Same old Vienna

    Ramasesem dator cu rezultatele concursului Berbecutio's MMA pentru Tamaioase, nu m-am grabit sa-l public pentru ca n-au fost surprize: cea din seria Origini din 2007 de la Budureasca ramane campioana. De 2008 n-am auzit/vazut, 2009 incearca sa fie acolo, insa nu pot fi doua pe primul loc. Medalie de argint - Autentique de la Basilescu, iar Castel Starmina de la Vinarte, varianta demisec 2009 - mentiune.

    Un alt "flight" la care am luat parte a inclus vreo 7 vinuri, de mentionat ar fi doar ca ordinea a fost cam ciudata: primul a fost spumosul de la Rhein, brut, alb, facut din Chardonnay care n-a lasat o impresie prea buna, ba chiar a plecat de pe masa la jumatatea sticlei, al doilea un vechi prieten care din cate stiu nu prea se mai gaseste pe la noi, si anume cel din figura alaturata, despre care am mai spus ca este ceva impresionant, iar al treilea a fost preferata mea, Busuioaca de Bohotin de la Basilescu, care a avut un efect devastator pentru urmatoarele sample-uri. Dupa ea n-a mai contat nimic, indiferent cata paine goala, mere-pere in panere, apa plata sau acid sulfuric puneai pe buze. Asa ca...prefer sa le mai incerc alta data pe celelalte, decat sa tai acum in carne vie.
    Zburand zilele trecute cu Austrian Airlines la ceas de seara am ochit si-un vin alb in manutele insotitoarelor de bord un - Chardonnay de Esterházy, 2010, care mi-a placut. Un Qualitätswein (a se citi DOC) plin de arome incantatoare (lavanda si legume proaspete, cum am vazut pe un blog cred ca e cea mai potrivita descriere), chiar prea plin pentru acest soi, fara onctuozitatea si iz-ul de vanilie dat de butoaie de stejar, insa ii statea bine asa. Bine ca a fost zborul scurt si portia mica, altfel poate se nastea vreo iubire la prima vedere. Alte Chardonnay-uri austriece nu prea as recomanda, probabil nu multe plantatii de vie ajung des la maturitate favorizand obtinerea unor vinuri bune din acest soi. De aceea si suprafata cultivata cu struguri din aceasta varietate este de sub 1500ha, si reprezinta 3% din totalul celei cultivate cu soiuri albe. Cred ca e al 8-lea degustat, si primul care merita. Indraznesc sa generalizez si alte aspecte: 80% din vinurile din supermarket sunt astupate cu screw-cap, in restaurante chiar se bea vin, in cele cateva in care am fost sau am trecut pe langa tot timpul am vazut ofertele "1/8". Adica vin la pahar, 125ml. Soiul local popular, ce ocupa 30% din suprafata plantata cu struguri albi este Grüner Veltliner. Am gustat si eu vreo doua cu diferite ocazii, dar ceva ieftin care nu mi-a atras atentia. Desi suprafetele de pe care se fac vinuri albe sunt in scadere an de an, in favoarea soiurilor rosii, inca reprezinta doua treimi din total.

    Sauvignon Blanc se cultiva pe o suprafata si mai mica (sub 1000ha = 2%), insa l-am intalnit in mai multe locuri. Iar intr-una dintre seri un reprezentant al sau ne-a cucerit. Prin prospetime si vigoare, prin mirosul floral complex, nu foarte pronuntat, prin aciditatea ridicata. Mirosul de "pipi de chat" caracteristic in general acestui soi, in cazul de fata lipseste cu desavarsire. Culoarea este un galbui spre alb, a fost servit fiecare pahar foarte rece, aburit, parea transparent. Gustul este acel acrisor placut compus din citrice necoapte, condimentat iute. Potriveala ideala pentru temperaturile ridicate de zilele trecute, fresh & crispy.

