam, dulce ca mierea, gust fructuos, aciditate racoritoare. Culoare alb-galbuie, miros tipic, de intensitate medie, nu asa de "dulce ca mierea", dar ii sta foarte bine, pare ca e mai aproape de un demisec decat de dulce. Aciditatea sustine bine restul de zahar, ajutata si de usorul iz ierbos. Sade bine in picioare la 4 ani de la facere, o mai duce un timp fara probleme. 83-84 pct si 35 de lei.

    Media preturilor celor aproape 25 de vinuri romanesti de 82 de puncte (analizate de mine) este mult mai mare decat cea de la Isarescu, cu concursul extraordinar al Animelor, Oprisorilor sau Nachbililor rezultand un pret mediu de 47 de lei!!! In schimb aici, pentru o medie de 82 de puncte avem un pret de "doar" 32 de lei, care bate fix cu media preturilor vinurilor straine (de 82pct) pe care le-am incercat pana acum. Din acest unghi lucrurile par a sta bine, insa mai exista unul: cum AR TREBUI sa arate raportul calitate pret in Romania, pentru ca sunt foarte multe argumente, in afara de calitate, care duc la concluzia ca un vin romanesc vandut la Slobozia nu poate avea acelasi pret cu un vin frantuzesc vandut la Bruxelles sau Viena. Poate o sa fac o scriitura despre asta candva, pana atunci insa, credeti-ma pe cuvant: un vin de valoarea de mai sus (82) ar trebui sa coste 18 lei. Sunt cativa producatori, mari sau mici, care demonstreaza ca se poate.

Meciuri la carciuma

    Televiziunea publica nu e in stare sa ne transmita integral meciurile de la EURO 2012 chiar daca ia 4 lei de la fiecare dintre noi, lucru care a scandalizat opinia publica. A platit  9,3 mil EUR pentru preluarea campionatului din care a recuperat 3,6 mil de la Dolce, cedand 12 meciuri, dintre care vreo 3 de mare importanta/audienta: Germania – Portugalia, Franţa – Anglia si Portugalia – Olanda . Mai mult, desi a promis ca va transmite live pe internet toate partidele, site-ul respectiv functioneaza doar cand nu e nici o transmisie in direct. Noroc cu stream-urile pirat, ca altfel eram condamnati sa stam o luna in carciuma. Carciumile s-au adaptat rapid, pentru ca fara toate meciurile esti mort o luna, risti sa-ti mai calce pragul cel mult doua fete care stau la o cafea in pauza de pranz. 

    Am vizionat unele meciuri in cateva locatii din Militari si Drumul Taberei unde am gasit asa:

    N-am pretentia ca-i cel mai bun mod de evaluare, categoriile si ponderile fiind facute dupa nevoile si asteptarile personale. 

    Pret: acelasi Carlsberg la sticla costa 6, 8, respectiv 7,5 lei. Pizza Prosciuto costa 18 lei la Piatra si 20 la Rock, prima neavand asa ceva in menu. Vinul Cavalerului e 27 de lei la Valencia, 35 la Rock, iar la Piatra Alba putem lua ca referinta Faurarul, care are cam acelasi pret de plecare, finalul fiind tot 35.

    Food: Q/D inseamna quality/diversity. Partea de gastronomie are o pondere mai mica pentru ca ma duc aici sa vad meciuri nu sa mananc delicatese. La Valencia (Politehnicii colt cu Iuliu Maniu) nu exista decat cateva sortimente de gratar cu o singura garnitura si salata, facute pe loc, de aici si punctajul foarte mic. Meniurile celorlalte doua sunt complexe, insa Piatra (Dr. Taberei 68) mi-a lasat impresia ca sta mai prost la calitate.

    Drinks: cea mai mare preacurvie pe care o practica din ce in ce mai multe carciumi e alegerea unui singur producator de bere in schimbul unor importante sume de bani. Nu agreez ideea, incerc sa evit acesti comercianti, compromisul imi limiteaza optiunile, imi transmite o totala lipsa de interes in a satisface nevoile clientului, inclinatia fiind clara spre umplerea buzunarelor patronului. Singurul care nu s-a pretat la mizeria asta e Rock'n Pasta, (Lujerului 40) ceilalti doi lucrand exclusiv cu Carlsberg (Tuborg, Skol, Holstein), respectiv Stella (Bergenbier, Beck's). Nu mai zic cum ii cheama in realitate pentru ca cine-i specialist stie, iar cine nu-i, nici nu-l intereseaza. Dupa al doilea meci, aseara nu mai aveau decat Stella Artois rece la Piatra, vinul rosu ni s-a adus la 35-40 de grade (fara niciun fel de exagerare), rose-ul Davino "Chateau Domenii" 2011 a fost rece, dar in pahare de apa. In celelalte doua n-am gasit pana acum bere calda sau lipsa, dar meniul de vinuri de la Valencia, cu toate ca e decent (un Vinul Cavalerului tot gasesti printre "clasici") cam au probleme cu stocul. In materie de vinuri rockerii stau bine, pe langa cativa producatori cunoscuti listati aici (Segarcea, SERVE, Halewood, Recas, Crama Ceptura, Samburesti, Jidvei, Cotnari, Murfatlar), gasim si vreo 10 importuri la preturi decente: Frontera, Antinori, Sunrise, Purcari, Trapiche, Torres, etc. Piatra are poate cel mai interesant meniu (ex.: Matei 89 lei, Cabernet Prestige 59, Chateau Domenii Rose 54), insa fara pahare si cu rosiile fierband il au degeaba.

    Servire. Am o vesnica problema pe care vad ca cei care ofera acest tip de servicii nu o inteleg: vreau repede! Toata lumea vrea repede. Si prima si a doua si ultima bere. Nu suntem la Paris unde planificam dinainte sa stam 4 ore cu un meniu alcatuit din 7 acte sau mai mult, sunt niste restaurante din cartier. Pai la Piatra Alba a durat vreo 15 min sa ne aduca meniul, alte 10-12 sa aduca prima bere, ritm pastrat si la urmatoarele comenzi. In general toate cele 3 locatii sunt pline in prime time, insa Valencia cu cei mai putini ospatari per numar de mese reuseste sa dea lectii la acest capitol. Aici nimeni nu sta cu capul in pamant cand duce o comanda sau debaraseaza, ci sta cu ochii in sala vizand urmatoarea tinta: un deget ridicat, o halba goala. Viteza cu care se misca ospatarii de aici e impresionanta si lasa impresia ca sunt implicati cu adevarat in ceea ce fac: sa te serveasca repede si bine. La Rock e o medie a celor doua extreme, care se inclina pozitiv cand sala nu e chiar plina.

    Alte servicii. In afara de cele mai ieftine pahare din targ cu care am fost tratati la Piatra, lipsa ghetii din cauza nuntii din interior (a? inchide frate una dintre ele daca nu esti in stare!), cand am intrat pe terasa si-am intrebat de o masa ni s-a spus sa ne cautam singuri - buna prima impresie, nu? In interior era nunta, iar cand mai iesea cineva de acolo sunetul acoperea integral zumzetul terasei, pe cel al comentatorului TV si pe cel al carui dicta o comanda. Oricum boxele minuscule din colturi nu reuseau sa ne aduca langa timpane comentariile. Mai stiu eu niste carciumi prin centru care afiseaza mare in fata vreun eveniment sportiv transmis live si dupa ce te asezi confortabil si se da startul te trezesti ca de fapt vei asculta clubbing la maxim in loc de televizor, si din pacate afli asta cand cu siguranta va fi imposibil sa mai gasesti vreun scaun liber in alta parte. O alta problema intalnita frecvent e numarul de liste de preturi: parca sunt prea multe locuri in care sunt doar 3 la 20 de mese. Alt lucru de care sunt scarbit sunt scuzele de genul: m-am angajat saptamana asta, tocmai s-a terminat gheata, vinul, hartia igienica, bancnotele de 1 leu, scrumierele goale...

    Ambianta. Valencia a beneficiat de o renovare masiva anul trecut, pietrisul dezagreabil a fost inlocuit cu o podea de lemn, s-au schimbat toate corpurile de iluminat, televizoare mari si noi, mobilier nou integral din lemn, plante decorative. Bodega low-cost din trecut s-a transformat intr-o carciumioara simpatica. S-a redus - dar nu de tot - numarul celor care...nu ofereau o companie prea placuta la masa de langa. Deh, preturile mici au si ele efecte secundare. Nivelul de curatenie si igiena a crescut simtitor. La Piatra Alba e o atmosfera de braserie comunista in care toata lumea urla sa acopere muzica si pe ceilalti, totul merge pe banda rulanta netinandu-se cont de calitate sau detalii, iar asta pleaca de la marele deficit de locatii din cele doua cartiere, mai ales vara. La Rock'n Pasta e altceva: decoratiuni interioare profesionist etalate, chitari reale in vitrine suspendate, bar cu design modern, toalete curate, mis-en-place-uri, PR, blog, Facebook, concerte, personal educat, PAHARE NORMALE DE VIN, etc. Din experienta personala pot spune ca nu sunt 15% din carciumi care sa ofere un pahar normal de vin. Nu-s umblat numai prin Mariott, dar statistica denota nivelul de cunostinte si implicare atat al proprietarilor cat si al celor care asigura functionarea. Paranteza: cine stie numele mizeriei numite vinul casei la Mariott mana sus!

    In concluzie, cine e in zona si pleaca seara de acasa spre meciuri injurand TVR-ul, poate alege Valencia pentru o bere rece, ieftina si rapida daca nu are mari pretentii la calitatea personajelor din jur, a toaletelor, a unghiului/distantei fata de plasme, sau poate merge la Rock'n Pasta pe pasaj intr-o ambianta distinsa, curata si eleganta, cu mai multe feluri de bere in meniu, dar cu 2 lei in plus. Eu voi evita a treia varianta. E posibil ca la ora inceperii meciului sa nu gasiti loc in niciunul dintre cele trei restaurante.

De ce si cum ajung unele vinuri in super-market

    Vrem nu vrem, de multe ori ajungem sa cumparam vin din super sau hyper market. Observam tristi cat de repede se goleste raftul de fete in iarba, grase sau beciuri si mergem mai departe, la cele cu vinuri mai bune, dar si mai scumpe, categoria premium fiind din ce in ce mai prezenta pe acest canal de distributie. Poate ca dl. Rotenberg avea dreptate cand spunea ca un singur lant de retail ii vinde cat toata HoReCa, magazine specializate de vin si alti distribuitori la un loc - desi au fost si cateva reactii de delistare. Nu pot fi de acord 100% cu aceasta solutie doar din cauza conditiilor de depozitare din aceste super-magazine - cu toate ca nu am incredere nici in ceilalti, insa in momentul in care un producator vede ca are o cantitate importanta de vin (bun, nu ma refer la mizerii) pe care nu reuseste sa o plaseze in piata pe caile obisnuite, nu-l condamn ca apeleaza la aceasta solutie de avarie, insa trebuie sa-si analizeze bine imaginea si conturile pe care le va pierde. Starea ideala ar fi ca acel vin sa fie existent si mai ales apreciat peste tot, dupa care vor veni toti ceilalti sa-l ceara. Pana acolo insa avem nevoie de mult mai multe voci care sa-l evalueze concret si corect pe o scala sau alta. Din cate imi amintesc primii care au spart gheata pe acest taram privat de vinuri de soi (sau cel putin scumpe) au fost cei de la Oprisor cu sfintii, urmand repede Cabernetul cu eticheta rosie, Dragaicele si asa mai departe. N-a durat decat cateva luni si rafturile s-au umplut cu vinuri "mari", ba la Carrefour am vazut mai nou o sectiune denumita Vinuri Premium. 

    M-am gandit sa impartasesc/discut cu voi subiectul din titlu in momentul in care mi-am dat seama ca optiunile vinoase rosii in jur de 30 de lei sunt extrem de putine, multe nu reflecta si calitatea pe care o astept si m-am gandit ca exista unul sau mai multi oameni care sunt platiti sa ma satisfaca. Am gasit in Real si Carrefour urmatoarele: Rotenberg Menestrel (30 lei), FN Ceptura (25-32), Stirbey Bratianu (31), Vinarte Cabernet Bolovanul (30) si Merlot Mircea (39), CS Samburesti (26), FN Origini (36), La Cetate (38-41), Tohani Princiar (33), SERVE Millenium (34), Oenoterra FN Baricat (30), Recas Cocosul (28,5), Segarcea Elite (30). Le-am baut pe toate si va pot spune cu mana pe inima ca sunt 3-4 care-si fac banii. Nu ma apuc iar sa tin un monolog despre ce inseamna un vin de 2,5 sau 7 EUR in Romania fata de afara. Nici despre lacrimile de crocodil ale producatorilor nostri cum ca lumea e needucata si bea posirci in loc sa dea zeci de lei pe altele. Nici despre lipsa oricarui sistem de control al calitatii si cantitatii de.. sulf, apa, zahar, alcool, must de fructe sau alte balarii din vin. 

    Tin sa mentionez ca tin aceasta prelegere (de la etajul 8 - de deasupra voastra) strict din punctul meu de vedere, adica al clientului de vin, fara sa fac prea multe referiri la raportul calitate/pret. Am observat doua strategii extreme, celelalte cazuri incadrandu-se intre ele: prima e Rotenberg, cu vinul Menestrel: il gasim cam peste tot, preturile variind foarte mult intre magazine, dar si ca an de produtie: 2007 si 2008, preturi de la 16 la 37 de lei. Cand se mai coace cate-o sticla sau un bax intreg la raft, proprietarul sare in sus ca ars, cum ca acel consumator e de vina, nu conditiile de stocare. Eu m-am intalnit de foarte multe ori cu vinuri "cooked" in magazinele astea, chiar daca nu neaparat de la acest producator, vinuri "mari". In acelasi timp producatorul respectiv evita sistematic participarea la concursuri, traind din amintirea faimosului Clasic 2006. Numai ca noua, celor de acasa, nu ne poate interzice nimeni sa punem o punga peste eticheta si sa facem comparatia cu alte vinuri din acelasi Merlot, daca ati vazut rezultatele publicului si mai ales ale specialistilor de la ultimul KWine...nu-i chiar de bine. Fiecare trebuie sa inteleaga ca e mai important ce cred ceilalti despre un produs decat parerea personala. Se aplica si in cazul Oprisor (de apreciat in cazul de fata, spre deosebire de majoritatea celorlalte miscari de marketing care sunt la nivelul unui absolvent al liceului economic Pogoanele) care a zis asa: vrei 30% taxa de raft? Nicio problema, mai pun 35% la vin. Si uite cum ajunge un CS eticheta rosie sa coste cu 20-30 de lei mai mult decat in magazinele reale sau online de vinuri desi presupun ca rezultatele n-au fost rele. Il vad in din ce in ce mai multe h-marketuri, pretul a dat un pic inapoi, de la 109 la 89.

    Si ajung in sfarsit la subiectul acestui post: cum te simti tu, draga buyer Cora, Carrefour, etc. atunci cand un produs de-al tau e mai ieftin oriunde in cartier? (Vrajeala aia "iti dam de 10 ori diferenta" e doar la cateva produse din zecile de mii existente, nu se aplica la vin). Cred ca te simti prost; sau ca esti prost. Informat, intentionat, directionat, nu ma intereseaza. In ochii clientului tau esti ridicol si sper sa vada si sefii tai nemti sau francezi (cum te prefaci ca prestezi) munca ta. Ai gustat vreodata un vin din parcela din subordine sau iti iau ochii cei care in urma unei regizate negocieri iti dau taxa de raft ceruta si promotii cand vrei tu? [sa nu mai zic de spaga despre care vorbesc multi furnizori pe la televizor] Cum estimezi tu ca pretul acelui produs reflecta si calitatea sa? Stiu ca-ti aduni informatiile - a se citi preturile - strict din retele concurente, dar la salariul, studiile si experienta pe care le ai te comporti ca un amator. Toata munca de promovare, penetrare a pietei e facuta de producator, tu culegi doar fructele coapte si nici p-alea nu esti in stare sa le alegi. Lucrez personal cu mari lanturi de retail (non- FMCG) si vad aici profesionalism, foarte multa documentare inainte de a accepta un furnizor, fara spagareala si mi-e foarte greu sa accept ca in materie de vinuri ar fi altcumva, dar totusi ceva e putred. Stiu ca suntem sub 5% cei care am inceput sa intelegem ABC-ul despre vinuri, dar suntem din ce in ce mai multi pe zi ce trece. Ne-am fi asteptat sa fim intampinati, ademeniti de strategii stralucite, nu de miscari stangace.

    Uite cum se fac lucrurile pe-afara: in Franta s-a constituit o organizatie care evalueaza doua clase de vinuri: de Pays si de Table, French trade organisation for Vin de France, care are ca scop promovarea vinurilor din categoriile respective, participand activ in dezvoltarea acestui segment. Onorific, aceasta organizatie acorda medalii de aur, argint si bronz, in 2012 a evaluat vreo 300 de vinuri dintre care a ales, a premiat si a publicat intr-o brosura (sutita de mine la ProWein Dusseldorf) 73 de sticle si le-a incadrat sub, intre si peste intervalul 2,5-4 EUR. Iata unde e legatura cu situatia de mai sus: juriul e alcatuit din:

    Vi se par cunoscute cateva lanturi de retail prezente si la noi?

    Deci acolo cei de la achizitii participa la evaluarea vinurilor pe care le baga in raft! Vreau sa vad la noi o colaborare larga intre ADAR (ca prea sta pe burta ca e caldut), ONDOV, ONIV, somelieri, reviste, critici, specialisti (achizitorii din magazine daca se considera), chiar si bloggeri (pick me, pick me!), orice alta organizatie care are legatura cu vinul -  care sa aduca in fiecare an o reala oranduire din punct de vedere a calitatii. Un juriu extins, de dimensiunea celui de mai sus, sa terminam o data cu preturile astea care nu reflecta ce e in sticla. Ma doare in cot de cei care nu vor sa participe, s-or gasi cativa sponsori care sa sustina o sectiune separata, a renegatilor. Sa fie IWCB o solutie? Sau arbitrii straini?

    Hai sa ne uitam un pic si la raftul de pahare din Real:

data viitoare cereti pahar de apa daca vreti de vin alb si invers - Real

    Vine patronul de carciuma, necunoscator, de multe ori la presiunile fiecaruia dintre noi transmise prin intermediul ospatarului, se uita aici si ia pahare de vin alb, ca asa scrie pe eticheta. Dar ala care le-a acceptat la raft unde e? Cine a pus eticheta? Ca vanzator de pahare asa as face si eu cand mi-as da seama ca-i pot spune orice naivului de la achizitii. Afara Carrefour are somelier prezent tot timpul la raft, aici se considera ca nu e cazul, e suficient de bun buyer-ul. Fail!

    Chiar daca nu coerenta e punctul forte al randurilor de mai sus, ideea principala ramane ca in jurul sumei de 30 de lei sunt prea putine vinuri romanesti bune, iar peste acest pret numarul lor scade vertiginos. Sunt producatori care vaneaza constant prezenta pe diferite paliere de pret, dar daca solutia va fi sa aduca aici vinurile de 10 lei prin rebranding sau alte artificii, nu ma incanta cu nimic. Stiu ca putini au capacitatea sa sustina aprovizionarea constanta pentru macar un lant de retail, stiu ca avem enorm de putini producatori, dar si departamentele de achizitii din hyper-market sunt departe de a cunoaste industria de profil.

T is for Tempranillo: ieftin si superb

    Aur la Mundus Vini 2011, culoare fara accente aparte, demne de mentionat, la desfacere nu prezinta nimic interesant…oare astia la concurs l-or fi desfacut cu X ore inainte? Extrem de sec (1,8 gr/l?), fara nicio nota dulceaga, prafos, texturat, nisipos, cum vreti sa-i ziceti. Aciditate destul de ridicata, nu se simte lemn in gust sau miros, fructul e de baza - probabil are un potential de invechire foarte bun, altfel nu-mi explic medalia. In momentul de fata e un vin care isi arata primele valente dupa starea de amorteala, mi-as dori sa-l fi incercat peste un timp. Despre lemn - ca parca a aparut ceva dupa vreo 2h - trebuie sa recunosc ca nu-l detest, insa imi place sa fie in plan secundar fata de vinul in sine - ca acum. Parca totusi ... prea Sahara! Stres la frigider pana maine. 

    Eee..a venit "maine": alt vin! Echilibrat, complex, finut, fara grafice cu unghiuri ascutite, dens, baricat cu mila. Final lung, fructat. Nu cea mai buna expresie a Tempranillo-ului gustata de subsemnatul, insa foarte bun. Comparatii inutile cu Romania? Bate orice la banii astia. 27 de lei si 85 de puncte. Nu va mai povestesc cine si cum il face, oricum e cam greu de descoperit chiar si de Google, dar nu asta conteaza cel mai mult - daca va intereseaza, informatiile de pe eticheta cred ca sunt suficiente pentru cautari. E mai important ca cele 13 vinuri romanesti de 85 pct pe care le am indexate au o medie de pret de 59 de lei. Dar "the prestige" este frate-sau:

    18 lei si 86 de puncte Berbecutio, insa 90 Parker! Miros bun si ..complet as zice, fara intensitate mare, 13,5% alc. Variatiuni in toata gama de fructe rosii si negre, un lemnisor abia perceptibil, la fel si-un piper ascuns pe fundul farfuriei. Atac exact in acelasi ton, nu ne minte, aciditate potrivita la tzanc cu fructuozitatea. O nuanta fina amaruie apare in plus pe palatin, post-ul de dimensiune mediu-lung e fructat si placut. L-am luat dintr-un mic super-market gen Lidl/Penny dintr-un sat din Olanda. Tehnic e perfect chiar daca nota incantatoare nu-i chiar debordanta; insa exista. E un vin extractiv, tanar, fara indoiala si mai bun peste 2-3 ani, taninurile inca suporta ajustari. Sa repetam procedura de mai sus: Romania, 86 de puncte, 15 vinuri baute de mine, cu o medie de pret de...72 de lei!

