Feteasca Alba Jidvei vs. Basilescu

    Stiu ca la prima vedere pare o aberatie sa compari vinurile de pe Tarnave cu cele ale lui Gabriel Lacureanu, dar Jidvei a prezentat la ultima editie GoodWine cateva piese care au lasat cu gura cascata multa lume care nu credea ca va exista aici un salt calitativ atat de mare si atat de rapid. Pinot Gris, Muscat Ottonel, Chardonnay si Feteasca Alba, aproape toate proaspat iesite de sub bagheta noului colaborator al cramei, Mark Dworkin, cunoscut romanilor mai ales cand a venit vorba de Enira sau Alira. N-am informatii clare despre pretul de vanzare a acestei noi game, care de fapt... sunt doua: Ana si Maria, fiecare avand (4:2?) 2 vinuri, dar se pare ca in curand ne vom putea bucura de ea (sau intrista, in functie de buget si disponibilitate) pentru modica suma de 50 de lei/sticla. Cel mai mult mi-a placut la targ Feteasca Alba, sentiment datorita caruia am si plecat acasa cu o butelca. Am ales sa o tin atata timp in frigider in speranta ca voi gasi un produs similar cu care sa pot face comparatia in conditii ideale, deoarece chiar daca imi place foarte mult acest soi, pana acum n-am gustat nimic peste 82 pct. Conditiile tocmai s-au indeplinit, pentru ca pe piata a aparut Feteasca Alba Crama Basilescu - tot 2011, pret un pic mai mic, iar setul de accesorii pentru vin tocmai s-a imbogatit cu un nou personaj, despre care puteti citi cate ceva AICI. Flight-ul s-a desfasurat in 4 tipuri de pahare, pentru o departajare cat mai exacta. 

  Feteasca Alba Crama Basilescu 2011: galbui timid, aproape translucid, nas de intensitate extrem de redusa din care cu greu se pot extrage niste citrice, mar si unt, unite de cirese albe intr-un concert primavaratec. Sa zic ca ar fi si-o micrometrica urma de lemn? Nu sunt sigur. Atacul nu tradeaza, vine si el tot elegant, subtil aromatic, insa vinul are forta (ambele au 13,5% alc). Feteasca Alba are partea ei incantatoare undeva retro-nazal, acolo unde se vede singura bucatica in comun cu cea de Jidvei. Acoperisul poate imbraca mai multe forme, mai mult sau mai putin florale, fructate, in functie de zona, an, vinificator cu uneltele sale. E mai fresh, aciditatea iese mai usor la rampa, avantajata de restul de zahar infim. Pare un paradox cum intr-un climat mai cald intensitatea aromatica a fost mai jos, iar dincolo pe dos. 

    Feteasca Alba Maria, Jidvei SA, 2011: culoare galben pal, cu reflexii aurii, miros intens, floral, mineral si o combinatie de mere-pere, nectarine, +++. Aciditate buna, insa mi-ar fi placut o idee mai sus, daca ne gandim la scurta sa vietuire. Final frumos, gustos, in aceleasi note, cu o senzatie dulce. In postul postului, dupa ce se topeste zaharul si fructele simti cu adevarat ca aciditatea e acolo, gradioasa. Lasa impresia de caldura, oricat ar fi de rece, are o subtila inclinatie spre comercial, insa meritele de cel mai bun vin baut vreodata de la Jidvei nu trebuie lasate la o parte. Cu o observatie: daca intr-un singur sezon se ajunge de la 60 si ceva spre 85 de puncte DOAR cu ajutorul maiestriei vinificatorului, prezent acolo doua saptamani, avem o problema. Sper sa fi fost modificate mai multe variabile, nu cunosc detalii.

    Una peste alta, cele mai bune doua exemplare de Feteasca Alba incercate de mine vreodata nu pot fi despartite ca valoare, in ciuda abordarii total diferite. Vinificatie, clima, nu conteaza. Le vad pe amandoua castigatoare, cu 85 de puncte si daca iau in seama anul de glorie 2011, s-ar putea sa avem in fata maximul din ce se poate obtine din acest soi indigen. Sunt sigur ca fiecare va avea fanii sai, iar daca vreodata mi-ar pune cineva 10 ml din fiecare si m-ar intreba doar care-mi place mai mult, cred ca as merge pe prima varianta. Laurii insa merg la Jidvei (~2200ha), care, alaturi de Cotnari, a infaptuit cu adevarat ceva, fata de ceilalti producatori foarte mari (Murfatlar, Vincon, Husi) de unde auzim doar vorbe, sau nimic.