Toscar Monastrell Gran Reserva 2002

    DO Alicante, 13,5% alcool (iesit din corp), facut din vii vechi, cu 1600 de plante/ha, cu o clima arida, baricat 2 ani. Nasul nu e foarte atragator, duce spre praf nearomat (mineralitate in opinia lor) si niste prune-cirese ciudate. Nici gustul nu ofera mare lucru, si chiar daca taninurile dulci depictate exista, ele sunt cernute de textura stearpa. Astringenta e ridicata. Un vin acceptabil, in care singura fateta notabila este prospetimea la venerabila varsta de 10 ani. Greoi pentru carciuma, plat pentru studiu. Dupa doua ore de aer e la fel, deci il poti lua sa te lauzi cu el peste inca 10 ani cand probabil va fi "cotat" mai bine. Luat de pe unvinpezi cu 28 de lei - cat am dat intr-un restaurant (Ginger) pe un Gran Reserva 2002 acum cateva luni, asa ca nu va ganditi, orbiti de preturile din Romania, ca a fost chiar un chilipir. 80 de puncte si mentiunea ca exista adevarate hituri spaniole la banii astia, daca iesi din cochilie si intinzi cornitele.

    N-am habar cine-l aduce in tara, dar stiu ca pretul de transport, la un palet, se invarte in jur de 0,4 EUR/sticla. Daca scad TVA, impozit pe profit si alte costuri inseamna ca in Spania ma plateste cineva sa-l beau. Sau a venit cu nashul? Devine o afacere profitabila furarea caciulii: aduci un vin (slab) pe care nu-l mai are nimeni in Romania - atat de simplu! - tai cu un X valoarea inzecita si pui un pret mai mic cu 20%. As simple as that!
    M-ati enervat ca mi-ati vandut mizerii. Sau oi aveau eu un ghinion fantastic? Toate vinurile Nachbil sunt rasuflate, nicio carciuma n-are pahare potrivite, primul vin de pe acest site e banal...

Martedi? Pogany!

    Seria degustarilor de marti - de exceptie as spune, si nu numai de data asta - a continuat cu un nou episod la restaurantul Madame Pogany. Etichetele de top prezentate in prealabil nu au atras atata lume pe cat ma asteptam, dar s-au umplut cateva mese. Joaca de-a punctele e ca de fiecare data incitanta, parca s-a vorbit mai mult despre vin decat alte dati. Probele "din concurs" au fost urmatoarele:

- Chateau Haute Cariziere, Muscadet, 2006

- Bodegas Avanthia, Godello, 2009

- Golem Alb, Crama Basilescu, 2011

- Cuvee Amaury, SERVE, 2010

- Cuvee Charlotte, SERVE, 2008

- Golem Rosu, Crama Basilescu, 2008

- Argentiera, Tenuta Bolgheri, 2007 (CS+M+CF)

- Gigondas, M. Chapoutier, 2006 (GSM)

- Hecula, Bodegas Castano, 2008 (Monastrell)

    Notele mele:

    Cateva vorbe:

- am incurcat doar Hecula cu Gigondas la testul de recunoastere a vinurilor (bausem un Hecula 2009 candva, Gigondas - tot asa, o singura data).

- noul Golem alb are un miros intens, dominat de note de mar, alaturi de care se mai pot descoperi nuante de miere, flori de salcam, corcoduse - toate se simt foarte bine si in gust. Se remarca o liniaritate, constanta a senzatiilor de la miros pana la post-gust, nu e un vin inselator. Aciditate ridicata. Si binevenita.

- Amaury n-a fost in cea mai buna forma de data asta, pentru ca stiu foarte bine vinul, pentru mine e un reper, un clasic 85 pct, fata de care de multe ori urc sau cobor in alte evaluari. Nu va mai transmit notele de degustare, pentru ca nu sunt cele "adevarate".