Hai să dăm mână cu mână

Cu un Tempranillo-n vână!

Să întindem hora mare,

Să bem de peste hotare!

Pam pam!

Wine Price Trends on Romanian Market

    Concluzia urmatoarei prezentari ar fi ca un producator scump nu face neaparat si vinul de calitatea respectiva (lucru de fapt acceptat worlwide), dar si ca deocamdata poti gasi pe piata vinuri bune sub media preturilor. Este bazat pe evaluarile mele personale, impartiale, fara a fi influentat de nici o (ne)afinitate pe care fiecare dintre noi o are catre anumite brand-uri, produse, etc.

    Procedura de lucru: s-a facut media preturilor si calificativelor date vinurilor de pe piata - 300 de specimene exclusiv romanesti. Ok, nu le-am incercat (inca) pe toate, dar cred ca am la indemana un esantion reprezentativ. Pe cele produse afara le-am dat de-o parte, ar fi irelevanta participarea lor la acest studiu. Din graficul alcatuit initial din puncte-cheie am creat o curba exponentiala (trend line) a preturilor, iar pe axa verticala am pus punctajul. Acest trend-line va fi pastrat in continuare ca reper, si vor fi analizati cativa producatori. Preturile sunt cele de crama, hyper-market, magazin specializat cu preturi bune - adica spre minim posibil. Am luat fiecare producator reprezentativ (10-15 vinuri incercate pana acum, am limitat la top 10 ca numar de mostre) si cu bune si cu rele, excluzand totusi exceptiile pozitive/negative, am facut o medie a pretului in jurul fiecarei valori de notare (ex. 73-77 pentru a obtine valoarea pentru 75), am construit similar trend line-uri pe producatorii reprezentativi. Sunt multe cazuri in care pe segmentul +85 pct preturile inregistreaza diferente foarte mari, asa ca am facut o medie a acestora. Exista producatori ale caror vinuri nu trec de 80 de puncte, asa cum exista altii ale caror vinuri nu prea coboara sub 75, dar am trecut asta cu vederea, rugandu-l pe Mr. Excel sa extrapoleze pentru atingerea intervalului 60-90 pct. Daca nu faceam asta, ieseau la iveala cativa care ori nu stiu sa-si evalueze vinurile - strict pe anumite intervale de calitate sunt prea sus ori prea jos - ori n-au timp, chef, cunostinte sa analizeze piata in amanunt. Asta lasandu-i la o parte pe cei care VOR sa fie acolo din diferite motive. Totodata nu vreau sa dau apa la moara celor care abia asteapta motive sa creasca pretul. La 60 si 65 de puncte am pus eu pretul, pentru ca am intalnit destul de rar vinuri acolo, au fost vinuri cu defecte, media ar fi mult prea mare; nu prea "folosesc" vinuri sub 15-20 de lei. La 90 de puncte nu am luat in calcul doar cele 15 vinuri incercate de mine, 87+ (ce darnic am fost), ci am mai pus cateva de pe piata. Pana pe la 85 de puncte avem o exponentiala mai domoala, dupa care lucrurile se schimba, cum e si normal. Deocamdata, printre vinurile romanesti nu cred sa existe vreun 95, mai mult de atat, nu cred sa vad in my lifetime, cu toate ca intr-un loc ascuns nutresc o speranta, avand in vedere varsta unor oenologi. Sau ma enervez si cresc scala pana la 110 :D.

    Hai sa intram in poza cateva randuri: daca eu personal dau 26 de lei pe un 80 pct, nu consider ca am facut o afacere prea buna, pentru ca, spre rusinea mea am incercat aproape tot ce misca in zona, si-nca vreo 150 de afara. Dar tocmai asta e substanta acestui blog: am baut un vin si vreau sa-ti spun si tie cat de bun sau prost a fost. L-am luat de acolo si am dat atat. Sa te feresc pe tine de tepe, sa-ti arat ca exista vinuri bune la preturi decente care coexista in acelasi galantar cu vinuri proaste sau umflate la pret. In mintea mea cititorul nu este un cunoscator intr-ale vinului, producator, blogger sau mai stiu eu ce breasla tangentiala cu subiectul. Este la inceputul "carierei" si vrea sa stie cate ceva, folosind motoarele de cautare in primul rand. Am trecut prin asta si n-am fost multumit: gaseam in general cel mult o parere despre un vin, si nu mi-a fost de ajuns. Si inca un lucru, pe care am mai insistat: m-am intepat eu cu jumatate din vinurile din comert, nu e nevoie sa o mai faci si tu.

    Sper ca apreciati munca depusa, pentru ca daca-ar fi vorba de cantitate, nu-i greu sa faci 3 posturi pe zi, s-a auzit si la Caracal de copy/paste. Ma gandesc ca impreuna cu cateva articole din urma si baza de date (cercetarea stiintifica), puteam prezenta asta ca lucrare de disertatie la Agronomie; stiu si ca vor curge ofertele de angajare din partea producatorilor, dar deocamdata sunt prins in altceva :D. Oricum Oprisor ar fi refuzat din motive "politice" si/sau istorice.

    Si acum sa vedem ce se intampla cu cei mai "bauti" producatori din casa, in ordine alfabetica:

Crama Basilescu: curba rosie reprezinta media pietei, cea neagra sub 78 de puncte nu exista in realitate - vinurile sunt in intervalul 78-92 de puncte. Cu alte cuvinte: cati bani dai, atata face, nu vei fi niciodata pacalit. La cat de bine arata graficul asta, cred ca l-au facut si ei. Vinurile de top sar cu un milimetru media in materie de pret, dar o sar si la calitate: s-ar putea ca 2-3 sa fie usor peste 90 pct.

Budureasca: curba rosie ramane in continuare referinta, cealalta reprezinta nivelul de pret al vinurilor. Si aici putem spune "jos palaria", dar nu trebuie sa uitam ca suprafata e de vreo 5 ori mai mare, deci trebuie sa vinzi ceva volume an de an. Toata stima pentru preturile vinurilor de varf. Tarom, nu m-as multumi cu contractul in derulare, as pune mai multa presiune sa bag acolo vinuri premium, eventual imbuteliate in sticlute mici. Sa ne laudam si noi ca natie cu ceva deosebit.

Si Jidvei ar parea in randul lumii, numai ca nu trece neam de 80 de puncte. Doar pe la concursuri si carciumi de lux, unde am o vaga impresie ca nu sunt aceleasi vinuri cu cele pe care le iau eu de la Cora. Caut de mult timp acel SB Nec Plus Ultra de 90 de puncte, dar nu gasesc decat de 75. Majoritatea sunt sub 80. Nu gasesc niciodata dispozitia finaciara sa incerc "castelele" la 50 de lei.

