Se afișează postările cu eticheta riesling italian. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta riesling italian. Afișați toate postările

17 martie 2014

Zoresti, vinuri premium - Domeniul Niscov

    Vazand trendul cat de cat bun calitativ din ultimii ani, am decis sa risc (a cata oara?) si sa incerc vinurile de varf de la un producator care n-a prea tinut pasul cu tehnologia moderna, dar al carui nume cred ca inca vinde nostalgicilor CAP-isti. In Romania cumparatorul de vrac "de pe sant" e probabil turmentat non-stop, de-au ajuns unii la un moment dat sa vanda vin la Calugareni, nu numai la Valea Calugareasca. Suna.. aproape la fel. 
    Gama ultra-extra-premium se numeste Domeniul Niscov, costa 18 lei sticla in magazinul propriu din Buzau si contine patru vinuri:

1. Feteasca Regala 2011 inca n-a depasit conditia de vin comunist, cu deficiente majore. Da' bun de dus pe la concursurile astea la care in juriu sunt prezenti oameni "care si-au dedicat viata viei si vinului", in traducere libera au dormit pe bostina in mega-cramele comuniste, avand un singur tel: productia la hectar. 73 de puncte. Oricum eticheta buna, prezentare frumoasa. 

2. Un cupaj de SB, RI si FR, tot din 2011, este si mai praf: are 12,5% alc, dar juri ca ar fi 16, doaga, cauciuc ars, gretos, aciditatea volatila sus, nu l-am putut bea. 65 de puncte? Sau 45? Nu mai conteaza.

3. Merlot (fara an): nas in sfarsit acceptabil, cu alcoolul tot afara, fructe rosii si brusturi, tanin bolovanos, corp foarte subtire. Jancis zice ca la astea proaste si fara defecte sa dam 80, deci 77 sa fie!

4. CS 2011 - nu m-am putut apropia, 65 de puncte.

    Asa ca, daca de multe ori zic ca daca or fi jumatate bune n-am pierdut prea mult, acum Fortuna a vrut sa-mi demonstreze ca pe sub dealurile obscure nu e bine sa umbli pe inserat, pentru ca risti sa fii talharit.


21 februarie 2014

3 Pesti proaspeti

    Pentru cine nu stie inca Domeniile Dealu Mare Urlati au magazin propriu si in Bucuresti, pe Calea Grivitei, aproape de intersectia cu noul bulevard Uranus, dar vand si online. Pe vremuri vindeau si vinurile altor producatori, aici gasind asta toamna comoara numita Soare 2003, la un pret cu 20% mai mic decat ultima generatie. Dupa cum probabil ati urmarit nu m-am dat inapoi de la a aprecia o buna parte din vinurile lor, incepand cu Incantation si 3 Pesti si continuand cu varietalele Feteasca Alba, superba Feteasca Neagra Paganus 2007 sau Savignon, cand a fost cazul. Au fost si ani in care nu prea le-a iesit, am punctat si aspectul asta. La Premiile de Excelenta din noiembrie au fost sase vinuri care cred ca erau la granita medaliei de argint, 3 Pesti 2013 - proba de tanc - fiind unul dintre ele. 

    Prin amabilitatea actionarilor domeniului am avut ocazia sa-l incerc zilele astea din nou, tot in versiune pre-release. Inca de la primul impact se simte sauvignonul cu inflexiunile sale pisicesti, completat gustativ de aciditatea Fetestii Albe si rotunjit, sustinut de muschii Rieslingului. Luandu-l la purecat se mai pot distinge note minerale, florale, de caise verzi si coapte, de ardei gras, chiar daca intensitatea e mignona - a trebuit sa folosesc Impitoyable-ul. Am bifat pe rand structura, amplitudinea buna, starea uleioasa, ar fi bun de baut la 12 grade. Daca as face parte din echipa de testare a cramei as vota pentru punerea pe piata intr-o luna, poate doua, penrtu ca desi mai exista mici aspecte "taioase", cu siguranta se vor cizela in urma transportului, a diferentelor de temperatura, si a expunerii la lumina. E unul dintre acele vinuri cu aciditate ridicata, dar bine integrata in peisaj, spre deosebire de niste Dragasaniuri unde picà bâta in balta de sarira fulgii din toate ratele din malul Oltului, care macane disperate drojdind mediocritate la preturi de palat. Brrr! 
    86 de puncte pentru 3 Pesti, cu felicitari pentru constanta, nazuinta spre vinuri cat mai bune (sper sa n-avem discutii despre pret la primavara) si deschiderea catre cei mai critici si realisti, care cu siguranta iubesc vinul BUN mai mult decat o ulita de laudatori detinatori de hartii fara valoare impartite intre ei, pentru care 99% din vinurile si cramele romanesti sunt cele mai bune. Pe rand, nu toate odata. 

