Feteasca neagra - regina ultimei nopti de degustari 2014

    Cu toate ca n-am avut timpul necesar toamna asta sa fac atatea degustari comparative pe cat mi-as fi dorit, am reusit sa inchei sezonul 2014 cu una a carei vedeta a fost soiul nostru de vaza, Feteasca Neagra. Am selectat cu atentie vinuri din segmentul de pret mainstream, cu mici exceptii, am tocmit sala de jos la Ristorante Neptunus, am dat sfoara in tara si ne-am intrunit vreo 25 de oameni.

    Ca de obicei, am propus celor prezenti o seara placuta alaturi de bautura preferata, intr-o organizare care sa scoata in evidenta vinurile degustate, mai putin un razboi intre acestea. M-am bucurat sa primesc telefon a doua zi de la unii dintre participanti, care intrebau unde gasesc vinul clasat... penultimul. Fiecare isi alege favoritii sai, dupa cum am vazut si la ultima degustare de Tamaioasa Romanesca, cand vinul de pe locul al treilea a fost comandat, a doua zi dupa degustare, in numar de 120 de sticle.

    Spre suprinderea mea, toate vinurile au fost de la bune in sus, fara defecte, fara arome nedorite, astfel ca in clasamentul personal primele locuri au fost ocupate de Domeniile Franco-Romane, Lacerta, Cramele Recas (2012 si 2013), Paganus, Alira, Viile Metamorfosis, Iacob.

    La partea de centralizare a iesit scandal, la figurat, pentru ca pe la jumatatea concursului ni s-au alaturat doi italieni, buni cunoscatori de vinuri, carora pana la urma le-am luat in calcul evaluarile, insa le-am pastrat si pe cele romanesti, separat. Asa ca... avem doi castigatori! Viile Metamorfosis 2013 pe clasamentul pur romanesc si Lacerta cu punctajele italienilor incluse. Vinurile care au ocupat un podium largit au fost, in ambele clasamente: La Putere 2012, Terre Precieuse 2011, Casa Panciu 2012 si Paganus 2007.

    Sa ne fie de bine!

Feteasca Neagra - partea scumpa a raftului

    Marii critici spun ca o raita prin vinuri mediocre este absolut necesara din cand in cand pentru calibrare, pentru mentinerea scalei, deorece altfel exista riscul sa lungim (in general in jos) intervalul pe care il vedem cel mai des. As copleta eu ca, din cand in cand, e necesar sa vedem vinuri mari, pentru ca altfel suntem tentati sa punctam nemeritat de bine vinuri care in realitate nu sunt acolo, trecem cu vederea prea usor neajunsuri evidente - asa am prefatat un articol despre Davino rezerva Rosu 2007. Sunt sigur ca rezultatele degustarii de mai jos ar fi fost inferioare, daca incepeam cu el, pe care l-am incercat abia dupa line-up si era cat pe-aci sa fie nevoie sa lungim scala de 100 de puncte.    

 
 media celor 5 participanti la vot

   

- Ancestral 2008 - rege, no comment. Este la apogeu(m), probabil va mai sta aici 1-3 ani. A facut parte din set prin amabilitatea Ethic Wine.

- am punctat Purpura 2009 sub medie, pentru ca la cald alcoolul a inceput sa fie arzator. Daca insa se mentine temperatura in limite normale pe toata perioada de consum, e o Feteasca exceptionala, ce se remarca printr-o paleta aromatica neaosa, nu complexa, insa foarte savuroasa, innobilata de invechirea la sticla. Pret de raft: 80 de lei.

- Selene 2012 a fost de departe cel mai complex aromatic si cel mai titrat, cu Argint la Decanter si Aur la Berlin. O Feteasca new world. Stoc 0 la producator si majoritatea distribuitorilor, punctaj superior mediei, de la mine. Pret de raft: 75 de lei.

- Cuvee Guy 2011 - destule semne de intrebare aici, daca ne gandim la tipicitatea si performantele soiului (poate exista o explicatie pentru termenul Cuvee), iar nivelul alcoolic rezoneaza perfect cu ambalajul de tabla folosit pentru sticlele de spirtoase, avand spre 16% alcool, drept urmare iti deseneaza instantaneu harta crapaturilor limbii. Nu-mi amintesc de vreo Feteasca Neagra de top in curtea acestui producator, in ciuda longevitatii. De multe ori schimbarea inseamna progres, poate vom vedea si aici vreo incercare reala. 86p Berbecutio. Pret la producator: 132 de lei.

- Apogeum 2012 - o performanta de exceptie a celor de la Tohani, avand in vedere rezultatele anterioare, insa nu pare chiar de 5 ori mai buna decat cea cu eticheta metalica din 2008, de exemplu, pentru ca pretul asa este. Nu se poate trece totusi cu vederea medalia de aur Bruxelles 2014 - o premiera pentru toata Feteasca Neagra. Pret de raft: 150 de lei.

- Lacerta 2013 - un vin proaspat, setat pe cirese-visine in fata prunei, care arata mai mult decat decent si acum, insa peste vreun an si jumatate va fi la maximul de calitate. 84 de la mine. Pret de raft: 65 de lei.

    Punctul central au fost cele doua foarte scumpe - SERVE si Tohani - in jurul carora am adunat repede inca patru, doar pentru o evaluare mai exacta. Din punctul meu de vedere, niciuna nu s-a clasificat pe primele doua pozitii, sa nu zic trei. Nefiind blind, unele pareri pot fi subiective. Cu toate astea, concluzia a fost comuna: in loc de cele doua, data viitoare luam un 99 Parker.

Un po' di Foss Marai

    Am participat recent la o (re)degustare a spumantelor Foss Marai la Tasting Room by Ethic Wine, sustinuta de Marinela Vasilica Ardelean, brand manager al companiei, care este detinatoarea trofeului cel mai bun somelier din Romania, pe langa asta fiind cea mai frumoasa aparitie din peisajul vinurilor World Wide, si Stelian Stefan - somelier Cramele Recas, excelent documentat, ca de obicei, despre frumusete nici nu mai zic :), iar ca figura centrala si-a facut prezenta insusi presedintele companiei italiene, domnul Carlo Biasiotto. Prezentarea a cuprins cateva aspecte interesante, care merita amintite. De exemplu faptul ca Glera nu se va imbunatati odata cu timpul, deci cautati sa fie fresh; am aflat ca Foss Marai nu vinde nici macar o sticla in retail, iar intre un DOC Treviso si un DOCG Valdobbiadene Conegliano e o diferenta ca de la cer la pamant. Portofoliul importatorului roman se va rotunji zilele astea cu un Cuvee, un asamblaj de Glera, Chardonnay si Sauvignon Blanc, ultimul baricat 6 luni. Se numeste Surfine. 

