Crama Frâncu in 2015

    Am o oarecare aplecare catre produsele si implicit vinurile bio. Sunt putini producatori in Romania care cred ca merita mai multa apreciere din partea noastra, pentru ca in primul rand costurile de productie sunt mai mari, sa nu mai vorbim de riscuri.

    Cu putin timp in urma am modificat usor un traseu ce tinea de o alta ocupatie de-a mea, facand un mic ocol pe la Adamclisi, cu scopul de a vedea Crama Frâncu, un producator dobrogean cu peste 100 de ha, toata suprafata fiind certificata Eco. Ca tot vorbeam de riscuri, productia din 2014 s-a dus integral pe apa sambetei, din cauza unei boli, cunoscuta in Italia, dar neintalnita niciodata in Romania pana acum - efectele caldurii din ultimii ani. 

    Dupa o scurta vizita la Tropaeum Traiani, monument foarte bine reprodus si pazit, pana la crama am mai avut de parcurs doar cateva sute de metri. Daca in alte locuri gasim cele 5-6, sau 10 baricuri puse la intrare, ca nu cumva sa uitam sa le punem pe Facebook, la Vifrana sunt 1300. Fata de cum se prezentau vinurile cu trei ani in urma, am vazut o reala imbunatatire, dar inca e loc de mai bine:

    Chardonnay baricat, gama Symposion. Cifrele: 2011, 14% alcool, struguri ecologici, vreo 40 de lei in magazinele specializate. Isi arata maturitatea inca de la culoarea galben-pai, dupa care urmeaza nasul, foarte usor oxidativ, deocamdata de partea placuta a paletei. Setul aromatic se bazeaza pe samburi, in toate formele lor, de la nuci la cuptor pana la migdale, pudrate candva cu vanilie, pentru ca acum e doar o impresie. Sub toate astea se simte o nota florala, care aduce prospetime. Gustul confirma o editie reusita, in primul rand prin structura bogata, onctuozitate, directie si mai ales savoare, cu toate ca din pdv aromatic nu mai livreaza atat de intens ca in tinerete. Final bun, ramane o buna perioada pe palat. Si uite cum, alaturi de Domeniile Franco Romane, Crama Francu reuseste sa plaseze foarte sus un alt Chardonnay BIO. In alte locuri, scurtaturile sunt in zadar, din moment ce nu se stapaneste nici strugurele, iar invechirea nu inseamna innobilare. Pentru Vifrana, 85-86 de puncte azi, cu felicitari. Excelent si Chardonnay-ul sur lie din acelasi an.

    Feteasca Neagra 2011, Symposion: are nevoie, ca si Syrahul, de o aerisire extinsa pentru a se comporta "at her best". La 48 de ore de la deschidere ne arata arome de cirese, prune afumate, telina, gem de prune. Langa ele pot aseza bacon afumat, simtit, in afara de Cramele Francu si la Davino si la Panciu saptamanile trecute. Trei zone diferite, arome comune: pruna, cireasa si mezeluri crud-uscate usor date la fum. De luat in calcul la marcarea tipicitatii (sper ca nu la identificarea furnizorului de drojdii). Gustativ stationam la gemul de prune si visine, pe o baza (corpolenta) firava, tanin nisipos daca vinul e prea rece. Sa nu uitam ca este un vin BIO (nu poti folosi trusa magica, nu merge cu farmece), de unde nuanta rustica. Medalie de Argint la Mundus Vini 2013, sectiunea BIO. 83 de puncte de la mine.

    Cabernetul Sauvignon 2009 din rezerva producatorului confirma, la fel ca 2011, ca in primul rand clona folosita, cu participarea terroir-ului, a dus la o concentratie moderata a taninurilor, sub medie, care se reflecta in vinuri printr-o suculență rustică, punând fructul in prim plan. E un vin care in 2012 parea matur prea devreme, insa nu a mai evoluat. Avem partea de fructe negre, scuturata de partea vegetala, cu o aură parfumată la suprafata. Se impune o conditionare finala mai riguroasa, odata cu punerea in valoare a laturilor pozitive sau chiar o cupajare cu alte soiuri. 82 de puncte.

    Tehnologia moderna si culturile BIO fac din Vifrana un producator cu un potential remarcabil. Prezența in mai toate rețelele de retail confirma acest potential. Cred ca acordul fin poate fi reglat printr-o pozitionare mai ambitioasa, bazata, bineinteles, pe o conectare la gusturile si asteptarile pietei. Un foarte bun manager reuseste sa delege adevaratilor specialisti tot ceea ce ar trebui sa faca el.