    Pentru cei care nu folosesc Facebook, am incercat recent si noul rose 2013, din Cabernet: culoare spre trandafiriu, mai inchis decat ce e la moda acum, nas nu foarte placut la deschidere, insa isi revine repede, livrand zmeura, dar si sulf de la imbutelierea relativ recenta. In gust e bine asezat, aromele vireaza spre cirese de mai, are greutate, are zvac, are final. 82-83 de puncte, cu un plus de vioiciune fata de anul trecut.

30 octombrie 2013

Raport de activitate - Domeniile Ostrov

    OSTROVIT S.A. a fost infiintata in anul 1991 ca urmare a planului de reorganizare a  fostelor IAS-uri, iar in 2001 a trecut in proprietatea omului de afaceri Horia Culcescu si a Oanei Belu, cei doi ocupandu-se in principal de fructe si legume din Oltenia pana in Dobrogea, ba chiar si in afara granitelor tarii. Investitiile, sustinute (si) de programe europene, au insemnat retehnologizarea completa a celor doua crame, sisteme de irigatii (picatura), reconversia a 1000 de hectare de vie. Da, Ostrov este unul din producatorii mari, cu aproape 1000 de hectare de vie cu struguri pentru vin si 300 cu struguri de masa,  ~500 ha fiind cu livezi si 200 ha cu legume.
    Descoperirile arheologice demonstreaza ca aici se facea vin inca dinaintea venirii romanilor, chiar si astazi peisajul inspira un corn al abundentei langa curbura pe care o face Dunarea langa insula Ostrov si pana in inima Dobrogei. Primii 30 de kilometri ai unghiului de pamant romanesc dintre granita terestra cu Bulgaria si Dunare nu seamana cu nimic din ce putem vedea in oricare alt loc din tara. M-am simtit intr-o lume in care timpul sta pe loc de multi ani, oamenii convietuiesc asa cum au facut-o dintotdeauna, neavand grijile si viteza urbana, panorama nu se compara cu aspectul saracacios al sudului tele-oltean sau est-moldovean. Din granita terestra pazita cu dintii au ramas niste tufisuri, iar daca-i ceri unui bulgar de la etajele superioare ale catorva blocuri din Silistra un foc, iti poate arunca bricheta direct in curtea cramei... Crama in cadrul si in jurul careia exista cu siguranta cele mai multe locuri de vizitat din Romania, incepand cu pestera Sfantului Andrei, Manastirea Dervent, Cetatea Durostorum (de unde vine numele Dristor!) multitudinea de vestigii, muzeul cramei, sau hrubele cu firidele in care aveau loc celebrele libatii in prezenta fecioarelor dace. Urmeaza finalizarea unui centru de afaceri romano-bulgar si mai ales punerea in circuitul turistic a mai multor pensiuni direct in mijlocul viei. Amplasarea bine gandita ofera privelisti minunate asupra fluviului mai ales la apus de soare, iar finisajele, alese si supravegheate indeaproape de Oana Belu, sunt o adevarata arta, o incantare. Am petrecut o dupa-amiaza pe gustul meu vizitand tot domeniul, cele doua crame, pensiunile in constructie (la primavara sunt gata), dezbatand subiecte de interes comun cu Horia Haznas, Daniel Zottu, Cezar Ioan, Vali Ceafalau, Razvan Stoenescu, Laurentiu Horodnic, Cristi Pitulice, Mihaela Prevenda, Oana Belu, Lucian Velciu si multi alti companioni placuti.
    M-a impresionat si mai tare ospitalitatea fara margini, aici incluzand discutiile despre vin. Sau mai degraba lipsa lor, pentru ca n-a fost UN OM, indiferent ca vorbim de proprietari, somelieri, oenologi ai cramei, care sa sustina prelegeri laudative. La lasarea serii s-au pus pe masa toate vinurile din gama Reserve si.. cam atat despre dansele, cu exceptia raspunsurilor la intrebari. A ramas la latitudinea noastra, a bloggerilor, a prietenilor de la vinul.ro si a altor invitati sa facem aprecieri. Parerile mele:

