Istoria Pinot
Noir-ului romanesc se sfarseste inainte de a incepe, chiar si in epoca moderna,
unde chimia si inoxul au inlocuit budanele si obiceiurile artizanale. Sunt doar
cateva exceptii in ultimii 15 ani care au iesit din mediocritate, ceea ce inseamna
foarte putin, la 25 de ani de la incheierea capitolului comunist care a dus la
pierzanie viticultura romaneasca. Soiul este unul foarte pretentios, castigandu-si
locul in primele patru rosii ale planetei prin rezultatele exceptionale oferite
in Burgundia. In Romania se cultiva pe arii relativ extinse, daca luam in
considerare ca producatorii trec cu vederea auto-mutatiile frecvente si
asemanarile (doar) de aspect, categorisindu-si de pilda Burgundul Mare drept
Pinot. Corcova considera ca este cel mai bun vin al lor, din moment ce este si
cel mai scump, costand nu mai putin de 75 de lei pe site-ul
cramei (printre cele mai simpatice si complete din bransa), unde gasim cele doua medalii obtinute,
recomandari de servire si asociere cu preparate culinare, informatii despre
procesul de productie, etc. In ciuda pretului piperat, stocul de 4200 de sticle
este terminat.
Note de
degustare: culoarea este un rosu rubiniu intens, tanar si carnos, intr-o nuanta
sensibil mai intunecata decat majoritatea Pinot-urilor clasice. Olfactiv ne
duce cu gandul la fructe rosii de padure, frunze uscate, coacaze albastre, cu
un subton de piper verde si un fin praf de vanilie ce invaluie partitura. Mai
degraba auster decat savuros, mai mult frantuzist decat romanesc. Gustativ ar
trebui sa analizam in primul rand parametrii tehnici: foarte sec, aciditate
vioaie, integrata in ansamblu, consistenta medie, specifica soiului, dar
taninuri usor uscate, dand senzatii prafoase in final. Retronazal apar arome
din seturile nobile, aducand a fan uscat, grajd, piele tabacita, totul la o
amplitudine notabila. In loc de a reinventa teoria raportului calitate/pret si
pozitionarea pe piata romaneasca, voi face o recomandare neutra: incercati-l
macar o data si decideti daca merita cumparat si in viitor. In opinia mea se
situeaza in jur de 86 de puncte din 100, pe o scala imprumutata de la marii
critici internationali care incepe de la 40-50 de puncte cu un pahar de apa,
sau motorina, pana la 100 care in general reprezinta un vin pe care il bei o
data in viata. Din cele peste 2000 de vinuri incercate in ultimii trei ani, cel
mai mare punctaj a fost 95, o data pentru un vin de 20 de EUR, altadata pentru
unul de 250 EUR, din Spania, respectiv Franta. Exista si afara discrepante,
insa cu atat mai putin in Romania pretul reflecta calitatea vinului. O ultima
recomandare: nu scapati acest film,
daca sunteti pasionati de vinuri, in special de Pinot Noir.


P.S. De sezon va
recomand rose-ul 2013, abia aparut. E foarte reusit si anul acesta, dupa ce
vintage-ul 2012 a castigat Centura
Roz.
[articol aparut intaia oara pe blogul domnului ministru Daniel Funeriu]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu