Muscat Tata si Fiul 2015

    Muscat Ottonel Tata si Fiul 2014, demisec, DOC- CMD Cotesti, 13,3% alcool. Incep cu ultima senzatie, post-gustul infinit, asa cum ar trebui sa fie intr-un soi intens aromatic, precum Muscatul sau Tamaioasa. Progresele pe care acest producator le-a facut in doar 2-3 ani sunt extraordinare: a inteles comportamentul consumatorului, reusind sa ofere o eticheta peste medie ca aspect, iar vinurile sunt din ce in ce mai frumoase, mai toate sticlele lor poarta medalii. Daca ar fi sa mai ajustez ultimele acorduri as inlocui capisonul de plastic si as ataca mai activ Bucurestiul [l.e. - deja se intampla]. Vinul e bun, dar asta uneori nu e suficient. Prin cursurile de marketing sunt 4P, chiar 5, nu mai putini. 

    Nas specific, tamaios, complex, usor verde, ce continua cu un gust mai rotund, se simte restul de zahar foarte frumos "uitat" in demisec. Cum Alsacia are Gewurz, asa avem noi Muscat. N-ar trebui sa existe diferente (in primul rand de profitabilitate), daca am sti cum si unde sa pozitionam produsele locale. Daca as fi un cetatean din Strasbourg care a incercat de mic cam toate vinurile frantuzesti, as vrea sa vad lucruri noi, specifice unor locuri nu prea batute de civilizatie, inca ne-globalizate, care sa poarte amprenta neaosa. Si atunci as fi dispus sa dau, poate, 15EUR, in loc de 10 cat dadeam pe un Gewurz in mod regulat. Am impresia ca soiurile aromate sunt la inceputul unui interval de crestere abrupta la nivel international. Am uitat sa mentionez echilibrul si finetea acestui vin. 85/100 

Un Muscat Alsacian

    Muscatul e pe un trend negativ in Romania pentru ca nu s-a facut niciodata cu bagare de seama, cantitate mica la hectar, timing in culegere si vinificare, sol si alte multe amanunte care impreuna pot contribui la un vin bun, in acceptiunea moderna. Stim ca in general nu dezvolta o aciditate suficienta, insa nu cred ca asta mai e o mare problema a oenologilor din ziua de azi. Chestia asta de supermarket, la 20 de lei e un exemplu ca se poate simplu si cu efect. 

    Aromele sunt clasice, insa interfereaza cateva nuante care cresc senzatia placuta, chiar daca pot parea discrepante, etalate individual: ardei iute, flori de mar, gutuie. Dopul e de pluta, asa ca gustativ nu a pierdut din valoare, cum se intampla la penibilele plasticate, sta bine la aciditate vs arome, puncteaza superior la partea de savoare, la lungimea post gustului, subtilitatea aromatica. Nivelul alcoolic de doar 12% e tot o latura pozitiva, din fotoliul de unde privesc eu industria. Imi propun sa vad drumul vinului in Alsacia in viitorul nu prea indepartat. 85p

Domeniul Vladoi

    Domeniul Vladoi e un nume foarte proaspat in peisajul romanesc. I-am tot ocolit la GoodWine, insa pana la urma am dat nas in nas. Dupa doar cateva guri am facut comanda: cate o sticla din fiecare alb! Este una dintre putinele achizitii facute dupa 2 zile petrecute integral printre vreo 170 de vinuri. Au 9 hectare pe rod, sunt in zona Murfatlar, mai exact la Siminoc, se pare ca primesc ajutor de la un vinificator fost murfatlarian, care va iesi si el cu vinuri pe piata cat de  curand. M-a vrajit curatenia si tipicitatea soiurilor, nivelul alcoolic moderat, etichetele simpliste, dar atragatoare, mai ales prin cromatica si.. bineinteles am avut impulsul vanatorului de bunatati. Probabil si din motive paranoice, cum ca astia mici si cruzi inca n-au bani sau nu stiu de toate chimicalele moderne uzitate pe scara larga cu scopul de a minti clientul. Pretul nu l-am stiut decat la finalul celei de-a doua zi, cand m-am intors sa iau sticlele puse deoparte: 16 lei FR si MO si 25 de lei CH-ul baricat. 

    Feteasca Regala face parte din gama Ravak - iar producatorul sustine ca este realizata doar din acest tip de must, restul mergand deocamdata in vrac. Are 12,5 volume alcoolice, DOC Murfatlar. Nasul e relativ drojdios, intens mineral, cu urme de mere verzi ajunse la maturitate, dar si un subtil ton floral-exotic. Abia in gura da cartile pe fata, recunoscand ca este de fapt o Feteasca Regala bine structurata, echilibrata, fructata si simpatica. Finalul prezinta senzatia de asprime amaruie intalnita frecvent la FR. Luand in considerare performantele slabute ale albelor romanesti din 2012 (sa nu mai zic de rose-uri), Vladoiu se pozitioneaza cu acest vin in partea de sus a tabloului. 84pct. 

    Chardonnay-ul este baricat, lemnul pare a fi fost cel mult mediu ars, dand arome vanilate si de cacao pe langa cele florale ale soiului. Aciditatea e sus, inca necalibrata cu aspectul general onctuos si vanilat, se simte sulful, dar are stofa de vin in viitor. 83pct.

    Muscatul prezinta aromele specifice soiului, dar are si o nota verde alaturi de un iz mineral. Atacul are suficienta intensitate aromatica astfel incat sa ofere o continuitate armonioasa, compensand lipsa zaharului. Ajuta si onctuozitatea, aciditatea, structura buna. Din pacate in final apare un iz metalic-sulfuros care cam strica petrecerea, dar in post gust ramane Muscat. 12,5% alcool (cum naiba unii pot aici la vale si altora le iese 17% intre dealuri imi depaseste puterea de intelegere), DOC Murfatlar, 16 lei, 84pct. Cam putine Muscat-uri bune in ultimul timp. 