- Chardonnay Reserve 2010s-a reusit acea trecere rara intre onctuozitate/caracterul floral si baricul vanilat. Cel mai bun. Acelasi punctaj in blind, la Cupa Chardonnay: 85 de puncte.
- Sauvignon Blanc Reserve 2010: gustand intai un 2013 dupa ce-si terminase fermentatia, acest 2010 mi s-a parut nu la aceeasi complexitate a aromelor, nasul mergand spre ierbos, amarui - o caracteristica universala a albelor din acest micro-climat. Aciditatea ridicata nu poate sta sub acelasi acoperis cu lemnul si soiul. 82,5 pct.
- Muscat Ottonel Reserve 2011: echilibru bun intre intensitatea aromelor si caracterul fresh, verde, mineral. Despre post-gust.. vorbim de ani lumina. Foarte luptator, intens, vrea sa vorbesti cu el, sa-l descrii. 82.
- Rose-urile din Merlot si Cabernet au fost pe fuga, ca era gata berbecutul la protap, le-am vazut pe ambele la 83 de puncte, insa diferite; le voi redegusta.
- dintre cele doua vinuri rosii mi-a placut mai mult Merlot-ul (84 pct), dar nici CS-ul nu-i departe - 83. Ambele sunt 2010. Se mai cultiva Pinot Gris, Feteasca Regala, Pinot Noir, Syrah, Cramposie, Feteasca Alba, Riesling Italian. 

    La o asa schimbare, cel mai important este ca vinul de volum este curat, iar, ca efect secundar, din baza de selectie generoasa vor creste in timp niste varfuri, daca asta va face parte din strategie si se vor identifica atent resursele necesare.

    Ceea ce am vazut la Ostrov n-am mai vazut la nicio crama din Romania si n-am multe nespionate. Poti merge oriunde "in interes de serviciu" al vinului sa stai o noapte, sa degusti tot si sa pleci. La Ostrov poti sta zile bune in care vei avea ce face, indiferent de sezon: pescuit, dat cu sania pe povarnisurile dintre vii, vizitat istoria si oamenii locului, stat la o serata la pian cu muzicianul Lucian Velciu, infulecat berbecuți la proțap si paine la țest.... V-am zis ca au si vin? 
    Multumesc Oana, multumesc Mihaela!











26 august 2013

Verticala Domaine Ceptura Blanc

    Profitand ca un nesabuit de nemarginita darnicie a lui Jorj Moisescu, am dat buzna cand am auzit ca se pune la bataie un Magnum de Domaine Ceptura Blanc 2005, ceilalti participanti aducand fiecare cate un urmas al grandiosului. Magnum. 

    2005 Magnum: s-a mentinut ireal de bine, notele greoaie, oxidative inca sunt la nivel incipient. Cred ca au contribuit mai multi factori: spatiul de depozitare foarte bun, sticla Magnum si faptul ca acum 8 ani nu se facea Revelatio sau Rezerva. Nasul este un complex de fructe coapte de toamna, in subsol apar cateva note de ceai, efect pozitiv de sticla. In gura pluseaza cu ceva miere, aciditatea e prezenta, un vin foarte bun. Avand in vedere varsta si starea - mai buna inca decat Rezerva 2009 - cred ca merita peste 90 de puncte. La masa s-a strigat darul asa: 93-92-94-93.

    2008: ciudat sau nu, e cazut. Inca poate fi baut, sau mai degraba gustat, daca-ti place sa-ti tragi bice pe spinare in timpul liber. Din unghiul meu, usor diferit fata de cel al colegilor de degustare, nu trece de 80 de puncte acum. Si de acum incolo propun ca la orice line-up, cel care a adus proba sa aiba interdictie in a o puncta, ba chiar a vorbi despre dansa. Prea des am vazut empatii absurde.

    2011: aici se schimba radical ecuatia, avem de-a face cu un vin asezat, fruct in forme de o complexitate impresionanta. Prospetime, mineralitate, legume crocante, citrice din plin, samd. Gustativ nu are greutatea si amplitudinea lui Revelatio, sau ale Rezervelor, dar prezinta o linearitate, o precizie - cum spune C.H. - de invidiat. De la mine 87, de la altii 85, 86, 86, 86.

    2012: debuteaza cu ceva drojdii de tinerete, chiar zeama de varza in primele 15 minute, dupa care te incanta prin prospetime si aromele mignone de grepfruit. Acum 3 luni nu spunea mare lucru, acum i-au dat dintisorii, incepe sa gangureasca despre fructe exotice, apoi toate aromele SB-ului, e superb. 87 pct.

P.S. Merci de pont - Knossos - imi place, n-are nicio legatura cu Gran Rezervele alea rancede din Metro. Cand impartim Chardonnay-ul ala ramas acolo?

