Căluțul cocoșat de damigeana cea grea

    De la Angelus Estate am baut pana acum vinuri rosii de la foarte bune in sus, asa ca urmarea fireasca a fost sa incerc un alb, mai ales ca in Bulgaria se pune prea putin accent pe aceasta culoare - 38 de lei. Cupaj de Chardonnay, Viognier si SB, 2012, 14,5% alcool. Vine dupa un 2011 cu bronz la Decanter si Argint la Vinalies. Culoarea galbuie-aurie e dominata de miros de fructe verzi, baricul si Chardonnay-ul asteapta dupa colt, pentru ca gustul este intruchiparea cuvantului "richness". Aspectul vanilat, foarte onctuos, dopul acoperit cu ceara, alaturi de nivelul alcoolic ridicat si structura masiva se constituie in premise reale de invechire pe termen peste medie, probabil 7-8 ani. In momentul de fata inca se foieste de pe o parte pe alta, nu stie cum sa se aseze in pozitia finala. 86-87 de puncte. (picture from angelusestate.bg)

    Am pastrat pentru la sfarsit consideratiunile despre aspectul exterior - sticla masiva, foarte grea - pentru ca nu pot fi de acord cu Jancis ca sunt niste cheltuieli fara rost. Piata vinului in Europa de est se zbate in durerile facerii, nu are (cu foarte mici exceptii, unele chiar efemere) niste branduri consacrate. Cand imaginea produsului este slaba, in Romania n-ai nicio sansa sa vinzi vin, chiar daca faci lucruri deosebite - vezi Terre Precieuse, Suav, Prestige, etc. 

    Sticla, impreuna cu eticheta, este principalul argument vizual care declanseaza decizia de cumparare. In Bulgaria am vazut cel putin 3-4 feluri de sticle, nu foarte sofisticate, care la noi pe piata nu exista - adica nu stim sa ne diferentiem prin aspectul produsului. In vest am vazut ca-ti dau ~10 centi daca duci sticla la centrele de colectare puse la intrarea in supermarketuri, in functie de greutate. A aparut si in Romania asa ceva, la Carrefour Militari - ti se da un ban (0.01 LEI) pentru fiecare sticla adusa, in timp ce un PET e recompensat cu 5 - de unde tragem concluzia ca reciclarea nu e o prioritate, in conditiile in care exista un minister de resort. 

Minima Moralia, Pogany si Berbecutio

    Am reusit sa organizez impreuna cu Domeniul Coroanei Segarcea, Evino.ro si restaurantul Madame Pogany unul din cele mai reusite evenimente care tin de vin, dintre toate cele in care am fost implicat, chiar doar ca invitat. Laurii merg fara tagada catre producator, prin reprezentantii sai, Claudia si Mircea, care au captat atentia publicului - format din peste 60 de persoane - in primul rand prin prestatia inegalabila, atat prin mijloacele tehnice puse la dispozitie cat si prin integrarea in ceea ce inseamna noul concept de promovare Segarcea: excelente cunostinte despre vin in general, proiector, film, interactiunea cu publicul prezent, panouri reprezentative cu cele sase vinuri oferite, pliante cu prezentarea amanuntita a fiecarui vin pe toate mesele, intr-un format tipografic de cea mai inalta calitate.

    A fost prezentata publicului larg, in premiera in Bucuresti, gama super-premium a producatorului oltean, primele vinuri punctate exceptional de Robert Parker & Co, cel mai mediatizat critic de vin la nivel mondial. In afara de Principesa Margareta (rosu) care a primit 90 de puncte, vinurile din gama Minima Moralia se plaseaza in imediata apropiere, fiind cotate la 88-89 de puncte, performanta neegalata de niciun vin romanesc in istoria de 40 de ani a acestui evaluator.

    M-am simtit extraordinar intre atatia prieteni, mi-a facut placere sa stau de vorba cu oameni interesati de vin, mai ales sustinut de Nicusor, de Big Radu si Alexandra H, de Ciprian M. si toata echipa sa.

    Trecerea in revista e vinurilor o gasiti intr-un post anterior, nu cred ca mai e cazul sa vorbesc despre fiecare in parte - spun doar ca sunt vinuri de exceptie, de incercat, de pus la pivnita sau de facut cadou, pentru o impresie de efect.

    Am insistat mult timp pe langa cei de la Segarcea sa facem aceasta prezentare, pentru ca sunt vinuri in care am incredere si NU VOI FACE NICIUN EVENIMENT in compania vreunui producator care nu m-a convins ca are ceva de oferit in primul rand prin calitate. Iar partea de convingere reprezinta niste ani, pe care i-am trait, scris si baut; cu un cactus in mijlocul desertului nu merge. Dar nu va faceti griji, pana la toamna avem ce vedea.

    Dupa un 2012 exceptional demonstrat de gama Prestige - incununata cu zeci de medalii la concursurile internationale, nu visam ca se poate mai mult, insa dupa 12 ani de experienta, familia Anghel a decis ca vinurile au ajuns la o maturitate in ansamblu, asa ca am putut cu totii sa ne bucuram de Minima Moralia.
    Va multumesc ca ati participat la o desfasurare de forte de asemenea anvergura si va astept cu alte surprize la fel de placute in viitor.

    Domeniul Coroanei Segarcea - 100 de puncte;
    Madame Pogany - 100 de puncte;
    Iubitorii de vin prezenti: 101 puncte!