Crama Oprisor: e, aici clar e o problema. Plaja de calitate se intinde in realitate de la 70 pana pe la 85 de puncte. Si ca sa nu credeti ca am ceva cu ei, uitati-va la punctul de intesectie al curbei cu nota 83. Acolo ar fi trebuit sa fie Cabernetul cu eticheta rosie, care costa peste 100 de lei in orice hyper-market. In schimb curba arata doar vreo 80 de lei. V-am spus ca am scos extremele, oricat de nelalocul lor ar fi, si tot sunt cei mai scumpi din Romania. Mai mult: preturile luate in calcul sunt cam toate de anul trecut, intre timp au ajuns pe Marte cu ele. Cand piata ti-a pus stampila de "over-priced" iti trebuie niste ani sa o stergi, si asta va costa mai mult decat jumatatea de leu in plus de acum pe care ai aruncat-o din pix. Om trai si-om vedea, nu plec nicaieri. Din punctul meu de vedere, ce-i sub 30 de lei sunt vinuri proaste, cei peste sunt mult prea scumpe. Mai grav e ca inca nu au un vin cu care sa rupa gura targului. Sa vad si eu un critic, un degustator spunand: "in sfarsit un 90 points". Si daca vor reusi vreodata performanta, mi-e frica sa privesc extrapolarea: 150 de lei (= go away!). 

    Apropos de critici si degustatori, zilele trecute admiram pe site-ul ADAR-ului (Asociatia Degustatorilor Autorizati din Romania) vizita lor la diferite crame din Dealu Mare. Titlul spune asa: "Degustatorii au testat valoarea vinului din Dealu Mare". Pai daca tot au testat, n-ar fi frumos sa ne zica si noua concluziile? Cand se duc 100 de persoane cu experienta si incearca un vin, oricare ar fi review-ul, ar fi universal acceptat. Nu stiu care e scopul, m-am pierdut definitiv. Daca n-aveti om sa centralizeze datele, ma ofer eu ;).

Am incurcat un pic alfabetul, Halewood la raport: notare reala de la 61 la 87 de puncte. Stau foarte bine ca raport calitate/pret pe marfa ieftina sau medie, care necesita volume. Cand intram pe intervalul de calitate premium preturile cam indoaie curba spre stanga. Exemplarele lansate anul acesta sunt de vina, toate over-priced: Theia 2010, Kronos 2009, chiar unele din gama Hyperion. Sunt insa multe vinuri decente la acest producator, nu e de evitat, numai deschideti ochii mari inainte.

Diagrama Recas e cea mai frumoasa, si spune asa: orice vin ai cumpara de la 8 la 50 de lei, cu siguranta ai facut o afacere excelenta. Si in marja asta de pret exista 99% din vinurile lor. Pentru cei care vor vin extra-super-premium la pret mai mic, pot merge direct la crama, in Olanda, sau pot face un sacrificiu finaciar, ca merita. Numa' sa le gasiti.

   

Domeniul Coroanei, Segarcea: sunt lipiti de media pietei, plaja de puncte a vinurilor incercate de mine e intre 74 si 89. N-am gasit vreodata vin prost langa Craiova, dimpotriva, cateva sunt unice.

SERVE, sau Societatea Euro-Romana de Vinuri de Exceptie: Vinul Cavalerului la super-preturi, Terra Romana - respectand plaja de punctaj - la fel, Cuvee-urile Charlotte, Amaury sau Constantin - top-class.

Stirbey: foarte usor peste media pietei, dar cand ai cu ce, e foarte normal. Cramposie, Negru de Dragasani, Novac si altele nu cred sa le gasiti (deloc sau) intr-o forma mai buna ca aici. Notele mele sunt intre 76 si 86 de puncte, fara a le fi incercat pe-alea scumpe; le am pe wish-list.

Vinarte: trag in jos Starminele si Bolovanii ca pret, insa in viitorul apropiat se pare ca ne lingem pe bot si de pomana asta. Printii cei vechi ar fi in mod normal mai sus pretuiti, insa in acceptiunea mea nici Mircea 2008 nu e departe de top-wine, asa ca media, odata cu trend-ul dau ceea ce vedeti.



 
    Nu pot sublinia castigatori, pentru ca e greu sa compari Solo Quinta cu Tamaioasa Budureasca sau Roza Segarcea, Golem, Cramposie sau Charlotte, insa la pierzatori e cam clara treaba.

    In incheiere vreau sa multumesc Vesticilor pentru initiativa de a crea pagina Oenologie pe Facebook, unde sunt centralizate pareri, posturi de pe blog-uri, evenimente si multe alte lucruri interesante legate de vin. Sunt sigur ca nu vor permite abuzul de publicitate mascata, repetitii agasante sau alte porcarii uzuale in spatiul virtual.

Poza unui vin

    Astazi vor iesi la tabla Spania si Chile. Disproportionat meci, in primul rand din punct de vedere al pretului (ca de fiecare data in favoarea sud-americanilor), pentru ca cel chilian face 30 de lei, iar cel spaniol 48, ambele achizitionate de la unul dintre magazinele Cramelor Halewood. Scopul acestui post este prezentarea unui exemplu catre matematicizarea impinsa la extrem a unui vin; el nu reprezinta neaparat convingerile autorului, dar acesta ramane cel putin la parerea ca unui vin ieftin nu merita sa-i asociezi (inventezi? copiezi de pe net?) vreo poveste. Ma refer aici in primul rand la vinurile romanesti, pentru ca acelea cu traditie in calitate de sute de ani merita macar un link catre istoria lor.

    Diferentele nu sunt numai de pret, nici anul de productie nu e acelasi, spaniolul este un Reserva, dar nici chilianul nu e gama de jos. Repet, acesta nu e o degustare standard in care sa definesc clar un campion - va pot spune de pe acum ca mi-a placut cel ieftin - este doar un punct de plecare, o idee despre cum ar putea un amator (a nu se confunda cu amatorism) de vin sa vada ce caracteristici il incanta mai mult, fara a sta sa citeasca degeaba povesti de 3 pagini in Romania sau review-uri prea "stramte" de pe pagini de profil externe.

     Asa cum usor va puteti da seama, ambele vinuri sunt din soiul Cabernet Sauvignon, primul este Concha Y Toro Explorer 2008, al doilea Torres Reserva Penedes 2007. Notele finale (reale) sunt in jur de 85 de puncte pentru fiecare maestru de mai sus, restul cifrelor din grafic sunt supuse schimbarii fara notificari ulterioare. Cine a mai auzit cat de cat de vin se uita direct spre ce-l intereseaza: "hmm..ce mi-a placut lemnul si vanilia ultima oara" - si nu e greu sa decida. Altul, cu un plus de experienta, probabil va aprecia un corp mai bine integrat sau un tanin mai serios, specific acestui soi. Si uite asa, dintr-o poza, vedem cam tot ce ne-ar putea interesa. Nu consider litera de lege categoriile enuntate de mine mai sus, astea mi-au venit la gura intr-un interval de 20 de minute in care am si scris tot postul asta. Mie personal mi-ar placea un sistem asemanator universal acceptat; si sigur, daca e un vin despre care merita spuse cateva vorbe in plus, vei primi si o scurta descriere, link-uri, cu toate ca nu cred ca Google poate fi batut de cineva, cu exceptia unor crame obscure romanesti pentru care se tot prostitueaza unii sa scrie.

    Categoriile din grafic sunt in ordine inversa, dar nu ma apuc sa ma cert la ora asta cu Excel-ul. Ce bem domne azi? Un vin greu, taninos, spicy...sau....un vin usor de cursa lunga, nebaricat, avem de vizionat doua meciuri ale echipelor romanesti in UEFA; e musai sa fie Cabernet. Hai sa sortam in baza de date a lui Berbecutio sa vedem ce-i peste 80-82 de puncte, la un pret sub 35 de lei. Se poate mai simplu de atat?