8 aprilie 2013

Mosiile de la Tohani

    Citeam deunazi editorialul domnului Cezar Ioan, serif peste cea mai importanta publicatie despre vin din Romania, Vinul.ro, unde printre altele spune asa: "... producatorii s-au maturizat si au inceput sa bombardeze restaurantele cu game destinate exclusiv industriei ospitalitatii. Era o nisa care s-a tot largit, astfel incat in momentul de fata majoritatea cramelor ofera cate doua linii separate de produse (cel putin declarativ exista diferente calitative intre vinurile "de retail" si cele "de Horeca")." De la declarativ pana la realitate este insa cale lunga, iar azi voi vorbi despre doua vinuri nu prea reusite.
    Povestea incepe bine, cu mine in prim plan, entuziasmat si curios, cheltuind o suma mare de bani pe noile vinuri speciale, sa nu zic "de Horeca" ale unuia dintre ultimele bastioane neinteresate de game super-mega-ultra-premium, Tohani, care nu de mult a adus pe piata - ba chiar a bagat in concursuri locale - doua vinuri foarte scumpe, pe la vreo 60 de lei pret de vanzare pentru end-user - Mosia de la Tohani. 

1. Albul. Mi-a placut noua denumire, dotata intre timp pe eticheta cu o completare, "Cuvee Nicolae", despre care naratorul spune ca aici a ales printul sa asculte glasul iubirii in detrimentul descendentei regale. Rasfoind historia.ro aflam asa: "Printul Nicolae traia clipele unei sincere iubiri, iar cea care îi furase inima se numea Ioana Dumitrescu Doletti, fiica lui Iorgu Dumitrescu din Tohani. Ea era casatorita în acel moment cu Sauciuc Saveanu, fiul fostului ministru si presedinte al Camerei, Nicolae Saveanu. Se cunoscusera la Automobil Club, unde luasera de mai multe ori împreuna dejunul. De la un asemenea dejun, la plecare, Ioana s-a urcat în masina printului si divortul a fost singura modalitate de rezolvare a problemei intervenite între cei doi soti. În compensatie, Sauciuc a primit un post de diplomat în Belgia. Nicolae si Ioana s-au casatorit pe 28 octombrie 1931, încalcând Statutul Casei Regale, Ioana având acelasi statut ca si Zizi Lambrino cu multi ani în urma[n.r. romanca fara sange albastru]. Ceremonia casatoriei a avut loc la Tohani.  "A fost o nunta ca în povesti". Asa au scris ziarele, asa au scris memorialistii, asa au spus tohanenii contemporani evenimentului si toti cei din satele vecine care au asistat la eveniment. Iata ce nota Grigore Gafencu, pe 30 octombrie 1931: "Nicolae a iesit din umbra. S-a casatorit cu Doletti. Scandalul nu a uimit pe nimeni, a amuzat însa lume multa în tara si în strainatate. S-a întâmplat la Tohani, la Buzau. O nunta ca în povesti. Panait Vizanti fusese primar al localitatii. Destituit la cererea Printului, primise drept înlocuitor un om  al acestuia. Primarul nou avea mandat de la înaltul sau protector si l-a executat. Publicatiile au fost facute din vreme si nimeni nu a stiut de ele. În ziua nuntii s-au strâns în jurul tinerei perechi, al popei si al primarului din Tohani toate satele din împrejurime. S-a baut, s-a mâncat, s-a jucat pâna noaptea târziu. Pe la miezul noptii a sosit în goana nebuna un automobil; prefectul. Era mult  prea târziu. Primarul si actele au fost duse la Bucuresti si înaintate lui Argetoianu. Acesta si-a facut datoria de ministru. A rupt actele si l-a batut pe primar. Casatoria nu ramânea mai putin în picioare, prin vointa încapatânata a tânarului sot. O explicatie violenta la Sinaia între rege si print. Cearta rasunatoare de pe urma careia au rasunat în tara întrega mai multe perechi  de palme de doua ori auguste si care dealtfel nu au fost niciodata date. Regele a refuzat staruitor aprobarea sa, fara de care casatoria nu putea avea nici un efect cu caracter dinastic. Printre motivele pe care le-ar fi dat e si acela ca nu cumva lumea sa spuna ca îsi pregateste singur însusi calea pentru o casatorie cu d-na Lupescu. În replica Nicolae s-a slujit desigur si de cazul Lupescu. Fratii nu s-au împacat. Printesa Doletti se plimba cu stema tarii pe automobil cu toata interdictia regelui. Conciliatorii chemati în graba, Printul de Hohenzollern, maresalul Prezan, nu au reusit sa concilieze nimic. Urmând pildele familiei sale, Nicolae amesteca si el amorurile sale sentimentale si dezordonate cu destinele tarii.". Gata, prea lung copy-paste. Sunt de acord ca e o denumire bine gasita, are poveste, se leaga direct cu domeniul viticol, toate bune. In schimb prezentarea mi s-a parut mult prea apropiata de albele Vinarte, cele de Horeca: sticla identica, pastel la fel, "cuvee". Whatever...vinul este un asamblaj de Tamaioasa, Sauvignon, Riesling si Feteasca Alba, cu 13,5% alcool, culoare galben-pal. Mirosul aduce pe fata degustatorului un zambet aprobator, deoarece e satisfacut de gandul ca inca unul dintre producatorii mari (vreo 500ha stiam eu, pe site apar 1300) face mult asteptatul pas spre normalitate. N-am nimic nici cu piata, trebuie sa educi, dar sa si oferi: Sange de Taur a fost cea mai vanduta eticheta din Romania o importanta perioada de vreme, daca n-o fi si acum. Sa detronezi Grasa de Cotnari, "banutii", "tavalita" sau Busuioaca (de Bohotin) de Husi nu-i de colo. Olfactiv: se simt bine toate cele 4 soiuri, e un intreg univers de fructe, flori, natura verde. Atacul e dulcel in raport cu mentiunea "sec" de pe eticheta - sa speram ca nu depaseste totusi bariera celor 4g/litru - are o evolutie meteorica in sensul ca pleaca oarecum plat, onctuos, iar treptat aciditatea isi face intrarea in scena, urmata de un post amarui. La structura nu sta pe roze, insa per total e un pas inainte. 83 de puncte. 