- proba 3 n-a mai fost punctata, prezentand semne evidente de oxidare

- proba 4: lanterna rosie: un vin fara prospetime, cu un rest de zahar foarte mare, si el a prezentat note oxidative

- Hecula: un Mourvedre despre care toata lumea a zis ca-i un cupaj din care sigur nu lipseste Syrah-ul, datorita notelor de asfalt si cirese. Mi-am notat intr-un colt: GSM? Am nimerit M.

- despre cele doua vinuri romanesti de top s-a scris foarte mult. La acest blind au evoluat diferit, startul fiind in favoarea SERVE, Golemul a revenit pe ultima turnanta, trecand in fata, pentru ca la final sa treaca linia de sosire la fotografie.

- Chapoutier: dezamagitor la inceput dar in urcare ca si calitate, odata cu trecerea timpului. S-ar putea ca proba si timpul de la deschidere sa fi fost prea scurte/mici.

- Argentiera e flag-ship-ul celor de la Bolgheri, Tenuta Argentiera din DOC-ul Bolgheri e un vin de inalta clasa, care din fericire ajunge si in rafturile noastre (EthicWine) la un pret similar cu ce e pe-afara, dar nu e ieftin. Un cupaj clasic bordolez, de Cabernet S si F, cu Merlot intre ele, pe care il mai degustasem.. chiar inainte de inceperea concursului oficial, la magazinul amintit. 93-94 de puncte, complex, liniar, structura, post-gust infinit. Se aseamana foarte mult cu BDX-urile tinere, sunt sigur ca in timp va evolua similar.

    Ehee, si cu Argentiera, care a fost plasat ultimul in blind a inceput de fapt o noua degustare, mai restransa, urmand Terrunyo Carmenere 2008 (nu l-am vazut pe nicaieri sub 90 pct), Les Fiefs de Lagrange 2003 cel putin la fel de bun, despre care v-am spus cate ceva data trecuta, Feteasca Neagra Ceptura 2010 (o visinica subtirica la prima vedere, insa cu lemnul deja bine integrat, aciditate ridicata, vioi, fructat, note comune cu Purpurele anilor trecuti, 86 pct) si Feteasca Neagra Corcova 2011, care pare cu totul alt soi fata de Davino in gust, pentru ca mirosul e la fel, are o cadere in corp, insa si un subton fin de Tiramisu - 84. 

    Ultimele trei vinuri s-au lasat destupate prin bunavointa celor de la EthicWine, care promit un site modern in curand si chiar un magazin online in toata regula. Era nevoie, pentru ca in afara de crema vinurilor romanesti, selectia internationala este deosebita si toate sunt la preturi mai mult decat competitive. Daca aveti drum in zona Floreasca, n-ar fi rau sa bagati capul pe usa, sunt cateva oferte de nerefuzat zilele astea.

    Martea viitoare vor fi mai putine vinuri la Madame, insa vom incerca asocierea lor cu mancarea. Feel free to join us!

La izvorul din padurea vieneza

    Data trecuta am luat-o de sus in jos, asa ca in spiritul non-monotoniei, de data asta urcam dealul. Copy-paste de pe post-it-uri, bancnote de 1 leu, memorie, mansete, servetele sau antebratul stang. Sau deloc.

- 74 pct: Cabernet si Merlot, Cramele Recas (anno domini ignotus), Schwaben Wein: destul de crud, acrisor, fara conotatii prea interesante; 11 lei.

- 78 pct: un Corbieres 2008, facut din Grenache Noir, Carignan, Syrah si Mourvedre (primul si al treilea vinificate impreuna) la Chateau Etangues des Colombes. Din cate imi amintesc avea 90 de parkere, sper ca nu l-am scuturat eu de 12 puncte in doar 1100 de km; 27 de lei.

- 81 pct, trei inculpati:

          - Vinho Verde Terras do Minho 2011, facut de Quinta da Lixa din Trajadura, Arinto si Loureiro: miros de SB, poate cam proeminent, fara accente deosebite; aciditate buna; 22 de lei. 

