More, Pinot cu bule

    Deocamdata in Romania nimeni nu reuseste sa se pozitioneze in zona de spumante high-end, calitativ vorbind, pentru ca la pret asa vor unii sa para. Se pare ca aceasta metoda, traditionala deja in RO, inca functioneaza intr-o oarecare masura, piata cumpara doar ideea de calitate neintelegand inca esenta. Iar cand faci un spumant bun nu e suficient sa-l marchetezi cu un pensionar la vanzari si vecinul de pe scara blocului la etichete.

Zilele trecute m-am luptat cu un Pinot Noir vinificat efervescent, metoda traditionala, vintage 2012, pe care am cheltuit vreo 80 de lei.

Lombardia, 12% alcool, 36 de luni pe drojdii, 3 biccheri Gambero rosso si 95 de puncte de la un vestit magazin online italian. Impresioneaza de la primul contact prin bulele fine, marunte, care ulterior se vor sparge in senzatii cremoase sub limba si pe cerul gurii. Pare mai auster decat un Brut clasic (sa nu mai vorbim de Prosecco), din cauza mini-taninurilor captate din Pinot, dar place asa, aspru, sobru, dar in acelasi timp elegant. Aciditatea face ciorchinii de papile sa lacrimeze cand si cand, asa ca fara un acompaniament culinar grasunel/unsuros nu dovedesti sticla singur, pe ascuns. 90 de puncte - calitate Champagne la un pret bun.

Crama La Salina

    Crama La Salina este un producator nou, care a lansat primele vinuri in 2015. A iesit in evidenta in prima faza prin etichetele care au o grafica si un concept visual bun, dar brandingul in sine ramane controversat, voci din piata sustinand ca salina nu e in niciun caz un loc traditional pentru vinul de calitate, iar Issa are conotatii talibane. Dar noi suntem elevati, nu bem etichete:

    Roseul 2014 e facut din Pinot Noir, are 13,6% alcool si IG Dealurile Transilvaniei si un pret de raft de ~30 de lei. Nasul este foarte auster, aproape inert olfactiv, ceea ce nu e deloc un lucru rau, dar pe o piata in care gusturile sunt in formare poate fi interpretat astfel. Culoare roz-Provence, foaie de ceapa, orange, alcool foarte bine integrat, gust care nu dezvolta nici el arome prea intense la prima vedere, insa cautand retronazal lucrurile sunt de o finete mai putin intalnita pe la noi. Avem fructe rosii de padure, mineralitate. E plin fara a-ti muta nasul cu vreo zmeurica banala. In acelasi timp nu duce lipsa de partea fresh, taioasa. De luat in seama la varful categoriei roz 2014. 85 de puncte. 

    Chardonnayul 2014 este cotat la 27 de lei "lista", alcool 12,9%, 20% a vazut baric romanesc nou, care influenteaza culoarea, ducand-o spre un galbui pal. Nas foarte apetisant, new world, echilibrat ca intensitate, ananas-banana-cremsnit-pere verzi-cantalup. Pe limba e onctuos, rotund, aciditate buna, usor amarui doar din cauza tineretii. 85-86 de puncte.

    Sauvignon Blanc 2014 mi-a atras atentia inca de acum cateva saptamani, acum am avut timp sa-l vad in detaliu: ardei gras in prim plan, un peu de pi de chat, garnisit cu note crocante-verzi. Are 12,8% alcool, un pret de lista de 33 de lei. E un vin foarte bun, chiar surpinzator de bun pentru prima infatisare, la fel ca si celelalte doua. 86p

    E imbucurator ca in Transilvania se nasc crame noi, greenfield, pentru ca in opinia mea acolo e viitorul, acolo e potentialul prea putin exploatat in ultimii zeci de ani, iar La Salina este un bun exemplu, pentru ca vinurile sunt incantatoare pentru prima infatisare. E imbucurator ca si preturile sunt deocamdata ponderate si le uram trai lung in lumea vinului de calitate. 

    

O privire spre noile vinuri Samburesti

   Despre Samburesti am avut ocazia rar sa spun cate ceva, poate dezamagit de prestatia vinurilor pe la targurile de profil, poate ignorant sau influentat prejudecati. La suprafata: brandingul mi se pare ciudat, pentru mine nu e clar care sunt gamele (le-am lamurit dupa ce am intrat pe site), se creaza confuzie intre ele si denumirea companiei. Logo-ul insa, alaturi de design - foarte frumos.

    Pinot Noir 2013 are 13,5% alcool, DOC-CMD, sec, imbuteliat la sfarsit de august 2014. Culoare tipica, usor mai intunecata decat un Bourgogne get-beget, avem si un nas simpatic, dulceag, usor vanilat, in directia fructelor rosii specifice soiului. Atacul ne spune despre un rest de zahar care in mai toate partile planetei e evitat din rasputeri, exista taninuri abia mijite pe buza interioara, aciditatea e buna, tipicitatea exista. Se pare ca fara restul de zahar ar fi fost in prima faza un vin aspru, de nevandut in Romania, dar interesant pentru pasionati dupa 3-4 ani. 81 de puncte - un progres real. Se vede ca exista potential, baza de plecare, mai ales cand ai la dispozitie 500ha intr-o zona deosebita. Sunt de parere ca vinurile de sus ar trebui slefuite pana la a capata o forma moderna, in pas cu moda tarilor cu traditie in primul rand in calitatea vinului. Brandurile de mijloc pot duce greul, adica pot satisface cererea si implicit gusturile pietei. 

    Feteasca Neagra 2013: a devenit o moda ca vinul sa aiba cojones, sa bata in 15%, lucru probabil placut targetului de client urmarit de gama Domeniile Samburesti. Atacul este dulceag, probabil si de la alcoolul puternic (fix 15), avem o parte olfactiva multi-strat, cu fructe negre deasupra, urmate de condimente si treburi mai inchise pe fundal, asemanatoare su Syrahul. Corp gras, rotund, plin, intrepatruns de o astringenta vie, cu bune reflexii pe palat. Spre sfarsit m-am simiti coplesit de alcoolul care devine pregnant, dupa ce aromele se risipesc prea repede. 77 de puncte. 

    Cabernet Sauvignon 2013: are 14,5% alcool, e sec, arome spre candy si un usor fizz - 75 de puncte. Am remarcat abia acum textele de pe etichetele secundare, foarte inspirate.

    Este evidenta tendinta spre modern, vinurile fiind seci, chiar daca la limita superioara a nivelului de zahar, iar personal astept sa vad mai mult in gama premium.

Pinot Noir Romania

    Cu 24 de ore inainte de concurs credeam ca o sa fie o simpla iesire amicala, un BYOB intre 3-4 prieteni in cadrul caruia sa vedem 5-6 Pinot Noir din mai multe colturi ale lumii. In urmatoarea zi insa, am reusit sa adun suficiente exemplare romanesti, incat sa facem o evaluare pertinenta a pietei locale, asa ca am marit semnificativ si numarul de participanti - am fost vreo 10 -  am lasat acasa Jadot-uri si Alto Adige.

