Am avut ocazia recent sa degust cam toate vinurile producatorului ardelean, promovate sub denumirea de Vinuri de Ciumbrud. Incepusem candva sa le iau la purecat, dar m-am oprit din cauza unei sticle care n-a fost in regula si ramasesem cu niste impresii gresite. Saptamanile trecute v-am povestit despre Cardinal, nava amiral a celor de la Domeniile Boieru, acum livrez restul:
Traminer 2011, demisec: primele impresii despre acest vin sunt face-lift-ul etichetei fata de promotiile anterioare, nivelul alcoolic de 12,8% si dopul destul de inundat. Culoarea este verzui bine, de o limpiditate perfecta. Nasul vine cu binecuvantatele arome de lychee, trandafir, ananas crud si cremene, de o intensitate medie, nici frantuzeasca, nici vulgara, ci romaneasca. Atacul te face sa ridici admirativ o spranceana, pentru ca da semne de echilibru, restul de zahar sustine foarte bine aciditatea si aromele. Pe palat se plimba izuri de coaja de strugure bine copt, iar finalul este lung, normal. Am cautat sa-i gasesc nod in papura, dar papura fu dreapta de data asta, poate o usoara idee de asprime, dar asa e soiul. Un clasic transilvanean bine facut, pe fondul unui an calduros, binevenit in aceasta zona, in care strugurii se pare ca s-au copt foarte bine. Asa arata un Traminer la el acasa. 84.
Dry Muscat 2011, sec: dupa analiza sumara a culorii, galben pal, nasul se prezinta prietenos, romanesc, cu note de fructe bine coapte, flori de salcam, un Muscat clasic. In gura merge in aceeasi directie, lasa o buna impresie cum ca strugurii s-au copt bine, aciditatea e la locul ei, iar post gustul e intens si lung, asemanator cu cel de mar verde. Simplu, gustos, bine facut, n-am obiectii. Variatiunile de temperatura n-au niciun efect. Structura si mineralitatea il scot binisor de sub bariera psihologica de 80 de puncte, eu il vad spre 83-84.
Pinot Noir 2011, sec: dupa cum se stie, in Romania rar s-au realizat PN-uri care macar sa semene cu originalul. Se aud vorbe ca unii le mai confunda cu Burgund-ul, ca le mai cupajeaza cu mai stiu eu ce, si asa mai departe. Cel facut de fapt de.. Halewood (din viile de pe Colina Piatra Alba), dar imbuteliat de Domeniile Boieru are 12,5% alcool, are culoarea potrivita - roz-violaceu, si nas care aduce cateva impresii burgunde, de grajd, pe langa cirese si mineralitate. In gura e foarte suculent, dar daca te uiti atent te trag niste tanini de obrajori, pe interior. Corp light, palat mediu, cu visine pleznind in prim plan, final lung si lucios, alunecos, schimbator. Pentru vinul casei, in restaurant la domiciliu dau nota 10. Poti sta la taclale toata noaptea, daca mai pui langa el o branzica nu prea veche, o pastrama de vita neafumata de la pseudo-sibieni sau niste bruschete potrivite. Ne-am simtit bine impreuna, ne-am mai ciondanit in legatura cu dopul metalic (eu i-am tinut partea), dar la sfarsit am ramas prieteni. De cautat in restaurantele bucurestene sau online. 27 de lei si 83-84 de puncte. Frumos nas, mai ales a doua zi.
Sauvignon cu Traminer, sec, 2011: culoare galben pal cu vagi reflexii verzui, nas fructat si calcaros, o tenta de crizantema. Structura de mar, final lung. 80.
Feteasca Alba si Muscat, 2011: un asamblaj inedit pe care nu cred ca l-am mai intalnit, cu 13% alcool, DOC-CMD Aiud-Ciumbrud, demisec, eticheta secundara bilingva, RO-EN. Nasul are un registru aparte, floral de la Feteasca si tamaios de la Muscat, acesta din urma nefiind insa intens. La temperatura potrivita restul de zahar (nu prea mare banuiesc) nu sare in ochi, vinul nu mai poseda acea mineralitate si structura intalnita la fratii sai albi, fiind curgator, doar finalul aminteste de terroir-ul ardelenesc si/sau de mana oenologului Florin Danoaie. Are o doza de "vin popular", dar in acelasi timp e curat, simplu, fara iz-uri de drojdii "selectionate" si alte minuni. Partea placuta e data de contrastul, sau mai bine zis complementaritatea Muscatului cu amaruiul final. Foarte interesant. Si mai au o caracteristica importanta vinurile astea de Ciumbrud: efect a doua zi=0. 82-83 de puncte.
Pinot Noir Rose 2011, sec: un roz care din punct de vedere coloristic imbina somonul cu foaia de ceapa si portocaliul dulcilor, intr-o nuanta cu "vino-n'coa" deosebita, si asortata la culoarea etichetei. Nas de intensitate moderata, in niciun caz catre clasicele zmeurica/fraguta/capsunica, destul de sobru, frantuzist, lucru confirmat si de gustul auster. Alcoolul nu contribuie la corpul bun, fiind in valoare de doar 12.4%, palatul aduce aminte de fructe rosii acrisoare, foarte putin aromate, necoapte bine. Impresie generala buna, fara scapari mari, dar cam acrisor. Amplitudine decenta, post suficient, nimic de zis. 83. E facut tot in colaborare cu Halewood. As bea dintr-asta la carciuma sau la intalniri cu prietenii o noapte intreaga! Long live the low alcohol in wine!
Traminer, Pinot Gris si Sauvignon Blanc, Episcopal 2009, demidulce, 11% alcool: culoare galbuie aurie, nici prea-prea nici foarte-foarte, mai deschisa si mai clara decat mierea de salcam, nas tamaios, cu note semi-mature, condimentate, dar si de fagure de miere, ceai de tei, ceai verde. Din punctul meu de vedere acesta este un nas de nota 10 pentru un vin dulce la aceasta varsta. Gustul nu pastreaza exact intensitatea, dar contine aceleasi nuante aromatice, are o aciditate foarte buna, aranjata corect intre particulele de zahar; da senzatia de vin apos-acrisor, in ciuda zaharului rezidual, ceea ce-l face destul de pretentios la asocierea cu deserturi, daca vrei sa scoti in evidenta vinul. In post gust apar note sulfuroase, ca si la Rieslingurile nemtesti. Merg pe 85 de puncte, iar daca vorbim de pret, e din alta categorie fata de Cardinal, care se apropie de 100 de lei, Episcopalul e vreo 30 si merita fiecare leu.
Si au mai fost vreo 3 vinuri, dar mi-a papat pisica temele pentru acasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu