Rhein Brut Rose

        Istoria
    Cu vinurile Halewood am avut cateva intalniri nu prea placute in trecut, crezand ca in afara de simpaticele Theia, albele din viile de la Sebes (care din pacate zac la raft cu anii), se pot gasi si vinuri mai  bune, insa am dat de scumpeturi nejustificate si vintageuri sucombate prin depozite. N-ar fi trebuit sa fie asa, daca iau in calcul asa-zisa notorietate a pivnitelor Rhein. Nu stiu insa daca intr-o tara in care niciodata in istorie nu s-a pus accent pe calitatea vinurilor continuitatea si vechimea inseamna prea multe. Pe de alta parte si lui Napoleon i-a placut ceaslaua (Chasselas) la vremea lui, insa lucrurile evolueaza.

    Contextul
    Recent am vazut ca la un concurs spaniol cele doua spumante Rhein au luat niste note uriase, cel din figura alaturata atingand nu mai putin de 97 de puncte - pe ce sistem or fi folosit ei. M-am gandit ca poate fi un moment bun sa reincerc niste vinuri de la ei. Albul l-am vazut acum cateva saptamani, luat direct din sistemul de distributie, fara a sta la raft - nu m-a convins. Rose-ul poarta o singura informatie particulara pe sticla, si anume lot 4150, cifre in care producatorul probabil recunoaste data imbutelierii, cand a plecat din crama, samd. Ne-ar placea sa avem si noi, consumatorii, acces la o parte din aceste informatii.

    Vinul
    Este un Brut cu 12,5% alcool, facut prin acceasi metoda ca sampania, din Pinot Noir in principal si costa ~40 de lei pe piata. Perlatia este bogata, iar mirosul relativ auster, fara drojdii, mineral-sarat, usor fructat. Atacul mi s-a parut metalic, senzatie care insa s-a dispersat cand am avansat spre jumatatea sticlei. Are amplitudine aromatica si mai ales un post-gust lung, lucruri care se puncteaza bine la concurs, daca te iei dupa fisele prea stricte din punctul meu de vedere. Cum spuneam si cu alta ocazie, este total neinteresant daca lungimea postului este infinita, atata timp cat se rezuma la izuri de carton, fier, etc. E bine facut, l-as clasa intre cele mai bune romanesti, insa pana la 97 de puncte zic eu ca ar mai fi vreo 10 trepte de urcat. 87-88pct de la mine azi, cu un 86 in aprilie, la GoodWine.

P.S. Felicitari pentru website, e printre cele mai reusite din Romania.

Misiones de Rengo Chardonnay 2010

    Acum, la inceput de iarna, gandurile ni se indreapta mai ales spre vinuri rosii, corpolente. Cu toate astea, din cand in cand mai apare cheful de-un vin alb, ieri in Real curiozitatea m-a impins spre acest Chardonnay. Auzisem lucruri frumoase despre Misiones de Rengo, asa ca am rezistat tentatiei de a (re)incerca acelasi soi de la Gallo, pentru ca din perspectiva premiilor vinul.ro 2009-le merita medalie de Ag, nu 2008-ul pe care l-am gasit eu.

    A fost un moment de maxima inspiratie, pentru ca vinul, la 22 de lei, e de departe un best-buy. Fermentat in tancuri de inox in proportie de 93%, cealalta parte, 7%, a vazut stejarul; in ce forma..e greu de spus, parerea personala e ca nu baricul. Descrierea lor pentru versiunea 2008: "...was fermented in contact with oak". Chiar si asa, vinul este un fresh & fruity model. Are niste sclipiri impresionante in pahar, e de o limpiditate perfecta, cu toate ca nu e cel mai dechis galbui intalnit vreodata. Aromele descrise pe eticheta in limba romana sunt: piersica alba, banane, vanilie si paine prajita. Atentie la an, acum vorbim de 2010, in Selgros am vazut ca e 2009. Este importat de Vinexpert. Unul dintre cele mai bune Chardonnay-uri intalnite de mine, 85 pct; daca nu era suspiciunea de chipsuri, tare mi-e teama ca se ducea spre 90. 

    Ia sa vedem cui da lectii despre calitate/pret: 

- Domeniul Coroanei Segarcea, Elite, 2010: 25 de lei si 78 pct

- Theia 2010, Halewood: 39 lei si 79 pct

- La Cetate, Oprisor, 2009: 42 lei si 82 pct

- Lacerta 2010: 49 lei si 83 pct

- Purcari: 25 de lei si 78 pct

- Domeniile Franco-Romane, Crai Nou, 2009: 32 de lei si 74 pct

    

    Vinuri apropiate ca raport calitate/pret:

- Sole Chardonnay Barique, Recas, 2009, 2008;

- Theia Chardonnay, Halewood, 2009;

- Domeniul Coroanei Segarcea, Prestige, 2010;

    Cam putine, nu? Daca luam in calcul si importurile, cea de-a doua categorie devine mult mai plina,  privind prin prisma celor 49 de Chardonnay-uri incercate de mine pana acum. Nu zic ca nu da clasa si catorva Chablis-uri mai scumpe, insa va reamintesc ca salariul mediu pe economie in Franta este de 2700 Euro/luna. Sa tragem concluzia ca 70% din vinurile mai spalate de la noi sunt over-priced?

    Am mai incercat zilele astea Zghihara de Averesti, 2011, care are niste arome debordante de guma turbo, liliac alb si ceva citrice. Aromatic e de 4,5 pe o scara pana la 5. Aromele se regasesc (surprinzator) aproape integral si in gust, sustinute de o aciditate serioasa; si nu, nu te doare capul a doua zi, vinul este sec, 11,5% alcool. Complexul asta aromatic iti lasa impresia de ceva fals, nu prea e credibil ca se poate obtine asa ceva dintr-un strugure. Pana sa se probeze asta undeva, de la mine primeste 80 pct.

    Si va mai plictisesc cu un ultim vin: Negru de Dragasani 2010, Casa Isarescu, pe care daca-l mirosi de la 3 cm de pahar se simte o aroma de miez de nuca, iar pe masura ce te apropii se transforma in frunze de nuc, iod. 79 pct la ora asta cand inca e mult prea proaspat si necorpolent.

=============================================================================================

    Daca intereseaza pe cineva, vine un transport de vinuri din Franta in prima sau a doua saptamana din decembrie, preturile sunt ca acolo, adica bune, eu am comandat un bax, combinat din lista 1 (cu preturi intre 35 si 120 lei), pe cele din 2 nu mi le permit (40 - 1600E). In cazul in care va face ceva cu ochiul, aveti butonul "Contact Me" in dreapta.

Bordeaux
AOC Bordeaux Les Hauts de Montessant 2009
AOC Médoc Château le Monge 2007
AOC Bordeaux Château Frontenac 2009
AOC ST Emilion Dom du Seme 2006

Vallée du Rhône
AOC St Joseph 2007 "Les capelets"
AOC Crozes Hermitage 2009 "Les Caladières"

Bourgogne
AOC Chardonnay Blanc Bouchard Ainé 2006
AOC  Pouilly Fuisse 2009
AOC Chablis Domaine Maurice Lecestre
Burgondia d'Or 2011
Médaille d'Argent Concours des Grands Vins de France Mâcon 
2011
Médaille de Bronze Concours des Féminalise 2011

Champagne
Champagne Cachet Vert 100%chardonnay 2009 Dom Chauvet
Champagne Grand Rosé 2009 Dom Chauvet

Alsace
AOC Pinot Noir Klipfel 2009
AOC Gewurtztraminer Klipfel 2009
Riesling Grand Cru Wiebelsberg Dom Klipfel 2006
Gewurtztraminer Vendanges Tardives Klipfel 2008
Crémant d’Alsace Brut - Rosé – Dom Klipfel
Crémant d’Alsace Brut - 100 % Chardonnay – Dom Klipfel

    Si lista2, cu vinuri din alta categorie:


Bourgogne
Chablis Grand Cru Fief de Grenouille 2006 La Chablisienne
Chassagne Montrachet Blanc Chateau de la Maltroye