    Ma bucura aparitia cat mai multor producatori cu vin bun in piata asta anormala unde se bat si inving aceleasi 15 etichete. Dar mi-e greu sa cred ca vom prinde acele vremuri cand fiecare magazin de vinuri va avea in proportie de 80% altceva de oferit, la un pret bun, cum exista in tarile din vestul Europei. 

Raport de activitate - Domeniile Ostrov

    OSTROVIT S.A. a fost infiintata in anul 1991 ca urmare a planului de reorganizare a  fostelor IAS-uri, iar in 2001 a trecut in proprietatea omului de afaceri Horia Culcescu si a Oanei Belu, cei doi ocupandu-se in principal de fructe si legume din Oltenia pana in Dobrogea, ba chiar si in afara granitelor tarii. Investitiile, sustinute (si) de programe europene, au insemnat retehnologizarea completa a celor doua crame, sisteme de irigatii (picatura), reconversia a 1000 de hectare de vie. Da, Ostrov este unul din producatorii mari, cu aproape 1000 de hectare de vie cu struguri pentru vin si 300 cu struguri de masa,  ~500 ha fiind cu livezi si 200 ha cu legume.

    Descoperirile arheologice demonstreaza ca aici se facea vin inca dinaintea venirii romanilor, chiar si astazi peisajul inspira un corn al abundentei langa curbura pe care o face Dunarea langa insula Ostrov si pana in inima Dobrogei. Primii 30 de kilometri ai unghiului de pamant romanesc dintre granita terestra cu Bulgaria si Dunare nu seamana cu nimic din ce putem vedea in oricare alt loc din tara. M-am simtit intr-o lume in care timpul sta pe loc de multi ani, oamenii convietuiesc asa cum au facut-o dintotdeauna, neavand grijile si viteza urbana, panorama nu se compara cu aspectul saracacios al sudului tele-oltean sau est-moldovean. Din granita terestra pazita cu dintii au ramas niste tufisuri, iar daca-i ceri unui bulgar de la etajele superioare ale catorva blocuri din Silistra un foc, iti poate arunca bricheta direct in curtea cramei... Crama in cadrul si in jurul careia exista cu siguranta cele mai multe locuri de vizitat din Romania, incepand cu pestera Sfantului Andrei, Manastirea Dervent, Cetatea Durostorum (de unde vine numele Dristor!) multitudinea de vestigii, muzeul cramei, sau hrubele cu firidele in care aveau loc celebrele libatii in prezenta fecioarelor dace. Urmeaza finalizarea unui centru de afaceri romano-bulgar si mai ales punerea in circuitul turistic a mai multor pensiuni direct in mijlocul viei. Amplasarea bine gandita ofera privelisti minunate asupra fluviului mai ales la apus de soare, iar finisajele, alese si supravegheate indeaproape de Oana Belu, sunt o adevarata arta, o incantare. Am petrecut o dupa-amiaza pe gustul meu vizitand tot domeniul, cele doua crame, pensiunile in constructie (la primavara sunt gata), dezbatand subiecte de interes comun cu Horia Haznas, Daniel Zottu, Cezar Ioan, Vali Ceafalau, Razvan Stoenescu, Laurentiu Horodnic, Cristi Pitulice, Mihaela Prevenda, Oana Belu, Lucian Velciu si multi alti companioni placuti.

    M-a impresionat si mai tare ospitalitatea fara margini, aici incluzand discutiile despre vin. Sau mai degraba lipsa lor, pentru ca n-a fost UN OM, indiferent ca vorbim de proprietari, somelieri, oenologi ai cramei, care sa sustina prelegeri laudative. La lasarea serii s-au pus pe masa toate vinurile din gama Reserve si.. cam atat despre dansele, cu exceptia raspunsurilor la intrebari. A ramas la latitudinea noastra, a bloggerilor, a prietenilor de la vinul.ro si a altor invitati sa facem aprecieri. Parerile mele:

- Chardonnay Reserve 2010: s-a reusit acea trecere rara intre onctuozitate/caracterul floral si baricul vanilat. Cel mai bun. Acelasi punctaj in blind, la Cupa Chardonnay: 85 de puncte.
- Sauvignon Blanc Reserve 2010: gustand intai un 2013 dupa ce-si terminase fermentatia, acest 2010 mi s-a parut nu la aceeasi complexitate a aromelor, nasul mergand spre ierbos, amarui - o caracteristica universala a albelor din acest micro-climat. Aciditatea ridicata nu poate sta sub acelasi acoperis cu lemnul si soiul. 82,5 pct.
- Muscat Ottonel Reserve 2011: echilibru bun intre intensitatea aromelor si caracterul fresh, verde, mineral. Despre post-gust.. vorbim de ani lumina. Foarte luptator, intens, vrea sa vorbesti cu el, sa-l descrii. 82.
- Rose-urile din Merlot si Cabernet au fost pe fuga, ca era gata berbecutul la protap, le-am vazut pe ambele la 83 de puncte, insa diferite; le voi redegusta.
- dintre cele doua vinuri rosii mi-a placut mai mult Merlot-ul (84 pct), dar nici CS-ul nu-i departe - 83. Ambele sunt 2010. Se mai cultiva Pinot Gris, Feteasca Regala, Pinot Noir, Syrah, Cramposie, Feteasca Alba, Riesling Italian. 

    La o asa schimbare, cel mai important este ca vinul de volum este curat, iar, ca efect secundar, din baza de selectie generoasa vor creste in timp niste varfuri, daca asta va face parte din strategie si se vor identifica atent resursele necesare.

    Ceea ce am vazut la Ostrov n-am mai vazut la nicio crama din Romania si n-am multe nespionate. Poti merge oriunde "in interes de serviciu" al vinului sa stai o noapte, sa degusti tot si sa pleci. La Ostrov poti sta zile bune in care vei avea ce face, indiferent de sezon: pescuit, dat cu sania pe povarnisurile dintre vii, vizitat istoria si oamenii locului, stat la o serata la pian cu muzicianul Lucian Velciu, infulecat berbecuți la proțap si paine la țest.... V-am zis ca au si vin? 
    Multumesc Oana, multumesc Mihaela!