    Ce mai pot spune e ca la masa eram vreo 30 de persoane care la inceput au comandat diferite alte vinuri/bere/spirtoase, insa dupa 2-3 ore, trei sferturi - adica cei ramasi - trecusera la acest vin. Am zambit cand, a doua zi dimineata la prima ora un coleg mi-a marturisit ca n-a baut atata vin in viata lui, insa e consternat ca nu-l doare capul deloc. Are un loc asigurat pe podium in clasamentul personal, iar daca ar fi fost servit din paharul potrivit, si nu din cupe imense pentru vinuri rosii, era un candidat serios la Berbecutio's MMA for Sauvignon Blanc. Vinul, nu colegul! Pentru acest concurs insa, trebuie studiu serios, nu gluma, ca nu-s doar 4-5 producatori/ani care conteaza, ca in cazul Tamaioasei.
    Derutat de diferenta de fus orar, am petrecut mai bine de o ora uitandu-ma la avioane, in zona de boarding, in loc sa studiez raioanele de specialitate din magazinele aeroportului. Asa ca m-am intors cu mana goala. Sau aproape cu mana goala, pentru ca un Rose facut de Gallo pe care am dat 5E la Spar cu o zi inainte, tot am strecurat in bagaj.
    Nu pot sa inchei fara sa-mi vars naduful pe modul de organizare a parcarilor in Otopeni. Dupa ce ca sunt destul de scumpe si puse departe de iesirea din aeroport - Doamne fereste de ploaie, zapada sau mult bagaj, ca e tot aia daca vii pe jos pana in oras - cand ajungi la masina trebuie sa te intorci inapoi la intrarea in aeroport (fara masina, ca n-ai cum sa iesi inca) sa platesti la automate. Sunt mai multe masinarii dintr-astea, dar de fiecare data functioneaza doar alea doua din fata aeroportului. Ma refer la parcarile pentru termen lung, mai mult de o zi. E un fel de "bine ai revenit in Romania!" Traiasca UTI si statul care gestioneaza contractul cu ei.

Degustare Rose - Fine Romanian Wines

    Am participat in seara zilei de 22.06 la o degustare de vinuri roze intr-un loc mai putin obisnuit: adica aici. Floraria Olandeza ne-a intampinat cu o temperatura potrivita atat a vinului cat si a aerului - contrastanta cu arsita asfaltului de afara. Locatia unde se afla acest magazin de vinuri/florarie premium este foarte simplu de gasit: mergeti in fata la Kaufland pe Barbu Vacarescu, stati la o distanta de 40-50m de intrare cu fata la ea, apoi intoarceti capul spre dreapta: Ramuri Tei nr. 8. Vinurile degustate au fost: Enira Roze 2010 - inca de la intrare - un vin proaspat, "crispy", cum l-a descris gazda serii, aciditate ridicata, poate chiar spre limita de jos a unui efervescent. Dupa parerea interlocutorilor mai experimentati decat mine - capul de afis. Mi-a facut placere si reintalnirea cu Merlot-ul Sole Roze de la Recas, Roze-ul de Stirbey 2010 (!), Terra Romana, Scurta de Halewood si Corcova. Doar pe ultimul nu-l mai gustasem, insa nu stiu daca am pierdut mare lucru; parerea mea e ca e un vin cam greu de dus vara, aproape rosu la culoare. Dar, ca si celelalte vinuri, are circumstante atenuante: nu stiu ce am mancat inainte, sau o fi fost de vina arsita (liparul) de afara, insa n-am reusit nici sa simt cine stie ce arome, nici mari placeri la gust, ca alte dati, cu aceiasi subiecti in pahar. Exista multe review-uri pentru fiecare dintre aceste vinuri foarte bune - unele facute chiar de mine, nu stiu daca mai era loc de inca unul.
    Sala plina, audienta cocheta, cam galagioasa pe alocuri, prezentarea vinurilor a fost facuta de Alin; descrierea fiecarui vin a fost concisa, obiectiva, fara prea multe note de degustare sau note pur si simplu. Este de apreciat cantitatea de cunostinte impartasita publicului intr-un timp destul de scurt. Pe la jumatate ma gandeam ca daca ar face cineva stenograma a tot ceea ce s-a spus pana atunci ar fi umplut deja vreo 10 pagini. Degustarea a fost insotita de branzeturi invechite, fructe si mezeluri fine. Am remarcat si "hainutele" sticlelor, pe care nu le-am mai vazut "live" pana acum, care, dupa ce sunt tinute in congelator, sunt capabile sa raceasca vinul la temperatura optima de degustare in cateva minute. E o tehnologie cu un gel in niste compartimente pe marginile interioare, care poate fi folosita  pentru racire sau pentru incalzire. Preturile sticlelor din vinurile degustate au avut un pret promotional de achizitionare si pot sa va spun ca nu prea am vazut participanti plecand fara 1...pana la 6 sticle "in buzunar". Selectia de vinuri in exclusivitate romanesti, pe care am descoperit-o destul de tarziu la etaj e excelenta. Nu stiu cine e "vinovatul" pentru asta, dar eu voi mai trece pe aici. Am luat doua exemplare noi pentru mine.
    Ii multumesc lui Auras pentru invitatie, il felicit pentru organizare si pentru ca a fost o gazda model, asteptam si pe viitor asemenea initiative.