    Din experienta degustarilor-concurs de pana acum, numarul optim de vinuri pana la care rezista rabdarea si mai ales papilele ar fi in jur de 12. Imi place sa cred ca am avut un numar suficient de exemplare, incat sa tragem niste concluzii. Prejudecata cu care am venit a fost: exista legende neconfirmate cum ca acest soi ar exista si in Romania, insa primele cinci m-au contrazis, avand multe dintre atributele despre care se spune ca ar constitui tipicitatea de soi, de la culoarea stravezie pana la aromele de zmeura si cirese, taninuri jos, aciditatea sus, etc. Ordinea de intrare, punctajele:

    Petrovaselo a intrat primul in concurs, fiind in acelasi timp cel mai proaspat - as sta cu ochii pe el daca n-ar fi atat de scump.
    Segarcea, impreuna cu Budureasca, s-au dovedit Pinot-urile cu cel mai bun raport calitate pret. In Oltenia s-a rezolvat problema cu lipsa de tipicitate pe care o avea 2008.

    Domeniile Franco-Romane - nu cred ca a fost o sticla din cele mai reusite, alta data mi s-a parut mult mai interesant. Asta e norocul, cu o alta ocazie, Segarcea a fost copt la raft. Joi seara Luscan a beneficiat de un al doilea wild-card, deoarece prima sticla a fost rasuflata, iar rezultatul s-a vazut: un onorabil loc 2-3, fiind recomandarea pentru cei care sunt dispusi sa dea in jur de 50 de lei pe un Pinot bun.
    Au fost vinuri care s-au deschis mai tarziu, de exemplu Princiar, care desi a fost cel mai putin tipic, si suspect de cupajare cu vin proaspat, a crescut pana spre sfarsitul serii, la redegustare.

  Dezamagirea serii: Corcova. La fel Kronos, mort mult prea devreme. In cazul Anima am fost cu totii foarte surprinsi sa descoperim o aroma perfecta de vanilie, dar nu de tipul celei care vine de la barcurile noi, ci din prajitura, real vanilla (!!).
    Despre castigator: un Pinot exceptional, demn de comparatii cu Bourgogne. S-a evidentiat nu numai prin tipicitatea fidela, ci si prin starea sa la varsta de 6 ani, prin amplitudinea aromatica de referinta, post-gustul lung. Avand in vedere frecventa vinurilor bune de la Nachbil, cu Shiraz 2003 si Pinot 2008, probabil in deceniul urmator vom mai intalni unele de soi.

    Juriul multinational, alcatuit din romani, americani, si persoane din Dr. Taberei, multumeste calduros winebar-ului 1000 de chipuri pentru gazduirea in conditii excelente a acestor evenimente. Totul a fost la superlativ: pahare, temperatura de servire, aerisirea cu o jumatate de ora inainte, servirea propriu-zisa.

Rhein Brut Rose

        Istoria
    Cu vinurile Halewood am avut cateva intalniri nu prea placute in trecut, crezand ca in afara de simpaticele Theia, albele din viile de la Sebes (care din pacate zac la raft cu anii), se pot gasi si vinuri mai  bune, insa am dat de scumpeturi nejustificate si vintageuri sucombate prin depozite. N-ar fi trebuit sa fie asa, daca iau in calcul asa-zisa notorietate a pivnitelor Rhein. Nu stiu insa daca intr-o tara in care niciodata in istorie nu s-a pus accent pe calitatea vinurilor continuitatea si vechimea inseamna prea multe. Pe de alta parte si lui Napoleon i-a placut ceaslaua (Chasselas) la vremea lui, insa lucrurile evolueaza.

    Contextul
    Recent am vazut ca la un concurs spaniol cele doua spumante Rhein au luat niste note uriase, cel din figura alaturata atingand nu mai putin de 97 de puncte - pe ce sistem or fi folosit ei. M-am gandit ca poate fi un moment bun sa reincerc niste vinuri de la ei. Albul l-am vazut acum cateva saptamani, luat direct din sistemul de distributie, fara a sta la raft - nu m-a convins. Rose-ul poarta o singura informatie particulara pe sticla, si anume lot 4150, cifre in care producatorul probabil recunoaste data imbutelierii, cand a plecat din crama, samd. Ne-ar placea sa avem si noi, consumatorii, acces la o parte din aceste informatii.

    Vinul
    Este un Brut cu 12,5% alcool, facut prin acceasi metoda ca sampania, din Pinot Noir in principal si costa ~40 de lei pe piata. Perlatia este bogata, iar mirosul relativ auster, fara drojdii, mineral-sarat, usor fructat. Atacul mi s-a parut metalic, senzatie care insa s-a dispersat cand am avansat spre jumatatea sticlei. Are amplitudine aromatica si mai ales un post-gust lung, lucruri care se puncteaza bine la concurs, daca te iei dupa fisele prea stricte din punctul meu de vedere. Cum spuneam si cu alta ocazie, este total neinteresant daca lungimea postului este infinita, atata timp cat se rezuma la izuri de carton, fier, etc. E bine facut, l-as clasa intre cele mai bune romanesti, insa pana la 97 de puncte zic eu ca ar mai fi vreo 10 trepte de urcat. 87-88pct de la mine azi, cu un 86 in aprilie, la GoodWine.

P.S. Felicitari pentru website, e printre cele mai reusite din Romania.

Cremantul urecheat

    Este acel iepure (de la atletism), impins in fata de comercianti, care costa 28 de lei demi-bouteille, in proximitatea sa aflandu-se cateva etichete foarte asemanatoare, tot Cremant d'Alsace, insa de la cooperative - usor peste 30 de lei sticla normala, de 0.75l. E evident ce alege poporul. Oricum, e de apreciat varietatea cremanturilor aduse de Cora, cate 3-4 din fiecare regiune, Alsace, Burgogne si Bordeaux, la preturi apropiate si moderate, toate din categoria L'ame du terroir. 

    Are la baza trei feluri de Pinot: Blanc, Noir si Gris, cu un Riesling in coada, metoda traditionala, brut, 12% alcool. Producatorul, detinator de vinuri Grand Cru, are pe site vreo 20 de feluri de Cremant - dati un click sa vedeti cum arata crama! As putea sta la ei vreo saptamana :) 

    Nasul e usor prafos, insa cu un parfum subtil, de efect, cum este si cromatica, influentata evident de Pinot Noir. Perlatie acceptabila spre low, cremozitate ok, aproape neutru aromatic. Nu e ceva de recomandat, desi e de luat in calcul si rulajul mic de pe raft. 84 de puncte spumoase. 

Pinot Noir de gratar

    A fost un val de reduceri reale in Auchan la inceput de august, diferit de la magazin la magazin, am luat mai multe vinuri la preturi de nimic. PN-ul din figura alaturata da semne de coacere.. la raft in prima faza, insa la cum nu exista in RO decat in vreo doua locuri, bem si otet frantuzesc daca scrie Pinot pe el. Culoare clasica, nu foarte ciresat-zmeurat, mai degraba auster, alcoolul iese usor din schema chiar si la 12,5%, note de nuci coapte - transmise fidel in gust, pamant reavan, fara prea mult fruct. 