Raport de activitate: Domeniile Boieru

    Am avut ocazia recent sa degust cam toate vinurile producatorului ardelean, promovate sub denumirea de Vinuri de Ciumbrud. Incepusem candva sa le iau la purecat, dar m-am oprit din cauza unei sticle care n-a fost in regula si ramasesem cu niste impresii gresite. Saptamanile trecute v-am povestit despre Cardinal, nava amiral a celor de la Domeniile Boieru, acum livrez restul:

    Traminer 2011, demisec: primele impresii despre acest vin sunt face-lift-ul etichetei fata de promotiile anterioare, nivelul alcoolic de 12,8% si dopul destul de inundat. Culoarea este verzui bine, de o limpiditate perfecta. Nasul vine cu binecuvantatele arome de lychee, trandafir, ananas crud si cremene, de o intensitate medie, nici frantuzeasca, nici vulgara, ci romaneasca. Atacul te face sa ridici admirativ o spranceana, pentru ca da semne de echilibru, restul de zahar sustine foarte bine aciditatea si aromele. Pe palat se plimba izuri de coaja de strugure bine copt, iar finalul este lung, normal. Am cautat sa-i gasesc nod in papura, dar papura fu dreapta de data asta, poate o usoara idee de asprime, dar asa e soiul. Un clasic transilvanean bine facut, pe fondul unui an calduros, binevenit in aceasta zona, in care strugurii se pare ca s-au copt foarte bine. Asa arata un Traminer la el acasa. 84.

    Dry Muscat 2011, sec: dupa analiza sumara a culorii, galben pal, nasul se prezinta prietenos, romanesc, cu note de fructe bine coapte, flori de salcam, un Muscat clasic. In gura merge in aceeasi directie, lasa o buna impresie cum ca strugurii s-au copt bine, aciditatea e la locul ei, iar post gustul e intens si lung, asemanator cu cel de mar verde. Simplu, gustos, bine facut, n-am obiectii. Variatiunile de temperatura n-au niciun efect. Structura si mineralitatea il scot binisor de sub bariera psihologica de 80 de puncte, eu il vad spre 83-84. 

    Pinot Noir 2011, sec: dupa cum se stie, in Romania rar s-au realizat PN-uri care macar sa semene cu originalul. Se aud vorbe ca unii le mai confunda cu Burgund-ul, ca le mai cupajeaza cu mai stiu eu ce, si asa mai departe. Cel facut de fapt de.. Halewood (din viile de pe Colina Piatra Alba), dar imbuteliat de Domeniile Boieru are 12,5% alcool, are culoarea potrivita - roz-violaceu, si nas care aduce cateva impresii burgunde, de grajd, pe langa cirese si mineralitate. In gura e foarte suculent, dar daca te uiti atent te trag niste tanini de obrajori, pe interior. Corp light, palat mediu, cu visine pleznind in prim plan, final lung si lucios, alunecos, schimbator. Pentru vinul casei, in restaurant la domiciliu dau nota 10. Poti sta la taclale toata noaptea, daca mai pui langa el o branzica nu prea veche, o pastrama de vita neafumata de la pseudo-sibieni sau niste bruschete potrivite. Ne-am simtit bine impreuna, ne-am mai ciondanit in legatura cu dopul metalic (eu i-am tinut partea), dar la sfarsit am ramas prieteni. De cautat in restaurantele bucurestene sau online. 27 de lei si 83-84 de puncte. Frumos nas, mai ales a doua zi. 

    Sauvignon cu Traminer, sec, 2011: culoare galben pal cu vagi reflexii verzui, nas fructat si calcaros, o tenta de crizantema. Structura de mar, final lung. 80.

    Feteasca Alba si Muscat, 2011: un asamblaj inedit pe care nu cred ca l-am mai intalnit, cu 13% alcool, DOC-CMD Aiud-Ciumbrud, demisec, eticheta secundara bilingva, RO-EN. Nasul are un registru aparte, floral de la Feteasca si tamaios de la Muscat, acesta din urma nefiind insa intens. La temperatura potrivita restul de zahar (nu prea mare banuiesc) nu sare in ochi, vinul nu mai poseda acea mineralitate si structura intalnita la fratii sai albi, fiind curgator, doar finalul aminteste de terroir-ul ardelenesc si/sau de mana oenologului Florin Danoaie. Are o doza de "vin popular", dar in acelasi timp e curat, simplu, fara iz-uri de drojdii "selectionate" si alte minuni. Partea placuta e data de contrastul, sau mai bine zis complementaritatea Muscatului cu amaruiul final. Foarte interesant. Si mai au o caracteristica importanta vinurile astea de Ciumbrud: efect a doua zi=0. 82-83 de puncte. 

    Pinot Noir Rose 2011, sec: un roz care din punct de vedere coloristic imbina somonul cu foaia de ceapa si portocaliul dulcilor, intr-o nuanta cu "vino-n'coa" deosebita, si asortata la culoarea etichetei. Nas de intensitate moderata, in niciun caz catre clasicele zmeurica/fraguta/capsunica, destul de sobru, frantuzist, lucru confirmat si de gustul auster. Alcoolul nu contribuie la corpul bun, fiind in valoare de doar 12.4%, palatul aduce aminte de fructe rosii acrisoare, foarte putin aromate, necoapte bine. Impresie generala buna, fara scapari mari, dar cam acrisor. Amplitudine decenta, post suficient, nimic de zis. 83. E facut tot in colaborare cu Halewood. As bea dintr-asta la carciuma sau la intalniri cu prietenii o noapte intreaga! Long live the low alcohol in wine!

    Traminer, Pinot Gris si Sauvignon Blanc, Episcopal 2009, demidulce, 11% alcool: culoare galbuie  aurie, nici prea-prea nici foarte-foarte, mai deschisa si mai clara decat mierea de salcam, nas tamaios, cu note semi-mature, condimentate, dar si de fagure de miere, ceai de tei, ceai verde. Din punctul meu de vedere acesta este un nas de nota 10 pentru un vin dulce la aceasta varsta. Gustul nu pastreaza exact intensitatea, dar contine aceleasi nuante aromatice, are o aciditate foarte buna, aranjata corect intre particulele de zahar; da senzatia de vin apos-acrisor, in ciuda zaharului rezidual, ceea ce-l face destul de pretentios la asocierea cu deserturi, daca vrei sa scoti in evidenta vinul. In post gust apar note sulfuroase, ca si la Rieslingurile nemtesti. Merg pe 85 de puncte, iar daca vorbim de pret, e din alta categorie fata de Cardinal, care se apropie de 100 de lei, Episcopalul e vreo 30 si merita fiecare leu. 

    Si au mai fost vreo 3 vinuri, dar mi-a papat pisica temele pentru acasa.

Cramele Recas in cifre, oameni si vinuri

- Locul 5 in topul romanesc, dupa cifra de afaceri, fiind precedat, in ordine, de Vincon, Murfatlar, Jidvei si Cotnari;

- exploateaza 850 de hectare langa localitatea Recas si inca 20 la Minis, de unde asteptarile sunt mari, aici fiind plantate soiurile Cabernet si Feteasca Neagra;

- au fost facute investitii de 42 mil EUR;

- capacitate de productie: 12 mil sticle/an;

- export: 2 mil sticle in 2011, 3 mil in 2012, 12 etichete diferite;

- toate viile au maximum 10 ani, din care 30% < 4 ani;

- Solo Quinta 2011: 40.000 de sticle, la fel si Cuvee Uberland; ultimul e preferatul lui Christy Canterbury MW, din ce a gustat pe la noi, si le-a cam incercat pe cele care conteaza;

- 2 ani este timpul minim de la recolta, in care se vor lansa vinurile La Putere;

- 28 este numarul de vinuri pe care le-am gustat. 

    In afara de cifre, cu ocazia excursiei de o zi efectuate la Recas la inceputul saptamanii trecute, am descoperit oameni. Nu vanzatori de iluzii, ci oameni, atenti atat la miscarile pietei cat si la calitatea vinului. De exemplu, se lucreaza cu nu mai putin de 35 de clone diferite de Cabernet in scopul obtinerii unor rezultate cat mai bune in acest areal viticol. S-a vorbit deschis si in sens pozitiv despre majoritatea producatorilor cunoscuti, au fost prezentate detalii tehnice despre diferente de vinificare intre vinul cu screw-cap si cel cu dop de pluta, precum si ca in laborator se studiaza si comportamentul vinului in conditiile de distributie romanesti. S-a discutat despre concursuri si relativitatea lor in functie de an, calitate si numarul de participanti, s-a dezvaluit identitatea probelor trimise la Premiile de Excelenta vinul.ro. Rezultatele sunt asteptate chiar azi.

    In materie de vinuri, am trecut prin toata gama Castel Huniade, unele deja 2012, gama care a adus un boost in vanzari, consumatorul fiind, se pare, plictisit de Castle Rock si V Drinks. Rieslingul este 80% Italian si 20% de Rin. In gama sunt vinuri seci si demiseci. A urmat Cocosul dintre vii cu un spectaculos de aromat rose din tanarul soi Acalon si Cabernet, dar si un  Chardonnay care imi place de mai multi ani.
    Repriza a doua a inceput cu un exceptional Chablis Louis Latour Premier Cru, apoi s-a trecut prin multi-medaliata gama Sole, rosiile La Putere - proaspete si carnoase, Pinot Noir 20 barrels de la Cono Sur, Cabernet Mondavi, Cuvee Uberland 2009 - inca tanar in opinia mea, finalul fiind maiestuos, cu Amarone Campolongo de la Masi si un Traminer dulce 2000.

    Planuri de viitor: lansarea unei noi game de vinuri rosii, pozitionate intre La Putere si Uberland, din care vor face parte o Feteasca Neagra 2011 - deosebita!, un asamblaj din mai multe Caberneturi, facut de Planeta si alte surprize... spumante. Orizontul de timp in care le vom vedea pe piata este de cel putin 6 luni, calitatea este sus, au nevoie si de invechire la sticla. Dupa succesul la export, mai ales in Marea Britanie si Ungaria, se pun la punct detaliile unei colaborari cu duty-free-urile Heinemann. Se va incerca un parteneriat mai strans cu magazinele branduite Cramele Recas, deocamdata compania avand doar 3 locatii  proprii de desfacere.

    Cramele Recas este unul dintre foarte putinii producatori romani care au capacitatea de a produce atat vinuri cu preturi accesibile, adevarate modele de raport calitate/pret, dar si vinuri de top, castigatoare de zeci, poate sute de medalii la concursurile internationale, fiind perfect pliat pe cerintele si bugetul oricarui tip de client. Consumatorul Berbecutio se declara incantat si multumeste pentru momentele placute petrecute la crama.

Raport de activitate: Avincis (pe scurt)

    Avincis este un producator nou pe piata de vinuri romanesti, abia anul trecut au aparut primele sticle in comert. Este cunoscut in primul rand prin arhitectura futurista a cramei dar si prin notorietatea proprietarilor, familia Valeriu Stoica. Totul este nou, inoxurile sclipesc, vinificator francez, recoltarea se face in ladite de 18 kg, viile au pana la 30 de ani vechime. In fisele vinurilor se specifica si ca "s-au indepartat ciorchinii inainte de o verificare manuala" sau ca presarea are loc la presiune joasa, dar aici dati-mi voie sa am rezerve. Sa vedem ce vinuri din 2011 am intalnit in 2012, de jos in sus:

    1. Muscat Ottonel: E primul Muscat intalnit de mine care nu miroase absolut deloc a Muscat, mai degraba a calcar ud, drojdii, iarba, ciorchini si alte verzituri, aciditatea este absenta, lichidul fiind uleios, gust de lamaie, cu un post groaznic de amar, acoperit din cand in cand doar de note sulfuroase. Vinuri proaste am gasit de multe ori, insa majoritatea au venit de la producatori fara pretentii si mai ales fara preturi exorbitante. Singurul lucru care pare placut e de fapt restul de zahar care il incadreaza in categoria demisec. L-am luat direct de la crama contra sumei de 43 (patruzecisitrei) de lei!! Pe la 15 grade (nu 8 cat e recomandarea de servire) apar si note de trandafiri, insa devine gretos atat de cald. 70 de puncte. Cu toata parerea de rau dupa suma cheltuita, l-am aruncat 3 sferturi.