Basilescu - Produs in tara ta!

    Exceptionala formularea pe care am gasit-o pe contra-eticheta unei sticle facute de Crama Basilescu, pe cand ma zgaiam la dansa. Nu Made in Romania, nu Produs/Facut in Romania, ci Produs in tara ta! Prin aceasta adresare directa si personala cred ca impactul e enorm mai mare, te face sa te simti parte din activitatile economice derulate de firme romanesti, cu resurse romanesti. Apare imboldul de cumparare, sau daca ai cumparat fara sa observi aceasta inscriptie, mandria va fi sentimentul incercat cand o vei decoperi acasa. M-am gandit imediat la ce scrisesem zilele trecute despre marketingul (in)existent la producatorii nostri de vinuri. Ei bine aici se pare ca functioneaza. Si cineva acolo stie carte, nu reinventeaza roata, doar da dovada de creativitate, originalitate si pune prejudecatile deoparte. Sa le luam pe rand. 4P.

    Produs - ce se gaseste in sticla poate e cazul sa reamintesc: vinuri cu adevarat de top, vinuri de o calitate incontestabila. Aud ici si colo ca Feteasca lor Neagra ar fi definitia/maximul a ce se poate obtine din acest soi care ne apartine tot noua, romanilor (cautati un 2008, insa daca n-aveti decantor, rabdare cateva ore si experienta practica in acest soi, mai bine luati ceva de la Cora; au bagat ieri vrac). Nu sunt un mare bautor de vin rosu ca sa evaluez in vreun fel Feteasca Neagra, dar va pot confirma ca aici exista cea mai buna Busuioaca de Bohotin all times ever! Tamaioasa e tot acolo sus, in cateva zile intra in competitie pentru marea Medalie de Aur - Berbecutio's MMA. Din 7 vinuri de la ei incercate pana acum 6 sunt peste pragul personal de 81 de pct, iar al 7-lea e acolo, aproape - consider ca merita recomandate. Calitate - nota 10+.  Eticheta: pentru gama premium, adica Eclipse, a fost ales modelul frantuzesc, cu imaginea unui castel, denumirea gamei si a cramei scrise cu litere mari, anul, tipul vinului (sec, demi, etc) si categoria (DOC, IG, etc.) scrise marunt. De unde vin dopurile, eticheta, capisoanele sau sticla? Luati in mana un pumn de orez si aruncati-l pe harta Europei! De unde Eclipse? Pentru ca povestea cramei se intrerupe brusc in 1945 si reapare abia acum cativa ani - 2008 este anul lansarii noilor vinuri. Intre cele doua perioade a fost o eclipsa. Cealalta gama, superioara, are ca ambalaj: capison metalic, in capatul caruia sunt inscriptionate initialele CB, toate sticlele vin impachetate intr-o foita subtire de hartie. Oare pe timpuri se numea "hartie de talc"? Elegant, placut, profesionist. Logo-ul il gasesc de asemenea original, apoi coborand in masa etichetei principale decupajul care lasa sa se vada la unele soiuri culoarea apetisanta il descopar a fi similar ca design cu schita paharului inclinat de mai sus. Nu s-a facut rabat la pigmenti scumpi sau calitatea hartiei. Denumirea gamei apare chiar in paharul stilizat - pentru ca asta vei gasi: soi curat, nobil. Daca tot m-apucai, va zic si de unde Autentique - lipseste 'h'-ul, cuvantul provenind din limba engleza si nu franceza: asta-i gama "top of the world", alaturi de Ancestral, Edtion si Unique, iar traducerea foarte facila in limba romana reprezinta delimitarea de falsurile grosolane  din perioada post-decembrista mai ales a soiurilor Tamaioasa Romaneasca si Busuioaca de Bohotin. Productia totala este de 200.000 de sticle/an, de pe cele 70ha productive, dar s-ar parea ca mai exista inca vreo 30 care urmeaza a ne uimi. Ca si termen de comparatie Cotnari scoate vin de pe 1300ha si mai are vreo 400 care inca nu sunt pe rod. Adica a vandut anul trecut 10 mil sticle. Si umbla vorba in targ ca a mai si importat, ca nu-i mai ajunge romanului Grasa.
    Pret: aici trebuie sa recunosc pana si eu care arunc cu ce-mi cade-n mana in capul "scumpilor" din magazine, ca Mercedesul nu-i Dacie. Iar satisfactia pe care o ai cand iti dai seama ca ai ajuns in posesia unui produs cu adevarat special e mare. Nu ti-l permiti in fiecare zi, na, e FMCG, nu e masina sa-l iei o data si gata, insa ti-l vei dori. Mai treceti si voi prin Metro sau magazine de alcoolice sa vedeti cat costa. Nu e cel mai scump vin din tara, eu raman la parerea ca merita incercat. Acu, dac-o veni nea Gogu d-aci din bloc, care-mi mai repara teava sparta in schimbul unei sticle de plastic (nu bag mana-n foc ca era vin in ea) sau fata pe care-ai scos-o in oras a doua oara si mai cere si-o cola langa vinul rosu pe care ai dat peste 100 de lei la carciuma, nu-mi fac iluzii ca va remarca ceva. Sunt vinuri pentru cei care stiu cu adevarat sa aprecieze.
    Plasament: distribuitori implicati in ceea ce inseamna un vin de calitate, nu numai in diferenta intre pretul de achizitie si cel de vanzare (Poate cu exceptia magazinului de la Unirii de la parter unde tanti aia e mai acra decat vinul otetit si da impresia de fiecare data ca o deranjezi din citit can-can-uri. Orice parere ai emite - e ca ea. Altfel - mars si ia-ti din alta parte! Ma scuzati de deranj, asa am sa fac). In majoritatea locurilor in care gasesti sortimentele facute de Basilescu vei gasi si un om care sa-ti vorbeasca despre ele. Restaurante care au auzit de concepte ca somelier sau chef, unele prin Oradea, o crama prin Cluj, cateva magazine prin Bucuresti, Timisoara, Arad, Brasov, Pitesti, Iasi, dar poti incerca si in Metro. Daca esti un restaurant elegant in capitala, poate Tribeca (BDG.ro) te-ar putea sfatui cum sa-ti aduci macar cateva din vinurile Basilescu in meniu. Am vut impulsul sa spun ca eu as mai insista pe vizibilitate in locul lor, dar deocamdata productia e vanduta prin aceste canale de distributie. Unui client caruia ii dai o data si apoi nu mai ai nu-i vei face o impresie buna.
    Promovare: hai sa vedem SITE-ul in primul rand. Placut la vedere, acces la mai toate tipurile de informatii inca din home-page. Suprafete, soiuri, normarea cantitatii (adica din 3 ciorchini pe-o joarda tai 2 inainte de majorat- pentru fata cu cola era mentiunea, dar n-am timp sa-i explic si de ce). Toti partenerii de afaceri au date de contact complete. Prezentare buna a celor 11 feluri de vin produse: descriere, culoare, gust, asocieri culinare, temperatura de servire, pe care multi o ignora, chiar si eu uneori. Observam aici diferente chiar de 1 grad sau doua, dar noi ne multumim sa-l scoatem din frigider. Despre partea "produs in tara ta" - genial. Lipsesc notele, dar trebuie sa ne facem si noi utili cumva. Un review de anul trecut se afla aici.
Va urma.

Chardonnay Budureasca 2010

    Inca din anii adolescentei - anii de liceu, apoi in facultate am fost de multe ori constrans de imprejurari sa gust alcool ziua. Nu numai ca mi-a displacut, ci chiar m-am simtit rau de fiecare data, fizic vorbind. Nu foarte rau, dar de ziua respectiva in primul s-a ales praful ca realizari. Fara sa vreau, testandu-mi organismul pas cu pas, mi-am creat regula de a nu gusta nimic pana la apusul soarelui. Si asta nu din considerente religioase, sau alte motive apropiate, insa am fost ajutat si de job, care implica printre altele sa fiu sofer aproape in fiecare zi. Asa ca despre partea cu "drink and drive" - cred ca sunt un model. Oricat de mica ar fi cantitatea de alcool gustat - la volan nu ma mai urc. Si zambind imi amintesc povestea unui fost client din nordul Moldovei care la vremea respectiva facea afaceri de miliarde pe zi: "Am fost si eu smecher! Nu-mi statea nimic in cale. Beam 2-3 beri, ma urcam la volanul masinii si plecam la Constanta. Mai beam acolo cu partenerii de faceri o sticla de tarie, pana seara eram inapoi la Suceava. Mergeam la club, beam pe saturate, si normal ca ma intorceam cu Audi-ul personal acasa, stiam ca pot "rezolva" intr-un fel sau altul orice filtru de politie. Divinitatea a fost blanda cu mine si nu mi-a scos in cale vreun eveniment rutier major, in starea asta fiind. Intr-o zi insa am avut o revelatie: mi-am dat seama ca sunt smecher daca dau 100 de mii la taxi si nu daca ma urc beat mort la volan. Mi-am dat seama ca sunt smecher daca imi angajez soferi profesionisti care sa faca treburile pe care le faceam eu de multe ori".
    N-am intentia prin asta sa condamn de exemplu nuntile de zi practicate in Ardeal care incep la 12-14 ziua si se termina pana-n miezul noptii. Aaa, daca vorbim de "meseriasii" pe care-i vad la 7-8 dimineata in fata la non-stop "dovedind" rapid cate 2L de bere la plastic de caciula, sau chiar si vreo "jumatate" de tarie e altceva. Multi spun ca munca e grea, e de rutina, n-ar rezista altfel. Oare? Ca eu am avut d-astia la munca de vreo cateva ori ori. Intr-un caz gresia a fost pusa "ca pisatul boului" daca stiti la ce ma refer, iar in altul peretii sunt plini de umbre - indreptati-ioc!
    Introducerea as vrea sa o leg de vinul de azi prin prisma culorii. Ca si-asa n-o prea disting in termeni reali la lumina artificiala. Mi se pare putin exagerat sa cantarim un vin alb de exemplu si din acest unghi. Unele sunt mai spre galbui inchis, altele mai spre apa chioara, dar cat de relevat e asta? Ce conteaza pentru un Sauvignon Blanc daca e mai spre aia sau mai spre ailalta? Are vreo legatura cu ce gasesc inauntru? Mi-e greu sa cred. Sau altfel spus mi se pare mult prea mult ca evaluarea culorii sa fie chiar 20% din nota finala. Parca as extinde regula si la vinurile rosii, desi nu prea e domeniul meu. La rose-uri as pastra-o, pentru ca ele sunt apetisante de multe ori prin aceasta caracteristica. Nu sunt ele foarte apreciate, dar la noi exista cateva "modele" cu care sa ne mandrim. (Ok, nu e cazul celui gustat aseara - 3ha Murfatlar roz inchis, chiar rosu. Din pacate in afara de asta nu pot spune decat ca e un vin mediu-mediocru care nu te incanta prin nimic, dar nici nu-i din gama apa+zahar+vopsea. I-ar sta bine pe la 10-14 lei la Carrefour, nu peste 20). Asa ca, review-uri mai scurte cu un pas de acum inainte. In acelasi timp sunt total de acord sa mentionez eventualele defecte de filtrare, depunerile sau culorile nelalocul lor.