Vallée du Rhône
Chateauneuf du Pape Rouge 2005 Guigal
Hermitage Blanc 2006 Guigal
AOC  Côte Rotie Pierre Amadieu 2009


Bordeaux
Margaux Château Brane Cantenac 2007
Château Smith Haut Laffite Pessac Leognan 2007
Pomerol Gravette de certan 2007
Pomerol Château l’Evangile 2007
Pomerol Petrus 2004

AOC St Emilion Château Canon La Gaffelière 2007
AOC St Emilion Château Cheval Blanc 2004
AOC St Estephe Les Pagodes de Cos 2006
AOC St Julien Château Talbot 2006

Ultimele incercari

    Adica degustarile din ultima saptamana, cu insemnarile de rigoare, ca de obicei sumare:

- Livia, Feteasca Alba, 2010, Crama Garboiu, 18 lei: un vin mediu, chiar mediocru, cu un miros de nota 7, un gust ce contine acea textura (neplacuta pentru mine) de mere ionatane, malaioase, prea coapte, aproape de stricate. 74 pct.

- Viognier, Jean-Luc Colombo, 2010, 8 euro si miros de Sauvignon Blanc tanar la deschidere, verde, putin floral, acoperit iute de biscuiti si gata. De aici incolo nu mai miroase decat asa. Din pacate n-am gasit in aceasta sticla aromele incantatoare ale acestui soi. 73 pct.

- Domaine des 2 annes, Premier Pas, 2010, Carignan+Grenache: un cupaj dragutel, dar fara mari pretentii avand in vedere pretul si anul fabricatiei. Un vin totusi decent, de 80 pct.

- Chablis, Jean Paul & Benoit Droin, 2009: 12,5% alc, a 14-a generatie de producatori, 14 euro, exista si un premier cru la 40E, acelasi an. Recomandarea era sa se bea peste 4 ani, dar din pacate am vazut prea tarziu :(. Are premisele unui vin pretat la invechire in sticla cativa ani luand in considerare aciditatea ridicata. Miros de iarba cosita, mere verzi. Gust proaspat, acrisor, prea acrisor - te arde la corzile vocale. Cu toata supra-doza de vitamina C, vinul nu e chiar vreun amarat. E de vara, de cursa lunga. 79 pct. Si unul dintre putinele vinuri cu staif de pe afara la care raportul calitate/pret e cam slab. Dar are circumstante atenuante: l-am deschis prea devreme, salariul mediu pe economie in Franta e peste 2500 euro, etc.

- Cabernet Sauvignon, Cantus Primus Matemorfosis, Cramele Halewood 2007: Theia (2009 nu 2010, veti vedea si de ce) in varianta masculina, miros aproape identic, dominat de baric, mai apar cateva fructe rosii caracteristice; in gura nu mai are aceeasi "dulceata" pentru primele 2 secunde, apoi vin gemurile si fructele de padure, insa ramane un post astringent. Lipsesc condimentele, partea artagoasa, tanini cam sus? Lumea spune de tipicitate absoluta, 83-87pct la altii, Medalie de Argint la Bruxelles 2010. 49 de lei la oferta de moment de la magazinele cramei din Bucuresti. Oferta? Oare de ce? 85 pct.

- Theia, Chardonnay, 2010, Cramele Halewood, 40 de lei: o incercare nereusita de reconstituire a frumoasei si fermecatoarei 2009. Ori a imbatranit baricul ala, ori nu s-a copt via, dar fata de cele 87 pct ale predecesorului, cel de fata primeste cu indulgenta 79. Adica e identic cu cel nebaricat din 2009, care s-a vandut putin sub 20 de lei, chiar si acesta avand un 20-30% in plus fata de ce ofera. Ceea ce nu inteleg e de ce la acelasi pret? Pentru ca stiu ca si producatorul si-a dat seama ca nu mai e aceeasi mancare de peste. Auzeam acum cateva luni, pe surse, ca nu prea l-ar mai scoate. Parerea mea e ca vinul asta are o "valoare de piata" sub 23 de lei in acest moment.