    Nu pot incheia fara sa dau Cezarului partea sa: cele doua vinuri care mi-au servit de model (pentru care le multumesc, puteti trece la loc in banca sau in sticlutele mignone din frigider) sunt din categoria superbibus. Adica peste "le-as mai cumpara", "vi le recomand", etc. Lansez si-o provocare cu ocazia asta, pentru cei care au incercat macar unul din cele doua: gasim un Cabernet romanesc bun in aceasta plaja de pret?

Filtrand primele 200

    Asa cum 300 de viteji greci au tinut piept timp de o saptamana celor 7000 de dusmani cotropitori, nefiind invinsi decat in urma unei tradari, asa am reusit si eu sa indexez 200 de vinuri rapuse/degustate. Dupa o lunga perioada de "studiu" al berii, perioada incheiata de vreun an chiar cu o lucrare de disertatie pe acesta tema am trecut brusc la vinuri. Nu era primul contact, insa atunci am inceput sa citesc despre ele si chiar sa fac evaluari si un top personal. E un inceput, un mic pas spre "snob in vinuri" cum spunea un modest cunoscator. Vinuri bune, vinuri proaste, majoritatea albe, majoritatea romanesti. Evaluari, aprecieri doar din al meu punct de vedere, departe de a nazui spre formator de opinie sau detinator de adevar absolut, randurile de mai jos se ridica maximum la rangul de recomandari. Am respectat sistemul de notare 50-100 de puncte, unde 50 se pot acorda unui pahar cu apa, iar peste 95 unor vinuri intalnite odata in viata, si de multe ori extrem de scumpe (oricum inca n-am avut ocazia). In mare, le-am asezat in ordine descrescatoare a punctelor primite, evidentiindu-le pe cele peste 80, pe care le consider ca se incadreaza nu numai in categoria "de recomandat si altora", ci si in aceea a vinurilor pe care le-as mai cumpara inca o data. Pretul platit? N-are importanta valoarea fiecarei sticle in parte sau totalul lor, este deranjant insa procentul de 65% al vinurilor sub acest prag, unele destul de scumpe. N-am intrat prea mult in detalii in gama low-cost, nu vreau sa stiu despre dansele.

    Din totalul de 200, 55 nu sunt romanesti, dar le includ in statisticile care urmeaza. Pretul mediu este foarte aproape de 25 de lei/sticla - aici am incercat sa "traduc" pretul unui pahar sau a unei sticle servite in restaurant in pret de retail, super-market, crama sau magazin specializat de vinuri. Media celor peste 80 pct este de 29,2 lei, acestea fiind 76 la numar, iar a vinurilor incadrate sub granita celor 80 pct este de 21,5 lei - 124 de vinuri.

    Best buy

    La capitolul "cel mai bun raport calitate/pret" abia pe locul 19 apare primul vin strain, evaluarea fiind facuta dupa formula: (pret x 100) / (punctaj - 50). Nu stiu daca e cea mai buna, de multe ori am avut tendinta sa nu asociez asta cu vinuri sub 80 de puncte, dar pana la urma un vin de 77 nu-i unul rau, iar preferintele sau bugetul pot influenta omul la raft, sunt deschis eventualelor propuneri de imbunatatire.

    Cu siguranta nu poate fi trecuta cu vederea prezenta in 8 din cele 19 pozitii a Cramelor Recas, pe care ii regasim si la categoria vinuri scumpe, (in acelasi timp exceptionale) cu gama Sole, Uberland sau Solo Quinta. Iau in considerare toate acestea, la care mai adaug premiile si medaliile valoroase obtinute pe plan international si intern, suprafata maricica pe care se cultiva, sistemul de distributie complex, etichetele atragatoare, selectia importurilor (cu un semn al exclamarii cu tenta negativa in acest caz, referitor la pret), asa ca pun acest producator pe locul I la noi. Mi-e greu sa ordonez urmatoarele locuri, concurenti sunt multi si buni: Halewood, Budureasca, Basilescu, Vinarte, SERVE, Segarcea, Stirbey, Davino, Oprisor. Oricum, cam asta e top 10 Made in Romania. La tinere sperante putem incadra , Garboiu, Gramma, Isarescu, DFR, Sahateni, Nachbil, Avincis poate si doar 1-2 vinuri de la Murfatlar, Jidvei, Tohani. Mea culpa daca am omis numele unora care meritau sa fie amintiti aici sau mai sus.
 Pe soiuri:

  Top 20 Chardonnay

    Aici ne cam facura de ras strainii, dar daca luam in considerare traditionalismul consumatorului roman aplecat spre vin alb dulce-demidulce, cele 8 exemple sunt de apreciat. Nu ne ramane decat sa speram la vinuri mai multe si bune din acest soi nobil. Mai am un Chablis proaspat aterizat din tarile calde in frigider, sper sa nu inclin balanta definitiv in favoarea lor. A vinurilor straine. Am remarcat si cateva greseli ici-colo, lipsa unor informatii, dar asta nu schimba cu nimic statistica.

   
    Sauvignon Blanc si cupaje cu el la timona:

Top 20 Sauvignon Blanc

    Exact 20 de vinuri se incadreaza la 80+ puncte. De aceasta data producatorii romani au inteles mai bine cum si ce fel se face vinu'. Cu rosu sunt marcate vinuri care au fost facute in ani diferiti, cu galben vinurile straine. Lipsesc cateva piese de baza din top, doar din simplul motiv ca n-au ajuns pe masa mea, sau ca au fost retrogradate din cauza calitatii slabe a mostrei, caldura, transportul sau depozitarea neadecvata si-a spus cuvantul, in  ciuda review-urilor pozitive ale altor guralivi din spatiul virtual.

    Despre Feteasca Regala n-are rost sa zic ceva sau sa ma obosesc cu un Print Screen, pentru ca niciuna nu trece clasa din cele doar 5 incercate, dar aici sunt nevoit sa amintesc si preferintele subsemnatului, sau mai degraba lipsa lor legata de acest soi.

    Feteasca Alba - paradox: Elite peste Prestige - o fi amatorismul meu, sau contextul, ambianta in care au fost incercate?

   
    Busuioace:

   Tamaioasa romaneasca:

    Riesling - fara a delimita Rin-ul de Italia, s-au bagat in aceeasi oala.

   
    Muscaturi:

    Cele mai bune vinuri romanesti incercate pana acum:

 

   
    Partea de jos a clasamentului:

    Vinuri bune facute de altii:

    Aici e ceva interesant: media de pret a primelor 25 de vinuri din topul romanesc este aceeasi cu cea a primelor 25 straine. Trageti voi concluziile.

Unde e vinul?

     Am incercat o centralizare a suprafetelor cultivate cu vita de vie a celor mai mari, sau cunoscuti producatori de vin din tara noastra, pe care n-am gasit-o pe nicaieri. N-a fost chiar simplu de facut, chiar daca varul meu, pe numele de scena Google, si-a dat toata silinta. Chiar si asa, nu exclud eventualele noastre scapari. Insa cred ca tabelul de mai jos ofera o imagine interesanta asupra a ceea ce se intampla azi in Romania, tara aflata in top 15 mondial la productia de vinuri, cu aproximativ 200.000 de hectare de vie pe rod. Intrebarea din titlu face referire la celelalte 90 de procente, care nu apar nicaieri. Si cand zic 90% e putin, pentru ca suprafetele familiale mici nu sunt monitorizate de nimeni. Si daca impingem lucrurile mai departe, in zona vinului de calitate, cred ca ajungem mult sub 1%. Poate de aici preturile exagerate ale unor zamisliri bune si foarte bune ale pamanturilor romanesti.