          - alt portughez, Proeza 2010, de la Boas Quintas, cupaj de Touriga Nacional, Tinta Roriz (Tempranillo) si Jaen (zis Mencia in Spania): inchis la culoare, nas nu prea prietenos, pe langa o unda de scortisoara si piper apare si o balarie, gust in care se amesteca visine cu cimentul acela stomatologic. Nu-i de la vin, e de la dentist :(. Tanini cumintei, bine incadrati in peisaj. Post mediu dar cu o latura interesanta: ramane ceva placut pe masele, ceva de mestecat; 27 de lei.

          - Shiraz australian 2010, facut pentru Wein&Co Austria: 90 pct Falstaff, care pare a fi "evaluatorul de casa" al celui mai mare comerciant vienez, 14,5% alc. Rosu rubiniu inchis cu borduri violacee, nas nu foarte atragator, fructe de padure imbinate cu note spicy bine integrate, fara a fi agresive, dar involueaza intr-un iz de iaurt si buruieni. Atac dulgeag, putin gemos, cu margini de cafea supra-prajita, insa are o cadere dupa cateva secunde, impresie data  si de taninii verzi, confirmata de postul strident, dar nu incantator; 44 de lei.

- 82 pct, un Riesling german facut de Weinrieder in 2008, Bockgarten, care m-a atras prin oferta "1/2 preis"; credeam ca e redus de la 17 la 8,5 Euro, dar era de la 8,5 la jumatate: vine intr-o sticla inalta pana la genunchi de n-are loc in frigider sau in poza. Culoare galbui inchis, la frumoasa varsta de 4 ani, miros de mere, pere, dar si un iz de motorina (kerosen?); in gust se simte aciditatea destul de colturoasa, acelasi combustibil pe palatin, o usoara tenta amaruie. Post mediu, mai degraba unsuros decat onctuos. Da impresia de demi, n-am gasit confirmarea online. L.E: chiorul n-a vazut "troken" decat cand sa arunce sticla dupa 3 zile.

- 83 pct, doua dragute:

          - Barbera de la Marchesi di Barolo, 2008, pe numele sau Ruvei: acrisor, branzos si tinerel la deschidere - deh, servit la carciuma - dar isi revine repede. Preturile sunt, ca de fiecare data, cele mai mici la care poate fi gasit fiecare vin. 30 de lei.

          - Gran Marius Reserva 2006, un cupaj de Grenache, Monastrell, Tempranillo si Syrah, facut in Spania de Bodegas Piqueras..oops, de asta v-am mai spus.

- 84 pct, inca doua..si mai dragute:

          - Penfolds Private Release (ce denumire ieftina), Chardonnay, 2009, un vin care inca se tine foarte bine: miros mineral, fresh, elegant, tipic: floral, mar verde,  ciorchine verde. Gust racoritor, aromat discret si placut, fara onctuozitate, fara baric. Parca si un pic de post, acrisor-amarui; 30 de lei.

      - din Rioja, doamnelor si domnilor, descaleca Tempranillo  Conde de Valdemar, 2008: 90 pct Guia Penin, 84 Wine Enthusiast, 13,5% alcool; culoare rubiniu translucid, potrivita, nici tanara nici batrana, miros "serios", de gentleman cu greutate, cu o nota…de grasime, de alifie, nu onctuozitate si ceva intre cacao si cafea 50-50, pe langa berry-urile nelipsite, atac zgrumturos, taios, gust placut, cu note piperate in partea de sus, ca un acoperis pentru raul (raul...aka apa curgatoare, diacriticile vin dupa 2 ani de blog, 1000 de vinuri contabilizate si 18.300 de cititori/luna) catifelat, inca tanar, poate chiar putin light sub ploaia asta de stele colturoase.  Post scurt cu nuante oarecum ciresate, de PN. Mai are o chestie interesanta: se schimba in trei "haine" diferite pe parcursul celor 4 ore de consum, dar niciuna exceptionala. Interesant sa bei trei vinuri din aceeasi sticla in aceeasi seara la banii astia. 3,7 dopuri, adica intre bun si foarte bun, cu un RCP foarte bun :P. P.S.: Se pare ca mai au unul la fel de bun, dar la 22 de lei. Probabil ala se termina repede, chiar daca-o fi mult; 30 de lei. Inca un Late Edit: il am in pahar si parca merita din ce in ce mai mult, sau ma imbat eu...