    E de inteles de ce soiul e non-vandabil in Romania, la fel ca fratiorul alb, numit Gris: pai sa n-ai tu nici (rest de) zahar, nici arome intense, eventual exotice, nici fruct, nici alcool spre 15, doar 15t/ha? Du-te bai nene (la export) si lasa-ne cu banalitatea ta! 82pct la 45...  15 lei. 

Liliac pe-al treispelea arac

    Am avut ocazia recent sa incerc cate o sticla din noile vinuri Liliac, 2013, venite direct din crama, pe o filiera underground cam scumpa. Mi-am notat cateva randuri, la fel de incalcite ca de obicei:

1. Cel mai bun este de departe roze-ul, facut din Pinot Noir, chiar daca incepe cu stangul: unul dintre putinele vinuri in care sulful este evident, sub forma izului de ou fiert. Fructul este cu adevarat spectaculos in miros, glazurat cu sufleuri de capsune, fara a fi ieftin, iar culoarea in ton cu moda anului, portocaliu foarte deschis. As fi ales insa un pastel contrastant pentru fondul etichetei si as renunta la bucatica grafica gen Taxi Pelicanul sau Politia Britanica, de la baza capisonului. Sper ca design-ul nu s-a facut cu prietenii de pe Facebook, la fel ca Young. Nu e cel mai cel din putinele rozuri cu buletin de identitate 2013, am vazut deja doua mai atragatoare un pic, cromatic - Alira si Rotenberg. Gust: mineralitatea si prospetimea balanseaza elegant serbetul roz, fruct bine copt, chiar cu accente exotice, aromele iti bucura cilii retro-nazal, are lungime, are echilibru, are structura.. a cam bifat cam tot! Urca atat de sus pe palat, incat pare o usoara cadere pe finish, dar nu cred ca aici se poate depuncta cumva, cum n-as vrea sa depunctez nici albusul de la inceput. Greu de facut o ierarhie la varf, fara ceilalti aspiranti prezenti. Oricum si-a castigat locul de titular la viitoarea centura roze. 86 de puncte - spre 40 de lei. 

2. Cel mai slab e de departe SB-ul: emotii, asteptari mari dupa Marea Medalie din toamna, dar m-am dezumflat rapid. Dupa modelul rose-ului, lansat tot prea devreme, asta nu se opreste la izuri de ou fiert, ci tine sa ne arate cum ar arata acel ou dupa doua saptamani de stat in soare, intr-un angrenaj cu fructe exotice si aciditate, care se zbate undeva intre dizgratios si respingator. Machiajul ce targeteaza partea olfactiva e evident, dar nu inteleg de ce s-a ajuns acolo, pentru ca, in spate, vinul nu pare rezultatul unui an prapadit. Mi-a adus aminte de momentul cand am vrut sa fac cea mai buna pizza, mixand toate ingredientele posibile si.. am avut acelasi rezultat sub-mediocru: 75 de puncte la 50 de lei. M-as bucura sa vad la vara ca a fost doar un soc de imbuteliere care a dezintegrat momentan lichidul, insa chiar si asa, nerabdarea de a liniariza cash-flow-ul te expune, fara sa ai nevoie. Am lasat jumatate de sticla pentru a doua zi, sperand la ceva mai bun, dar vinul a alunecat pe alta panta, tot prea abrupta: impresie de creta in gura, amarui, aciditatea s-a evaporat in mare parte, doar aromele s-au strans intr-un buchet acceptabil. 

3. Feteasca Alba: dop lung, catifelat si flexibil, nu prea ieftin, se pare. Nas mineral-intepator, dar cumintel aromatic, mai mult citric dar si floral, atac cu o idee de fizz, acrisor, apos. Partea buna e impresia generala de fresh, e un vin de-a dreptul reconfortant, insa departe de finetea, tipicitatea si structura celui de Segarcea (Prestige), ca altele nu prea am vazut deocamdata - vintage 2013. Deocamdata aciditatea e cam in fata liniei generale, iar over-all se simte necesitatea personalitatii. O Feteasca Alba new world, cu subtonuri exotice n-o sa faca purici, cel putin nu in curtea mea. Dar pana acum n-am gasit crama romaneasca sa nu foloseasca aceeasi familie de drojdii la toate vinurile sale de o anumita culoare. Setul asta s-a pliat bine pe SB (n.a. anul trecut, inca nu-l bausem pe ultimul!), dar aici e cam kitsch. 13% alcool, 35-40 de lei in magazine, unde unele vinuri Liliac ba sunt stock-out, ba apar dupa 2 luni pe site-uri de solduri. Pe eticheta secundara exista o descriere, doar in limba engleza, care incepe prin a ne deschide ochii asupra culorii galben pai (de 2,5 randuri din 6), ca si cum noi am fi chiori - in alte vorbe pretul cerut nu e pe aceeasi pala de vant cu directia de marketing. Despre distributia la fel de dezlanata am mai vorbit. 83 de puncte, ma asteptam la mai mult din partea vinului, cu celelalte m-am obisnuit. 

4. Feteasca Regala: un pic mai asezat, 13% alcool, un contra-exemplu de tipicitate, setat pe citrice, de fapt un suculet de grepfruit rosu. Pe chestii d-astea hibride, care functioneaza pe combustibili (drojdii) de duzina, n-as cheltui mai mult de 20 de lei, oricat de mare ar fi investitia in vie si crama. 83-84 pct pentru un vin oarecare, in niciun caz pentru o Feteasca Regala. 

    Explicatii pot aparea pe traseu, de la blestemele localnicilor pana la inghet si avionul malaezian furat de extraterestri, ba e posibil ca vinul sa-si revina, sa ajunga spre performantele de anul trecut, caz in care punerea pe piata in halul in care este acum o vad (tot) ca o lipsa de respect la adresa primilor cumparatori, adica cei mai pasionati.

 

Corcova - vinurile de top

    Istoria Pinot Noir-ului romanesc se sfarseste inainte de a incepe, chiar si in epoca moderna, unde chimia si inoxul au inlocuit budanele si obiceiurile artizanale. Sunt doar cateva exceptii in ultimii 15 ani care au iesit din mediocritate, ceea ce inseamna foarte putin, la 25 de ani de la incheierea capitolului comunist care a dus la pierzanie viticultura romaneasca. Soiul este unul foarte pretentios, castigandu-si locul in primele patru rosii ale planetei prin rezultatele exceptionale oferite in Burgundia. In Romania se cultiva pe arii relativ extinse, daca luam in considerare ca producatorii trec cu vederea auto-mutatiile frecvente si asemanarile (doar) de aspect, categorisindu-si de pilda Burgundul Mare drept Pinot. Corcova considera ca este cel mai bun vin al lor, din moment ce este si cel mai scump, costand nu mai putin de 75 de lei pe site-ul cramei (printre cele mai simpatice si complete din bransa),  unde gasim cele doua medalii obtinute, recomandari de servire si asociere cu preparate culinare, informatii despre procesul de productie, etc. In ciuda pretului piperat, stocul de 4200 de sticle este terminat.