Un alt spumant va fi din Muscat, cu un rest de zahar de 150g/l, pe care puteti paria ca n-are mai mult de 30. Tot aici am auzit in sfarsit spunandu-se loud and clear un lucru pe care l-am demonstrat deja de cateva zeci de ori unora care prea usor iau de bun ce aud prin carciumi de la asa-zisi initiati: nu exista temperatura perfecta de plecare din frigider, pentru ca sunt prea multi factori de luat in calcul (temperatura ambientala, a paharului, cantitatea turnata, grosimea paharului, timpul de la pana la, etc.), dar pentru a fi sigur, vara, ca buzele vor avea parte de acest ideal macar o clipa, trebuie sa pleci din 4-5 grade. 

    Participarea la prezentare-degustare, in loc sa ma sature, m-a incitat, asa ca pana la sfarsitul saptamanii mi-am cumparat un set din ce e disponibil, iar in plina vara a fost cea mai buna idee a saptamanii respective. Brutul Strada di Guia 109 are 11% alcool si o sticla extrem de sexy, dupa care, mirosindu-l, dam de carcei de vita-de-vie, fructe verzi, pe un fond floral, cu o picatura de miere, care te insoteste pe tot parcursul degustarii si cateva secunde buna dupa. Fara a avea o aciditate (5,6g/l), sau o perlatie vijelioasa, alege sa vorbeasca pe un ton domol, dar consistent, se diferentiaza prin amplitudine, post-gust, echilibru aromatic si gustativ. Foss Marai mi se pare printre, daca nu cel mai bun set de Prosecco si spumante adus in Romania, la nivelul sau de pret, se simte liga superioara in care joaca. 89-90 de puncte si se califica en-fanfare in categoria personala a spumantelor care egaleaza calitatea Champagne, insa au un pret de cateva ori mai bun: sub 70 de lei la Ethic Wine. 

    La nasterea lui Roos au participat 6 soiuri rosii, care au contribuit fiecare cu ce a avut mai bun la un Brut de inalta clasa. Sarind peste culoare, care formeaza un intreg cu pliurile sticlei, dam peste un nas oarecum salbatic, dar in acelasi timp complex, de fructe rosii de padure cu tot cu padurea din jur, mai vegetala in sezonul umed, mai intens aromata cand e cald. Pe un 11,5% poti merge cu incredere si daca inca n-a apus soarele, insa raman adeptul ideii de a nu-ti distruge creierii de la 8 dimineata, chiar daca e weekend si te vezi un hedonist absolut. Si baietii aia in salopete albastre care deschid "non-stopul" la 7 dimineata cu o Saniuta tot asa au inceput. Gust: cel mai bine indeplineste functia racoritoare, neavand candy, zahar ars sau alte bombonele pe nara, tactil este prietenos, bulele dense se sparg iute de palat, este un vin "cu viteza". Rezolva totul rapid. 

    Ca si in cazul celorlalte vinuri, la Foss Marai se simte mana oenologului care are in continuarea sa nu numai un nas si-o papila de clasa, ci si know-how-ul sa aseze un spumant in pozitia ideala. Chapeau! 89pct.

O verticala inedita: Feteasca Regala Cramele Recas Sole 11-12-13

    Pasiunea pentru vin e uneori rasplatita de Bachus cu daruri unice, cu surprize incantatoare. In urma discutiei cu un comerciant, ar fi trebuit sa cumpar o Feteasca Regala Sole 2013, ca un preambul al marelui concurs cu vinuri din acest soi, care va avea loc joia viitoare la Ristorante Neptunus. Intamplarea a facut ca in stoc sa se afle 2012, despre care am scris mai multi anul trecut la superlativ. Nu puteam sa-mi refuz placerea de a incerca la distanta de un an minunata licoare, asa ca am mai cerut una si.. ingerii s-au pogorat sa se faca de-o verticala: era 2011.

    Asa ca dupa o trecere in revista la Ethic Wine a noilor spumante Foss Marai aduse de Cramele Recas in Romania, despre care cu siguranta voi povesti, am gasit un motiv banal (un meci al unei echipe romanesti.. mizerabil dupa ce ne-am delectat cu World Cup) sa vedem ce potential de invechire are Feteasca Regala, cum se comporta un vin new-world in timp, care este influenta climei, etc.

    Am parcurs succint cu doua luni in urma cele trei NOI reprezentante albe ale gamei Sole, iar la FR 2013 ramasesem dator cu cateva note de degustare, asa ca pot completa cat de cat acum: fructat, exotic, new-world, fara a depasi limita normalitatii si lasand tipicitatea sa se exprime. Final mediu-lung, setat pe piersica. Si punctajul a crescut de la 84 la 85 de puncte, odata cu evolutia la sticla.

    

    Cea din 2012 mi s-a parut la un maxim de forma, pentru ca putem vorbi deja de buchetul innobilarii la sticla, de o amplitudine a aromelor remarcabila, de eleganta, note de samburi, miez de nuca. Punctajul meu s-a ridicat pana la cota 87, insa a fost depasit de alti participanti. S-au auzit niste voci in sala cum ca ar putea fi si niste Chardonnay pe-acolo, dar nu cred ca sunt de luat in seama, nu schimba cu nimic impresia foarte buna.

    Se pare ca ordinea clasica, de sus in jos (2013-2012-2011), ramane cea corecta, pentru ca si acum ne-a oferit senzatii incredibile. Odata cu FR Sole '11 mi-am cam schimbat parerea (sa zicem rezervata) despre soiul in discutie, ba am mai si convertit niste necredinciosi. Nasul pare si mai complex, aducand biscuit-pesmet, incipient-placut-oxidativ, soc, fructe galbene romanesti, etc. Gustativ nu atinge structura lui 2012 (ramane best of!), insa la capitolul savoare, cel care conteaza de fapt de cateva ori in plus, este cel putin la acelasi nivel. Revelatiile pe care le-am bifat sunt ca acest soi chiar are un potential de invechire frumusel atunci cand e facut cu atentie, si ca Dealu Mare nu e singura regiune a tarii unde gasim albe mature de calitate superioara. Media punctelor a fost tot in jur de 87.

