Se afișează postările cu eticheta Nachbil. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Nachbil. Afișați toate postările

9 ianuarie 2015

Pinot Noir Romania

    Cu 24 de ore inainte de concurs credeam ca o sa fie o simpla iesire amicala, un BYOB intre 3-4 prieteni in cadrul caruia sa vedem 5-6 Pinot Noir din mai multe colturi ale lumii. In urmatoarea zi insa, am reusit sa adun suficiente exemplare romanesti, incat sa facem o evaluare pertinenta a pietei locale, asa ca am marit semnificativ si numarul de participanti - am fost vreo 10 -  am lasat acasa Jadot-uri si Alto Adige.


    Din experienta degustarilor-concurs de pana acum, numarul optim de vinuri pana la care rezista rabdarea si mai ales papilele ar fi in jur de 12. Imi place sa cred ca am avut un numar suficient de exemplare, incat sa tragem niste concluzii. Prejudecata cu care am venit a fost: exista legende neconfirmate cum ca acest soi ar exista si in Romania, insa primele cinci m-au contrazis, avand multe dintre atributele despre care se spune ca ar constitui tipicitatea de soi, de la culoarea stravezie pana la aromele de zmeura si cirese, taninuri jos, aciditatea sus, etc. Ordinea de intrare, punctajele:


    Petrovaselo a intrat primul in concurs, fiind in acelasi timp cel mai proaspat - as sta cu ochii pe el daca n-ar fi atat de scump.
    Segarcea, impreuna cu Budureasca, s-au dovedit Pinot-urile cu cel mai bun raport calitate pret. In Oltenia s-a rezolvat problema cu lipsa de tipicitate pe care o avea 2008.

    Domeniile Franco-Romane - nu cred ca a fost o sticla din cele mai reusite, alta data mi s-a parut mult mai interesant. Asta e norocul, cu o alta ocazie, Segarcea a fost copt la raft. Joi seara Luscan a beneficiat de un al doilea wild-card, deoarece prima sticla a fost rasuflata, iar rezultatul s-a vazut: un onorabil loc 2-3, fiind recomandarea pentru cei care sunt dispusi sa dea in jur de 50 de lei pe un Pinot bun.
    Au fost vinuri care s-au deschis mai tarziu, de exemplu Princiar, care desi a fost cel mai putin tipic, si suspect de cupajare cu vin proaspat, a crescut pana spre sfarsitul serii, la redegustare.


  Dezamagirea serii: Corcova. La fel Kronos, mort mult prea devreme. In cazul Anima am fost cu totii foarte surprinsi sa descoperim o aroma perfecta de vanilie, dar nu de tipul celei care vine de la barcurile noi, ci din prajitura, real vanilla (!!).
    Despre castigator: un Pinot exceptional, demn de comparatii cu Bourgogne. S-a evidentiat nu numai prin tipicitatea fidela, ci si prin starea sa la varsta de 6 ani, prin amplitudinea aromatica de referinta, post-gustul lung. Avand in vedere frecventa vinurilor bune de la Nachbil, cu Shiraz 2003 si Pinot 2008, probabil in deceniul urmator vom mai intalni unele de soi.

    Juriul multinational, alcatuit din romani, americani, si persoane din Dr. Taberei, multumeste calduros winebar-ului 1000 de chipuri pentru gazduirea in conditii excelente a acestor evenimente. Totul a fost la superlativ: pahare, temperatura de servire, aerisirea cu o jumatate de ora inainte, servirea propriu-zisa.


14 noiembrie 2014

Niste rosii slabute

    Am incins o hora de cupaje rosii din linia a doua cu ocazia unui meci de fotbal - nici nu mai stiu care, de cand campionatul s-a mutat pe posturi tv de o notorietate asemenea lui. Imi promit insa ca in cazul in care Craiova [acea clona, surogat si cum o mai fi, care sub conducerea lui Cartu si Sandoi are in ultimele 9 meciuri 7 victorii si doua egaluri] urca pe unul din primele patru locuri, imi cumpar niste meciuri pe net, deoarece alea "de capatat" se vad la o calitate inacceptabila.

    Si-am baut asa:
- Leat6500 The Origin Cabernet cu Merlot 2011. Extractiv, auster, fara prea mult lemn in nas cum ne obisnuisem, taninuri cam uscate. Se imbunatateste usor prin aerare, insa pretul (~60 de lei online) mi se pare deplasat. 83-84 de puncte. Pe sticla scrie 13% alcool, insa chiar si la temperaturi scazute (14 grade C) arde evident, atat pe gat cat si pe limba. Probabil e rezultatul unei cupajari intre zemuri cu diferite grade alcoolice care n-au vrut sa formeze corp comun. M-am cam plictisit de alcoolul in exces in vinurile romanesti, e o situatie de un penibil incredibil:
-  vinzi mai putin
- nu e placut in timpul consumului
- starea de euforie bahica poate capata valente violente
- efectele secundare sunt "gretoase"
- consumatorul are prostul obicei sa te tina minte cand l-a durut capul la serviciu a doua zi.
-altele.

- Renatus de la Alcovin Macin, promotia 2012, cupaj de Merlot, Cab, Petit Verdot si Feteasca Neagra. Primul gand: nu stiu de ce vor neaparat astia care fac albe bunicele sa-si traga presul de sub picioare cu rosii sub-mediocre. Vezi si Liliac, Vila Vinea, Cotnari, etc. Al doilea gand: astringenta prea sus, din pricina aciditatii, nimic interesant aromatic, insa nu atat de ingust ca Leat. Oricum, aceeasi recomandare, la cat costa (40-50 de lei): nu. 82 de puncte.

- Trio rosu de la Nachbil, care a vrut sa ne readuca aminte cum e cand te dai iarna cu dintii de sania cu talpici de fier: cum trece de jumatatea timpului petrecut in contact cu gura are o cadere abrupta, incununata de un gust metalic. Dupa o vreme nu mai simti rugina, insa impresia de vin tras de par sa iasa ceva baubil m-a coplesit. Macar aici nu pierzi o avere daca risti o data: 29 de lei. 79 de puncte.

    Hai Craiova!

20 octombrie 2013

Cupa Chardonnay 2013

    Nu exista alta metoda mai buna sa te verifici in primul rand pe tine insuti ca precedentele sau viitoarele evaluari sunt corecte, bine incadrate pe o scala cu vinuri similare, decat degustarile in orb, cu cat mai multe vinuri, de cat mai multe ori posibil. Eu sunt satisfacut vazand ca de cele mai multe ori punctez la fel, sau cel putin apropiat acelasi vin. In cazul teoretic in care te-ai intalni cu Jancis pe strada, in Londra si te-ar intreba care e cel mai bun Merlot din Romania nu cred ca-i poti spune, intr-o nota hedonista, ca ti-a placut ala pe care l-ai asociat cu mici in august, iar celalalt cand ai baut patru sticle. Si nu e neaparat vorba de altii, e vorba de o ierarhie cat mai exacta in mintea ta, pentru tine. Tocmai de aceea iubesc eu aceste line-up-uri, asa ca atunci cand Bogdan si Razvan de la vin2 au lansat ideea sa organizam Cupa Chardonnay am fost foarte bucuros.
    Nu prea am agreat ideea sa scot si eu bani din buzunar (75 de lei biletul - apa plata, vinurile, cubulete de paine alba si cascaval), dar cand vrei sa o faci ca la carte e nevoie de niste sacrificii; am prins preturi bunicele la distribuitori, restaurantul Neptunus a avut o atitudine mai mult decat prietenoasa, ba chiar s-a implicat si Private Wine cu o donatie. Serviciile au fost foarte bune. 
    Am ales impreuna probabil toate vinurile de pe piata care exista spre vanzare, nu am tinut cont de ani sau plaje de pret, pentru ca variabilele amintite nu sunt de luat in calcul in patria noastra draga. Nu inteleg de ce inca se insista la concursuri serioase pe criterii asemanatoare. Ordinea a fost aleatoare, nu mi-am dorit sa particip la amestecarea probelor pentru a nu tine minte cumva vreo cifra de pe pungile cu care au fost acoperite sticlele, branduite vinul.ro. Au fost 30 de votanti, s-a mers pe un sistem de punctare prelucrat dupa cel folosit de revista mai sus amintita.. din pacate nu suficient de bine explicat, pentru ca la prima proba (Domeniile Ostrov) multi nu au luat in calcul ultimul rand - impresia generala - care putea fi de la 0 la 15p din 100 - se vede clar discrepanta in tabelul urmator. Modul de alcatuire a fiselor mai are o hiba, din punctul meu de vedere: se considera un vin bun la 75 de puncte, in opinia mea stacheta fiind cu cel putin 5 puncte mai sus.  Toate vinurile au fost deschise cu mai bine de o ora inainte de inceperea concursului, plecand din frigider catre mese la aproximativ 8 grade, deci atingand prima oara papilele la vreo 11. Media punctajelor si clasamentul (C = proba de calibrare, tot in blind):



    Pentru profesionisti, prezint si rezultatele mele, in concordanta in proportie de 90% cu ceilalti 3 cu care am stat la masa (oenolog.org. privatewine.ro si inca un amic) un pic diferite fata de media generala.

    Cateva consideratiuni:
- ordinea de degustare, oricat ar fi de aleatoare genereaza avantaje si dezavantaje. De fapt, cand e pusa intentionat, este schema clasica prin care anumite vinuri sunt scoase in fata la concursurile jegoase; n-a fost cazul aici.
- unii distribuitori, de la care s-au achizitionat vinurile, au vazut in asta o ocazie sa scape de niste pietre de moara atarnate de ani de zile de gatul lor; asa ca in cazurile Theia si Lacerta am primit vinuri din ani diferiti fata de asteptari, ba aveau si pretul pe ele - cine stie cat au zacut in raft, la soare. Multumim - sunteti smecheri, v-ati scos!
- despre vinuri, vis-a-vis de punctajele mele:
  • Segarcea mi s-a parut cu totul din alta categorie fata de restul. Nu mai exista, am prins ultimele sticle.
  • Ostrov - avand in vedere anul, 2010 - wow!
  • Sole - recunoscut de majoritatea din cauza drojdiilor specifice - o chestie negativa, generalizata incepand cu 2011 - insa in spatele lor exista un vin bun. Mi-e dor de SB-ul "V" pe care nu-l regasesc in gamele noi.
  • Theia - l-am gasit alta data binisor peste punctajul acordat acum.
  • Terra Romana si Murfatlar - exces de baric, linie buna, insa vrem vinuri sincere, corecte, nu masti care ascund chipuri fara personalitate. Corcova pe aceeasi carare, insa pe o zeama mai slaba. Poate era mai potrivit Dealu Racoveanu.
  • Ana - Jidvei a fost foarte bun rece, insa incalzindu-se a livrat niste iz-uri deplasate. Schimbator, poate justificat, unii au facut vinul de baza si altii l-au "finisat". Inca asteptam 2012...
  • Nachbil - altadata mai bun, insa acum plin de sulf++.
  • Anima - batuta a cata oara? de - Karakter, Oprisor, PetroVaselo - no comment, no future.
    Asta fuse si se duse, felicitari primilor clasati! Data viitoare incercam niste rosii?



6 iunie 2012

Vinurile proaste ale lunii mai

    In afara de degustari, evenimente, concursuri sau doar vinuri despre care am vorbit in ultimele saptamani, mai sunt cateva pe care de obicei le prezint foarte pe scurt. Pentru a scoate mai usor in evidenta ce conteaza si ce nu, luna asta (fara a deveni neaparat un obicei) am sa le infatisez in 2 sau 3 categorii. Prima este cea din titlu si cuprinde:

1. Cabernet Sauvignon Cramele Halewood 2005, Byzantium. 39 de lei in magazinul de la Nistoresti al respectivului producator. Nu stiu cum si de ce a aparut doar aici, pentru ca pe site nu exista. Este un IG Dealurile Munteniei "imported by Halewood vinters Ltd, UK", lipseste capisonul. Deci s-a intors inapoi de bun ce-a fost. Mai are sens sa va spun despre nivelul alcoolic sau note de degustare? E varza! Varza in sensul ca nu te poti apropia de el, ramane lipit de 50 de puncte. Stiti cum e o Busuioaca de-aia de super-market, de provenienta obscura? Te mai legi de-o aroma sau te mai tii de nas, tot ajungi la 60 pct. In loc de vinul acesta mai bine bei spirt in pielea goala cocotat intr-o masina plina de la REBU. Sunt frustrat la cat e de prost, traiesc cu impresia ca in mod voit s-a intamplat asta. Huo! Vreau banii inapoi! Am sticla intreaga, mai putin 100 ml impartiti catorva prieteni care l-au aruncat direct in chiuveta. 

2. Un al doilea huo! merge la Rotenberg Ceptura 2008. Aici nu mai e vorba de cateva zeci de lei, pretul de achizitie a fost 120 nenicule! Nu mai e de 50 pct, dar nu poate trece de 65 oricat as incerca. Nu inteleg ce se intampla acolo: la Goodwine am dat de un exemplar aproape la fel, adus de producator direct din crama, vad delistari in niste magazine moldovenesti, vad puncte mult prea putine la diferite blind-uri, vad bax-uri intregi "coapte". Singura satisfactie ramane ca nu l-am platit eu, insa prietenii care l-au adus spun ca sunt la a treia sticla identica. Oare se intampla ceva nou, sau asa a fost tot timpul? 

3. Nachbil Rose 2010, 32 de lei, 60 pct. Din fericire nici pe asta n-am dat bani, l-am gustat data trecuta la restaurantul Madame Pogany intr-un line-up. O alta sticla a fost la fel cu cateva saptamani in urma. Notele oxidative demonstreaza in primul rand lipsa unui dop de calitate, nu statul in caldura sau lumina. Si chiar daca ar fi asa, nu stiu pe cine sa dau vina, decat pe producator. E bine totusi ca se recunoaste livrarea la plastic, in vrac, catre anumite locatii din provincie, ba chiar depozitarea in conditii precare in spatiile distribuitorilor alesi, ca sa stim cu cine avem de-a face. Ca si mai sus, o singura recolta buna cu ani in urma mentine niste nostalgii. 

Incerc de fiecare data sa ma delimitez de oamenii care fac, vand, sau manageriaza afacerea cu vin. Prefer sa raman la aprecierea produsului care-mi ajunge in pahar. Pe ce parte a stat frunza viei in saptamana dupa Paste, cum s-a spalat butoiul, cate boabe a avut ciorchinele din capat nu ma intereseaza. Dar cand dau de un produs sub limita minima de calitate, voi reactiona in primul rand prin a spune si altora.  Paracios cum sunt, nu mi se pare normal sa gasesc asa ceva in pahar si pe fundul sticlei (Trio Rosu, acelasi Nachbil, degustat in ultima zi de mai, vinul nefiind rau, 83 pct):



Chestia albicioasa din dreapta jos e mult prea mult ca sa mai vorbim de nefiltrare, precipitati sau altele. Inteleg ca bentonita e necesara, dar o lopata la sticla e cam mult.
Toate vinurile de mai sus au fost incercate de cel putin 4 persoane, impresiile sunt unanime.
Comentariile ulterioare sunt de prisos si dupa cum am vazut degenereaza in exprimari vulgare - atat pot unii producatori - asa ca de data asta "closed"!

Data viitoare vinurile bune din mai, din fericire mai multe.

24 mai 2012

Blind de rose-uri la Madame Pogany

    85 de persoane, 13 vinuri, 3 ore - astea ar fi cifrele care definesc ce s-a intamplat la Pogany marti seara. Nu stiu daca rose-urile au ajuns la apogeul cererii, insa la cate noi sunt anul acesta pe piata se pare ca vanzarile sunt pe o abrupta panta ascendenta. Iar vinurile sunt din ce in ce mai bune, dovada fiind si numarul mare de medalii obtinute la Mondial du Rose. Unele au fost atat de apreciate de participanti, incat acestia n-au mai avut rabdare pana la sfarsit si au comandat pe loc sticle intregi de Terra Romana, Stirbey sau Budureasca. Parerile au fost ca de obicei impartite, dar extremele din tabelul de mai jos au avut unanimitate la masa de 15-16 persoane la care am stat, si nu numai. Toate vinurile au fost 2011.

Ordinea de degustare:
1. Budureasca (Pinot Noir cu Feteasca Neagra)
2. Liliac (Merlot)
3. Karakter - Aurelia Visinescu (Merlot cu Pinot Gris!)
4. Terra Romana, SERVE (Feteasca Neagra si Pinot Noir)
5. Sole, Recas (Merlot)
6. Avincis (Cabernet si Merlot)
7. Chateau Domenii, Davino (Cabernet si Merlot)
8. Negrini (Merlot?)
9. Lacerta (Blaufrankisch, aka Burgund Mare)
10. Basilescu (Feteasca Neagra)
11. Stirbey (Cabernet)
12. Nachbil (Sangiovese, Merlot si Pinot Noir?)
13. Segarcea (Cabernet)

Notele mele:


    Cateva comentarii:
- se stie ca prima proba e de obicei "sacrificata", degustatorii calibrandu-si simturile, in conditii normale (fara fum de trabuc) i-am acordat 84.
- ma asteptam la mai mult de la Liliac, insa cred ca e aproape imposibil sa faci toate vinurile peste un nivel de calitate din prima.
- Domeniile Sahateni - vechea mea meteahna: am o nara mai stramba care se indoaie si mai tare la vinurile din zona asta..sorry.
- initial am vazut Lacerta "mai in fata", dar la redegustare mi-a placut mai mult Davino.
- cativa am crezut ca-i oxidat Nachbilul, pana s-a ridicat cineva si a urlat in gura mare ca a mai baut vreo 20 de sticle si tot e la fel.
- Segarcea a fost surpriza cea mai placuta, un mare salt pozitiv fata de anul trecut - am adus personal cateva sticle si le-am bagat in concurs. Aromele sunt fine, de intensitate scazuta, probabil un francez l-ar fi pus pe primul loc. After party a fost o sticla din acest vin, impartita cu prietenii si parca i-as mai fi dat 1-2 puncte in plus, dar n-am mai avut formularul. Intre cele 9 vinuri peste 80 pct sunt diferente mici, date mai mult de subiectivismul fiecaruia, deci si al meu.

11 aprilie 2012

All Rieslings @ Mme Pogany

    Se da: restaurantul Madame Pogany, 8 sticle de Riesling Italian si de Rin impartite in mod egal, amestecate in spatele cortinei. Cerinte: aflati cel mai bun vin.
poza de grup la inceput, nu se stie ordinea de servire

    Rezolvare magica: apare al 9-lea Riesling de Rin cu un raport zahar/aciditate/alcool 47/7.9/8.4, poreclit Thronicher Ritsch Auslese in tara sa, facut de Geiben in 1996, care-si spulbera competitorii cu un fulminant 86-87 de puncte. Din pacate nu a facut parte din concurs, a fost servit doar la desert, ca exemplu.
    Rezolvare personala Berbecutio:

    Cateva explicatii, pentru a inlatura suspiciunile de frauda la acest examen:
- proba 1: am fost mai mult decat generos, la regustarile de dupa mi-a parut rau; unii l-au lasat repetent, dar eu nu prea mai pun pret pe valoarea sub 80: poa' sa fie 68 sau 78, nu ma incalzeste cu nimic;
- proba 2: primul exemplar a avut defect de dop, nici al doilea n-a fost departe; speram la mai mult, dar poate i-a venit si lui sorocul dupa 4 ani de viata; after-party se mai aerisise si a devenit clar ca-i copt;
- proba 3: daca n-ar fi atat de "turbo" am putea vedea si vinul mai bine, iar am fost indulgent; vin recunoscut de la o posta de tot poporul;
- proba 4: daca venea un 2010 sau 2011 castiga detasat (in dreapta pozei aveti anii);
- proba 5: eu zic ca n-am mai fost asa indulgent, comesenii da;
- proba 6: a iesit clar in evidenta, in proportie de 99% va fi castigator, e din alt film; comparativ 1 la 1 (la 1, la 1, la 1.... :D) la sfarsit este depasit de Geiben cu 1-3 pct.
- proba 7: un vin decent, doar ca puteai pune casa gaj ca-i italian, nu Rin;
- proba 8: pare o usoara imbunatatire fata de 2010, s-a mai umblat pe la colturile taioase, dar parca s-a pierdut din mineralitate.
    Punctajele sunt pozate dupa terminarea primului tur de scrutin, e de preferat sa nu se mai schimbe dupa dezvelirea adevarului, chiar daca degustarea/bautul la liber continua. 
    Daca trebuie sa dau un campion, as prefera s-o lasam pe alta data. Nici ca mai beau Riesling romanesc cativa ani. Daca da cineva de vreunul bun intre timp, dati-mi si mie un bip.
    See you next time!

23 martie 2012

Chardonnay de Roumanie à la Madame Pogany

    Dupa epuizarea celor mai importante soiuri rosii in cadrul seriei Vins Du Monde, Madame Pogany ne imbie cu o tematica noua o data cu acest frumos inceput de primavara: vinuri albe romanesti. Primul episod a avut loc marti, 20.03.2012, in jumatatea dreapta a restaurantului si a gazduit o intrecere intre 10 exemplare cat mai proaspete posibil din soiul Chardonnay. Va prezint in continuare punctajele mele, cu mentiunea ca s-ar putea sa fi fost intr-o pasa buna, fiind mai darnic cu 1-2 pct fata de alte concursuri. Castigatorul se pare ca va intruni si majoritatea sufragiilor publicului, din cate am tras cu urechea la alte mese, raspunsul final il puteti gasi zilele astea pe pagina de Facebook a organizatorilor.


    Despre cum a fost acolo: foarte frumos, lume multa, iubitori si cunoscatori ai vinului. Logistica si desfasurarea degustarilor, alegerea vinurilor - parca toate se imbunatatesc cu fiecare saptamana. Ideea de "after-drink" in loc de welcome drink mi s-a parut geniala: Rosu si Alb de Petrovaselo, Karakter de Visinescu 2011. Dupa vrea omul sa mai stea la o discutie, sa despice firul in 4, nu inainte!
    Despre vinuri: parerea mea e ca Chardonnay-ul nu va fi punctul forte al anului, daca judecam dupa esantionul (reprezentativ?) de mai sus. Mare parte sunt total atipice, usor de confundat cu SB, FA sau alte soiuri, in cateva lemnul excesiv e de-a dreptul gretos, in cateva bomba florala data de seceta aduce cu dansa aceleasi reactii. Cele 1-2 puncte in plus (poate) acordate de mine s-ar transforma usor in minus 5-6 sau mai bine in mana unui tehnician cu experienta, cum am vazut de multe ori. Cateva note de degustare succinte dar pertinente aveti si AICI.
    Ar fi interesant de vazut cum arata clasamentul si ca raport calitate/pret, pentru posteritate sau pentru cei doi cititori (imaginari) din cartier; eu trebuie sa recunosc ca nu voi fi atras constant in vreun wine-bar, wine-shop sau restaurant de aceeasi oferta zi de zi, din simplul motiv ca vreau sa incerc de fiecare data altceva.

    Preturi de wine-shop sau web-site producator, cele rosii doar estimate, am scos bulgarii
Formula nu-i chiar ideala, dar e ok pentru plaja 81-87 pct

    GoodWine va urez!

21 ianuarie 2012

Scapari ale fostului imperiu

    Plecand intr-o calatorie spre capitala Imperiului Habsburgic, unde vanasem deja cateva surse de vin foarte bune, m-am oprit pe traseu intr-una din fostele periferii, Hermannstadt. Cele 4 miliarde de Euro cheltuite pentru a varui fatadele celor cateva carciumi din Piata Mare nu m-au impresionat niciodata, celalalt taler al balantei fiind mult mai greu: cartiere intregi fara asfalt, TIR-uri care pana mai ieri treceau prin centru, etc. Am cautat online cateva repere de carciumioare in care se poate servi in conditii decente un pahar de vin (nu stiu cum s-o fi nimerit, dar era timpul sa se schimbe soferul :D), iar cel mai tentant mi s-a parut Weinkeller, undeva sub Piata Mica. Site-ul ne imbie cu Cramposii oltenesti, DaVino sau Nachbil, chiar daca pare vesnic in constructie. 
    La fata locului insa, a aparut leopardul: singurul vin disponibil era Trio alb de Nachbil la jumatate de sticla, asta daca nu luam in calcul "vinul casei"; desi e musai sa-l amintim aici, pentru ca el vine nu la BiB (furnizor tot Nachbil), ci la....bidoane de plastic de 2 litri. Stie el neamtul ce stie despre calitatea si pastrarea vinului, doar d-aia vrea un milion pe sticla. Nu inteleg (sau doar ma prefac) de ce Pinot Grigio sau Gewurztraminer-ul nu sunt oferite mono-varietal, ci doar in combinatii. 80 pct. 
    Atmosfera e de bodega din gara, mancarea e mediocra, servirea vrea sa ascunda alti leoparzi, insa nu reuseste. Asa ca, daca aveti drum in zona, e de evitat.

    Ajungand in capitala imperiului, Viena, am dat fuga intai AICI, unde am gasit tot ce-mi propusesem cu cateva zile in urma, ba chiar am mai primit 5% discount la vinurile care nu erau incluse in nici o oferta de moment. Totul mi-a fost impachetat in cutii cu manere, lipite cu scotch, vanzatorul s-a dus si mi-a adus un cos de la un super-market de pe palier, pentru ca pana la parcarea 2 de la gigantul mall Donauzentrum era destul de mult de mers. Cumparaturile au fost facute in functie de mai multe criterii: oferte de sezon, 90 puncte Parker, soiuri clasice, mai putin vinuri locale. Poate o sa vi le povestesc cand le-o veni sorocul. Ce bine ca poti aduce in tara pana la 60 de sticle de vin - cica se considera pentru consum propriu! Nu uitati centura (si) pe locurile din spate, m-a oprit politia de m-am plictisit..
    A doua sursa de aprovizionare, considerata initial doar un back-up, a fost ACEASTA. Despre preturile din Austria nu cred ca are rost sa va mai spun ca sunt sub cele de la noi, asta daca avem norocul sa gasim cateva vinuri in magazinele romanesti. La Jacques am avut alta surpriza neplacuta: POS-ul nu functioneaza cu Visa, nici cu Mastercard, doar cu Maestro si niste marci locale!? Vanzatoarea m-a indrumat spre bancomat, insa am indrumat-o si eu spre butonul de discount, pentru ca nu mi-a oferit nimic, chiar daca aveam o lista lunga. Pana la urma nu mi-am incalcat principiile, am renuntat la jumatate din sticle si am platit cu ce aveam cash. In ciuda remarcii cum ca sunt din Romania, adica 100 de ani in urma, dar la noi merge orice tip de card oriunde, am primit totusi cadou un Gran Marius Reserva 2006 de 7E, desfacut cu o zi inainte, din care lipseau 50 ml. Bauta la hotel cu colegii, 83 pct. Un cupaj interesant de Grenache, Monastrell, Tempranillo si Syrah, lipsa corpolentei ma face sa cred ca a fost desfacuta cu mai multe zile in urma.
    Una peste alta, cu opririle la Tesco si Spar, a trebuit sa fac vreo trei drumuri de la masina la lift, asudand cu pretioasa prada in spinare.

    Avand in vedere ca fiecare din cele trei seri petrecute la Vienna Sport Hotel s-a incheiat cu o masa oferita de companie, numarul de vinuri incercate a fost destul de mare. Nu m-a prins Zweigelt-ul, Welschriesling-ul, sau alte Cuvee-uri slabute; am intalnit insa un Sauvignon superb si un Primitivo aproape la fel de bun ca Apollonio. Cel rosu e facut in 2009 de Mondo del Vino, se numeste Itynera. In jur de 87-88 de puncte fiecare. Despre SB imi amintesc ca e acrisor, aromat discret si sustinut de o aciditate perfecta, atat tehnic (cum am vazut ieri si la un RheinRiesling LacertA), cat si artistic (LacertA nu prea). Diferenta intre cele doua e greu de explicat. E vorba de o impletire armonioasa, fara unghiuri drepte sau ascutite, nederanjanta, face parte natural din decor. Parerea unanima a fost ca e riscant sa stai la o discutie in compania lui, pentru ca la sfarsit s-ar putea sa ai de plata o damigeana impartita in zeci de pahare de 1/8 la 3E bucata.

    De cand m-am intors am desfacut o Kadarka 2009 de la Matias Boraszat: aproape roze in culoare, dar spre caramiziu, miros timid si light, gust la fel; mai subtire decat un PN. Ceva amarui, neplacut, (fier?) in atac si pe palat, se dezvolta si in miros la o ora de la deschidere; post acru, intepator, la fel de neplacut. Seamana izbitor cu un Burgund mediocru de la noi. 33 de lei si mai putin de 75 de puncte = teapa.


Auf Wiedersehen! 
Búcsú!