Pinot Noir Romania

    Cu 24 de ore inainte de concurs credeam ca o sa fie o simpla iesire amicala, un BYOB intre 3-4 prieteni in cadrul caruia sa vedem 5-6 Pinot Noir din mai multe colturi ale lumii. In urmatoarea zi insa, am reusit sa adun suficiente exemplare romanesti, incat sa facem o evaluare pertinenta a pietei locale, asa ca am marit semnificativ si numarul de participanti - am fost vreo 10 -  am lasat acasa Jadot-uri si Alto Adige.

    Din experienta degustarilor-concurs de pana acum, numarul optim de vinuri pana la care rezista rabdarea si mai ales papilele ar fi in jur de 12. Imi place sa cred ca am avut un numar suficient de exemplare, incat sa tragem niste concluzii. Prejudecata cu care am venit a fost: exista legende neconfirmate cum ca acest soi ar exista si in Romania, insa primele cinci m-au contrazis, avand multe dintre atributele despre care se spune ca ar constitui tipicitatea de soi, de la culoarea stravezie pana la aromele de zmeura si cirese, taninuri jos, aciditatea sus, etc. Ordinea de intrare, punctajele:

    Petrovaselo a intrat primul in concurs, fiind in acelasi timp cel mai proaspat - as sta cu ochii pe el daca n-ar fi atat de scump.
    Segarcea, impreuna cu Budureasca, s-au dovedit Pinot-urile cu cel mai bun raport calitate pret. In Oltenia s-a rezolvat problema cu lipsa de tipicitate pe care o avea 2008.

    Domeniile Franco-Romane - nu cred ca a fost o sticla din cele mai reusite, alta data mi s-a parut mult mai interesant. Asta e norocul, cu o alta ocazie, Segarcea a fost copt la raft. Joi seara Luscan a beneficiat de un al doilea wild-card, deoarece prima sticla a fost rasuflata, iar rezultatul s-a vazut: un onorabil loc 2-3, fiind recomandarea pentru cei care sunt dispusi sa dea in jur de 50 de lei pe un Pinot bun.
    Au fost vinuri care s-au deschis mai tarziu, de exemplu Princiar, care desi a fost cel mai putin tipic, si suspect de cupajare cu vin proaspat, a crescut pana spre sfarsitul serii, la redegustare.

  Dezamagirea serii: Corcova. La fel Kronos, mort mult prea devreme. In cazul Anima am fost cu totii foarte surprinsi sa descoperim o aroma perfecta de vanilie, dar nu de tipul celei care vine de la barcurile noi, ci din prajitura, real vanilla (!!).
    Despre castigator: un Pinot exceptional, demn de comparatii cu Bourgogne. S-a evidentiat nu numai prin tipicitatea fidela, ci si prin starea sa la varsta de 6 ani, prin amplitudinea aromatica de referinta, post-gustul lung. Avand in vedere frecventa vinurilor bune de la Nachbil, cu Shiraz 2003 si Pinot 2008, probabil in deceniul urmator vom mai intalni unele de soi.

    Juriul multinational, alcatuit din romani, americani, si persoane din Dr. Taberei, multumeste calduros winebar-ului 1000 de chipuri pentru gazduirea in conditii excelente a acestor evenimente. Totul a fost la superlativ: pahare, temperatura de servire, aerisirea cu o jumatate de ora inainte, servirea propriu-zisa.

Syrah Symposion 2011, Crama Francu, Adamclisi

    E in primul rand un motiv sa ne aducem aminte de Cotnari care se apucasera sa foloseasca aceasta denumire, considerand-o generica, dar avocatul Francu a fost mai iute de picior si a inregistrat-o la OSIM. Cam asa a venit vecinul de langa mine ieri sa-mi spuna sa nu mai parchez pe o bordura langa bloc, ca s-a dat de trei ori peste cap si a cumparat loc de parcare exact acolo. Asta e si n-ai ce-i face, organizezi un colocviu si o iesi ceva. Pana sa ajungem la vin mai trebuie punctat ceva: provine din struguri ecologici, iar daca ne luam dupa specificatiile suplimentare de vinificatie putem spune ca este un vin "BIO"; n-ar fi rau sa-l certifice, sa aduca vinificatori si vanzatori profesionisti, sau macar un consultant, daca se vrea cu adevarat sa se produca niste editii limitate, niste varfuri care sa se bata de la egal cu marile vinuri ale tarii.