Vinurile din aprilie

    Ca de obicei, la sfarsitul fiecarei luni trec rapid in revista cateva vinuri incercate recent despre care n-am apucat sa va povestesc la timpul potrivit. Cei care au binevoit sa dea un like paginii de Facebook a acestui blog au capatat multe dintre informatii mai devreme, alaturi de prezentari de carti, evenimente si alte subiecte vinoase. Sunt doar vreo 15 probe, unele exceptionale, altele doar scumpe, de data asta intr-o ordine aleatoare. Sa trecem la treaba:

   1. Feteasca Neagra Prestige, Domeniul Coroanei Segarcea, 2008. Un vin de negasit pe piata datorita afinitatii nordicilor catre el, George si Ciprian au centralizat parerile dupa intalnirea de gradul 3 de la etajul 4 al Hotelului Galati chiar din...Galati, asa ca e usor sa mai adaug doar doua vorbe: ciocolata cu lapte, fara taninuri extravagante = viata scurta, cafea pe palatin, cam machiat, dar nu se ascunde definitiv vinul. 85-86 pct. de la mine si vreo 75 de lei...tot de la mine/daca-mi amintesc bine. Medalie de argint la IWSC 2010. Despre Gewurtz-ul Cono Sur (2.) importat de Recas nu pot spune prea multe acum pentru ca si mie mi s-a parut cam intens in arome - deh, temperatura a fost mult prea mare, la Hotel Galati curge tot calda pe teava de rece, dar candva voi mai lua o sticla, sa-l vad si in starea lui normala. Oricum, un vin de incercat la banii astia: 22 de lei pe unde scrie Cramele Recas: Lanariei, Crangasi (langa Emag), Centurii (Militari), etc. Desertul a fost (3.) o Feteasca Neagra 2011 de la Recas din seria Cocosul (dintre vii), aici impresiile fiind contradictorii; sper sa ma intalnesc cu el intr-o forma mai buna, la o temperatura adecvata, peste cateva luni petrecute la sticla.

    4. Producator: D'Arenberg; tara: Australia; brand: The Hermit Crab; an: 2010, vin recomandat de autorii "Vinurile Lumii", am dat pe el 51 de lei. Doua treimi Viognier cu o treime Marsanne. Miros aspru de lime (inseamna si lamaie, nu numai var!, viile se afla pe un sol calcaros - lime stone), piersica, gutuie, para, ananas, fructe exotice si tonurile astea de flori primavaratece pe care le simti cand treci pe langa florariile cu mai putine importuri in fata chioscului, parca si o urma de fum, nu de paie sau tamaie, nici de lemn, mai mult seamana cu cel de lumanare (ca finete si complexitate este mult peste o Tamaioasa, oricat de bine ar fi ea facuta....fumul), atac simplu, urmat la scurt timp de aromele venite din urma. E texturat, pretentios, da senzatii multiple si are post-gust. Nu trebuie sa ne sperie cele 5 g de zahar rezidual, sunt foarte bine completate de 6,3 unitati acide. 90 de puncte si premiul Vinul lunii aprilie, o frumusete!

    5. Chenin Blanc Cape Spring 2011, vreo 22 de lei in Billa: nu va atingeti de el, pentru ca e de nebaut! Pentru statistici: 60 pct.

    6. Sauvignon Blanc 2011, Rooiberg Winery, tot din Africa de Sud, 22 de lei in Kaufland: screw-cap si cam galbui pentru varsta frageda la care se afla. Miros dulceag, parfumat, floral, ceva miez de paine - nu e un model de tipicitate, chiar daca sunt si cateva citrice (exotice) pe-acolo. Atac normal, echilibrat, aciditate limitata, mai placut la 12 grade decat la 7-8, lasa impresia acrisoara ca strugurii nu au fost suficient de copti si s-au aplicat ceva miracole ale stiintei vinicole sa dea un miros cat de cat placut. Poate parea corect, fara defecte, nu-i de mare caracter, dar aproape-si face banii. 81 pct. daca aplicam prezumtia de nevinovatie. 

    7. Doua vinuri ale aceluiasi producator, austriacul Erwin Tinhof din Burgenland, Neusiedlersee: primul este Blaufrankisch 2008, 35 de lei si 83 de puncte, care prezinta note de lemn, piper, fructe negre de padure, palat frumos, sec, cafea, lemn, foarte acid, deci FOARTE!, dens, corpolent, after-taste picant, taninos, fara eleganta, dar diferit de zamislirile mioritice. Are o tinerete placuta, si milimetrul sau de "vino-ncoa", insa am baut si mai ieftine si mai bune.

    8. Al doilea este un cupaj mult mai elegant si echilibrat, din St Laurent, Zweigelt si Blaufrankisch facut in 2007 si numit Feuersteig, despre care mi-am notat decat asta: 85 pct. Am dat pe el 57 de lei in aeroportul din Viena si vi-l recomand si voua daca ajungeti acolo, mai ales ca oferta de vinuri e din ce in ce mai restransa, iar preturile cresc mai rau ca la noi in '91. Nu va lasati pacaliti de etichete sau Chateau-uri. Sunt mizerabile cele la preturi apropiate. 

    9. Vranac din Bosnia si Hertegovina (am mai bifat o tara cu ocazia asta), 2009, IG Petropavlovsko, Trebinie, producator si distribuitor: pivnitele manastirii Trdos, baricat, imbuteliat in decembrie 2011 - asa am primit o traducere aproximativa. Lasat sticla deschisa pe balcon la 16-17 grade vreo ora, inceputul, din pdv al mirosului e neplacut: pere rascoapte intr-un baric ostentativ, o acritura neinteresanta. Dupa numai cateva rotiri in pahar insa apare altceva (in acelasi timp dispar cele rele): note foarte clare de ciocolata, corcoduse coapte, prune (la magiun, normal), atac incantator, plin, mijloc taninos bine, piperat, pe langa uzualele fructe de padure (aduce un pic a Primitivo), insa finish-ul are o cadere in intensitate, ducand spre un post slabut, disparut prea devreme dintre gingiile noastre. Are 13,5% alcool, l-am primit in schimbul unui vin de 10-12 EUR romanesc. Doar ca eu n-am ajuns cu al meu la intalnire, dar am o scuza: trader-ul a uitat sa-mi confirme deal-ul. Un vin de 82-83 de puncte. Ramane intrebarea: ce-i duc omului la schimb la urmatoarea intalnire? Sa ma umflu-n pene cu vreun Matei, Golem, Uberland, Charlotte, [...] sau sa ma limitez la calitatea oferita? Daca ar fi sa ma iau dupa criteriul mai sus stabilit (rosu sec in jur de 10-12 EUR), care credeti ca ar fi cea mai buna alegere de pe piata? Nu pare a fi un mare cunoscator dupa alegerile pe care le-a facut de fata cu mine intr-un wine-shop, dar e un bautor de vin.

    10. Un vin desosebit: Chateau La Tour de By 2007, cupaj bordolez de Cabernet, Merlot si Petit Verdot, pe care am dat vreo 60 de lei. Frumos miros de tutun proaspat, pamant, post (nu prea lung) si palat de trabuc de soi. Catifelat si elegant in gust, aciditate inca sus, cafea, taninuri moderate spre sus, alc 13% (ole!), corp nu foarte proeminent dar gustos, zvelt si elegant, chestiile usor amarui din cerul gurii sunt bestiale. Echilibrat: nu e PN, nu e CS, dar are din toate. A doua zi ramane un vin corect, echilibrat, fara insa sa mai emane pretentii de nobil. 87 pct. 

    11. Merlot 2010, Vitis Metamorfosis, de la Halewwod, 25 de lei si aur la Strugurele de Aur, Alba-Iulia 2011. Nas tipic, placut, usoara adiere de vanilie impreuna cu fructele negre de padure duc la o catifelare placuta, cu toate ca apare si spicy-citate din plin. Gustul e destul de dezmatat, de la vegetal la ciocolata, apoi la fructe, tanin rotund, bine integrat, dar de peste tot te inconjoara o usoara senzatie de intepaturi, care devine clara dupa inghitire si dupa ce citesti eticheta: cele 14,5 masuri alcoolice sunt total in afara vinului. Oi fi fumat prea mult azi, dar nici postul nu ma incanta. Am crezut la inceput ca-i vreo scapare de la Halewood - maestru in preturi mari la vinurile cat de cat interesante, dar nu e asa. 24 de lei si 75 de puncte acum. Peste 5 ani nu stiu si nici nu ma intereseaza prea tare. Daca ar fi mai bun atunci, scoate-l in 2016 pe piata. Si daca tot veni vorba de acest producator, introduc aici (12.) si-o scumpa Feteasca Neagra Hyperion 2009, 89 de lei (m-a impins pacatul sa dau banii astia candva), care la capitolul scapari are un gust mult prea ciresat, este prea apos si simplut. Per total nu-i un vin rau, dimpotriva, la 84 pct poate fi incadrat in categoria bune, insa cand vezi pretul... Aceleasi scapari le-am vazut si la (13.) Purpura Valahica 2009, care pentru 15 lei mai putin se prezinta si cu 3 puncte mai jos: borduri movalii de tinerete, primul nas e ciresat, apoi piper din plin, chiar suparator la nara, lemn. Lipsit de aciditate, uleios, nu prezinta aspecte atragatoare in afara de o adiere de ciocolata, pare dezechilibrat. Temperatura de servire a fost mare (doar asa se poarta la wine-bar, nu?), sticla deschisa.. de mai multa vreme. Asta e poza lui de moment in conditiile date; la banii astia - 75 de lei - asteptarile sunt mult mai mari, din pacate asa s-a prezentat in contextul de zilele trecute, ca un vin de 20 de lei si 81 de puncte. Si uite cum ajung sa-l laud pe (14.) Oprisor pentru raportul calitate/pret: 84 de puncte si vreo 40 de lei (cred), Feteasca Neagra La Cetate 2010, care aliniaza un amestec de componente (cafea/lemn - taninuri - corp) intr-un mod liniar si placut. Desi, daca tot vorbim de Feteasca Neagra, poate aveti ocazia sa va intalniti cu (15.) Pietroasa 2009, care acum mi-a placut, fata de data trecuta cand l-am plasat sub 75 pct: miros gemos-prunos cu nuante de ciocolata, plin, dulceag, o picatura de piper si una de lemn din budanele folosite zeci de ani. Gust frumusel, extractiv, mai subtire decat te astepti din miros, insa implinit; tanin aspru, aciditate buna, se vede ca strugurele nu a avut un an foarte bun, nivelul alcoolic fiind si el foarte scazut: 11,5%. Nu mai apare impresia de cupajare cu Tamaioasa Romaneasca, temperatura la care am primit sticla direct din strafundurile cramei(vreo 10 grade la palmometru) ma face sa cred ca a fost tinuta..altfel. Crestem punctajul de la 73 la 82-83, postul este aproape inexistent (desi dupa vreo 2 ore de la deschidere marseaza si dansul), raman mici particule printre gingii - probabil e filtrat nu foarte "invaziv". Sunt sigur ca-l voi mai gasi si peste vreo 2-3 ani cand va fi in maximul de forma, dar si acum ofera un RCP de zile mari. Nu tine mult momentul sau de glorie, ca interval de timp sau temperatura, insa e acolo. Ce de Feteasca Neagra am mai baut!

Pont: in curand va aparea pe piata din acelasi soi Crama Basilescu 2009. Parerea mea e ca va fi de departe cea mai buna pe o raza de cativa ani lumina, va demonstra ca limitele pot fi impinse mult mai sus decat am descoperit pana acum intr-o Feteasca Neagra. Despre dansa si alte cateva vinuri ale aceluiasi producator, intr-un post in viitorul apropiat, la care muncesc din greu.

Cabernet, Tannat, Sangiovese, Barbera, Rivaner, Porto...

    Lei:            50                                   37                                  22                                      37

     Cateva vorbe: Felipe Edwards te imbie cu un miros superbisim, nu foarte tipic, mai spre zona Syrah-Malbec, dar e varza la gust: lipsa de corpolenta, dulceag, compot in toata regula, cred ca am fost destul de darnic cu nota. Santa Rita l-am remarcat in toamna la GoodWine, unde Chile a avut un stand cu cativa reprezentanti de la ambasada, care nu stiau mare lucru despre vinuri. L-am gasit intr-un magazin belgian acum cateva saptamani si mi-a reconfirmat ca e de clasa. Rincon bunicel, Stirbey fin si elegant cum il stiti, baricul pare un pic in fata la inceput, dar vinurile acestui producator trebuie aerate bine inainte. Nu a fost blind.

    Daca tot n-am avut ocazia sa-mi notez prea multe despre cele de mai sus, va plictisesc cu cateva straine exotice ca soiuri si tari de provenienta, baute in ultima luna, chiar daca stiu ca e destul de putin probabil sa ne (mai) intalnim cu ele.

    Rivaner Caves de Wellenstein, Luxembourg, Domaines Moselle 2010, 13 lei. Rivaner, aka Muller-Turgau. Miros floral si citric, ne-agresiv, moderat, placut. Gust in primul rand cam dulce, apoi in acelasi ton ca mirosul, in zona portocale-lamaie-banana, aciditate foarte buna, cu un finish interesant. E un every-day drink, recomandarea de pe eticheta suna asa: "le compagnon ideal de vos repas quotidiens". Curat, simplu si corect. Daca-s doar 50 km pana la Trier unde nemtii fac niste Rieslinguri exceptionale, de ce n-ar fi vita de vie si aici? 79 pct.

    Roze din Sangiovese si Barbera, Casa Valduga 2011, Brazilia, 44 de lei. Nu prea am obiceiul sa dau atatia bani pe un rose, dar m-a incitat partea exotica: Brazilia si soiurile folosite si cred ca am nimerit unul dintre cele mai bune rosalinde baute vreodata. 13% alc. Culoare rosu rubiniu foarte deschis, cu reflexii trandafirii, miros serios, plin si complex: floral, fructe rosii (capsuni, cirese), o crema de iaurt/frisca. Atac bun, fructat, aciditate bine integrata, la nivelul optim de a sustine buchetul, fara a iesi in evidenta. Are si corp, zvelt si gustos, post-ul este mai lung decat ma asteptam, insa cam amarui-ierbos. Un vin excelent, printre cele mai bune rose-uri incercate. Producatorul are pe site peste 200 de premii si medalii, cu toate astea, vinul de fata nu apare. Cum se incalzeste putin in pahar devine aspru si amarui, dizgratios. Cam varza a doua zi. 84-85 de puncte, poate si mai bine; am pierdut poza.

    Tannat 2011, El Esteco, Michel Torino, 22 de lei. Colorat intens in stil zaibar, borduri violacee intense. Miros fin de cacao si vanilie, in plan secundar aparand fructele negre si notele spicy. Atacul e placut, dupa ce mirosul iti lasa impresia ca vor urma niste note dulcege, acestea lipsesc cu desavarsire, vinul fiind extractiv la nivel maxim, foarte sec si taninos. Soiul este cunoscut ca fiind unul cu cele mai concentrate taninuri, de aceea in general e folosit mai mult in cupaje. Datorita acestor caracteristici, vinificatorii au incercat metode diverse de a-l imblanzi, cercetarile ducand la inceputul anilor '90 la descoperirea procesului de micro-oxigenare. Se foloseste in Franta si la producerea Armagnac-ului. Taninurile par coapte, rotunde, aciditatea nu iese in evidenta, dar in ciuda pretului de 22 de lei, cred ca i-ar sta un pic mai bine peste vreo 2 ani. Nici acum nu e rau, doar ca e cam colturos. Nu vreti sa stiti la ce nivel de intuneric poate ajunge limba omului dupa doar cateva sorbituri din acest monstru, sau ce unelte trebuie folosite la spalarea paharului. Pe putin 84 de puncte si o curiozitate: am uitat aproape jumatate de sticla deschisa pe balcon, iar dupa 24h cand am regasit-o vinul era copt. Mai petrecuse si in frigider vreo doua nopti, astupat, dar nu cred ca e relevant. In schimb, cu cateva zile inainte am procedat, tot intamplator, aproape la fel cu un Novac 2008, care insa s-a prezentat admirabil a doua seara. Care o fi explicatia? 

    Niepoort Tawny 10 years old, 375 ml, 20% alc: nu am reusit sa elucidez din ce soiuri provine, insa stiu ca a fost invechit la producator 10 ani, pe sticla apare data imbutelierii: 2011. 95 pct Wine Spectator, 90 Parker, un vin spectaculos, complex, din care insa am incercat doar cateva sorbituri. Am dat pe el 78 de lei (half-bottle!), cu prilejul unei mega-super-reduceri in Viena. 

    

    Roussanne+Viognier+Grenache Blanc, Chateau Ermitage 2010, AOC Costieres de Nimes, 28 de lei si 84 de puncte: un vin viguros, corpolent pe cat poate fi un alb, plin si gustos.

    

    Am mai facut cunostinta cu doi sarbi, Tamaioasa alba si cel din stanga, insa n-as trece de 70 de puncte cu niciunul dintre ele.

    Ultimul, desfacut aseara, e un Tempranillo Gran Reserva, D.O. La Mancha 2004, parca in Kaufland l-am mai vazut; nu stiu cat costa, dar a stat ceva timp pe-acolo pe rafturi, pare cam copt. Totusi placut la o discutie prelungita in noapte cu baricul sau dulceag, ciocolatiu si vanilat, insa stiintific nu l-as duce mai sus de 83-84. 

    Concluzia ramane aceeasi: raport calitate/pret superior pe oriunde am poposi in lume (spre vest), importurile o sa se pravaleasca peste noi, deja au aparut primele miscari, timide dar profesioniste. Dupa cum se vede treaba nu e deloc greu sa gasim un 84 la 5-6 EUR, in orase ca Bruxelles, Viena, Rotterdam, unde chiriile, salariile si implicit adaosurile sunt mult mai mari. Nu zic ca la noi nu gasesti cateva piese, dar parca sunt din ce in ce mai multe cele de 40-50 de lei si 80-81 pct.

O damigeana de vin

    Pe malurile Girondei din Bordeaux-ul oltenesc, pamant ocrotit de vitejia stramosilor, s-au nascut aceste doua vinuri care-si impletesc.... He, he, chiar credeati ca urmeaza un eseu in care veleitatile poetice ascund, sau estompeaza ceea ce e mai important? O sa ma apuc la batranete de partea asta, asa ca sa trecem direct la subiect: ce s-a mai intamplat in casa in ultima perioada. Pai, destul de multe, ca de trei saptamani tot avem alte prioritati.

    Un flight cu patru aripi, Cabernet Sauvignon, toate 2007, poate cel mai strans meci de pana acum. Teste peste teste, gusturi diferite, reluarea ordinii de degustare de la un cap la altul, apoi de la celalalt, apoi de la jumatate.

- Samburesti: 25 lei, 80 pct; avand in vedere traditia, locatia si spusele specialistilor, aici ar trebui sa vedem cele mai bune exemple din tara; sunt sceptic ca s-ar putea intampla asta sub bagheta dlui. Valvis.

- Halewood Vitis Metamorfosis: 69 lei, 83 pct; cel mai scump, baricat 18 luni; timpul lung petrecut in butoiul de stejar - probabil nou - l-a distrus, nu mai "citesti" nimic in acest vin, decat vanilie si impresiile conexe. Am vazut 87 de puncte nu stiu unde, am vazut o medalie la Bruxelles, ba chiar ii dadusem si eu 85 in tinerete, dar nu asaltul asta vanilat e ceea ce vreau de la un Cabernet; am mai scris despre el.

- Recas, V: 17 lei, 84 pct; pretul este pentru o sticla de 0.75l, dar cea din imagine chiar a fost mostra noastra, desfacuta dupa 3 luni de stat in conditii improprii de temperatura. Producatorul vine, ca in alte zeci de cazuri cu o lectie in materie de raport calitate/pret.

- Stirbey: 55 lei, 85 pct; din cate stiu eu si acest vin a petrecut o perioada lunga in baric, insa ca si in cazul altor vinuri ale cramei, nu se simte aproape deloc. A castigat concursul printr-o nota distinctiva de ..simplitate, finete, aliura bordoleza. 

    Cu parere de rau, niciunul dintre vinurile de mai sus n-a primit si bonusul de "placere maxima" - sau ii putem spune, cu voia dumneavoastra - "incantarea lui Berbecutio", pentru ca atunci poate ma apucam sa va spun povestea lui, sa dau mai multe amanunte, note de degustare. Cam slabut pe-aici cu notele astea de degustare in ultima vreme, nu? Asa cum majoritatea o facem pe net, si eu am devenit superficial in a citi cuvant cu cuvant o descriere a unui produs, fie el si vin, mai ales pe bloguri. Daca-mi sare in ochi o expresie maiestuoasa despre el, o recomandare, un punctaj interesant, atunci revin..cu toate ca mai degraba as prefera sa descopar personal amanuntele; insa daca in josul paginii mi se spune ca nu merita osteneala de a-l incerca, sau vad 73 de puncte, chiar nu ma mai intereseaza ca are gust de caramele, miros de apa plata, sau tac-su a fost primar.

    Alte doua Cabernet Sauvignon, intalnite in alte ocazii, au fost Private Reserve, Halewood, 2008, 22 de lei si Segarcea Prestige, 2007, 35 de lei - ambele cotate la 80 pct. Inclin sa nu le recomand pentru ca sunt destul de comune. La bani putini, aleg oricand un Recas sau un Bolovanu'.

    Un alt flight, de fapt mai mult un tete-a-tete, a avut loc intre rugbistii din soiul Shiraz, unul din Africa de Sud, Tall Horse, 2008, 24 de lei si 78 de puncte, celalalt din Australia - Lindemans, Bin 50, 2010, 25 de lei si 81 de puncte. Mentiunea de la paragraful precedent se aplica din nou.