    Ha, si bine ca mi-am amintit: in blogosfera vinoasa impresia mea e ca exista prea multa atentie de a nu deranja vreun mare "fauritor" de posirci (nu ma refer la Halewood). Ne ferim sa spunem adevarul verde in fata pentru cateva sticle de vin gratis, o invitatie la o degustare sau la cramele nu-stiu-care? Asa cred eu ca ar trebui sa arate un final de articol in care a fost gustat un vin prost, sau la un pret mult peste ce valoare are:

    Draga Halewood, mi-a placut Theia Chardonnay 2009, a fost o incantare, te felicit pentru reusita. Nu mi-a placut insa ca mi l-ai scumpit in cel putin 3 randuri in 6 luni, dar avand in vedere ca era o serie limitata si se apropia de final, exista un motiv rezonabil. Dar faptul ca in 2010 a fost 8% inflatie nu inseamna ca trebuie sa scumpesti vinurile cu 30-40%, inseamna doar ca eu am mai putin cu 8% bani in buzunar cu care sa cumpar o sticla de vin. Din pacate s-ar putea sa descoperi asta "the hard way". Ceea ce ma depaseste este insa calitatea noii tale zamisliri, cea din 2010, care este foarte departe de sora sa mai mare. La voi nu exista o masura a calitatii care sa se intrevada si in pretul vinului? Sau vreti sa profitati de mine punand aceeasi eticheta si dorind sa ma pacaliti? Ei bine m-ati pacalit o data, insa impresia mea despre voi s-a schimbat radical. Credeam ca sunteti un producator serios care are un minim nivel de etica in relatia cu clientii sai. Stiu ca nu ma vei (mai) chema niciodata la vreo degustare sau eveniment de-al tau, prefer oricum sa raman echidistant fata de tine si de toti ceilalti producatori. Daca voi vrea sa aflu si voi considera necesar sa si scriu ceva despre un vin, voi alege sa-l iau din magazin, ca si pana acum. Sau nu-l iau deloc ca e prea scump?!

    V-am salutat si am plecat la pescuit cateva zile :)

Fine Romanian Wines - degustare Chardonnay

    Imi amintesc cu placere unul dintre cursurile optionale din facultate, despre contractele sociale. Nu stiu de ce, dintre atatea piulite, suruburi, cricuri si reductoare mi-a ramas acesta proaspat in minte. Dadusem "I'm attending"pe Facebook, constiinta ma cam impingea sa merg. Dar cu cat se apropia ora 8, ora degustarii de Chardonnay de la Floraria Olandeza, parca n-as fi vrut sa ma mai duc. E cam departe de mine si nu pot merge cu masina daca chiar vreau sa degust ceva, era si foarte cald, dar motivul principal era starea de disconfort datorata sarbatoririi unui eveniment important seara trecuta (o seara mai mult decat reusita de altfel, inceputa in Half Time cu un SB pentru mine si o tona de bere pentru fostii colegi de master, continuata intr-un club in care am facut cunostinta cu cainele Deliei Matache, dar si cu ea suita pe o boxa si dand un mini-recital live, karaoke la Mojo - cu un Chardonnay Mondavi, final in El Comandante, unde la plecare se prezenta stoc 0 de tequila, Jagermeister si bere rece).

    Mi-am amintit lectia despre contractele sociale si "la fara un sfert"am chemat un taxi. Am ajuns tocmai bine sa schimb doua vorbe cu dl. Alfred Binder inainte de prezentare - mi-a facut o deosebita placere sa-l cunosc. Am ramas cu impresia ca suntem pe aceeasi lungime de unda in privinta preturilor practicate de producatorii de vin, dar si a lipsei de marketing sau a trimiterilor repetate si de multe ori absurde (sa nu zic tampite) de pe etichetele sticlelor catre trecut. Vinul de intampinare a fost de la Cramele Halewood, Scurta, cupajul original de  Chardonnay si Viognier obtinut din viile de langa Sebes, un vin cu care imi face placere sa ma reintalnesc de cate ori am ocazia.
    Serviciile de gazda au fost facute si de aceasta data de Aurelian Statache, managerul FRW, care cu zambetul pe buze a avut timp sa stea de vorba cu fiecare, dar a si avut grija ca paharul fiecarui invitat sa fie plin cu vinul respectiv, la momentul prezentarii sale. Si gustarea a fost la inaltime, fiind alcatuita din bruschette, fructe si branzeturi invechite. Planuisem ca dupa degustare sa merg "la o bere"cu niste amici, dar am renuntat, amintindu-mi de serviciile proaste si hotia din unele locatii/localuri. De fapt am preferat sa raman dupa seara aceasta cu amintirea atmosferei elegante, a companiei distinse de la FRW - si aici ma refer atat la oameni cat si la vinuri.

    Degustarea s-a petrecut de la stanga la dreapta (si nu in strada cum pare in fotografia de langa - era doar o pauza intre vinuri, pentru fumatori), in ordinea numerelor de pe tricou: Corcova 2010, Budureasca 2010, Purcari 2008, Sole 2010, Theia 2009. Trebuie sa recunosc meritul autorului prezentarii care a ales aceasta ordine (initial am avut impresia ca va fi invers si eram tare contrariat), fiecare urmator vin si-a aratat calitati in plus fata de precedentul. Tot la capitolul prezentare e de remarcat tehnica profesionala (eye contact, gesticulatie reprezentativa,dialog interactiv), desi putin bruiata, ca si data trecuta de obraznicii din ultima banca. Continutul a fost pentru oameni care detin cunostinte cel putin medii despre licoarea din pahare si din cate am vazut/auzit audienta s-a incadrat in aceasta categorie. S-au folosit termeni ca filoxera, fermentatie malolactica, terroir, Lumea Noua, Chablis, etc.
     Primul vin nu prea m-a convins, era singurul pe care nu-l stiam, dar n-am pierdut nimic. E primul Chardonnay scos pe piata de producatorul din Mehedinti - Roy & Damboviceanu. Eu as mai fi asteptat macar un an daca as fi fost in locul sau. Sau as fi urmat exemplul numarul 2: Budureasca. Primul an, prima medalie - argint la Bruxelles pentru vinul prezentat aici. Sau aici. A urmat Purcari-ul, caruia nu-i inteleg politicile de pret pentru Romania. Suntem frati bai, nu luati pielea de pe noi! Mai ales cu multe vinuri medii sau chiar mediocre calitativ. Ca mai citii azi despre asta si aici.
    Cu o abila, dar mai ales subtila indicare a diferentelor de clasa, Alfred a trecut la prezentarea ultimelor doua exemplare, cele de top: Sole si Theia pe numele lor de scena. V-am mai spus ca sunt preferatele mele, le recomand oricand.

    Data trecuta, la plecare, am luat doi Faurari de Ceptura, unul roze, cu o varsta cam inaintata, destul de sters, insa si unul alb absolut fantastic. Dupa umila mea parere printre cele mai bune cupaje de vinuri albe de pe la noi, i-am dat nota 86. Pretul rezonabil(rar intalnit la Davino) intregeste impresia buna despre produs. Azi am gresit - am luat doar o sticla, si am nimerit-o p-aia rea. Cand vazui sticla facui cum face semnul asta pe messenger @-). Cum? Muscat Frontinian? Mai exista undeva? Si fara sulfiti? "Ce n`est pas possible" imi soptea comentatorul fracez in casca. Si n-am vrut sa-l ascult. E facut la Cotesti, in Vrancea, nu se stie anul, lotul, dar e sec. Sau asa se da, ca mie-mi paru cam demi. In sfarsit, l-am luat de curiozitate, sa vad daca n-am descoperit cumva vreun diamant in noroi, e 37 de lei la FRW, fata de o Tamaioasa Roza de Segarcea facuta din acelasi soi, care incepe de pe la 50 de lei oriunde a-i intreba. Nasul bun, chiar impresionant, aceleasi miresme incantatoare ca si fratele din Oltenia, insa cand il pui in gura te-ai ars. E atat de subtire si de fad, incat te gandesti la vecinul de la tara care se lauda ca are vin vechi si il tine de 3 ani in bidoane de plastic de 2l, dupa soba. Nu cred ca am intalnit vreodata un vin atat de lipsit de corp. Pentru statistici in jur de 60 pct.