          - aici as incadra si Merlot-ul unguresc din figura alaturata, luat din Tesco la 35 de lei, made in 2003 si numit Hilltop Premium.

- 85 pct: clasicul Cabernet+Shiraz australian, acelasi Penfolds, acelasi Private Release, doar 2010: vin negru cu borduri violacee. Frumoasa imbinarea mirosului celor doua soiuri: coacaze, cafea, piper, aspru si prafos, are si o nota "verde" - un moment m-a dus cu gandul la clor, dar s-ar putea sa fi fost de pe pahar. Gust cu senzatii dulcege dar nu de pruna, mai degraba cireasa pietroasa supra-coapta, tanini moi pentru varsta sa, poate de-aia il bem acum, aciditate cam sus, da impresia ca a scapat cineva in el un ardei iute. Are o cadere brusca in gura. Un vin foarte bun pentru banii astia, desi se pot gasi cateva neajunsuri. Screw-cap. Interesanta si recomandarea de asociere cu mancarea, incepe cu pui, apoi continua cu cele obisnuite. 35 de lei.

- 86 pct: Tinta Roriz+Touriga Franca+Tinta Barocca facut in Portugalia, la fabrica Quinta do Zimbro si numit Calcos Do Tanha. 2005 si 40 de lei.

- 87 pct: campionul ultimelor saptamani vine tot de la Penfolds, este un cupaj de Syrah si Mourvedre din 2006, si vine de la inceputul numaratorii vestitelor bin-uri. Este doar al doilea. In afara de banala descriere din punct de vedere organoleptic are ceva interesant: onctuozitate la un vin rosu. De restul va puteti ocupa voi, e un vin foarte bun. 45 de lei.

Si in loc de incheiere un bonus track: o porcarie rosie in sticla transparenta, categorisita drept "raritate absoluta" de catre cadorisitorul moldovean, ceva in jur de 65 de puncte, nu cred sa va intereseze notele de degustare. Mi-aduc aminte in cerul gurii de BBB (Busuioaca de Bohotin Basilescu) si mi se pare ca n-au cum sa fie facute in aceeasi tara. Brrr...
Ma scuzati: Thanks man, a fost superba! Asa se face la cadouri!

Scapari ale fostului imperiu

    Plecand intr-o calatorie spre capitala Imperiului Habsburgic, unde vanasem deja cateva surse de vin foarte bune, m-am oprit pe traseu intr-una din fostele periferii, Hermannstadt. Cele 4 miliarde de Euro cheltuite pentru a varui fatadele celor cateva carciumi din Piata Mare nu m-au impresionat niciodata, celalalt taler al balantei fiind mult mai greu: cartiere intregi fara asfalt, TIR-uri care pana mai ieri treceau prin centru, etc. Am cautat online cateva repere de carciumioare in care se poate servi in conditii decente un pahar de vin (nu stiu cum s-o fi nimerit, dar era timpul sa se schimbe soferul :D), iar cel mai tentant mi s-a parut Weinkeller, undeva sub Piata Mica. Site-ul ne imbie cu Cramposii oltenesti, DaVino sau Nachbil, chiar daca pare vesnic in constructie. 

    La fata locului insa, a aparut leopardul: singurul vin disponibil era Trio alb de Nachbil la jumatate de sticla, asta daca nu luam in calcul "vinul casei"; desi e musai sa-l amintim aici, pentru ca el vine nu la BiB (furnizor tot Nachbil), ci la....bidoane de plastic de 2 litri. Stie el neamtul ce stie despre calitatea si pastrarea vinului, doar d-aia vrea un milion pe sticla. Nu inteleg (sau doar ma prefac) de ce Pinot Grigio sau Gewurztraminer-ul nu sunt oferite mono-varietal, ci doar in combinatii. 80 pct. 

    Atmosfera e de bodega din gara, mancarea e mediocra, servirea vrea sa ascunda alti leoparzi, insa nu reuseste. Asa ca, daca aveti drum in zona, e de evitat.

    Ajungand in capitala imperiului, Viena, am dat fuga intai AICI, unde am gasit tot ce-mi propusesem cu cateva zile in urma, ba chiar am mai primit 5% discount la vinurile care nu erau incluse in nici o oferta de moment. Totul mi-a fost impachetat in cutii cu manere, lipite cu scotch, vanzatorul s-a dus si mi-a adus un cos de la un super-market de pe palier, pentru ca pana la parcarea 2 de la gigantul mall Donauzentrum era destul de mult de mers. Cumparaturile au fost facute in functie de mai multe criterii: oferte de sezon, 90 puncte Parker, soiuri clasice, mai putin vinuri locale. Poate o sa vi le povestesc cand le-o veni sorocul. Ce bine ca poti aduce in tara pana la 60 de sticle de vin - cica se considera pentru consum propriu! Nu uitati centura (si) pe locurile din spate, m-a oprit politia de m-am plictisit..

    A doua sursa de aprovizionare, considerata initial doar un back-up, a fost ACEASTA. Despre preturile din Austria nu cred ca are rost sa va mai spun ca sunt sub cele de la noi, asta daca avem norocul sa gasim cateva vinuri in magazinele romanesti. La Jacques am avut alta surpriza neplacuta: POS-ul nu functioneaza cu Visa, nici cu Mastercard, doar cu Maestro si niste marci locale!? Vanzatoarea m-a indrumat spre bancomat, insa am indrumat-o si eu spre butonul de discount, pentru ca nu mi-a oferit nimic, chiar daca aveam o lista lunga. Pana la urma nu mi-am incalcat principiile, am renuntat la jumatate din sticle si am platit cu ce aveam cash. In ciuda remarcii cum ca sunt din Romania, adica 100 de ani in urma, dar la noi merge orice tip de card oriunde, am primit totusi cadou un Gran Marius Reserva 2006 de 7E, desfacut cu o zi inainte, din care lipseau 50 ml. Bauta la hotel cu colegii, 83 pct. Un cupaj interesant de Grenache, Monastrell, Tempranillo si Syrah, lipsa corpolentei ma face sa cred ca a fost desfacuta cu mai multe zile in urma.

    Una peste alta, cu opririle la Tesco si Spar, a trebuit sa fac vreo trei drumuri de la masina la lift, asudand cu pretioasa prada in spinare.

    Avand in vedere ca fiecare din cele trei seri petrecute la Vienna Sport Hotel s-a incheiat cu o masa oferita de companie, numarul de vinuri incercate a fost destul de mare. Nu m-a prins Zweigelt-ul, Welschriesling-ul, sau alte Cuvee-uri slabute; am intalnit insa un Sauvignon superb si un Primitivo aproape la fel de bun ca Apollonio. Cel rosu e facut in 2009 de Mondo del Vino, se numeste Itynera. In jur de 87-88 de puncte fiecare. Despre SB imi amintesc ca e acrisor, aromat discret si sustinut de o aciditate perfecta, atat tehnic (cum am vazut ieri si la un RheinRiesling LacertA), cat si artistic (LacertA nu prea). Diferenta intre cele doua e greu de explicat. E vorba de o impletire armonioasa, fara unghiuri drepte sau ascutite, nederanjanta, face parte natural din decor. Parerea unanima a fost ca e riscant sa stai la o discutie in compania lui, pentru ca la sfarsit s-ar putea sa ai de plata o damigeana impartita in zeci de pahare de 1/8 la 3E bucata.

    De cand m-am intors am desfacut o Kadarka 2009 de la Matias Boraszat: aproape roze in culoare, dar spre caramiziu, miros timid si light, gust la fel; mai subtire decat un PN. Ceva amarui, neplacut, (fier?) in atac si pe palat, se dezvolta si in miros la o ora de la deschidere; post acru, intepator, la fel de neplacut. Seamana izbitor cu un Burgund mediocru de la noi. 33 de lei si mai putin de 75 de puncte = teapa.

Auf Wiedersehen! 

Búcsú!