    Colindand targurile de specialitate mi-am dat seama ca am scapat din vedere Feteasca Neagra de la Budureasca, Origini, asa ca am luat-o la sub-brat. Cu toate ca a primit 84 de puncte, ma asteptam la mai mult. M-am tot sucit incoace-ncolo sa o mai depunctez, dar mirosul e de 10. In gust, pe langa orchestra oarecum obisnuita pentru vinurile rosii, de fructe negre de padure, nuci, cirese negre si pamant, apare o idee de iaurt care nu da bine, ba chiar amplifica senzatia de "apos" a corpului, ii taie din greutate. La sfarsit vine un strop de piper sa intregeasca armonia, dar e cam tarziu.
    Daca tot am intrat ca un impostor in Metro, am cules si-un Pinotage, soi specific Africii de Sud, facut de Petersbach in Cape Spring - 20 de lei si 80 de puncte. Daca trecea de 83 primea mai mult de doua randuri despre el.
    Halewood se pare ca a incheiat colaborarea cu francezii de la Gerard Bertrand, si asta nu numai in Romania, pentru ca acestia si-au cumparat un distribuitor propriu, asa ca pe ultima suta de metri am vrut sa prind si eu ceva, sa nu mai bat drumul pana acolo:
- Viognier Reserve Speciale 2010: 23 de lei si 73 de puncte, un vin de pays d'oc, nu-i rau, doar ca nu mi-am putut explica de ce scrie Viognier pe el;
- Cabernet Sauvignon H de l'Hospitalet 2009: 23 de lei si 81 de puncte.

    Poza de mai sus e de la o degustare de vinuri chiliene facute de Cocha Y Toro, din gama Marques de Casa Concha, organizata la restaurantul Madame Pogany din Floreasca, unde am avut ocazia sa incerc un Chardonnay, un Pinot Noir si un Syrah, toate foarte bune spre exceptional. Se gasesc la 60 de lei la winery-outlet. Din pacate nici n-am luat notite, nici n-am avut timp sa scriu imediat cate ceva despre fiecare. Ce voiam sa subliniez e ca o casa mare de vinuri, cum e Concha (10.000ha, listata la bursa din NY), lua 90 de puncte din 1999, cand noi beam Busuioaca de Vinia si ni se parea cool. Aceste vinuri nu sunt nici pe departe cele mai scumpe ale producatorului. E impresionanta constanta in timp, cat si raportul calitate/pret. Dar in Romania deocamdata doar visam la vinuri de 90 de puncte si 60 de lei, pentru ca snobismul e in floare, pentru ca 90% din populatie nu deosebeste un Sauvignon Blanc de un Cabernet Sauvignon pana nu-l vede, pentru ca ospatarul strange dopuri de Jidvei sa mai capete 50 de lei, pentru ca proprietarul de carciuma n-are pahare de vin rosu, dar pune 400% la orice vin, pentru ca toata lumea vrea sa aiba 2-3 vinuri la acelasi pret cu Flamboyant, Charlotte, Golem, Uberland sau Solo Quinta, nu conteaza calitatea, pentru ca, pentru ca, pentru ca.... Mai vorbim peste 2-3 ani cand vom avea la raft 50% vinuri chiliene, ba chiar mai bine de-atat in categoria sub 7 Euro. Poate de asta o fi nevoie sa ne trezim la realitate. Nu stiu insa daca in acel moment ne mai putem reveni.

    Roze de Purcari, 2010, 35 de lei si 81 de puncte: facut din Cabernet, Merlot si Rara Neagra. S-ar putea sa fie unul dintre hiturile verii in 2012.
   Merlot de Stefanesti 1993, 40 de lei la magazinul cramei, pentru ca chiar exista asa ceva. Au mai multe vinuri de varsta aceasta pe stoc, dar cam toate sunt demiseci. Nu mi-a venit sa cred cand am vazut Pinot Noir, Feteasca Neagra numai demiseci, indiferent de an. Ba unul parca era demidulce. Merlot-ul a avut un foarte scurt moment de glorie (cam pe la 81 de puncte) dupa vreo doua ore de sedere in decanter; l-am mai incercat la 6-7 ore si era deja otet. Tot de aici am luat un Burgund Mare, productie 2008, care a reusit sa devina lanterna rosie a clasamentului personal de vinuri, cu ..51 de puncte, ca mai putin nu se poate. Sigur, la 5 lei sticla l-am luat mai mult ca experiment stiintific, dar nu ma asteptam sa aiba paie in el. La acest experiment a participat un confrate de Urlati, 2006, care a urcat onorabil la 78 de pct. Nu e un soi maret, cu toate ca a fost un exemplar simpatic, aduce a vin de masa, dar la 25 de lei e cam scump. In afara de notele de mure si coacaze apare un interesant post-gust de macese acrisoare, dar si  "arsura" la ingurgitare. A, si vesnica problema de la Urlati: dopul inundat aproape total; din ultimele 5 Fetesti si un Cabernet (81 pct) Paganus 2007 la desfacerea carora am luat parte, doar 2 au fost perfecte. Sa fi avut eu asemenea ghinion?
    Hai, inca patru si plecam acasa:
- Chardonnay Jacob's Creek, Australia, 2009: 32 de lei si 77 de puncte, pentru ca pare mult prea baricat si in acelasi timp mult prea acid. Inclin sa cred ca e din cauza statului la raft, pentru ca la recentul concurs din Romania a luat medalie de argint.
- Feteasca Neagra Bacanta 2009, Crama Garboiu: 70 de lei si 83 de puncte. Facem pariu ca o sa fie mai ieftina peste vreo 3-4 luni? Nu de-alta, dar in carciuma unde l-am intalnit era 180. Partenerii de pahar, mult mai avizati decat mine, au spus ca are o usoara oxidare.
- Cuvee Visan, Gramma, 2010, 32 de lei. Deci 32, nu 50 cat era la inceput. 81 de puncte, poate merita ceva mai mult, insa a avut nenorocul sa se intersecteze cu personajul din paragraful de mai jos. Puteti cumpara actiuni la aceasta companie, am auzit ca-s de vanzare.
    Campionul etapei vine de la SERVE si se numeste Cuvee Amaury 2010. O prezentare mult mai buna decat v-as putea eu face gasiti AICI, dar recomandarea e sa-l incercati personal. E un vin exceptional. 86-87 de puncte cu felicitari, iti da ocazia, dintre zeci de alte vinuri, sa spui: "Uau, ce vin e asta!".
   Huh, ce tur de forta!