    2. Cam atat mi-am notat in telefon cu vreo trei saptamani in urma cand am baut Sauvignon Blanc: atipic si amarui in nas, amar si drojdios in gat, aciditate mare imbinata rau cu alcoolul neintegrat. 74 de puncte si 40 de lei.

    3. Cramposie Selectionata: l-am bagat intentionat intr-un flight, sa vad si parerea altora, pentru ca a mea era negativa. Am avut surpriza ca ceilalti 6 participanti sa-l gaseasca si mai slab decat cele 76 de puncte acordate de mine initial, media lor fiind de 74. A fost vazut ca un vin nu numai simplu, dar total dezechilibrat, alcoolul stand de cealalta parte a mesei fata de corp. 37 de lei.

    4. Un alt browsing in telefon aduce cateva epitete rose-ului facut din Cabernet si Merlot din vii cu varsta de maximum 4 ani: Danonino cu cirese albe, puturos, mucegait, gust un pic mai bun. 74 de puncte si 40 de lei. Penultimul loc, dupa Nachbil, intr-un line-up blind cu 13 alte vinuri roz.

    5. Feteasca Regala + Pinot Gris: l-am vazut la un nivel de cel putin 86 pct la un targ de specialitate, insa in niste blind-uri a fost depunctat pana spre 83 din cauza baricului prea evident in simturi. N-am note de degustare, face peste 50 de lei in magazine. E un vin cu adevarat bun, obtinut in urma unui cupaj inedit: Pinot Gris din 2010 cu Feteasca Regala din 2011. Pe la 30-35 de lei l-as mai incerca.

    Media punctelor: 76.5. Media preturilor: 42 de lei. Trebuie umblat la una dintre variabile.

    Daca aveti curiozitatea sa incercati si celelate 2-3 vinuri care mai sunt in portofoliu, va urez succes. Eu ma retrag cativa ani din acest subiect. Doar luati-l in calcul cand mai aduc vorba de piata noastra cea cu fundul in sus, cu preturi mari si vinuri slabe.

Erata

    In cateva din posturile anterioare am avut de-a face cu vinuri pe care ulterior le-am gasit intr-o forma mai buna, asa ca fac rectificarile de rigoare, respectand principiul "conteaza cand a fost mai bun". Nu cred ca are sens sa vorbesc si despre vinuri straine, cele romanesti fiind mai la indemana publicului, nu vreau sa ramana in istorie o parere falsa despre un producator sau o sticla. Cu toate astea nu voi modifica nimic din cele scrise anterior, pentru ca la vremea respectiva exact asa s-au prezentat. Trei exemple:

    1. Sauvignon Blanc "Castel Starmina" 2011, facut de Vinarte, cu un review mediocru aici, in care, desi ii acordam 82 de puncte, eram mai mult cu gandul la degustarea de la GoodWine. Culoare si miros foarte verde, la al doilea adaugandu-se flori si citrice coapte - pomelo - aromate. Gust intens, pepene galben, lamaie, grepfruit galben, etc. O picatura de pi de chat in miros. Un vin simplu, elegant, foarte bun pentru every-day drinking, pretul fiind 13 lei. 83++. De ce nu mai mult? Intensitatea aromelor este la un nivel mare, foarte bine corelata cu pretul si clientul vizat, se simt niste "drojdii fine". Aceeasi buna parere si despre Rieslingul Italian 2011: DOC-CMD Mehedinti, 12,5% alc, culoare galben pal, miros fresh, gust crocant-acrisor de intensitate medie, se vede anul bun care a adus struguri bine copti pentru ca nu sunt sesizabile dezechilibre sau note amarui, iar nivelul alcoolic e ideal pentru mijlocul verii. Usor, liniar, aciditate buna, mi-a placut si-l voi mai alege si cu alte ocazii, chiar daca soiul nu e cel mai bun prieten al meu. 

    2. Muscat Ottonel "Amprenta" Crama Atelier 2011, incercat la lansarea vinurilor diviziei premium de la Murfatlar: echilibrat si placut, dar pus in umbra de desertul extrem de dulce si vanilat asezonat cu prilejul lansarii la Cantine de Nicolai - Ile flottante sur Crème Anglaise (mai pe romaneste, lapte de pasare). In afara de echilibru, se remarca prin post-gustul infinit de lung, usoara aroma de vanilie si fidela asemanare cu gustul strugurelui. DOC-CIB, 11% alc, 50 g de zahar, 5,2 aciditate - buna pentru un Muscat. Parca si mai bun dupa 2 zile de la deschidere, tinut in frigider. 86 de puncte fata de cele doar 81 acordate la momentul respectiv. L-am gustat in paralel cu un austriac despre care mi-am notat asa: fata de Amprenta nu are prospetime, insa vine cu un nas fantastic de miere si soc, cu un fruct verde in spate. In gust se remarca in primul rand corpolenta, intepata de aciditatea foarte buna. Am deslusit crema de zahar ars, miere si o piersica necoapta, acrisoara si amaruie intr-o armonie data de titlul semi-nobiliar: Auslese. N-are placerea postului celui dintai, desi cu lungimea nu mi-e frica, ba e chiar hilar prin notele oxidative care canta fals la sfarsit. Daca vreti, o Sandra Izbasa careia i s-au inmuiat genunchii la ultima diagonala, iar din sansele mari la medalie (peste 88 de pct)  ramane la bronz: 86. Cineva imi povestea despre dansul ca impreuna cu un chec de casa a fost divin! Pret Amprenta la crama: 25 de lei; pret austriac (375 ml, cu reducere): 45 de lei. Ramanem in Romania! Tortul a fost cadou - ce ciudati sa mi-l aduca in forma de sticla de vin, la ce s-or fi gandit?