    E imbuteliat acum un an, in iulie 2013, are 13% alcool, care, din pacate, iese din corp si impreuna cu aroma principala, vegetala (telina-brusture-patrunjel-albitura), nu duce la un prim-plan de kinograma. Gustativ lucrurile stau mult mai bine, vinul e fin, are aciditate vioaie, taninuri foarte marunte si rare, aproape imperceptibile, o tar' de tipicitate (asfalt) culoare violacee si impresie generala de foarte tanar, chiar daca are 3 ani. Luand in calcul partea de inceput, dar si fatetele luminoase as merge pana la 78 de puncte (acum), mai aproape de cele 73 date de lucruribune.ro decat de medalia de argint de la Mundus Vini, sectiunea Bio. Oricum, prea scump fata de ce ofera, nici eticheta n-are nimic atragator pentru mine, sa nu mai zic de capisonul de plastic ordinar ce n-are ce cauta pe gatul vinului ce se vrea premium. Felicitari totusi pentru prezenta solida in retail si pagina web, care, desi simplista, e peste cele ale unor producatori cu o (falsa?) imagine mai buna.

Up-date: l-am uitat vreo 4 zile inchis in frigider, jumatate de sticla cat mai ramasese din el, iar treburile s-au mai schimbat: nasul e foarte fructat (rosii de padure), cu un aplomb de muscate si violete, magiun de prune, toate acoperind cu succes partea brusturoasa. Nici alcoolul nu mai face figuri, urca binisor si gustativ. Postul este mai mult decat decent, in lungime si intensitate. Ar fi de vazut peste vreo 4 ani, just for fun. 84-85 de puncte - punctaj de argint, insa ma indoiesc de decantarea sa la concursul amintit. If you know what I mean. 

Raport de activitate: Vifrana - Crama Francu

    Crama Francu este un producator relativ nou pe piata romaneasca, ce detine 130 de ha de vie la Adamclisi - nume de origine turca, dar cu numeroase vestigii romane in zona. Se pare ca inaintasilor nostri le-au priit aceste locuri si imi place sa cred ca micro-climatul prietenos cu vita de vie a fost unul dintre motive. Se remarca in special prin strugurii certificati ecologic, care nu sunt chiar o noutate, insa initiativa e de salutat. In portofoliu se afla doua game, dintre care am preferat sa o evaluez pe cea premium, numita sugestiv Patrician. Pe site-ul cramei exista informatii si fotografii sugestive despre modul modern, bine sustinut financiar, in care se realizeaza vinul. Sa vedem cu ce si-a facut debutul acest Patrician pe piata:

1. Cel mai slab mi s-a parut rose-ul, facut din Cabernet, productie 2010: miros de lactate cu zmeura (Danonino cu fructe/chimicale), parca apare si ceva lemn. Gust de sticla/tabla, inflexiunile placute sau normale sunt putine. Pare un vin de buturuga bagat la nunta, cu toate neajunsurile doagelor si procesului de facere. Not good. 75 cu indulgenta, chiar daca spre sfarsit Cabernetul isi lasa amprenta nobila. Cam scump la 32 de lei, pentru calitatea oferita. De ce exista in comert 2010 si nu 2011 cand altii deja au terminat stocurile anului trecut?

2. Asupra Chardonnay-ului 2010 planeaza aceeasi intrebare legata de anul productiei, m-a costat 40 de lei, fiind cel mai scump: tipicitate surprinzatoare, inca de la mirosirea dopului, confirmata in pahar. Fresh, verde, crocant, citrice cu o atingere de fum(é) si fructe galbene - coji de mere si pere, toate de o intensitate medie, fructata si placuta. In sticla plutesc niste resturi de struguri (sper), dar risc si iau o gura: excelent! In afara de postul scurt si sulfuros, vinul e surprinzator de bun. Are corp, are si alcool destul (14%), are aciditate, are vanilie - in exces, s-a pastrat bine. Baza de plecare nu e rea, dar asteptam mult mai mult in viitor. 83 de puncte.