Doua Tamaioase bune

    Dupa ultima evaluare a vinurilor luate de la Pietroasele scorul a fost indecis, asa ca am trecut la urmatoarea mostra. Si asa i-a venit sorocul sticlei cu nr. 4 din stoc. Ca sa fiu sigur ca am rezultate exacte, am insotit-o pe misterioasa buzoiana cu o verisoara sud-vestica, in speta cea de Vanju Mare 2009. N-am avut 2008, ca n-am gasit, spre deosebire de cei de la vinul.ro care au gasit-o (sau au cautat-o special? sper sa nu gresesc si sa fie vorba de Riesling sau SB, dar ideea e aceeasi) si au facut-o praf in ghidul lor 2011. Nu prea inteleg sensul de a evalua un vin din zona de jos a preturilor (hai sa zic totusi medie, ca vinurile sunt alese numai din super-market) dupa 3 ani, cand e clar ca o sa fie over-aged. Dar am sa revin la acest subiect in viitorul apropiat - recenzie la acest ghid.
    Am ales Castel Starmina din mai multe motive: l-am apreciat candva la 80 de puncte - adica imediat deasupra liniei care delimiteaza zona de vinuri din care as mai lua vreodata si restul, face parte din aceeasi gama de pret (aproximativ, 17 lei), mi se pare suficient de tipic ca sa fie folosit ca etalon. Argumente contra: diferenta procentului de zahar, cel din Banat e demisec, iar cel de Pietroasa e dulce. Sau a fost. Ar mai fi de mentionat ca in topul personal, deocamdata la capitolul Tamaioasa Romaneasca troneaza pe primul loc cea de Budureasca, 2007, cu 89 de puncte.
    Despre vin: e mai sus decat cele din categoria "best buy"; l-as incadra la "ce-ai pazit pana acum de n-ai incercat asa ceva?" E 12 lei sticla la crama, in alte locuri/localuri nu prea e de gasit. In miros se simte un dram de iarba alaturi de cel specific, nu foarte intens. Gustul aduce a miere (stafide si migdale mai adauga ei pe eticheta), tamaie. Zaharul nu e chiar asa mult cum te sperie eticheta :"Dulce", ci rezonabil, bine incadrat in complexul celorlaltor caracteristici. Pe dop scrie mare VINCON :)), iar sugestia de asociere tot de pe eticheta cu nuci, migdale sau dulciuri s-a dovedit bine documentata. Evaluarea pentru statistici: 81 pct.

    In alta ordine de idei, incepand de azi, prin bunavointa companiei care ma suporta de vreo 5 ani, am primit new wheels. Am renuntat la un  Passat pentru care trebuia sa mai astept inca vreo 6 luni, era break (bleah), si daca nu se putea sa aiba cutie DSG nu ma incanta. Asa..macar 4x4 sa fie, ca pretul e acelasi. Incep sa descopar pas cu pas de unde vine acest pret aproape dublu fata de vechea Octavia II. Nu va arat si nr. de inmatriculare, sa nu dati cu pietre dupe (da, dupe - asa se zice in Oltenia) mine daca am zis de rau despre vreun vin. Octavia Scout, culoarea se numeste Rosu Brunello, este aleasa de mine, iar numele de scena dat azi la botez este Montalcino. Botezul e inca in desfasurare, cu un Traminer de Targoviste (cel din Bulgaria, normal) Cuvee Prestige 2006 (19,6 leva la Balcic la non-stop), despre care poate am sa va povestesc candva ca a primit 80 de puncte, avand un gust fin, interesant, undeva intre tamaioasa si muscat, fiind un vin placut, de recomandat. Nu acelasi lucru pot spune despre alte doua bulgaroaice, Tcherga 2010 - un cupaj de Chardonnay si Muscat nereusit, si un Viognier al fratilor Minkov, din pacate mult sub altul chilian incercat mai demult, acesta din urma fiind si la jumatate de pret. Tot in episoadele imediat urmatoare voi incerca un rezumat al celor 200 de vinuri degustate si inventariate pana acum. Daca ma apucam prin '93 de excel-ul asta acum eram departe :).