    2. Rosul. Ambele sticle poseda cel mai scurt dop de DIAM posibil, nu stiu ce-o fi cu denumirea asta, Cuvee Regal, ca exista deja ca emblema pe un alt asamblaj, de albe, la Averesti. Vinul din pahar este Cabernet cu Feteasca Neagra, de culoare violaceu sprinten, inspumat, cu borduri translucide si adancime granat cand se aseaza in pahar. Ma scuzati ca incep cu sfarsitul, dar izul intens de cafea nu prea vad de unde vine, cand a avut timp sa se impregneze in vin, nasul aduce si el impresii lemnoase, corpul nisipos la fel. Zaharul rezidual e deranjant, taninurile agasante, post-gustul aduce aminte de laboratorul de chimie din Polizu (sa traiti dom' profesor Perisanu!), impresia generala...varza. N-am de ce sa mai intru in alte detalii, pentru ca singurul lucru care conteaza e ca mi-am luat cea mai mare teapa din viata mea. Vinuri de aceasta calitate gaseam la 10 lei. 75 de puncte. Are un oarecare potential de invechire, dar daca in sticla mea a fost acelasi lucru cu licoarea care a dus la o medalie cu trei MW in juriu...  trageti voi concluziile. Eu am fost tentant sa arunc o injuratura, dar nu m-am hotarat care e directia: ei sau ei?

    Inchei cu ce am inceput, vinul.ro: la ce oferta de abonare exista acum pentru 12 aparitii, jos palaria. Pentru 100 de lei iti trimit acasa Karakter CS 2009 (peste 40 de lei valoare de piata, fara transport) si mai poti castiga si un sejur cu cel drag la 5*****, Conacul Archia. Sa nu mai zic de continutul editorial - sunt buni.

4 februarie 2013

Davino Domaine Ceptura Blanc 2011

   Trei soiuri sunt pitite sub eticheta, si anume Sauvignon Blanc, Feteasca Alba si Riesling Italian, are 13,8% alc si 3.62g zahar rezidual, imbuteliat in februarie 2012, intr-o serie de 38.600 de sticle. Culoare galben-verzui sclipitor, nas de intensitate moderata, insa despre finete si savoare pot spune doar lucruri la superlativ. La baza stau notele minerale si de lamaie, zarzare verzi, urmate de nuante foarte fine florale, parfumate. Zaharul rezidual tempereaza sharpness-ul aciditatii, as spune ca e inca fresh and crispy. Echilibrat, gustos, usor amarui pe final. Este surprinzator cat de bine aseaza Davino calitatea pe preturile potrivite, n-am intalnit nimic pana acum care sa iasa dintr-o curba perfecta. Odata ce ai acceptat pretul sigur nu te poti insela, se aplica fidel criteriul "cati bani dai atata face". Consider acest vin la valoarea de 86-87 de puncte, pretul fiind de 72 de lei. Mai merge pastrat o buna perioada.