The Dubliner Irish Pub si Bistro Latina

    Zilele trecute am fost invitat la o reuniune bancara cu tema "sa bem si noi o bere". Nu am ca scop un review despre bere, dar pe scurt, daca ma refer la cea produsa in Romania, Heineken mi se pare de departe cea mai buna. Si berea nu reprezinta o aventura de o noapte, ci, spre deosebire de vin, dragostea a durat multi ani, studiile au fost intense. Doar ca intr-o seara de toamna, brusc, s-a evaporat. Si n-a mai revenit, chiar daca i-am mai facut unele avansuri. La sugestia sarbatoritului, am poposit la clasicul Irish Pub Dubliner, punct de lucru Nicolae Titulescu. Aici preturile sunt destul de piperate, tinute sus doar de strainii carora le e teama sa incerce localuri necunoscute, atrasi si de posturile sportive variate prezentate pe plasme de marimi mai mult decat generoase. De cand Centrul Vechi e "the big shit", am vazut multe falimente in alte zone non-centru, unele rasunatoare, insa aici, de bine de rau, treaba inca merge. Cealalta locatie a lor e in Piata Unirii, pe doua nivele. Ca si impresie generala cele doua surori par cam prafuite, WC-urile sunt ok, servirea e de 6-7 din 10. Sunt momente cand ti se usuca gura pana mai apare vreun ospatar pe terasa. Orice dorinta care nu poate fi indeplinita primeste ca scuza tampenia: "va dati seama ca nu sunt eu de vina". Clar ca nu, doar tu esti departamentul contabilitate, iar eu ti-am cerut sa speli pe jos, iar acest serviciu e externalizat. Insa nu e ea de vina ca n-are in meniu decat doua vinuri imbuteliate (macar ambele sunt Vinul Cavalerului, unul rosu, unul alb si nu vreun produs al mastodontilor), dar inca 6 pozitii cu vinul casei. Nu e ea de vina nici ca ditamai Dubliner n-are in dotare macar o frapiera (stiu..stiu ca sunt specializati pe bere, dar macar scoate vinul de tot, sa stiu sa nu mai intru niciodata), insa cand iti spune ca paharul de apa de fapt e de vin, incepi sa faci calcule: fetita in momentul asta serveste la vreo 8 mese. Media bacsisului ar fi in jur de 15 lei/masa. Rata de inlocuire a unei mese cu alti clienti e cam la 15 min. Deci in 10 ore ramane cu 600 de lei. La 20 de zile lucrate, luand in calcul si imparteala cu barmanul si alti colegi care au zone mai putin ocupate, tot ramane cu 6-7000 de lei pe luna. Dar cine e vinovatul pana la urma pentru servicii, unelte si meniu? El Patron. Si cum sa fac eu sa-l constrang pe acest om sa-mi ofere ceva mai bun (lucru pe care sunt sigur ca si-l doreste, dar nu stie cum sa faca)? Singura solutie e sa o ard pe ea la buzunar, civilizat si cu explicatiile de rigoare. Ii multumesc sarbatoritului pentru ca mi-a acceptat propunerea sa nu lase nimic peste, chiar daca nota a fost destul de consistenta si-l salut pe aceasta cale, urandu-i La Multi Ani - il astept cu berile de Hellas. In acelasi timp ma dezgusta cocalarismul impins la extrem, foarte des intalnit, din cauza caruia, oricat de proaste ar fi serviciile oferite, bacsisul ramanea gras. Originea acestor gesturi nejustificate o asociez cu imaginea unor lautari pe care curg bani din toate partile. Bani, dusmani, lovele, barosani. Daca nu arunc cu banii in nestire, ce fel de smecher mai sunt eu? Dar in realitate, n-au platit intretinerea la bloc de 6 luni. Stiti bancul ala cu fruntasii satului? Erau 2. Unul il intreaba pe celalalt: "Ioane, tu ai sida?" La care celalat are un dialog interior: "daca-i zic ca n-am, ce fel de fruntas al satului mai sunt eu? Daca-i zic ca am..asta-mi cere". Si rapunde: "Bai Gheorghe, am. Dar mai am putin pe fundul sacului". Un sfat prietenesc: tineti-va singuri contabilitatea daca ajungeti aici, s-ar putea sa aveti surprize cu privire la numarul de beri din nota de plata fata de cel real. Asa cum am mai spus, ma astept ca acest cocalarism hranit de "modelele" de la Acces Direct si posturile de sport sa aiba si o latura pozitiva in vanzarile de vin. Ca daca toti "smecherii" stau la carciuma cu un Matei sau Solo Quinta in fata, berea va fi pentru fraieri. Si de aici...va inchipuiti: copy/paste. Mi-ar placea sa vina niste vremuri in care atunci cand un ospatar se angajeaza undeva sa se si intereseze de lucrurile care-l pot ajuta in a oferi servicii mai bune. Iar aceasta schimbare, si viteza cu care se va produce e doar in mana clientilor. Iar singura interfata intrei ei si proprietarii de localuri este ospatarul.

    A doua zi mi-am revazut cativa colegi de facultate, unii plecati pe meleaguri din ce in ce mai indepartate, cu o Tamaioasa Romaneasca de Segarcea, sec, intr-un local de pe Selari, pe nume Bistro Latina, de o anvergura mult inferioara celei descrise mai sus. La nr. 3 e un baiat tanar care si-a facut scoala in Spania, stie despre vinuri, producatori si in ciuda cererii care-l obliga sa aiba in meniu tot felul de porcarii autohtone a strecurat si cateva piese mai "spalate". Frapiera, pahare corecte, atmosfera placuta, toaleta curata, atentie indreptata catre client, plata cu card, etc. Spatiul este mic, intim, pe doua nivele si o mica terasa care asteapta de la inceputul sezonului sa reinvie in fata, insa la ritmul de lucru oprescian n-are sanse sa mai fie deschisa pana la primavara. Preturile sunt decente, iar in cazul vinurilor - mult sub vecinii cu adaosuri halucinante. Imi propusesem sa incerc locatii noi, insa aici am mai fost o data si stiam ca o sa gasesc ceva de bun simt. Am avut un sentiment de empatie cand mi-a povestit despe cum intr-o zi de lucru la strada din fata muncitorii abia muta o gramada de nisip de pe un trotuar pe celalalt. Daca n-ar fi acest sistem politic dupa care lumea voteaza ca o turma de cornute, estimez sansele actualului primar la 5%. Chiar cu  mine drept contra-candidat :P. Dar pana la alegeri se mai pot intampla multe.

P.S. Ma bate gandul sa scriu prima parte si-n engleza, poate capat si eu un pahar de vin rece peste cativa ani la Dubliner. Desi varianta RIP...