Note de degustare: culoarea este un rosu rubiniu intens, tanar si carnos, intr-o nuanta sensibil mai intunecata decat majoritatea Pinot-urilor clasice. Olfactiv ne duce cu gandul la fructe rosii de padure, frunze uscate, coacaze albastre, cu un subton de piper verde si un fin praf de vanilie ce invaluie partitura. Mai degraba auster decat savuros, mai mult frantuzist decat romanesc. Gustativ ar trebui sa analizam in primul rand parametrii tehnici: foarte sec, aciditate vioaie, integrata in ansamblu, consistenta medie, specifica soiului, dar taninuri usor uscate, dand senzatii prafoase in final. Retronazal apar arome din seturile nobile, aducand a fan uscat, grajd, piele tabacita, totul la o amplitudine notabila. In loc de a reinventa teoria raportului calitate/pret si pozitionarea pe piata romaneasca, voi face o recomandare neutra: incercati-l macar o data si decideti daca merita cumparat si in viitor. In opinia mea se situeaza in jur de 86 de puncte din 100, pe o scala imprumutata de la marii critici internationali care incepe de la 40-50 de puncte cu un pahar de apa, sau motorina, pana la 100 care in general reprezinta un vin pe care il bei o data in viata. Din cele peste 2000 de vinuri incercate in ultimii trei ani, cel mai mare punctaj a fost 95, o data pentru un vin de 20 de EUR, altadata pentru unul de 250 EUR, din Spania, respectiv Franta. Exista si afara discrepante, insa cu atat mai putin in Romania pretul reflecta calitatea vinului. O ultima recomandare: nu scapati acest film, daca sunteti pasionati de vinuri, in special de Pinot Noir.

Trecand la urmatorul vin am marit usor temperatura, trecand de la 14-15 grade spre 18-20, interval la care face referire binecunoscutul concept "temperatura camerei".  De asemenea am testat in paralel omologul de peste deal, Petrovaselo Cab si Merlot, pentru o mai buna evaluare. Totul s-a desfasurat “in orb”  (asa cum ar trebui facut cu orice vin pentru o evaluare pertinenta), nestiind care cum sunt, iar secretul a fost dezavluit abia dupa ce am tras concluziile: 84 de puncte Corcova si 87+ PetroVaselo, ambele 2009. Diferenta este la alcoolul care este mai bine ascuns in Petrovaselo, nasul cam ierbos in sens negativ de la Corcova. Odata cu trecerea timpului componentele se vor imbunatati, dar cred ca 2008 a fost un an mai bun, cu toate ca a fost mai aproape de data nasterii viei. Fata de alti producatori romani care aspira la varf, e de bun augur ca lemnul in care s-a cizelat vinul nu numai ca nu a adus note vulgare, e chiar insesizabil. Alte diferente: aciditatea vinului de Dealul Racoveanu e cam sus in acelasi peisaj cu densitatea mai joasa. Dupa inca o ora de stat in decanter (peste cele doua initiale), valorile se apropie, insa pretul nu, castigatorul fiind si mai ieftin cu ~25%. 

 Tipicitatea Syrah-ului este data de caracterul condimentat, tusele de smoala/asfalt sau gudron dar si fructuozitatea intensa. Cele mai bune rezultate sunt in Valea Ronului si in Australia – aici avand denumirea de Shiraz. In Romania nu este cultivat pe suprafete extinse, ca deh, nu da de la 20 de tone in sus la hectar, ca Feteasca Regala.  Cel de la Corcova este din recolta 2010, are un “nas” de vin de clasa, chiar daca nu se incadreaza fidel tiparele amintite mai sus. Merge pe fruct mai degraba decat pe condimente, dar partea de smoala-gudron exista. La o temperatura mai inalta - 21 de grade - apare o impresie de paprika, ghimbir sau de boia, atat in miros cat si in gust, alaturi de o superba dulceata de visine. In gust este extra-sec, lipsa zaharului aducand si cateva inflexiuni amare. Are o structura buna, carnoasa, amplitudinea te cuprinde, iar postul scurtat de aciditate are o calitate subtila: naste rapid imboldul pentru urmatoarea gura. Foarte reusit, 87 de puncte. 

P.S. De sezon va recomand rose-ul 2013, abia aparut. E foarte reusit si anul acesta, dupa ce vintage-ul 2012 a castigat Centura Roz. 

[articol aparut intaia oara pe blogul domnului ministru Daniel Funeriu]

Raport de activitate - Domeniile Ostrov

    OSTROVIT S.A. a fost infiintata in anul 1991 ca urmare a planului de reorganizare a  fostelor IAS-uri, iar in 2001 a trecut in proprietatea omului de afaceri Horia Culcescu si a Oanei Belu, cei doi ocupandu-se in principal de fructe si legume din Oltenia pana in Dobrogea, ba chiar si in afara granitelor tarii. Investitiile, sustinute (si) de programe europene, au insemnat retehnologizarea completa a celor doua crame, sisteme de irigatii (picatura), reconversia a 1000 de hectare de vie. Da, Ostrov este unul din producatorii mari, cu aproape 1000 de hectare de vie cu struguri pentru vin si 300 cu struguri de masa,  ~500 ha fiind cu livezi si 200 ha cu legume.

    Descoperirile arheologice demonstreaza ca aici se facea vin inca dinaintea venirii romanilor, chiar si astazi peisajul inspira un corn al abundentei langa curbura pe care o face Dunarea langa insula Ostrov si pana in inima Dobrogei. Primii 30 de kilometri ai unghiului de pamant romanesc dintre granita terestra cu Bulgaria si Dunare nu seamana cu nimic din ce putem vedea in oricare alt loc din tara. M-am simtit intr-o lume in care timpul sta pe loc de multi ani, oamenii convietuiesc asa cum au facut-o dintotdeauna, neavand grijile si viteza urbana, panorama nu se compara cu aspectul saracacios al sudului tele-oltean sau est-moldovean. Din granita terestra pazita cu dintii au ramas niste tufisuri, iar daca-i ceri unui bulgar de la etajele superioare ale catorva blocuri din Silistra un foc, iti poate arunca bricheta direct in curtea cramei... Crama in cadrul si in jurul careia exista cu siguranta cele mai multe locuri de vizitat din Romania, incepand cu pestera Sfantului Andrei, Manastirea Dervent, Cetatea Durostorum (de unde vine numele Dristor!) multitudinea de vestigii, muzeul cramei, sau hrubele cu firidele in care aveau loc celebrele libatii in prezenta fecioarelor dace. Urmeaza finalizarea unui centru de afaceri romano-bulgar si mai ales punerea in circuitul turistic a mai multor pensiuni direct in mijlocul viei. Amplasarea bine gandita ofera privelisti minunate asupra fluviului mai ales la apus de soare, iar finisajele, alese si supravegheate indeaproape de Oana Belu, sunt o adevarata arta, o incantare. Am petrecut o dupa-amiaza pe gustul meu vizitand tot domeniul, cele doua crame, pensiunile in constructie (la primavara sunt gata), dezbatand subiecte de interes comun cu Horia Haznas, Daniel Zottu, Cezar Ioan, Vali Ceafalau, Razvan Stoenescu, Laurentiu Horodnic, Cristi Pitulice, Mihaela Prevenda, Oana Belu, Lucian Velciu si multi alti companioni placuti.