3. Pinot Noir 2010: cel mai pur compot de cirese intalnit in mirosul unui vin pana la momentul de fata. Usoare atingeri vanilate care la prima aparitie nu par a se pupa deloc cu cireasa, mai ales ca apare si-un parfum cu care nu suntem obisnuiti in RO. Sper sa fie de la partea "eco" a strugurilor sau de la terroir si nu de la minunile contemporane ale vinificatiei sau resturi de la chimicalele cu care se igienizeaza vasele. Oricum: light, frumos, usor de baut (13%), atipic dar interesant. Fata de lemnaraia plictisitoare din spatiul Carpato-Danubiano-Pontic, propune o abordare aparte. Cu aceasta ocazie ridic o provocare: e cineva in stare sa faca un Pinot adevarat, in gen Burgundia? Pana acum n-am vazut nimic in directia asta. Lemn-lemn-lemn care sa acopere ce? Defecte de vinificatie si mucii din fasole? Lipsa de experienta a tuturor in "manuirea" acestor struguri? Lipsa clonelor corecte? Nu stiu. Sunt doar un consumator. Patricianul primeste azi 84 de puncte si o recomandare: etichetele seamana prea tare cu Pre(mia-una)tul scarbos. Poate o redesenare repede-acum cat sa nu va stie lumea ar fi un lucru bun. Aveti cu ce sa iesiti pe strada, chiar daca la celelalte vinuri mai e de lucru. N-am inteles ceva: de ce asta e 28 de lei si toate celelalte mai scumpe? Asa vi s-a parut voua? Sau e legat doar de cantitate si nu de calitate...romanian-style? Succes!

4. Cabernet Sauvignon 2009: culoarea fructelor din miros e mai mult rosie decat neagra, intrepatrunsa si de note de carne cruda pe care nu prea le inghit, mai ales cand nu dispar dupa mai bine de o ora de la deschiderea sticlei si turnarea in pahar a primilor 30 ml pentru atingerea circumferintei maxime care poate lua contact cu aerul. Mirosul nu ne-a mintit, pentru ca gustul e light, fara prea mare legatura cu forta bruta a unui Cabernet cat de cat normal. Seamana cu un amestec de Byzantium 2002 copt si un Pinot crud si aromat. Gustul este mediocru, 13% alc, taninuri lipsa, o senzatie de dulce care din pacate e gretoasa, fata de alte vinuri in care e incantatoare - mostly new-world.

Second day: animalele au fugit din miros, lasand locul fructelor foarte putin intense - cirese, prune, dar si foarte placute, fine si subtile. Si gustul a progresat, se simte vanilia, nu mai exista niciun defect aparent. Ramane medium-light, cu taninuri plecate spre lumi mai bune, a ramas doar o urma fina, de granulatie minuscula, prune pe palat, post mediu, aciditate la fel de buna. Negrele din padure nu se lasa descoperite sub nici o forma, e un aspect aparent fara importanta, dar care reduce placerea degustatorului la jumatate, iar tipicitatea spre minim. 80 de puncte si 36 de lei.
    Luandu-le pe toate 4 la un loc, se observa ca raportul pret/calitate este o firimitura sub media scumpei piete romanesti, unde capetele intervalului sunt Assolato cu 30 de unitati si Passarowitz (sau Fragmentarium) cu 529 de unitati, media generala fiind 126. Daca impartim media punctelor patricienilor de mai sus la media preturilor obtinem 113. Dar cu cifre si grafice va plictisesc la sfarsitul anului.

    M-am cam pacalit luand aceste vinuri de la magazinul Procer din Lanariei, pentru ca in cateva zile Carrefour le-a listat la aproape jumatate de pret. Nu stiu daca rezultatele unor analize de laborator pe care le face acest retailer au legatura cu oferta de pret (aparuta prea rapid), dar unele dintre vinuri nu-mi creaza deloc senzatia eco, avand un parfum nenatural. Sper ca in timp se vor imbunatati aspectele care la prima vedere nu sunt importante, dar se reflecta in calitatea vinului, via va mai creste, iar partea eco - certificata de un for austriac - e de preferat altor produse nesupuse absolut niciunui control din partea statului sau a altui arbitru impartial.
Si vad ca nimeni n-are curaj sa ridice piatra, in sens pozitiv. Subsemnatul, BFDWB, producator roman, am trecut toate vinurile prin laboratorul specializat NKJFDTV din Germania, de la care am primit urmatoarele rezultate pe care le fac publice pe site-ul companiei. Sau: subsemnatii, 10 producatori romani, sustinem financiar activitatea laboratorului independent cutare din Rm. Valcea, care are dreptul sa verifice ce vrea el, nu-i trimit eu doar din butoiul "cu medalii". Eu n-as mai bea de la altii. Pana atunci, dati-mi voie sa am indoieli, indiferent de vechimea pe piata sau notorietatea oricui.