    As repeta verticala? Maine, daca ar mai fi posibil!

   Disclaimer: nu incercati asta acasa cu tot felul de alte porcarii uitate prin rafturile magazinelor sau prin sufrageriile socrilor! Exemplul de mai sus este o exceptie.

Mister Sauvignon Blanc

    Gazda ultimului eveniment marca Berbecutio&Vin2 a fost restaurantul cu specific mediteranean Neptunus, de la Piata Sfantul Stefan care ne-a oferit servicii si mancaruri de calitate, la un pret special pentru seara degustarii. Pastele si preparatele cu fructe de mare au acompaniat cu succes cele nu mai putin de 17 (saptesprezece) tipuri de Sauvignon Blanc, fara sa mai pun la socoteala vinurile de calibrare oferite de Wine Affair.

    Ploaia, care nu se mai opreste de o perioada lunga de vreme, nu numai ca nu ne-a incurcat, ba chiar ne-a ajutat, fortandu-ne sa renuntam la cocheta terasa, unde cu siguranta n-am fi avut loc toti cei 40 de judecatori cu toate catrafusele. Asa ca ne-am retras in intimitatea pantecelor lui Neptun unde am inceput judecata, pe baza unor fise de punctare simplificate la maximum, cu note de la 1 la 10. Marea diferenta fata de concursurile precedente a fost ca am rugat sefii de comisii sa centralizeze rezultatele membrilor, pentru ca acestia sa-si pastreze fisele pentru acasa, regasindu-si vinurile preferate si maine sau peste o saptamana. Fara a-i minimiza meritele castigatorului pot spune ca ierarhia finala n-a mai fost asa de interes ca alte dati, insa, dupa cum spuneam si cu alta ocazie, aceste turninuri nu se vor a fi niste lupte sangeroase, ci niste evenimente de promovare a vinului de calitate, in cadrul carora fiecare isi descopera noi (sau mai vechi) favoriti. Pentru o corectitudine extrema l-am rugat pe Silviu de la Croquis Sibiu (abia astept sa-i vizitez barul de vinuri, dezamagit de concurenta) sa faca ordinea vinurilor, pe care nu mi-am dorit sa o cunosc, pentru a putea emite o opinie ulterioara din perspectiva juratului, nu a organizatorului. Multumesc, domnule! 

    Din punctul meu de vedere exista cateva vinuri care merita mentionate (to be remebered!), pentru ca au ocupat locuri fruntase:

- in primul rand castigatorul - Cramele Recas Sole 2013 - felicitari-artificii-confetti! Mr. Cox, Ciprian Rosca, Hartley, si toata echipa reusesc an de an vinuri diferite de stilul traditional(ist), acoperind cu succes gusturi, teritorii diverse si locuri fruntase pe podiumuri cu greutate, fara a folosi butoaie sau/si buget "de medalie", fara magarii finaciare, fara stangacii sau pasi gresiti in evolutie. In afara de faptul ca stiu sa le faca mai stiu si sa le vanda. Mie mi-au creat o imagine de producator onest, cu vinuri curate, la un pret corect, raportat la piata. In acelasi timp sunt printre putinii care reusesc sa exporte cantitati reprezentative (peste 2 mil sticle pe an?) in Marea Britanie. Va mai zic cat de bune sunt rosiile de top?

- Nec Plus Ultra de la Jidvei a fost unul dintre vinurile pe care le-am punctat sus de tot. N-a fost nimeni care sa-l suspecteze de un rest de zahar din zona "demisec", avand un balans excelent. Medalia de aur de la Mondial du Sauvignon 2014 confirma parerea mea foarte buna. Nici Clasic n-a fost rau, am vazut comisii la care a iesit primul, chiar daca media finala n-a fost pe tavan.

- un alt loc (foarte) onorabil a fost ocupat de Casa Isarescu Reserva 2011 - mie mi s-a parut cam departe de Reserva 2010, ciudat de proaspat. Oricum, bravo lor! Se pare ca deja e disponibil 2012 - wow! Primul producator din RO unde vinul apare intai pe site si abia apoi pe piata.
- am avut Davino Revelatio 2013, compus din 85% Sauvignon Blanc, punctat cum trebuie de specialisti (92p), insa inca nu suficient de multivalent si mai ales intens, pentru a acoperi o paleta larga de gusturi si a fi castigator. Abia imbuteliat, e un vin care acum isi incepe cresterea calitativa, avand o finete incredibila, pe un fond aromatic elegant si complex. Cunoastem foarte bine longevitatea albelor Davino, demonstrata inainte de concurs de un superb Edition Limitee '12 din rezerva oficiala vinul.ro, care ne-au facut onoarea sa ne fie alaturi. Un sfat: daca gasiti 2011 pe undeva.. e de baut acum!
- Livia 2012 nu se dezminte, predand lectia despre raportul calitate/pret. Un fel de Costa Rica in meciul cu Italia - surpriza placuta a concursului.
- Casa Panciu Sagio 2012: un new world moderat, tropical, racoritor. Si aici lucrurile stau din ce in ce mai bine, vezi spumantul sau rosiile.

- locul III: singurul vin moldovenesc din concurs, adus pentru diversitate: F'Autor 2013. De luat serios in calcul in ecuatia acestei veri, mai ales ca o sticla a fost usor "bushita", si in consecinta punctata jos de o parte a publicului, altfel.. cine stie pe ce loc (superior) ajungea?
- La Cetate '13 si Cuvee d'Excellence '12 sunt alte doua vinuri pe placul pasionatilor, obtinand un punctaj bun.

- locul 13 din 17: Stirbey. A fost distractiv (si de-aia l-am amintit) dialogul gutural intre doi participanti:
- Asta are aracet in el!
- Nu! E amorsa de perete!

    Multumesc tuturor participantilor pentru prezenta, multumesc producatorilor care ne-au ajutat sa realizam o seara magica in compania lui Mister Sauvignon Blanc! A fost ceva de alergat si pentru mine, insa satisfactia unui eveniment reusit e priceless.
   Cam toate vinurile se gasesc la preturi excelente in magazinul online Vinescu, cu ajutorul caruia am reusit sa tinem costurile sub control. Ne place ca suntem pe aceeasi lungime de unda, apreciem intrecerile fair-play si parerile publicului. Sa traiti!

    P.S. Ma gandeam sa luam pauza de vara, insa la cat de frumos a iesit parca as mai face macar una, tot pe albe. Surpriza!

Centura Roze 2014

    Asa ca de acum pana la urmatoarea editie, titlul de Cel Mai Bun Vin Rose din Romania ii revine lui Iacob, powered by Davino. Sa derulam putin inapoi.

    Au fost ore de consultari, de multe ori divergente cu partenerul de la vin2.ro, fise de notare, sponsori, logistica, manipulare, degustari preliminare, local, etc.

      Am reusit sa reunim cei 30 de participanti la un eveniment non-profit, cu impartirea costurilor, tinute in frau prin bunavointa Rifco Trading Pitesti, Parma Food Romania, Vinescu.ro, Vitis Metamorfosis, Lacerta, Crama Rotenberg, Licorna WineHouse, Restaurant Grinzinger Hof. Foto Roxana Popa©. Multumiri tuturor, in primul rand participantilor!

    Dupa primul tur, exact ca data trecuta, Lacerta castiga detasat si tot ca data trecuta nu prinde finala (!). Respectand patternul din 2013 in finala regasim Liliac si Corcova, de data aceasta alaturi de Iacob, deoarece plecand din 12 vinuri am ramas cu 6 dupa primul tur, facand o finala inedita de trei. Celelate doua vinuri care au trecut in a doua faza au fost Arezan si Budureasca. Ordinea initiala a fost aleatorie si a mai cuprins, pe langa cei mentionati in ultimele doua paragrafe, Sole de la Recas, Byzantium de la Halewood, Terra Romana de la SERVE.

    Podiumul de premiere. 

    M-am bucurat sa vad entuziasmul participantilor spre final, hotarati sa continuam seria de teste comparative pe rand, cu principalele soiuri existente pe plan local. Probabil urmatoarea tema va fi Feteasca Regala, datorita catorva exemplare foarte reusite in 2013. 

    Nu ne suparam cand si daca primim ajutor din partea producatorilor cu 2-3 sticle cand e nevoie, pentru ca oricum le cumparam, iar riscul de a fi intr-o stare nu foarte buna e mare. Dar, dupa cum bine zicea un specialist aseara, la Miss World oricum va iesi una cea mai frumoasa, despre cele care n-au participat, poate mult mai frumoase, nu va sti nimeni ca macar exista. Completez eu: cu siguranta n-ar putea participa toate odata.

    Aseara frumusetea a fost mai impartita ca oricand, preferintele oamenilor indreptandu-se care mai de care in alta directie. Asta e frumusetea jocului, vanatoarea, cursa spre aflarea castigatorului, nu neaparat el in sine. Ca medie am avut un castigator, insa in realitate mai bine de jumatate din vinuri si-au gasit fani printre participanti, alcatuind cupluri de viitor care fara acest tip de evenimente poate nu s-ar fi intalnit niciodata.

Cramele Recas Sole 2013

    Dupa anul 2010, al marelui Solo Quinta castigator la Vinalies de Paris, s-au schimbat cateva lucruri in reteta vinurilor albe (si roz) premium de la Recas. Drojdiile folosite lasa niste urme parfumate, de lume noua, care se disipa daca vinul e vanturat intr-o carafa sau decantor. Ma bucur sa vad ca in Chardonnay-ul Sole 2013 aceste fructe tropicale nu mai sunt atat de intense, lasand soiul sa se exprime. S-au facut 25.000 de sticle din viile de pe Dealul Tiganului, toate cu 13% alcool si culoare verzui-galbuie lucioasa. Reusind sa trec de stratul new-world am descoperit aroma fina, florala a Chardonnay-ului, sub care mai exista in plan tertiar un fruct verde. Gustul etaleaza o crestere majora fata de nas, fiind la o calitate premium. Are structura, are onctuozitate, are profunzime, aciditate perfecta pentru acum. Savoarea urca la cote inalte in jur de 11-13 grade, nu mai jos, intocmai cum se cade la un Chardonnay. In gura aromele trec de la citrice galbene-portocalii la stone-fruits. 85 de puncte. Foarte expresiv a doua zi, cu o aroma evidenta de piersica. 

    O Feteasca Regala opusul celor neaose, aspre, intense si cersetoare de spritz: are finete, aromatic trece in emisfera sudica nu inainte de a face o oprire la Tropice, e curgatoare. Silentioasa a fost primul termen care mi-a venit in cap dupa prima gura, s-ar potrivi ca o manusa unor momente de introspectie, la fel de bine cum s-ar potrivi unora romantice. Tehnic-structural e cu vreun punct sub 2012, insa s-a dezvoltat in partea aromatica. Nu intru in detalii ca in toata casa miroase a cozonaci de 2 zile :). 84pct.

    Sauvignon Blanc Sole 2013 zici ca e de trei generatii in Noua Zeelanda, pentru ca pe langa tropicale, vin de-a valma ardei grasi, flori de vita, foarte fidel translatate in gust, unde mai vine si-un pepene galben calare pe o banana. Mi-ar fi placut un corp mai gras, asa ca mine, pe care sa se lafaie cosul de fructe. 84 de puncte.

    

File de istorie. Cele mai bune cupaje rosii romanesti 2009

    Motivele pentru care un vin ti se poate parea diferit de la o degustare la alta sunt cu duiumul si tin, in general,  de ce ai bagat in gura in ultimele ore sau odata cu dansul, dar si de starea psihica. Cand faci evaluari frecvent, diferentele nu mai pot fi atat de mari, insa exista, asa ca pentru o acuratete extrema ai o singura solutie: blind impreuna cu vinuri din aceeasi categorie!

    Acest episod a avut ca eroi principali marile si multele.. asamblaje din 2009, daca vreti sa le spunem asa, frantuzist, pentru mine termenii avand aceeasi semnificatie. Daca data trecuta am facut 2008 si abia am gasit trei vinuri, din care unul a fost corked, acum ne-am bucurat de o plenitudine, ba chiar am lasat pe banca de rezerva cateva.

    Cu aceasta ocazie am inaugurat si noua sala de degustari anexata magazinului de vinuri Ethic Wine, care devenise neincapator pentru din ce in ce mai multii prieteni ai vinului din zona. Am ales wine bar-ul (20 lei taxa de dop pentru vinurile cumparate din magazin) pentru ca ne-a oferit conditii de degustare dintre cele mai bune, dintre care amintesc paharele frumoase, frigiderul imens cu mai multe temperaturi in care au incaput toate cele 8 decantere, preparatele culinare ale chef-ului pasionat, ventilatia eficace, etc.

    Am mai introdus o regula sambata seara, si anume ca la primul tur de notare sa nu se vorbeasca absolut deloc despre vinuri, fiecare arbitru avand o fisa de punctare proprie, ascunsa de privirile celorlalti. Abia la al doilea tur s-a facut sedinta tehnica pentru fiecare vin in parte. Chiar si asa, pentru faimosii brazilieni ierarhiile au fost foarte apropiate, iar rezultatele... cu multe surprize!

    Dupa doua tururi complete, diferite ca ordine, plus un al treilea optional, situatia finala s-a prezentat cam asa:

    Anticipand cateva din intrebarile ulterioare:

- notite despre Flamboyant: "foarte metalic, nas obosit"

- Uberland: "structura buna, tanar, astringent, fara o finete de top"

- Segarcea: "translucid, straturi multe, floral, dar acrisor-balsamic si gol la mijloc". La deschidere arata cel mai interesant olfactiv, nu inteleg de ce a crapat in 3 ore.

- Lacerta: "nas de departe superior, la fel echilibru. Impecabil." Acum o luna a mai fost intr-un line-up, in care a obtinut o medie foarte apropiata: 90,6pct.

- Ovas: "Foarte tanar, poate cel mai longeviv". S-a barfit ca ar fi integral facut in Italia.

- Smerenie - "aciditate prea taioasa" - de unde si zicala: "corectarea aciditatii poate arata bine pe moment, insa in timp ea ramane acolo, neschimbata, in timp ce vinul evolueaza".

- Incantation - "usoara cadere in final", dar prinde o merituoasa medalie de bronz.

    O singura sticla a fost cumparata de la unul dintre producatori, acesta stiind ce urmeaza sa facem cu ea, dar n-a prins primele locuri. Culmea e ca primele trei ca si pozitionare finala au fost luate recent direct de pe rafturile magazinelor, dintre care campionul dintr-o benzinarie de langa Bistrita, unde nu cred sa fi dus o viata usoara anii astia, langa frigiderele de racoritoare. 

    Lacerta pare a fi rising star-ul de moment al vinului romanesc, asa cum Basilescu facea furori acum 2-3 ani cu Busuioaca, Feteasca Neagra si Golemul. Soparla nu exceleaza doar cu asamblajul de top, ci mi se par peste medie majoritatea albelor, cu un plus pentru Rezerve si Cuvee X, la rosii Cabernetul e de mare angajament, iar Feteasca Neagra de viitor. Rose-ul 2013 e si el printre cele mai bune.

    La revedere 2009, ai fost darnic!

Prima aliniere de vinuri mari a anului: cupajele rosii

    S-au pus pe hartie mai multe teme pentru aceasta intalnire cu scopuri stiintifice, de la zone restranse (Priorat) pana la verticale lungi - Mircea 2005-2010, insa cea care n-a mai ridicat niciun argument impotriva a fost evaluarea celor mai bagate in seama asamblaje rosii romanesti, in forma in care producatorii aleg sa le puna pe piata. Vi se pare ca lipseste ceva? Mie nu, ba unele chiar au fost in plus:

    Povestea e scurta: sase vinuri puse de Master Somelierul casei intr-o succesiune doar de ea stiuta, blind, trei arbitri (Blackberry, Android si IPhone), trei tururi pentru fiecare vin, de fiecare data in alta ordine. Cu aceasta ocazie am mai introdus o regula: inainte de al treilea tur s-a dezvaluit identitatea vinurilor, dar punctajele n-au mai putut fi modificate cu mai mult de un punct sus-jos. Asta e ceea ce numesc eu evaluare corecta si pertinenta, nu comparatii intre un vin real, din fata ta, din pahar si alte cinci baute la momente diferite de timp, unul cu supa fierbinte (vad ca se poarta) si altul cu agentul de vanzari al cramei respective. Chiar si in blind, stiind preturile cerute, am fost influentati sa dam un punctaj mai mare ultimelor clasate.

   Concluziile mele:

1. Cezarul. Recas a reusit sa scoata din recolta 2011 poate cel mai bun Uberland de pana acum, un Amarone de Romania, infatisat intr-un concert de fructe confiate, must, gemuri, espresso, carnuri - toate la o amplitudine si persistenta de top. Sincere felicitari. Daca tocmai am baut sticla cu numarul 23.000, in curand stocul intra pe rosu, deci sa pun la pastrare o cutie.

2. Confirmarile. Flamboyant ramane un reprezentant al rosiilor romanesti super-premium, Domaine Ceptura Rouge de ani de zile imi iese pe-acolo. Lacerta e deja la a treia editie cu acest asamblaj, iar calitatea a fost constanta. Acum e new-entry in categorie, ceea ce obliga la mai mult in viitor.

3. Pacalici sau Popa Prostu' - jocuri in care cand tragi cartea cu pricina te cuprinde un sentiment de frustrare, la fel cum ne-a cuprins si pe noi cand am baut ultimele doua vinuri, luand in calcul pretul. Vinuri de 85 de puncte (si astea umflate!) luam oricand din Spania cu 5 (CINCI) Euro, nu trebuie sa dam 85 de lei, nu avem nevoie sa fim pe de-o parte vrajiti cu povesti despre vii CAP-iste impure care cand s-au pupat cu drojdiile (sau cu Sfantul Duh?) s-au transformat in feti frumosi, pe de alta parte cu  amintiri despre un trecut mai ieftin cu 20%, mai de calitate cu 7-8%, construit din oameni si vii care nu mai exista. In cariera sunt urcusuri si coborasuri, sa speram ca e doar un moment scurt de ratacire, desi, cu toata istoria sculptata, nu-mi amintesc sa fi participat la vreun blind relevant in care sa fi fost vreun vin number one. Dar auto-evaluarea gresita a calitatii vinului ramane o problema larg raspandita printre ai nostri. Sa fie si intentionata cateodata? 

    Cam dur? Poate.. m-am lasat de fumat de cateva zile, prima oara dupa 20 de ani. Asa ca nu mai transcriu nici pagina cu notele de degustare! O singura idee ramane: anul asta Recas rulz, acolo la varf! 

Cupa Chardonnay 2013

    Nu exista alta metoda mai buna sa te verifici in primul rand pe tine insuti ca precedentele sau viitoarele evaluari sunt corecte, bine incadrate pe o scala cu vinuri similare, decat degustarile in orb, cu cat mai multe vinuri, de cat mai multe ori posibil. Eu sunt satisfacut vazand ca de cele mai multe ori punctez la fel, sau cel putin apropiat acelasi vin. In cazul teoretic in care te-ai intalni cu Jancis pe strada, in Londra si te-ar intreba care e cel mai bun Merlot din Romania nu cred ca-i poti spune, intr-o nota hedonista, ca ti-a placut ala pe care l-ai asociat cu mici in august, iar celalalt cand ai baut patru sticle. Si nu e neaparat vorba de altii, e vorba de o ierarhie cat mai exacta in mintea ta, pentru tine. Tocmai de aceea iubesc eu aceste line-up-uri, asa ca atunci cand Bogdan si Razvan de la vin2 au lansat ideea sa organizam Cupa Chardonnay am fost foarte bucuros.

    Nu prea am agreat ideea sa scot si eu bani din buzunar (75 de lei biletul - apa plata, vinurile, cubulete de paine alba si cascaval), dar cand vrei sa o faci ca la carte e nevoie de niste sacrificii; am prins preturi bunicele la distribuitori, restaurantul Neptunus a avut o atitudine mai mult decat prietenoasa, ba chiar s-a implicat si Private Wine cu o donatie. Serviciile au fost foarte bune. 

    Am ales impreuna probabil toate vinurile de pe piata care exista spre vanzare, nu am tinut cont de ani sau plaje de pret, pentru ca variabilele amintite nu sunt de luat in calcul in patria noastra draga. Nu inteleg de ce inca se insista la concursuri serioase pe criterii asemanatoare. Ordinea a fost aleatoare, nu mi-am dorit sa particip la amestecarea probelor pentru a nu tine minte cumva vreo cifra de pe pungile cu care au fost acoperite sticlele, branduite vinul.ro. Au fost 30 de votanti, s-a mers pe un sistem de punctare prelucrat dupa cel folosit de revista mai sus amintita.. din pacate nu suficient de bine explicat, pentru ca la prima proba (Domeniile Ostrov) multi nu au luat in calcul ultimul rand - impresia generala - care putea fi de la 0 la 15p din 100 - se vede clar discrepanta in tabelul urmator. Modul de alcatuire a fiselor mai are o hiba, din punctul meu de vedere: se considera un vin bun la 75 de puncte, in opinia mea stacheta fiind cu cel putin 5 puncte mai sus.  Toate vinurile au fost deschise cu mai bine de o ora inainte de inceperea concursului, plecand din frigider catre mese la aproximativ 8 grade, deci atingand prima oara papilele la vreo 11. Media punctajelor si clasamentul (C = proba de calibrare, tot in blind):

    Pentru profesionisti, prezint si rezultatele mele, in concordanta in proportie de 90% cu ceilalti 3 cu care am stat la masa (oenolog.org. privatewine.ro si inca un amic) un pic diferite fata de media generala.

    Cateva consideratiuni:

- ordinea de degustare, oricat ar fi de aleatoare genereaza avantaje si dezavantaje. De fapt, cand e pusa intentionat, este schema clasica prin care anumite vinuri sunt scoase in fata la concursurile jegoase; n-a fost cazul aici.

- unii distribuitori, de la care s-au achizitionat vinurile, au vazut in asta o ocazie sa scape de niste pietre de moara atarnate de ani de zile de gatul lor; asa ca in cazurile Theia si Lacerta am primit vinuri din ani diferiti fata de asteptari, ba aveau si pretul pe ele - cine stie cat au zacut in raft, la soare. Multumim - sunteti smecheri, v-ati scos!

- despre vinuri, vis-a-vis de punctajele mele:

• Segarcea mi s-a parut cu totul din alta categorie fata de restul. Nu mai exista, am prins ultimele sticle.
• Ostrov - avand in vedere anul, 2010 - wow!
• Sole - recunoscut de majoritatea din cauza drojdiilor specifice - o chestie negativa, generalizata incepand cu 2011 - insa in spatele lor exista un vin bun. Mi-e dor de SB-ul "V" pe care nu-l regasesc in gamele noi.
• Theia - l-am gasit alta data binisor peste punctajul acordat acum.
• Terra Romana si Murfatlar - exces de baric, linie buna, insa vrem vinuri sincere, corecte, nu masti care ascund chipuri fara personalitate. Corcova pe aceeasi carare, insa pe o zeama mai slaba. Poate era mai potrivit Dealu Racoveanu.
• Ana - Jidvei a fost foarte bun rece, insa incalzindu-se a livrat niste iz-uri deplasate. Schimbator, poate justificat, unii au facut vinul de baza si altii l-au "finisat". Inca asteptam 2012...
• Nachbil - altadata mai bun, insa acum plin de sulf++.
• Anima - batuta a cata oara? de - Karakter, Oprisor, PetroVaselo - no comment, no future.

    Asta fuse si se duse, felicitari primilor clasati! Data viitoare incercam niste rosii?

Deschidere de sezon toamna-iarna 2013

    A fost o vara care a avut o ultima parte in care Bucurestiul a fost gol, vanzatorii de vinuri au avut nervii atat de tare intinsi incat si-au luat si ei talpasita in vacante sa nu mai vada in fiecare zi comenzi zero in afara de rose, pana si eu am reusit sa-mi bat recordul (negativ) la postari pe blog. Dar eu am o scuza, legata de activitati prelungite si pline de praf sub coiful din ziar al lui Dorel. Inca nu le-am incheiat, pentru ca la partea de mobila pe de-o parte exista preturi exorbitante, iar pe de alta lucruri facute prost cu manopera doar inca o data cat materialele. Iar prost le pot face si eu cu mana mea, n-am nevoie de costuri suplimentare. Uite aici un blog meserias despre subiect.

    Primul care a spart gheata oferind o degustare tematica a fost unul dintre magazinele noi de vinuri aparute in peisaj, Private Wine. Sigur, in aceeasi seara a fost si lansarea vinurilor .RO, la Neptunus, insa anuntul a fost facut mult prea tarziu. 