    M-a impresionat si mai tare ospitalitatea fara margini, aici incluzand discutiile despre vin. Sau mai degraba lipsa lor, pentru ca n-a fost UN OM, indiferent ca vorbim de proprietari, somelieri, oenologi ai cramei, care sa sustina prelegeri laudative. La lasarea serii s-au pus pe masa toate vinurile din gama Reserve si.. cam atat despre dansele, cu exceptia raspunsurilor la intrebari. A ramas la latitudinea noastra, a bloggerilor, a prietenilor de la vinul.ro si a altor invitati sa facem aprecieri. Parerile mele:

- Chardonnay Reserve 2010: s-a reusit acea trecere rara intre onctuozitate/caracterul floral si baricul vanilat. Cel mai bun. Acelasi punctaj in blind, la Cupa Chardonnay: 85 de puncte.
- Sauvignon Blanc Reserve 2010: gustand intai un 2013 dupa ce-si terminase fermentatia, acest 2010 mi s-a parut nu la aceeasi complexitate a aromelor, nasul mergand spre ierbos, amarui - o caracteristica universala a albelor din acest micro-climat. Aciditatea ridicata nu poate sta sub acelasi acoperis cu lemnul si soiul. 82,5 pct.
- Muscat Ottonel Reserve 2011: echilibru bun intre intensitatea aromelor si caracterul fresh, verde, mineral. Despre post-gust.. vorbim de ani lumina. Foarte luptator, intens, vrea sa vorbesti cu el, sa-l descrii. 82.
- Rose-urile din Merlot si Cabernet au fost pe fuga, ca era gata berbecutul la protap, le-am vazut pe ambele la 83 de puncte, insa diferite; le voi redegusta.
- dintre cele doua vinuri rosii mi-a placut mai mult Merlot-ul (84 pct), dar nici CS-ul nu-i departe - 83. Ambele sunt 2010. Se mai cultiva Pinot Gris, Feteasca Regala, Pinot Noir, Syrah, Cramposie, Feteasca Alba, Riesling Italian. 

    La o asa schimbare, cel mai important este ca vinul de volum este curat, iar, ca efect secundar, din baza de selectie generoasa vor creste in timp niste varfuri, daca asta va face parte din strategie si se vor identifica atent resursele necesare.

    Ceea ce am vazut la Ostrov n-am mai vazut la nicio crama din Romania si n-am multe nespionate. Poti merge oriunde "in interes de serviciu" al vinului sa stai o noapte, sa degusti tot si sa pleci. La Ostrov poti sta zile bune in care vei avea ce face, indiferent de sezon: pescuit, dat cu sania pe povarnisurile dintre vii, vizitat istoria si oamenii locului, stat la o serata la pian cu muzicianul Lucian Velciu, infulecat berbecuți la proțap si paine la țest.... V-am zis ca au si vin? 
    Multumesc Oana, multumesc Mihaela!

Minima Moralia, Pogany si Berbecutio

    Am reusit sa organizez impreuna cu Domeniul Coroanei Segarcea, Evino.ro si restaurantul Madame Pogany unul din cele mai reusite evenimente care tin de vin, dintre toate cele in care am fost implicat, chiar doar ca invitat. Laurii merg fara tagada catre producator, prin reprezentantii sai, Claudia si Mircea, care au captat atentia publicului - format din peste 60 de persoane - in primul rand prin prestatia inegalabila, atat prin mijloacele tehnice puse la dispozitie cat si prin integrarea in ceea ce inseamna noul concept de promovare Segarcea: excelente cunostinte despre vin in general, proiector, film, interactiunea cu publicul prezent, panouri reprezentative cu cele sase vinuri oferite, pliante cu prezentarea amanuntita a fiecarui vin pe toate mesele, intr-un format tipografic de cea mai inalta calitate.

    A fost prezentata publicului larg, in premiera in Bucuresti, gama super-premium a producatorului oltean, primele vinuri punctate exceptional de Robert Parker & Co, cel mai mediatizat critic de vin la nivel mondial. In afara de Principesa Margareta (rosu) care a primit 90 de puncte, vinurile din gama Minima Moralia se plaseaza in imediata apropiere, fiind cotate la 88-89 de puncte, performanta neegalata de niciun vin romanesc in istoria de 40 de ani a acestui evaluator.

    M-am simtit extraordinar intre atatia prieteni, mi-a facut placere sa stau de vorba cu oameni interesati de vin, mai ales sustinut de Nicusor, de Big Radu si Alexandra H, de Ciprian M. si toata echipa sa.

    Trecerea in revista e vinurilor o gasiti intr-un post anterior, nu cred ca mai e cazul sa vorbesc despre fiecare in parte - spun doar ca sunt vinuri de exceptie, de incercat, de pus la pivnita sau de facut cadou, pentru o impresie de efect.

    Am insistat mult timp pe langa cei de la Segarcea sa facem aceasta prezentare, pentru ca sunt vinuri in care am incredere si NU VOI FACE NICIUN EVENIMENT in compania vreunui producator care nu m-a convins ca are ceva de oferit in primul rand prin calitate. Iar partea de convingere reprezinta niste ani, pe care i-am trait, scris si baut; cu un cactus in mijlocul desertului nu merge. Dar nu va faceti griji, pana la toamna avem ce vedea.

    Dupa un 2012 exceptional demonstrat de gama Prestige - incununata cu zeci de medalii la concursurile internationale, nu visam ca se poate mai mult, insa dupa 12 ani de experienta, familia Anghel a decis ca vinurile au ajuns la o maturitate in ansamblu, asa ca am putut cu totii sa ne bucuram de Minima Moralia.
    Va multumesc ca ati participat la o desfasurare de forte de asemenea anvergura si va astept cu alte surprize la fel de placute in viitor.

    Domeniul Coroanei Segarcea - 100 de puncte;
    Madame Pogany - 100 de puncte;
    Iubitorii de vin prezenti: 101 puncte!

Vinuri mature romanesti la Pogany

    Iar lectia invatata saptamana trecuta la Madame Pogany a fost asa: Cantus Primus s-a deschis exceptional la inceput, in timp ce Swallow Tail era aproape de nebaut, in schimb, dupa doua ore, situatia statea exact invers. Cred ca prefer varianta b.

    Am o generozitate acuta in punctare in ultima vreme?

Raport de activitate: Domeniile Boieru

    Am avut ocazia recent sa degust cam toate vinurile producatorului ardelean, promovate sub denumirea de Vinuri de Ciumbrud. Incepusem candva sa le iau la purecat, dar m-am oprit din cauza unei sticle care n-a fost in regula si ramasesem cu niste impresii gresite. Saptamanile trecute v-am povestit despre Cardinal, nava amiral a celor de la Domeniile Boieru, acum livrez restul:

    Traminer 2011, demisec: primele impresii despre acest vin sunt face-lift-ul etichetei fata de promotiile anterioare, nivelul alcoolic de 12,8% si dopul destul de inundat. Culoarea este verzui bine, de o limpiditate perfecta. Nasul vine cu binecuvantatele arome de lychee, trandafir, ananas crud si cremene, de o intensitate medie, nici frantuzeasca, nici vulgara, ci romaneasca. Atacul te face sa ridici admirativ o spranceana, pentru ca da semne de echilibru, restul de zahar sustine foarte bine aciditatea si aromele. Pe palat se plimba izuri de coaja de strugure bine copt, iar finalul este lung, normal. Am cautat sa-i gasesc nod in papura, dar papura fu dreapta de data asta, poate o usoara idee de asprime, dar asa e soiul. Un clasic transilvanean bine facut, pe fondul unui an calduros, binevenit in aceasta zona, in care strugurii se pare ca s-au copt foarte bine. Asa arata un Traminer la el acasa. 84.

    Dry Muscat 2011, sec: dupa analiza sumara a culorii, galben pal, nasul se prezinta prietenos, romanesc, cu note de fructe bine coapte, flori de salcam, un Muscat clasic. In gura merge in aceeasi directie, lasa o buna impresie cum ca strugurii s-au copt bine, aciditatea e la locul ei, iar post gustul e intens si lung, asemanator cu cel de mar verde. Simplu, gustos, bine facut, n-am obiectii. Variatiunile de temperatura n-au niciun efect. Structura si mineralitatea il scot binisor de sub bariera psihologica de 80 de puncte, eu il vad spre 83-84. 

    Pinot Noir 2011, sec: dupa cum se stie, in Romania rar s-au realizat PN-uri care macar sa semene cu originalul. Se aud vorbe ca unii le mai confunda cu Burgund-ul, ca le mai cupajeaza cu mai stiu eu ce, si asa mai departe. Cel facut de fapt de.. Halewood (din viile de pe Colina Piatra Alba), dar imbuteliat de Domeniile Boieru are 12,5% alcool, are culoarea potrivita - roz-violaceu, si nas care aduce cateva impresii burgunde, de grajd, pe langa cirese si mineralitate. In gura e foarte suculent, dar daca te uiti atent te trag niste tanini de obrajori, pe interior. Corp light, palat mediu, cu visine pleznind in prim plan, final lung si lucios, alunecos, schimbator. Pentru vinul casei, in restaurant la domiciliu dau nota 10. Poti sta la taclale toata noaptea, daca mai pui langa el o branzica nu prea veche, o pastrama de vita neafumata de la pseudo-sibieni sau niste bruschete potrivite. Ne-am simtit bine impreuna, ne-am mai ciondanit in legatura cu dopul metalic (eu i-am tinut partea), dar la sfarsit am ramas prieteni. De cautat in restaurantele bucurestene sau online. 27 de lei si 83-84 de puncte. Frumos nas, mai ales a doua zi. 

    Sauvignon cu Traminer, sec, 2011: culoare galben pal cu vagi reflexii verzui, nas fructat si calcaros, o tenta de crizantema. Structura de mar, final lung. 80.

    Feteasca Alba si Muscat, 2011: un asamblaj inedit pe care nu cred ca l-am mai intalnit, cu 13% alcool, DOC-CMD Aiud-Ciumbrud, demisec, eticheta secundara bilingva, RO-EN. Nasul are un registru aparte, floral de la Feteasca si tamaios de la Muscat, acesta din urma nefiind insa intens. La temperatura potrivita restul de zahar (nu prea mare banuiesc) nu sare in ochi, vinul nu mai poseda acea mineralitate si structura intalnita la fratii sai albi, fiind curgator, doar finalul aminteste de terroir-ul ardelenesc si/sau de mana oenologului Florin Danoaie. Are o doza de "vin popular", dar in acelasi timp e curat, simplu, fara iz-uri de drojdii "selectionate" si alte minuni. Partea placuta e data de contrastul, sau mai bine zis complementaritatea Muscatului cu amaruiul final. Foarte interesant. Si mai au o caracteristica importanta vinurile astea de Ciumbrud: efect a doua zi=0. 82-83 de puncte. 

    Pinot Noir Rose 2011, sec: un roz care din punct de vedere coloristic imbina somonul cu foaia de ceapa si portocaliul dulcilor, intr-o nuanta cu "vino-n'coa" deosebita, si asortata la culoarea etichetei. Nas de intensitate moderata, in niciun caz catre clasicele zmeurica/fraguta/capsunica, destul de sobru, frantuzist, lucru confirmat si de gustul auster. Alcoolul nu contribuie la corpul bun, fiind in valoare de doar 12.4%, palatul aduce aminte de fructe rosii acrisoare, foarte putin aromate, necoapte bine. Impresie generala buna, fara scapari mari, dar cam acrisor. Amplitudine decenta, post suficient, nimic de zis. 83. E facut tot in colaborare cu Halewood. As bea dintr-asta la carciuma sau la intalniri cu prietenii o noapte intreaga! Long live the low alcohol in wine!

    Traminer, Pinot Gris si Sauvignon Blanc, Episcopal 2009, demidulce, 11% alcool: culoare galbuie  aurie, nici prea-prea nici foarte-foarte, mai deschisa si mai clara decat mierea de salcam, nas tamaios, cu note semi-mature, condimentate, dar si de fagure de miere, ceai de tei, ceai verde. Din punctul meu de vedere acesta este un nas de nota 10 pentru un vin dulce la aceasta varsta. Gustul nu pastreaza exact intensitatea, dar contine aceleasi nuante aromatice, are o aciditate foarte buna, aranjata corect intre particulele de zahar; da senzatia de vin apos-acrisor, in ciuda zaharului rezidual, ceea ce-l face destul de pretentios la asocierea cu deserturi, daca vrei sa scoti in evidenta vinul. In post gust apar note sulfuroase, ca si la Rieslingurile nemtesti. Merg pe 85 de puncte, iar daca vorbim de pret, e din alta categorie fata de Cardinal, care se apropie de 100 de lei, Episcopalul e vreo 30 si merita fiecare leu. 

    Si au mai fost vreo 3 vinuri, dar mi-a papat pisica temele pentru acasa.

Marea rosie.. degustare de cupaje premium 2007

    Nu stiu cati mai aveti in beci vreo sticla din cele de mai jos, mi-e greu sa cred ca fara sustinerea  si unirea producatorilor se mai poate realiza o asa gala de vinuri vechi, scumpe si mai ales bune. Desi n-am contribuit cu mare lucru, m-am simtit mandru sa iau parte la aceasta degustare de vinuri rare. Singura parere de rau ramane absenta unui al 7-lea asamblaj de soi, Cuvee Uberland 2007, care ar mai fi diluat lupta intre Oprisor si Davino.

    Primul vin aliniat la start, prima surpriza: Dragaica Rosie, facuta din Cabernet, Merlot, Pinot Noir si Shiraz, impotriva careia as fi pariat pe o cota de 1:7 ca e praf. Ei bine culoarea are cateva irizatii portocalii, tulburele, nas bun (neasteptat de bun), gust frumos, aciditate inca acolo, se remarca doar o foarte usoara lipsa de amplitudine, venita probabil odata cu varsta. Ma declar surprins placut, e un vin in stil Languedoc, chiar daca viile erau foarte tinere. Varsta optima pare sa fi fost 2010-2011. Acum imi pare un vin care si-a pierdut o mica parte din forta si vioiciune.