          Imi permit in continuare cateva aprecieri, strict din punct de vedere al unui client care cauta calitate, dar si preturi corecte, cititor de ziare, bloguri, uneori participant la degustari si evenimente din domeniu.

    Despre primii 8 giganti nu-s prea multe de spus: preturi mici pentru vinuri mici, cantitati industriale, cativa se mai prefac din cand in cand ca replanteaza diferite soiuri nobile in zone miraculoase, dar rezultatele sunt foarte jos; nu si preturile. Cativa au fost prinsi recent de UE cu apa si zahar adaugate artificial. Locul 9 - Senator: suprafata de asemenea imensa, promisiuni, dar din ce am degustat pana acum - nimic ce merita amintit. Vizibilitate slaba la ce cantitate produce.

    La pozitia a 10-a apare prima adiere placuta: Cramele Recas. Vinuri de retail la pret bun, de calitate net superioara celor care sunt langa ele in rafturi. Producatorul se incadreaza, alaturi de doar alti 3-4 in categoria "aici nu vei gasi vin prost". Fiecare client, dupa bugetul sau pretentiile sale, nu va fi dezamagit. Preferatele mele, ca raport calitate/pret sunt cele din seria "V". Nu pot sa trec la urmatorul, fara sa amintesc si vinurile exceptionale facute aici, din game superioare, ca Sole, Solo Quinta, La Putere, Cocosul, sau Uberland, dar si importurile, generoase la numar, bine alese, care au culminat cu Latour sau Quilot. Uneori pentru un milimetru de placere in plus trebuie sa platim un pret dublu - dar acel moment il vom tine minte! Nu stiu daca e ceva ce n-as recomanda de la Recas.

    Tohani se pare ca detine in  jur de 500ha, insa informatia nu e sigura; o vrabiuta mi-a soptit ca mult vin de aici ia drumul Americii, dar si prezenta pe retail e buna. Inca n-am intalnit vinuri exceptionale, dar cateva foarte bune exista - recomandarea mea: cele la cutie neagra de carton - Princiar (Tamaioasa Romaneasca si Sauvignon Blanc), pentru pretentiosi, iar cele cu eticheta alba pentru cei mai putin pretentiosi care vor sa gaseasca un vin bun.

    Trec repede peste Samburesti, care deocamdata nu a convins decat prin niste etichete mai bune decat ale gigantilor din partea de sus a top-ului si inca profita de nostalgia numelui asa ca ajung la Intervitt; aici este proprietar cel mai bogat om din Romania, dupa Forbes, Ioan Nicolae. Suprafata cultivata este semnificativa, inca nu e nimic intrat pe rod, e de vazut directia in care o va lua: batalia cu monstrii e clara, dar speram si la vinuri bune.

    Halewood da impresia de multicolor. Si asta nu e un lucru rau pentru ei, dimpotriva, adaptat bine la piata in care se lupta, pentru ca daca ai face numai vinuri foarte bune de pe toate cele 350 ha, cu un pret pe masura, nu cred ca le-ai putea vinde. De apreciat initiativa de a atarna de gatul sticlelor ieftine niste recomandari, etichetele si forma sticlelor nu sunt rele. Best-of-urile albe, dupa parerea mea vin din viile de la Sebes, cu aplauze la scena deschisa pentru Theia Chardonnay, cupajul Sauvignon Blanc+Chardonnay, Viognier+Chardonnay (ce priza ar avea la Romania Viognier-ul..mmm..s-ar bate parte in parte cu Ottonelul), cupajul semi-italienesc Metamorfosis - Sauvignon Blanc+Feteasca Alba, Feteasca Alba Prahova Valley. La rosii au de bine despre Hyperion si Kronos.

    Domeniile Coroanei Segarcea - i-as incadra, ca si pe Recas la "good wine - always", medaliile se inmultesc rapid an de an, tendinta e spre inainte, preturi rezonabile. Se munceste, se incearca, se obtin vinuri bune, unele unice. Recomandari: Tamaioasa Roza, Chardonnay, Sauvignon Blanc, Feteasca Alba.

    Budureasca - numai de bine. Mi-am revazut cateva subiecte zilele astea si am remarcat succesiunea de review-uri despre cateva vinuri de aici. N-a fost vorba de nicio partinire, asa s-au desfasurat ostilitatile cu marfa din frigider sau asa au fost drumurile prin tara. Premii multe, vinuri si albe si rosii de top, cateva cap de afis pentru soiul din care fac parte: Tamaioasa Romaneasca Origini 2007, Cabernet Sauvignon 2008, Pinot Gris, Riesling, Muscat Ottonel.

    Urmatorii doi producatori sunt din Dobrogea, zona Braila - Tulcea, cu parere de rau n-am nimic bun de spus despre ce am incercat de la domniile lor. Nostalgia denumirii zonei inca aduce profit.

    Ne intoarcem cu un picior in Banat, si-l punem pe celalalt in nordul judetului Olt: Vinarte. Ce am gasit aici: vinurile albe Castel Starmina, desi intr-o usoara tendinta de crestere a pretului raman de departe un best-buy: Riesling, Sauvignon Blanc si Tamaioasa Romaneasca demisec. Din seria Cuvee d'Excellence am gasit un Sauvignon Blanc bunicel, dar aici preturile sunt putin peste. Am remarcat si un Cabernet Sauvignon Castel Bolovanu la cutie de carton de cel putin 80 pct. Ca si in cazul celorlalti producatori fac mentiunea ca referirile sunt la produse incercate personal, nu citite, nu laudate, nu povestite. Asa ca pot aparea si unele scapari, mai ales de vinuri bune, cu care inca nu m-am intalnit.

    Din Vanju Mare aruncam o privire peste gard la Oprisor. Greu de caracterizat in cateva cuvinte. Vinuri bune si foarte bune, insa preturi cam piperate. Dedicarea pe care o vad in promovarea produselor e bunicica, insa eu personal as regandi-o. Creativitatea nivelului strategic al companiei poate da nastere unor actiuni mai bine structurate, metode mai inteligente si mai eficiente. De incercat Chardonnay-ul La Cetate. Miracol e miraculos de scump, pana si in cadrul actiunilor de promovare.

    Mai sar cateva pozitii neinteresante si ajung la Garboiu. Iar am de comentat la cum se face promovarea: nu e suficient sa arunci cateva pliante pe masa! Eticheta, oricata valoare sentimentala are pentru cineva din companie nu e interesanta pentru noi, cumparatorii. Strategia preturilor, plaja in care se incadreaza - 15-20 de lei, cumva mai libera, e de apreciat, insa care e produsul care te defineste? Sarba? Pe mine nu m-a convins. Chiar daca exista sansa sa nu fie pe gustul meu, un produs locomotiva ar trebui sa existe. Sau mai multe daca ai depou.

    La Pietroasa e cu cantec. Statiune de cercetare, reminiscente "old school", apartenenta de o institutie de invatamant, buget (de stat) de promovare = O. Nu se poate compara cu cei care au investit (sau au domenii mamut). Preturile sunt modice, vinurile mai bune decat preturile. Din ce am incercat pot recomanda Rieslingul, Tamaioasa, Merlot-ul si prin corespondenta Grasa, desi cea mai tanara e din '95, si de atunci nu se mai face.

    SERVE, cu brand-urile Vinul Cavalerului si Terra Romana(aici intra si cupajele Amaury sau Charlotte). Pret bun, care reflecta realitatea din sticla. Sa nu ma injurati daca ajungeti pe la Crowne Plazza si descoperiti 800% adaos. Nu e o exagerare, e purul adevar. Aproape 70ha in Dealu Mare si inca vreo 20ha in arenda langa Tulcea. Vin prost - n-am intalnit aici, dar nici magazin la crama, se pare ca e in lucru. A..poate doar cu o exceptie - Cuvee Amaury (probabil tinut prea mult la caldura intr-un magazin de pe Mosilor care a disparut dupa cateva saptamani) si de aceea nu-l pot aseza langa roze-ul impresionant, Cabernet-ul Sauvignon(Terra Romana) sau Sauvignon-ul Blanc (Terra Romana 2010 sau Vinul Cavalerului 2009).

       Natura Panciu si Domeniile Boieru - n-am habar unde se afla produsele lor, Domeniile Sahateni nu-s pe gustul meu, oricat de laudate le vad in spatiul virtual, si am incercat destule; Oenoterra - informatii doar de la varul Google: face must cu alcool doar 2 grade, are niste sortimente pe care nu le-am intalnit pana acum, in afara de Comoara Pivnitei, prezent in retail, pe care n-am de gand sa-l incerc. La cautarea diamantelor in zona de pret mic am cam renuntat. Spumantul Cashmere are un raport calitate/pret foarte bun, mult peste "clasicii" de la raft.

    Lacerta (soparla din Dealu Mare) - o investitie vestico-estica, deocamdata prefera distributia prin Comtesse du Barry (desi aici apare pe site doar un Cuvee la sfarsitul programului), unde mi-e frica sa intru, dar e pe wish-list. Recomandari: daca ar fi s-ar povesti.

     Dealu Mare gazduieste in ordinea inversa a marimii suprafetelor cultivate Crama Basilescu, situata in Urlati, cu cateva zeci de ha si in Pietroasa. Istorie, traditie, vin bun, in fiecare creatie se simte atingerea fina a d-lui Gabi Lacureanu si a dedicatei echipei sale. In afara de Busuioaca de Bohotin Autentique, care cred ca nu mai are nevoie de nicio prezentare, fiind de departe campioana nationala la aceasta proba, nu stiu ce sa nu recomand. Vinurile albe sau roze sunt in opinia mea intre 77 si 92 de puncte, indiferent de brand - Ancestral, Autentique, Edition, Eclipse. Si in viitorul foarte apropiat aud ca ne mai propun niste surprize.

    DaVino - greu de categorisit. Preturi maricele, cauzate in mare parte de canalul de distributie: HoReCa, dar si incercari de control al nivelului minim de pret. De multe ori le-am evitat din acest motiv, insa cand m-am intalnit cu vinurile de la ei n-am fost dezamagit de calitate. Rulez din memorie Faurar - Alb de Ceptura, Chateau Domenii - la preturi decente.

    Gramma - primul an de productie spre vanzare, se lauda la maxim cu un Aligote fenomenal, suspicios de mult laudat de aceleasi voci de vreo 6 luni de cand a fost lansat. Pret? Inexplicabil de mare, pentru ca nu pot sa nu ma gandesc la vinuri exceptionale, produse in Franta de case care au mai bine de 200 de ani vechime si care in bani au aceeasi valoare. Cand am plecat din Otopeni era 15E un Aligote de Gramma, cand am ajuns in Bruxelles era 10 E un Chardonnay Louis Latour. Hello!! Primele semne negative le-am perceput in cateva restaurante care au fost convinse initial sa plaseze in meniu aceste vinuri, la insistentele distribuitorilor, insa ulterior, in urma vanzarilor aproape de zero, au renuntat la ele.

    Corcova trage tare pe roze-ul care pe la cateva degustari era servit primul, in scopul scoaterii in evidenta a calitatilor vinurilor care urmau, deci ar mai fi de lucrat la el inainte sa traga si celelalte produse dupa.

    Domeniile Franco-Romane - agricultura bio-lunara, vinuri eco, preturi mari, vinurile sunt atipice, dar au ceva terroir comun, indiferent de soi. Din pacate nu pe gustul meu.

    Avincis - vinurile d-lui Valeriu Stoica, lansate cu un fast nemaintalnit la Dragasani, o crama din StarTrek; primele impresii sunt sunt bune si foarte bune pentru o premiera. Preturi...inca nu le-am vazut nicaieri.

    Rotenberg - plictiseala timpului lung intre doua recolte s-a materializat in cont pe Facebook sau okazii.ro, din cate vad deocamdata fara succes. Nu stiu cine se ocupa de ele, dar sigur n-ar fi luat bac-ul la limba romana in 2011. Roze-ul este peste medie, un vin corect, mai putin aromat, vandut tot. Rosiile sunt baza, telespectatorii lasa in general review-uri pozitive despre ele.

    Stirbey - probabil liderul producatorilor de vin din zona Dragasani, nu atat al formei juridice a acesteia, cat prin prisma varietatii mari a produselor, prin calitatea exceptionala. Vinuri de pe la 25 de lei in sus, din ce am gustat pana acum isi cam fac banii.

Mercurial

 

    Am ales cateva vinuri si am plecat sa le caut in hypermarket, rezultatele le vedeti mai sus. Cum le-am ales? Pai intai am fost in Cora! Pentru pretentiosii la a doua cifra dupa virgula, se remarca un pret usor mai ridicat la Real, parca si un pic la Cora. Ca gama de vinuri straine - ma refer la marime, nu neaparat la calitate - Real-ul sta cel mai bine, insa in acest caz am vazut cateva "piese" descoperite si in alte locatii care erau mult prea scumpe. Nici Cora sau Carrefour-ul nu stau rau la vinuri straineze, aici preturile fiind mai bune.

    Daca e sa vorbim de cele romanesti se schimba treaba: dai cu tunul sa gasesti un vin peste medie prin Real (eh..parca daca insisti vreun sfert de ora s-ar gasi cate ceva) si nici Auchan-ul nu exceleaza din punctul asta de vedere. Celelalte doua stau mai bine.

    Bagand in ecuatie, cu aceeasi pondere, pretul, marimea de gama RO si marimea de gama de import descoperim doi castigatori, Cora si Carrefour, despartite de o diferenta infima. Auchan-ul este lanterna rosie, dar si pe-aici am avut surprize placute de cateva ori. Parerea mea ramane insa: n-ai motive sa te duci in Real sa-ti iei vin. Poate fratele lor mai mare, Metro, sa fie mai prietenos, dar sistemul lor exclusivist nu ma atrage deloc.

    De imbunatatit: pe viitor ar fi de preferat o ecuatie mai complexa, in care sa intre mai multi parametri, si parca as introduce si Gimma, care desi e mai rar intalnit, iar preturile sunt foarte usor peste hypermarket-uri, contine in rafturile sale multi producatori (mi-a venit in minte Basilescu) si sortimente pe care nu le intalnesti la fiecare pas.