   Singurul detaliu despre degustarea la care am participat printr-o invitatie (par)venita prin mai multe maini a fost: vinuri rosii. Dar la ce seceta de evenimente a fost, n-am stat pe ganduri. Mi-a placut ambianta, finisaje in culori deschise, iluminare calda, s-a acordat mare atentie detaliilor, o vitrina bine pusa la punct, pahare de degustare Peugeot, punctualitate in semn de respect pentru cei care nu intarzie. Si sa stiti ca n-a intarziat nici dl. Marian Timofti, nici Paharnicul, nici Vinul.ro, nici Istvan Pentek, nici vin2.ro .. prea tare. De la inceput ni s-a spus ca este vorba de vinuri rosii romanesti din acelasi soi, descoperit destul de repede de audienta ca fiind Feteasca Neagra, toate 2011.

    Cele sase negricioase amestecate si pitite sub robe cenusii:

    .. pe care le-am vazut asa:

1. Cramele Recas Selene - 86 de puncte (atat i-am dat si la lansare)

2. Crama Atelier - 85 de puncte - trebuie lasat sa respire o jumatate de ora ca sa arate tot

3. Crama Oprisor La Cetate - 84 de puncte, bravo ai!

4. Petrovaselo Melgis - 83 de puncte - atentie cu asta, care are 15% alcool (declarat)

5. Corcova - 82 de puncte - parca era mai bun cand a aparut

6. Budureasca Horeca - 78 de puncte. Cum sa-i zici "gama Horeca" si sa-i mai si pui culorile alea de la Strehaia!? Din pacate trebuie sa remarc ca aceasta crama se afla intr-o pasa in care s-a cam pierdut directia, fie ca vorbim de calitatea vinului, de etichete, de politici si echipe de vanzari. Pacat de potential.

    Bineinteles ca degustarea a inceput cu un spumant de bun venit si s-a incheiat, ca de obicei, cu mai multe de "plecati acasa!", care au facut repede uitat soiul nostru drapel:

- Syrah diez Habla 2010, pe care l-am vazut la 86-87 de puncte

- Cabernet+Tempranillo+Petit Verdot, numit No. 9, de la acelasi producator din Extremadura: 88 pct.

- Barolo Virna di Borgogno 2005, vazut de mine la 91 de puncte si de CT la vreo 93 - un vin exceptional din Nebbiolo cules de pe ambele maluri.  

    Auzisem ca Mihai Nicolici e pasionat de vinuri, ma asteptam la ceva frumos, insa evenimentul a fost peste prejudecatile mele.

    Urmatoarea statie este Madame Pogany, cu peronul pe partea cu vinurile oferite de Vinitalydeluxe. Chiar azi.

Bati magazinele specializate si pricepe Kika

    Folosesc des acele hainute cilindrice de plastic captusite cu gel de racire care se tin in congelator, facute de Vacuvin, Fakelmann, etc. Vara sunt solutia cea mai buna, de multe ori n-am chef sa scot gheata, frapiera si alte accesorii pompoase, asa ca tin tot timpul 2-3 in congelator. In cazul spumantelor mai burtoase, devin insa enervante. De cele mai multe ori le cuprind, pana la urma, dar trebuie sa ai rabdare sa se mai topeasca, sa le impingi incet-incet. Si in timp crapa. Saptamana trecuta am descoperit in Kika (!) o solutie mai buna. Folosind aceeasi tehnologie, cu pungulite de gel la interior, racitorul BeCool este facut din izopren, sectionat pe verticala, avand o prindere tip arici. Asa am rezolvat problema sticlelor burtoase. Cu 35 de lei. Sper sa fie suficient de flexibil plasticul care contine gelul, deoarece in trecut am avut experiente neplacute cu unele recipiente care au devenit casante la prima folosire. Merita o vizita magazinul, are cateva accesorii interesante cu tema "vin". La mobila, core-business-ul lor, stau foarte rau cu preturile. In ciuda reducerilor de pana la 70%, n-am gasit niciun chilipir. Deh, mi-ar trebui un dulapior in care sa-mi tin toate jucarioarele astea. In afara de pat, dressing, canapea, masa, scaune, birou, bucatarie, etc. 'Cuz I'm movin.. in apartamentul ala de 85 de puncte :)

    Hai sa va mai zic ce am mai incercat in ultimul timp (ajungand la pozitia 1400 in binecunoscuta foaie Excel). Am incercat sa comprim in 5-6 cuvinte fiecare vin, pastrand pentru mine descrierile detaliate - lene mare cu scrisul pe blog vara. Cele cu rosu le-as mai bea si alta data:

    

Centura Roz - concurs de rose-uri romanesti 2012

    Sa organizezi un concurs de vinuri, chiar si la nivel de amatori, nu e deloc usor daca vrei sa iasa ca la carte. Presupune vreo 2 saptamani de deplasari la locatia de desfasurare, la distribuitori sa obtii un pret cat mai bun, de telefoane si mici amanunte neprevazute. Mai pot adauga: conceperea tabelelor de centralizare, a fiselor de punctare, asigurarea logisticii necesare, verificarea temperaturii, a modului de servire, a meniurilor speciale, calculul si respectarea exacta al timpilor de desfasurare, sa nu te apuce dimineata. La inceput, si mai ales din afara, lucrurile par simple, dar va asigur ca nu e deloc asa. Am avut insa placerea sa descopar in baietii de la vin2.ro (initiatorii proiectului) si personalul de la Casa Basarab, niste oameni proactivi, profesionisti, dedicati total scopului propus, ceea ce s-a tradus intr-un eveniment reusit, un concurs mai complex si mai corect chiar decat cele vestite. Mai corect pentru ca n-am apelat la producatori sa "ofere" vinurile, ci le-am achizitionat de pe unde am putut (apropos - eu am ramas cu 3-4 cutii; e cineva interesat?), am reamestecat probele dupa fiecare tur.

    Am inceput cu 15 vinuri roz romanesti, toate 2012, plus o proba de calibrare din Moldova - F'autor (78-80 de puncte din partea mea), au fost 30 de participanti, s-a punctat la rand fiecare proba, dupa care am facut o pauza de centralizare, legand (transparent!) un laptop la plasma de pe terasa cochetului restaurant. Modul de punctare a respectat proportiile recomandate/folosite de OIV, dar fiind vorba de rose-uri, am introdus o pondere de 0-5% pentru culoare/aspect, deci au fost doar 45 de puncte din oficiu. Mi-am permis in gura mare presupunerea ca vinurile vor fi aproximativ intre 70 si 90 de puncte pentru a evita extremele. Oricum, s-a introdus in foaia de lucru formula de suprimare a notei celei mai mici si a celei mai mari. 

    Nimeni nu a stiut ce vinuri vor intra in concurs, identitatea fiecaruia fiind dezvaluita cand respectiva proba a parasit competitia. Criteriul de participare a fost un interval de pret fix, oarecum mediu. Astfel, primele sapte dezbracate de pungile negre au fost: Stirbey, Caloian, Karakter, Alira, Villa Vinea, Rose Verite si Leat 6500 - punctaje intre 72 si 80 de puncte. Rog grefierul sa stearga inregistrarile despre acest ultim vin, pentru ca s-au intercalat niste amanunte care i-au diminuat drastic calitatea, pe care le-am descoperit abia a doua zi. Am fi putut sa incheiem aici, Lacerta fiind vinul care obtinuse punctajul cel mai mare - 85,07 pct. Viitorul castigator avea decat 83,56.

after party

    A urmat turul doi, in care s-au infruntat cele 8 vinuri ramase in competitie, iar punctajele au fost la sange: de la 81,6 la 85,5 puncte. Din pacate in aceasta faza au parasit competitia Recas Sole, SERVE Terra Romana, Negrini si Lacerta (!). 

    Ultimele dezvelite inainte de finala: Segarcea Elite si Arezan. Punctajele celor patru semifinaliste: intre 83,45 si 85,52. Wow! Mai rar asa precizie! Nu am cunoscut prea multa lume de la masa 2, insa la masa 1, unde am stat eu, cam toata lumea era obisnuita de multi ani cu vinurile si punctarea lor - ma bucur ca multi profesionisti in domeniu au dat curs invitatiei.

    Finala: Liliac versus Corcova, nu s-a mai punctat, fiecare a votat cu mana sus vinul preferat, a castigat Corcova cu 20 de voturi "pentru". Personal am punctat mai bine Liliac pe parcursul concursului, la un moment dat acordandu-i 87 de puncte, dar sa dam Cezarului partea sa. Celelalte vinuri mai bine punctate de mine (84-85pct) in tururile preliminare au fost Lacerta, Segarcea, Terra Romana, Arezan si Alira.

    Multumim revistei vinul.ro pentru o parte din logistica, dar si celor la care am gasit intelegere, beneficiind de niste preturi foarte bune. Daca am fi impartit exact costurile reale la numarul de participanti, ar fi trebuit ca fiecare dintre noi sa dam vreo 200 de lei.

    Una peste alta se pare ca 2012 nu este cel mai reusit an in materie de rose, seceta crunta si-a pus bine amprenta pe calitatea vinurilor. Sper sa nu gasim aceasta caracteristica si la albe/rosii. Chiar si asa, nu inseamna ca vom intalni vreo diminuare a preturilor, asa ca va urez o alegere inteleapta!

    Si un gand de bine la final: de ce nu ofera producatorii cate un voucher (or else) organizatorilor concursurilor cu prestanta, cu care acestia sa ia vinurile de unde vor, dar nu direct de la ei, in loc sa plateasca (o parte din) acele taxe de zeci de EUR/sticla? N-o fi fair-play asa?

Syrah 2012, Cocosul dintre vii, Cramele Recas

    Mi-a placut foarte mult Syrah-ul 2011 de la Recas, tot asa proaspat gustandu-l, ca asa sunt brand-urile astea, definitia FMCG-ului, asa ca am vrut sa vad daca exista vreo evolutie a viilor foarte tinere. Primul nas e condimentat bine, dupa care vine un drop de vanilie, probabil de la ajustarile lemnoase, subtonuri de bitum, fructe negre - o tipicitate de invidiat, daca punem drept esalon Australia. In gura e light, curgator, alcool 13,5%, ba chiar are un post gust decent. La 20 si un pic de lei este de la 1000 de km distanta best-buy! Fruct, vioiciune, tipicitate, ba chiar complexitate. Cand va vor intreba la scoala care e cel mai bun vin din Romania la 20 de lei, luati in calcul in primul rand varianta asta, chiar daca la capitolul aciditate nu rupe norii, de unde si recomandarea de servire: incepeti cu 15 grade. Daca am avea macar 10 vinuri similare la pretul respectiv, n-am mai auzi de Chile. N-am mai dat de mult o raita (gustativa) prin Carrefour, insa vad ca Chardonnay-ul din aceeasi gama a fost foarte apreciat la VinVest, unde a luat Mare Medalie de Aur, asa ca o sa revin cu transmisiunea peste cateva zile. 83-84 de puncte.

Vinurile ieftine din 2012

    Candva vorbeam despre cum ar trebui sa arate piata de vinuri romanesti, in viziunea mea personala, regasita in graficul de mai jos. Pe axa verticala este pretul, iar pe cea orizontala valoarea vinului, pe o scala de la 50 la 100 de puncte, aici gasindu-se doar intervalul 80-90, cel mai comun pentru mine.

    Poate ca am vorbit de prea multe ori despre vinuri scumpe, peste asteptarile mele, asa ca azi va prezint vinurile ieftine, sau mai ieftine decat m-as astepta, raportandu-ma la calitate. Sunt in jur de 40 dintr-un total de 225 romanesti, si ma refer doar la vinuri baute in 2012, 80+, toate se pozitioneaza sub curba rosie. Exista 15 producatori din 44 inventariati care au macar un vin "ieftin".

    Precizez ca pretul este exact acela pe care l-am platit in momentul achizitiei, pentru ca intr-un an au avut loc destule modificari. Ca exemplu, gama Vinul Cavalerului a fost reprezentata in primavara de rose, pe care am dat 18 lei, iar celelalte vinuri, foarte apropiate calitativ, le-am luat mai tarziu la 22 si n-au mai prins tabelul. E valabil si pentru Castel Huniade  - al carui pret a oscilat intre 10 si 17 lei - si multe altele. Am preferat sa prezint experientele personale, nu teoria.

Legenda:

Pret - pretul real;

NP - vine de la Normal Price, adica exact curba rosie din grafic;

IF - nu intereseaza, e functia care mi-a facut selectia;

Dif - diferenta in lei pana la curba "normalitatii".

Restul sunt clare.

    La Multi Ani cu vinuri si mai bune in 2013!