    N-a avut mult timp nici Charlotte (CS+FN+M) sa se dezmeticeasca, cele 5 perechi de ochi lacomi luand-o pe sus. Rubiniu clar, cu tente granat, nas superb, complex de fructe negre pudrat cu cacao, gust deosebit, nu degeaba e cotat printre cele mai bune realizari S.E.R.V.E. Astringenta vioaie, din care taninurile lucreaza activ intre buzele superioare si gingie. Nu cred ca si-a atins fereastra de consum. Daca as fi mers pe regula marilor concursuri, prin care cea mai mica si cea mai mare nota este eliminata, ar fi fost pe locul I, alaturi de Flamboyant.

    Urmatorul vin incercat s-a facut din Dornfelder, Pinot Noir si Shiraz, pe numele sau de scena Smerenie. Mda, din nou surprinzator de bun. Dureaza un timp pana se deschide, nas destul de retinut, aciditate buna, nuante bazate pe visina. Culoare fara niciun hint de batranete. Ma gandesc ca am fost victima unei conspiratii Moisescu-Grigorica-Roceanu, au amestecat struguri din 2013, ca prea se tine bine. Acesta este un VIN! Nu credeam ca o sa spun asta vreodata, nu se aplica si vintage-urilor ulterioare.

    Domaine Ceptura Rouge: nas de intensitate scazuta, dar elegant, astringenta superioara, baric prezent, alcool sesizabil. Nu rau, dar inevitabil fiecare a cautat defecte si stelute pentru fiecare vin; ceea ce cititi aici nu sunt doar parerile mele. S-ar putea ca momentul optim de consum sa fie peste cativa ani buni.

    Fragmentarium: si pe acesta il mai bausem, stiam ca poate. Si nu m-a dezamagit nici acum. Orchestra are in mare parte aceleasi instrumente ca Smerenia, desi soiurile sunt cele din Dragaica (?!). Fruct, eleganta, coerenta, cafea cam intensa pe final. Nu s-a ridicat pana unde speram, dar a fost aproape. 

    Flamboyant: exceleaza prin structura, nas, gust, unele caracteristici creaza orgasm. S-a aprobat totusi  in unanimitate o foarte usoara scadere de intensitate la inceputul postului. Ete asa, sa-i cautam nod in papura.

    La finalul probei cu balonul in forma de sticla, antrenorii emeriti au decis:

    Cu plecaciuni organizatorilor, celor care au facut posibil acest line-up de zile mari.

    Next: Segarcea, Stirbey, Vinarte, Tohani, Urlati, Davino, Basilescu, Halewood. Feteasca Neagra 2008.

Minima Moralia

    Sub cupola Palatului CEC, in prezenta Altetei Sale Regale Principesa Margareta, a avut loc ieri seara primul eveniment major de PR organizat de Domeniul Coroanei Segarcea, in cadrul caruia a fost lansata gama super-premium Minima Moralia. Alaturi de numerosi actori, dintre care i-am remarcat pe Radu Beligan, Mircea Diaconu, George Mihaita, ziaristi - Cornel Nistorescu, Radu Moraru, Cezar Ioan, fosti ministri, artisti, am zarit si reprezentanti ai concurentei, in persoana domnilor Faleschini, Valvis sau... Porumboiu. Organizarea a fost de cel mai inalt nivel, prezentarile proprietarilor, ale celor care au creat brand-ul sau a oenologului francez avand o ordine fireasca. Degustarea care a urmat a fost insotita de finger-food realizat la recomandarea lui Avram Laurentiu Achim (SavorHD), dupa consultarile cu Chef Henrik Sebok (Howard Johnson), avandu-l drept Chef de Cuisine pe Catalin Scarlatescu (Master-Chef, ProTV). Nu cred ca ati vazut de prea multe ori referiri gurmande, sau de food-pairing pe acest blog, insa de data asta am fost impresionat. Asocierile au fost de-a dreptul miraculoase, n-a existat vreo parte dezavantajata, vinul si mancarea s-au potrivit ca niciodata. 

    Despre Domeniul Coroanei: in 1884 parlamentul decide, la initiativa lui Bratianu, ca statul sa cedeze 12 domenii, care nu erau lucrate, catre Casa Regala, in scopul administrarii de catre aceasta si obtinerii de profit, sau macar auto-sustinere. Suprafata totala era de 184.000 ha, o cifra foarte apropiata de suprafata cultivata cu vita de vie din zilele noastre. Dintre cele 12 domenii, cel mai nordic fiind la Malini, jud. Suceava, doar Segarcea mai exista astazi. A nu se face confuzia cu titlul de "Furnizor al Casei Regale". In 1929 Segarcea primeste DOC, iar in 1936 obtine prima medalie de aur la Paris. In tezaur exista sticle incepand cu 1917! Crama a fost construita intre 1906-1908 si a fost printre primele cladiri din beton armat din tara, in opinia mea depaseste in design si grandoare toate celelalte crame romanesti. In data de 10 mai (ziua Regelui!) 2002 domeniul intra in proprietatea Corneliei si a lui Mihai Anghel, care incearca si reusesc in timp sa readuca stralucirea pierduta in anii comunismului. In 2004 incepe un amplu proces de replantare care se extinde treptat pe toata suprafata celor 300 de ha,  compuse din 60% soiuri albe si 40% soiuri rosii, este adusa din Montpellier Ghislaine Guiraud, oenolog care, alaturi de dna. Anghel, da un trend modern, international, vinurilor oltenesti.

    Minima Moralia este o gama noua, constituita din 6 vinuri, dintre care 5 sunt cupaje. Etichetele reprezinta povestea valorilor fundamentale, prinse intr-o tehnica fotografica de mult apusa (Collodion - care pune in evidenta ochii) si sunt binevenite in contemporaneitatea dominata de sisteme mediocre. Aplecarea spre aceste valori ar putea fi salvarea natiunii, coordonata de Casa Regala si nu de politica de mahala. 

    1. ONOARE 2011: Feteasca Alba, Chardonnay baricat, Chardonnay, Sauvignon Blanc si un strop de Pinot Gris. Culoarea graului copt, de o bogatie expresiva deosebita, din care se disting fructe exotice (mango), caise, condimente dulci. Se asociaza bine cu peste afumat, salate si preparate cu otet balsamic, desert cu nuca de cocos. A fost insotit de Gravalax cu sos de ierburi.

    2. SINCERITATE 2011: Viognier maturat 7 luni in butoaie din lemn de salcam si Tamaioasa Romaneasca. Este un vin intens olfactiv, de aceea se recomanda a fi servit la 8-10 grade, in compania mancarurilor usoare dar condimentate. Se simt nuante delicate de citrice (lamaie), este plin de tinerete si prospetime. S-au servit Scoici St. Jacques cu piure de mazare si sos de citrice.