 preturile sunt in leva

Viognier meets Nashul

    Cu 9-10 ani in urma aveam un prieten care obisnuia sa bea vodka cu bere. In cantitati destul de mari. De multe ori, in momentele de maxime senzatii bahice se uita crucis la cele doua sticle de pe masa carora le spunea: "Tu esti prietena cu ea. Si eu sunt nashul!".
    Deplasare in Brasov, seara masa cu colegii la o "tratorie" draguta, nu am retinut numele, prima iesire pe terasa anul acesta. Prima iesire pe terasa cu adevarat: decor rustic, vegetatie luxurianta de jur imprejurul fiecarei mese, meniu italienesc foarte bogat, companie placuta.
    Nu pot sa nu va reproduc gluma serii, asa ca mai fac o paranteza: un coleg din Galati a avut parte de o traversare a Bucurestiului la volan, la inceputul careia vezica sa urinara incepuse deja sa dea semne de saturatie; nestiind mai deloc parcari/wc-uri a cedat "psihologic", vorba Mondenilor, a descoperit ca avea la picioare o sticla de Ice Tea, de-aia cu gura larga si la un semafor, sub privirile stupefiate ale calatorilor din autobuzul oprit pe banda paralela, s-a usurat. Printre colegii prezenti cu noi la masa era si un belgian din sud, vorbitor de franceza in primul rand, care intelege cat de cat si romaneste, de formare IT-ist. Pe parcursul povestirii insa a cam pierdut firul, asa ca a asteptat cateva minute sa se potoleasca hohotele de ras si a cerut lamuriri. Expresia care l-a facut sa rada si pe el in hohote minute bune a fost :"I had to plug-in into the bottle!"
    Rewind: vin doua meniuri, unul de papa, altul de bar; le-am scanat cu atentie pe fiecare, aparea undeva in josul unei pagini vinul casei alb sau rosu. Cand a venit ospatarul sa ia comanda l-am rugat sa ne aduca totusi si meniul de vinuri (dezamagit si convins ca nu exista). Ei bine se scuza si vine in 10 secunde cu un menu impresionant. Reproduc din memorie: Cuvee Amaury sau Charlotte, Terra Romana cam orice, Sole Chardonnay Barique, Negrini, Vanju Mare aproape toata seria Castel Starmina, Uberland, etc. Si inca vreo cateva pagini de importuri interesante, intuitiv clasificate, langa fiecare vin fiind trecut anul, culoarea, clasificarea in functie de cantitatea de zahar si o fotografie a sticlei. Politica de preturi foarte ciudata: la unele avea adaos 25%, la altele 200% sau mai bine. Nu-mi explic pohtele astea de roze pe care le am de cateva saptamani, dar mama natura stie ea ce ne invata..alegerea mea: Terra Romana Roze 2010. Un vin frumos - la suflet dar si la culoare. Detalii tehnice exelent prezentate de George AICI, peste care as mai adauga eu ca ar fi si-un pic de zmeura la nasuc. Vin pe care-l recomand cu placere oricui. (nu pot spune asta despre ceea ce am acum in pahar: Busuioaca de Bohotin de Tohani, Princiar, Special Reserve.
    Dupa masa destul de lunga in timp care a cuprins doar un platou de branzaturi italienesti si 2 pahare de roze m-am retras in barlogul obisnuit pentru innoptarile in Brasov de anul acesta: pensiunea "Nasul si prietenii" 5*****, din comuna Cristian, intre Brasov si Rasnov. Merita un click, oricum voi enumera cateva detalii: detinuta de Radu Moraru, zis si "Nashul" - B1 TV, 10TV, facuta cu fonduri UE, proiect inceput inca din 2004, cu un efort financiar minim din partea proprietarului, administrata de o ruda apropiata, cladirea este o casa saseasca (de fapt doua) renovata complet, piscina, sauna, jacuzzi, sala de fitness, ce mai...raiul pe pamant. Iar beciul in care s-a pastrat arhitectura originala din caramida plina completat de plasma de 2m, sistemul de sunet bunicel si canale tv HD - o placere. Ce m-a impresionat de la prima scoborare in acest stabiliment a fost atentia la detalii: de la culorile alese pentru usi, ferestre, draperii la temperatura controlata automat a aerului, apei din piscina, a gresiei din jurul piscinei, folia care se intinde peste luciul apei in timpul anotimpului rece pentru a evita aburirea geamurilor, incalzirea partiala in pardoseala din jurul piscinei - o atentie la detalii rara intalnita. Majoritatea camerelor au un spatiu neobisnuit de generos, de fiecare data o curatenie exemplara care, odata cu celelalte iti lasa impresia ca esti primul client poposit aici. Cinci stelute cu brio si din partea mea. Hai 4,9 ca-mi amintii ca meniul de vinuri este aproape inexistent, iar masa de pranz sau cina se pot servi doar cu pre-comanda in sistem catering. De aceea sunt foarte atent cand ajung sa am si ceva la pachet.
    Pe la pranz am reusit sa fug cateva minute pana la Real, unde dupa multe cautari a ceva nou am zarit la capatul unui raft un Viognier argentinian la 19 lei, asa ca seara, odata ajuns la Nashul, i-am dat cep. Iata impresiile notate la cald: "Trivento Tribu Viognier 2008, producator: Mendoza, Argentina: soi incantator, aciditate ridicata, crocant, miros si gust debordant. Culoare galben mediu, timid. Se pare ca merge imperecheat cu spicy food. Am prins din zbor ananas, para, parca si-un pic de mango insotite de arome florale - toate intense. Degustarea aminteste de onctuozitatea si vanilia baricului - care te izbeste din prima, apoi vine aciditatea ridicata care le face un dus rece, palatinul ramane cu ciorchinele ierbos si ceva amarui, cafea?dar se (si) cam incalzise. Post gust putin peste mediu, spicy si citric - un lime p-acolo. nu prea vad de ce nu a prins in RO, la intensitatea aromelor!! Poate doar ca se cam vinifica sec?!? Daca as fi dat 30 de lei pe el nu mi-ar fi parut rau. Ar fi bun ca exemplar de colectie, desi nu prea se recomanda a fi pastrat decat putini ani.". A fost chiar vinul saptamanii acu vreun an juma'. Fugiti repede la Real ca e o piesa de incercat!
Terra Romana Roze 2010 + Mendoza Viognier 2008 = 164 pct impartite frateste.
Atat avusei de spus.

In episodul urmator: prezentarea celor doua noi case de vinuri frantuzesti, Famille Quiot si Louis Latour partenere Recas, care a avut loc miercuri 25.05.2011 la Hotel Hilton - Athenee Palace si la care m-am simtit onorat sa particip prin amabilitatea Directorului Comercial al Cramelor Recas, domnul Ciprian Rosca.