    3. Cabernet Sauvignon "Byzantium" 2005, Cramele Halewood: aici e cu cantec. In urma review-ului negativ inaintat audientei de catre mine aici, reprezentanti ai producatorului s-au sesizat si au trimis spre redegustare alte doua mostre: mirosul si culoarea prezinta semne de batranete, alcoolul iese in afara la primul grad peste o temperatura relativ mica pentru servire. Fata de Bolovanu pare a fi Pinot Noir la culoare, notele nazale sunt spre zona de carne cruda si cirese, gustul inca sta bine in picioare, astringent, fara a avea o structura notabila, nu sunt dubii nici cu ochii inchisi ca n-ar fi un Cabernet autentic, iar postul este peste medie ca lungime, aducand note de cafea. A doua zi nuantele olfactive mai putin interesante dispar - fructul fiind la putere - si in gust se simte o imbunatatire notabila. Taninurile sunt placute, mai mult jucause decat artagoase. Credeam ca am prins o sticla "asa si asa", dar cu putina rabdare nu e un vin rau deloc. Se pare ca totusi Halewood n-a vrut sa ne pacaleasca cu niste retururi coapte din Marea Britanie. Nu e ceva maret, nu impresioneaza in ciuda notelor de "vechi", n-as mai da atatia bani pe dansul, dar e ok. In jur de 80-82 de puncte.

    Din pacate ce mi s-a intamplat cu CS-ul 2005 mi s-a intamplat si cu Rosso di Valchia 2002, luat din magazinul detinut, dupa cate stiu eu, de Rifco Trading in EuroMall Pitesti. Un vin de nebaut, ma abtin de la comparatii gen Rebu, insa tin sa mentionez altceva: CS-ul despre care ziceam mai sus costa aici 28 de lei, fata de 40 cat e in magazinele Halewood..si nu mai inteleg nimic, pentru ca, de exemplu, vinurile Segarcea aveau in mall-ul pitestean adaosuri "babane", sa nu zic aberante. Mai povestim despre temperaturi de pastrare? N-are sens.

    Mi-a placut atitudinea Cramelor Halewood, care au contestat impresiile mele prin cea mai buna metoda posibila, oferind posibilitatea de a reincerca vinului, dar nu voi fi niciodata sigur de unde si cum... Daca in doua cazuri separate fiecare vin a fost praf, niste prieteni cu care am impartit aceleasi pareri sustin ca n-ar fi corect sa luam in calcul rezumatul de mai sus, pentru ca prea des intalnim in Romania "butoiul de medalii si butoiul de fraieri". Hai sa mergem totusi pe prezumtia de nevinovatie, pentru ca mai am un Rosso di Valachia 2007 in stoc pe care vreau sa-l desfac zilele astea. Daca e praf al treilea din 3 posibile, n-am ce sa mai iau in calcul, insa daca e bun, inseamna ca n-a fost nicio rea intentie la mijloc. Stay tuned!

O nu foarte scurta vizita la Jidvei

    Am sacrificat doua zile de concediu pentru unica ocazie de a vizita cramele, castelul si domeniile celui mai mare proprietar individual de suprafata cu vie din Romania si nu mi-a parut deloc rau. Aici modernizarea a inceput de vreo 7 ani sau mai bine, fiind deja replantate peste 80% din cele 2300 de ha din zona, la care se mai adauga 150 in Dobrogea. Tehnologia e de ultima ora si are ca scop eficientizarea productiei imense, prin imbunatatirea timpilor si costurilor de ingrijire a viei, de cules si procesare. De la 2000 de oameni si 600 de hectare cu 10-15 ani in urma, s-a ajuns la un raport aproape pe dos, totul fiind mecanizat, automatizat si nu foarte usor de tinut in frau, dar experienta de decade a factorilor de decizie angrenati in proces da rezultate bune.

    Cel mai mult m-a impresionat starea viilor, care nu este cu nimic mai prejos decat in crame-boutique sau care au reusit sa dea vinuri de top. Sigur, e imposibil sa culegi manual sau sa aduci toti strugurii in cateva ore in crama, dar punctul de plecare - via impecabila - este baza ridicarii stachetei de calitate pentru toate vinurile Jidvei, baza pe care deja apar varfuri, cu ajutorul lui Mark Dworkin, al vremii si al tehnologiei care inseamna in primul rand igiena. Nici macar celor care lucreaza aici de-o viata nu le vine sa creada cum arata acum sectia de imbuteliere spumante de la Balcaciu sau crama din Jidvei.

    Alt lucru de apreciat este aplecarea conducerii spre modul de trai al oamenilor, nu numai prin investitiile de 60 mil EUR facute, Jidvei fiind principalul motor economic al zonei, ci mai ales prin participarea intr-un fel sau altul la evenimentele vesele sau triste din viata lor, asta in afara de painea oferita zi de zi - la propriu.

    

    Am vazut linii de imbuteliere care ajung la ametitoarea viteza de 2 sticle/secunda, am vazut zeci, sute de mii de sticle la pastrare in subsolul cramelor, si asta fara sa mai vizitez si crama-tezaur, care este inchisa in perioadele de vara cu temperaturi inalte, dar si din motivul pastrarii micro-florei si faunei naturale interioare, cu mucegaiuri si paienjenis nobil. Am vazut chiar baricuri (majoritatea productie proprie!), si nu putine la numar, pentru ca printre cele 15 soiuri cultivate de Jidvei exista Pinot Noir, Cabernet Sauvignon sau Syrah.

    Teiul lui Eminescu si Campia Libertatii au fost alte obiective atinse dupa vizita la crama producatorului din Blaj, dupa care au urmat viitorul sediu de birouri imprejmuit de un gard pentru care designer-ul merita toata aprecierea - coarde de vita stilizate, cu brauri de lemn ce amintesc de baricuri. Am invatat cum se face automat altoirea in forma simbolului Ω pentru cele 3 milioane de fire de la scoala de vie, iar dupa oprirea la crama ultra-moderna din Jidvei, cu tancuri de pana la 100.000 de litri, am poposit din nou la castelul din Cetatea de Balta unde a urmat ce era mai important, degustarea a peste 20 de feluri de vin, oferita si intretinuta cordial de oenologul si directorul complexului de vinificatie, Ioan Buia. Iata vinurile:

    In afara de cele de mai sus, am mai gustat un cupaj rosu facut experimental de dl. Buia in 2008, baricat 3 luni, de o simplitate si corectitudine din ce in ce mai rar intalnita pe piata, insa seria de 7000 de sticle este aici mult prea mica pentru a fi fost lansata in comert. De asemenea, cele trei spumante Romantine, brut, extra-brut si rose sunt poate cele mai bune romanesti, in gama lor de pret.

    Multumiri pentru rabdare, amabilitate, gazduire si explicatii domnilor Dan Moldovan, Marin Cucura, Cristi Puscas, Dan Corbean, Mark Dworkin si Ioan Buia, doamnelor Mariana Marginean si Alina Musat. Multumiri pentru compania placuta Paharnicului, Lucrurilor Bune, Vinurilor Povestite, Vinului si Pasiunii, m-am simtit excelent alaturi de toti.

din vin vrac iese direct paletul cu imbuteliate

Castelul Bethlen-Haller, Cetatea de Balta - very nice accomodation

vie cat vezi cu ochii

The wine patrol

da' si cand s-o trezi din somn Rieslingul de Rin..

Copii ingrijiti: picurator, taiere varfuri si altoire automatizate, folie.

viitorul ierbar in sticla cu toate frunzele soiurilor cultivate; aici FN.

asortate la culoare: spumantul rose doarme langa vinars

tatal lor

rosioare la pastrare

O scurta vizita la Recas

    Dupa un tur-retur aproape complet Bucuresti - Viena nu prea-ti mai arde de opriri pe drum, insa mi-am calcat pe inima si am intrat pret de vreo 20-30 de minute la Cramele Recas. Am vazut intai cele doua magazine "de la drum" si zecile de bannere din micul orasel, asa ca decizia de a intra in vie a fost alimentata suficient.

    Tot timpul am apreciat acest producator, in primul rand datorita gamei extinse de vinuri si preturi. Stiu ca nu e la indemana oricui/oricand un Cuvee Uberland sau Solo Quinta, insa niciodata nu s-au facut de ras nici cu seriile de super-market. Sa ne aducem aminte doar de Sauvignonul "V" 2010 care a primit 86 de puncte de la Wine Advocate anul trecut (85 de la mine pentru care am fost mustrat ca-s prea darnic), rosiile La Putere, sau albele Sole. Aici gasim si SchwabenWein la 10 lei - un vin curat si placut pentru everyday drinking - dar si Solo Quinta, care lua in 2010 premiul cel mare dintre multe mii de albe seci la Vinalies de Paris si confirma calitatea printr-un argint la acelasi concurs in 2012 pentru noua Quinta cu Syrah in loc de Feteasca Neagra si mai mult Chardonnay - promotia 2011. Lasand la o parte varfurile, ramane de baza strategia bine pliata pe piata romaneasca: nu-ti va parea rau de banii dati, indiferent cat te tine buzunarul, insa e importanta o oarecare experienta in domeniu, pentru ca, plagiindu-l pe Alin, poate inca nu esti pregatit pentru un vin mare.

    Vizita mea aici a fost absolut icognito, un fel de inspectie de la comitetul bloggerilor, iar ceea ce am gasit mi-a placut. Cel mai mult? Libertatea de a te plimba in voie printre vii pe drumurile asfaltate, pe care n-am mai vazut-o inca nicaieri. Noile soiuri marcate prin pancarte descriptive care se pregatesc sa ne aduca in pahare licoarea mult dorita cresc alene sub soarele banatean, sustinute la piciorus de mici suporturi de polistiren (?): Riesling de Rin, Cadarca, Cabernet Franc, poate si altele. Replantari inca foarte tinere, de la care asteptarile mele personale sunt mari. Probabil unele deja au destinatia Castel Huniade sau BiB, n-ar fi rea o politica de comunicare mai activa, sinceritatea si deschiderea catre cei interesati de vinuri nu va fi niciodata un minus. Un alt lucru de apreciat este atitudinea celor din magazin, pregatiti sa-ti raspunda la intrebari si avand aproape tot stocul in cap. Stoc care ar putea fi imbunatatit pe alocuri, cu ani de productie mai recenti, in special pentru albe si rose-uri. Aspectul cramei pe dinafara, al terasei, pavajul, plantele si decoratiunile sunt impecabile, denota o investitie serioasa, sustinuta de vanzarile de pe cele aproape 1000 de ha de vie. Stiu ca raportandu-ma strict la suprafata, comparatia poate fi deplasata, insa tinand cont de preturile tuturor vinurilor altora, imi vin iar in minte niste buzunare fara fund din alte zone viticole.

    Raftul de accesorii din magazinul cramei e bogat in unelte specifice ritualului bahic, m-am bucurat sa gasesc un set de pahare Stoltze de vin rosu mai ieftin decat in Metro, basca branduit Cramele Recas. Mi-ar fi placut ca si preturile vinurilor sa fie, dupa cum spuneam si in alte cazuri, mai mici cu un 15% decat cele uzuale din comert, dar se pare ca proximitatea celui mai mare oras banatean are efectele ei. Sunt sigur ca intr-un cadru organizat as fi descoperit mult mai multe lucruri fascinante, data viitoare o sa fac planuri din timp.
    In incheiere, as spune cateva vorbe despre un vin de la celalalt capat al plajei de preturi fata de domnisorul din figura alaturata (pe care-l mai crut o perioada), si anume Cabernetul Castel Huniade 2011, DOC-CT, 14,5% alc: il banuiesc a fi din viile cele mai noi, care abia incep sa ofere rodul, iar daca o fi asa, stofa e de cea mai buna calitate: miros de fructe de padure dar si vegetal, cu accente de mirodenii piperate. Apos/subtirel in gust, insa foarte baubil, pe jumatate tipic, poate si mai mult daca in timp ar disparea legumele. Savuros, cu senzatii ducege, cere repede urmatorul pahar, doar de-aia e recunoscut ca soi primordial. Usoara lipsa de consistenta se vede si in bordurile translucide, chiar daca in mijloc albastrul de Cabernet e excelent. Taninuri nu foarte artagoase pe gingii, insa moderat astringente/acrisoare in amontele limbii. Nu cred sa existe pe piata ceva mai atragator contra sumei de 12-14 lei. 80-81 pct si premiul recommended by Berbecutio pentru saptamana aceasta!

Imperiul contraataca

    Imi place sa cred ca nu numai piata, prin presiune sau tentatia unor adaosuri mai mari, a contribuit la hotararea liderului de piata de a ataca segmentele superioare de calitate, ci si sutele de ironii aruncate constant in spatiul www. Destul de ciudat timingul, acelasi cu al celui de-al doilea mare producator, nu numai ca an, ba chiar ca zi de lansare, adica joi 14 iunie. Campania de constientizare a publicului a inceput cu un an in urma, prin rebranding, aducerea lui Razvan Macici de la Nederburg, concentrarea pe retelele de socializare, crearea conceptului M1 Crama Atelier. In cadrul spectaculosului eveniment desfasurat la Cantine de Nicolai sub bagheta dlui. Dan Bundur, s-a anuntat lansarea pe piata a 5 vinuri noi, dar a aparut spre final si un al saselea, o superba surpriza din partea producatorului dobrogean, toate albe sau roze, pentru ca rosiile vor aparea abia in toamna anului viitor, asa cum cred ca le si sta bine.

    Primul vin, etichetat Sable Noble Vinul de Nisip, este un cupaj de Chardonnay, Sauvignon si Pinot Gris in proportii egale, pe langa care si-a facut loc si 10% Riesling Italian. Are miros citric tropical dar totodata mineral, cu tente de pepene galben, ananas si flori albe, este corpolent, bine structurat pentru un alb. Intensitatea aromatica este ridicata, atat in miros cat si in gust, dar aciditatea sprintara sustine acest concert. Se poate gasi in comert incepand de saptamana viitoare (nota 10 pentru reusita sincronizarii), costa in jur de 30 de lei. Daca aveti drum spre mare si intrati la crama, puteti economisi 5 lei. Ca nivel calitativ il vad de la 83 pct in sus. Sunt sigur ca ma voi intalni cu el in curand si voi da verdictul final, are unele nuante comune cu predecesorul 3 Hectare Sable Noble, pe care l-am gustat entuziasmat a doua zi. Scoica fosilizata de pe eticheta trece din planul secundar in cel principal, definitivand procesul de rebranding. Frumos, profesionist.

    Al doilea vin alb face parte din gama Arezan, care va contine numai soiuri romanesti, Murfatlar investind intr-o biblioteca vie formata din acestea, care se va imbogati treptat si va avea o valoare inestimabila in timp. Tot aici e de remarcat ca butoaiele de stejar provin exclusiv din tara noastra, iar oenologul Razvan Macici le considera atat de valoroase incat le importa si in Africa de Sud. Ce vin a fost? Surpriza mare pentru toata lumea: o Cramposie cu miros usor exotic, floral, gust fin si echilibrat, aciditate foarte mare, acrisor-amarui, fresh si simplu, apos si racoritor deopotriva. Aduce aminte de plaja prin tonurile sarate, cu peste si scoici. De la 82 pct in sus si in jur de 35 de lei. Arezanul este un vechi obicei dacic in cadrul caruia stramosii aruncau joarde de vie in foc cu ocazia Anului Nou, in speranta unei recolte bogate. 

    Sable Noble rose, din Cabernet cu 15% Merlot: ciresat si zmeurat, aciditate si arome domoale. 80 pct.

    Leat 6500 The Origin rose: Cabernet cu Feteasca, 60-40. Miros ponderat, armonios, in zona de fructe rosii de padure si cirese, cu o eleganta si suplete aparte aduse de Feteasca Neagra. Aciditate foarte buna, poate un usor iz de sulf in post gust, dar un vin foarte bun, i-am acordat 84 de puncte, care pentru un rose inseamna foarte mult. E ceva mai scump decat cele de mai sus, probabil in jur de 50 de lei in magazinele online.

    Surpriza serii a fost un al treilea rose, facut doar din Pinot Noir si tinut cateva luni la baricuri. Se numeste Fatum, s-a imbuteliat doar Magnum intr-o serie foarte limitata de doar 900 de sticle si nu se va prea gasi in comert, insa pretul informativ este de 150 de lei sticla. Nas bine definit de Pinot cu fibra de lemn, un praf minuscul de vanilie. Daca esti legat la ochi poti paria ca e un vin rosu, caracterizat prin fructe negre, insa gustul light tradeaza adevarul placut. Nu stiu cum sa-l descriu altfel incat sa ma credeti ca-i printre cele mai bune rose-uri incercate de mine vreodata. De la 86 pct in sus.

    Desertul miraculos - plamadit la fel ca si celelalte bunatati sub indrumarea lui Nicolai, la recomandarile lui Cristian Baschir: somon tartar, terina cu foaie gras, gorgonzola cu cherry uscate, mamaliga cu smantana si sofran, calcan la cuptor, ravioli cu piept de rata - a fost insotit de un nou membru al familiei, denumit Amprenta: Muscat Ottonel dulce (60 gr zahar/litru), miros nu foarte colorat, putin ierbos, zaharul nu se simte deloc alaturi de frumusetea arhitecturala de mai jos(81 pct):

    La Murfatlar s-au produs mult asteptatele schimbari in bine, iar la potentialul pe care il are zona, la premisele de la care pleaca proprietarii celor mai mari suprafete din Romania sunt sigur ca vom vedea vinuri din ce in ce mai mari, vinuri cu care putem iesi fara sfiala in lume. Asta este calitatea pe care mi-o doream, s-a declansat contraatacul Imperiului Murfatlar in Romania prin nava amiral M1 Crama Atelier!