    3. SPERANTA 2011, facut din Pinot Noir, Pinot Gris (fermentat in contact cu pielitele) si reusitul Cabernet cu care ne-am intalnit deja. Un rose pal, cu relfexii de cupru, o adevarata salata de fructe din care ies un pas in fata capsunile si o nota de caramel. Aromele sunt nesuperficiale, plecate din inima vinului. Este considerat "un grand vin rose", recomandat a fi servit ca aperitiv, sau alaturi de legume sau preparate ce contin caramel. Aromele sunt nesuperficiale, infipte in inima vinului. Partener: tartar de somon cu rosii.

    4. DARUIRE 2010: Syrah, Marselan si Cabernet Sauvignon: un vin rosu tanar, viu, care insa aduce pe langa nasul clasic si note de miere, fructe bine coapte, migdale. Are un gust generos, care e de preferat sa fie asociat cu somon/jambon fume, sau branzeturi "blue persille". Acum a fost pus in evidenta de un fabulos file de caprioara cu fructe de padure.

    5. RESPECT 2009, un asamblaj din acelasi Marselan, cu Cabernet. Daca v-ati intrebat ce e cu acest soi nemaintalnit la noi, el este doar fiul Cabernet-ului si al Grenache-ului. Are un nas pronuntat, seducator, de fructe rosii (zmeura), lemn dulce, smochine si coacaze negre. S-ar putea servi cu succes alaturi de piept de pui, paste cu busuioc, dar si de preparate ce au fost stropite cu lamaie.

    6. RECUNOSTINTA 2008 este un Cabernet scoala. Are si varsta potrivita si pedigree-ul necesar. De culoare rubiniu intens, este un vin suficient lui insusi, cu nas tipic si complex, care poarta in plan secundar o nota de tamaie. Are forta, volum si final cu note de ciocolata, a fost preferatul meu. I-ar sta bine langa preparate din carne si sos, sau langa cele pe baza de rosii. Terina de iepure cu piure de dovleac si scortisoara au fost o partida cel putin la fel de potrivita.

    

Noua Zeelanda la Pogany

    Nu stiu cat de plictisiti sunteti voi de numarul de feed-uri care vin despre targul de vinuri abia incheiat, dar pe mine m-a determinat sa fac curatenia generala pe care o tot amanam, renuntand la cei care se trezesc cu tastatura in mana si-si lauda marfa de 20 de ori pe zi. Asa ca, impotriva cursului, am sa spun cateva cuvinte despre ultimul episod "Vinurile Lumii" care s-a petrecut marti la Madame Pogany.

    

    Unele vinuri nu (mai) erau la varsta potrivita (or else), de unde vin si diferentele mai mari intre punctaje:

    Am incercat 5 vinuri pe care nu le stiam, de cel putin 85 de puncte, contra sumei de 30 de lei, sa nu mai vorbesc de compania placuta si de CFR care a batut portughezii. Sa-mi fie de bine!

    Note de degustare in amanunt gasiti la fotograful asta care s-a nimerit si el pe-acolo :D.

Cramele Recas in cifre, oameni si vinuri

- Locul 5 in topul romanesc, dupa cifra de afaceri, fiind precedat, in ordine, de Vincon, Murfatlar, Jidvei si Cotnari;

- exploateaza 850 de hectare langa localitatea Recas si inca 20 la Minis, de unde asteptarile sunt mari, aici fiind plantate soiurile Cabernet si Feteasca Neagra;

- au fost facute investitii de 42 mil EUR;

- capacitate de productie: 12 mil sticle/an;

- export: 2 mil sticle in 2011, 3 mil in 2012, 12 etichete diferite;

- toate viile au maximum 10 ani, din care 30% < 4 ani;

- Solo Quinta 2011: 40.000 de sticle, la fel si Cuvee Uberland; ultimul e preferatul lui Christy Canterbury MW, din ce a gustat pe la noi, si le-a cam incercat pe cele care conteaza;

- 2 ani este timpul minim de la recolta, in care se vor lansa vinurile La Putere;

- 28 este numarul de vinuri pe care le-am gustat. 

    In afara de cifre, cu ocazia excursiei de o zi efectuate la Recas la inceputul saptamanii trecute, am descoperit oameni. Nu vanzatori de iluzii, ci oameni, atenti atat la miscarile pietei cat si la calitatea vinului. De exemplu, se lucreaza cu nu mai putin de 35 de clone diferite de Cabernet in scopul obtinerii unor rezultate cat mai bune in acest areal viticol. S-a vorbit deschis si in sens pozitiv despre majoritatea producatorilor cunoscuti, au fost prezentate detalii tehnice despre diferente de vinificare intre vinul cu screw-cap si cel cu dop de pluta, precum si ca in laborator se studiaza si comportamentul vinului in conditiile de distributie romanesti. S-a discutat despre concursuri si relativitatea lor in functie de an, calitate si numarul de participanti, s-a dezvaluit identitatea probelor trimise la Premiile de Excelenta vinul.ro. Rezultatele sunt asteptate chiar azi.

    In materie de vinuri, am trecut prin toata gama Castel Huniade, unele deja 2012, gama care a adus un boost in vanzari, consumatorul fiind, se pare, plictisit de Castle Rock si V Drinks. Rieslingul este 80% Italian si 20% de Rin. In gama sunt vinuri seci si demiseci. A urmat Cocosul dintre vii cu un spectaculos de aromat rose din tanarul soi Acalon si Cabernet, dar si un  Chardonnay care imi place de mai multi ani.
    Repriza a doua a inceput cu un exceptional Chablis Louis Latour Premier Cru, apoi s-a trecut prin multi-medaliata gama Sole, rosiile La Putere - proaspete si carnoase, Pinot Noir 20 barrels de la Cono Sur, Cabernet Mondavi, Cuvee Uberland 2009 - inca tanar in opinia mea, finalul fiind maiestuos, cu Amarone Campolongo de la Masi si un Traminer dulce 2000.

    Planuri de viitor: lansarea unei noi game de vinuri rosii, pozitionate intre La Putere si Uberland, din care vor face parte o Feteasca Neagra 2011 - deosebita!, un asamblaj din mai multe Caberneturi, facut de Planeta si alte surprize... spumante. Orizontul de timp in care le vom vedea pe piata este de cel putin 6 luni, calitatea este sus, au nevoie si de invechire la sticla. Dupa succesul la export, mai ales in Marea Britanie si Ungaria, se pun la punct detaliile unei colaborari cu duty-free-urile Heinemann. Se va incerca un parteneriat mai strans cu magazinele branduite Cramele Recas, deocamdata compania avand doar 3 locatii  proprii de desfacere.

    Cramele Recas este unul dintre foarte putinii producatori romani care au capacitatea de a produce atat vinuri cu preturi accesibile, adevarate modele de raport calitate/pret, dar si vinuri de top, castigatoare de zeci, poate sute de medalii la concursurile internationale, fiind perfect pliat pe cerintele si bugetul oricarui tip de client. Consumatorul Berbecutio se declara incantat si multumeste pentru momentele placute petrecute la crama.