    Vinul de astazi: DOC-CT, 25% din cantitate baricat 4 luni (stejar frantuzesc si american?! sa fi fost chipsuri una dintre surse? Sau au plantat stejari americani la Mizil si dupa 3 ani i-au altoit cu cei frantzuji?). Se simte, e acolo, poate mai putina onctuozitate, dar vanilia e prezenta in nas, alaturi de o banana - ei zic si de alte fructe mai putin reprezentate, in plan secundar; aciditate ridicata, buna la prima vedere dar care pare sa se piarda pe parcurs. Post-gust destul de scurt, spre mediu, acrisor, se cam lipeste buza de sus de dinti. Vin proaspat, foarte bun pentru pretul cerut (nu zic mai mult, ca risc sa se scumpeasca). Pret: depinde de unde-l iei, sau mai degraba unde-l gasesti, ca nu-i usor, 18-25 lei. Si la cat de putine Chardonnay-uri acceptabile calitativ gasim in Romania, chiar merita (ma uitam pe inventarul personal din acest soi zilele trecute si am descoperit ca-s mai multe cele din afara, mai mult - peste 80 pct scorul devine si mai drastic 8-5 pentru cele de dincolo - ma scuzati ca n-am luat in calcul detinatorii de mii de hectare). Inca nu vad nici macar magazinele mari si scumpe de vinuri, nici super/hyper-market-uri, nici carciumi scumpe  tinand in raft/meniu gama completa a unui producator. Stiu ca nu toate vinurile facute de Budureasca de ex. sunt de very-high top class, dar nu prea am gasit mizerii pe-aici. Iar preturile de crama/distributie nu creaza o presiune financiara prea mare ca sa le tii in stoc. Dimpotriva mi se par preturi de achizitie de bun simt care reflecta perfect calitatea continutului sticlei. Si aici as mentiona alti cativa producatori la care n-am intalnit niciodata vinuri proaste: Segarcea, Stirbey, Basilescu si altii. (as pune si Gramma, pe care nu i-am gustat niciodata, dar la cat de vizibili sunt in spatiul virtual, contrastant cu spatiul real in care nu i-am vazut niciodata, inclin sa cred ca s-au pretat si la tehnici de promovare mai putin ortodoxe - "celalalt subiect")
     Intr-un tur de orizont prin meniu-urile catorva carciumi din Centrul Vechi aseara m-a suprins si lipsa totala a Recas-urilor, cu exceptia unui bar care avea doar Chardonnay-ul din gama Sole la un pret rezonabil. Nu vreti sa stiti care erau celelalte 8-10 vinuri. Nu pot sa ma abtin insa sa zic ca Grasa de Cotnari era peste 50 de lei (bai hulpavule, ai luat-o cu 8 lei!!!!!! Vrei sa castigi 500%?!), iar Sole-ul 85. Na! In rest, multi au asa: SB-40 de lei, Chardonnay-50 de lei, Dry Muscat - 45 de lei; nu stii de la cine sunt, sau ce an. Iar cand intrebi, tanti deja isi da seama ca trebuie sa munceasca in plus si asta nu-i convine. Daca sari calul si-o mai intrebi cum facem, in cazul in care luam o sticla intreaga, sa o mentinem rece mai mult timp - s-ar putea sa te bata. Tot respectul pentru un turc, proprietar si ospatar in a carui terasa ne-am proptit pana la urma, care stia destul de multe despre vinurile romanesti, avea cateva decente in lista, iar frapiera ii era cunoscuta de mult. Imi pare rau ca nu-mi aduc aminte numele carciumii, i-as fi oferit publicitate gratis! Si o alta parte buna, tot in Centrul Vechi, prin care am trecut din nou azi am descoperit Strada Franceza, proaspat aglomerata de carciumi cu specific international: chinezesc, Irish Pub, unguresc, libanez, italienesc, toate natiile. Pavata decent, fara tzarana, fara namol, fara lucrari. Dar cu un restaurant frantuzesc in care am zarit un mare stoc de sticle de vin pe pereti. Am intrat, am salivat, am plecat. Dar ma voi intoarce!

    Numai de Chardonnay-ul de Budureasca nu ma tinui azi. Medalie de argint la Bruxelles 2011, promitator, parca l-as mai incerca si peste vreun an. 82 pct. A avut ca partener de savarsire IG-ul baricat "La Cetate" 2009 si nu i-a fost rusine sa stea langa. Ba chiar s-au dovedit a fi pe picior de egalitate. Exceptand pretul piperat al olteanului (42 lei la Cora, parca l-am vazut si la 33 pe la Auchan - sper sa nu ma insel, dar si 65 prin alte locuri din centru), sa stiti ca nu le despart prea multe. O sa incerc si gama "Miracol", tot 2009, de care aud din ce in ce mai des, dar nu prea-l vad pe nicaieri. Sau l-oi fi vazut, dar daca a avut o eticheta alaturi pe care zicea 70 de lei, nu l-am tinut minte.
Saptamana asta ma duc la Real. Data trecuta nu m-au tentat prea multe sortimente inchise in vitrina de degustare, dar cine stie? Iar preturile din acest h-market - nu pot sa n-o spun iar - sunt cele mai mari, nu numai la vinuri.

    Am primit pe mail, la categoria glume poza asta. Am sters cateva denumiri nationaliste-extremiste, dar mi-a placut ideea denumirii noilor regiuni. Daca Chile reuseste sa vanda oriunde orice si la preturi decente (dar nu de pe dealurile chimiei), de la ale noastre aproape 100.000ha cultivate cu vita de vie ar fi cel putin interesant sa plece denumirile regiunilor viitoare.

Muscat Ottonel Budureasca 2007

     DOC - CMD Dealu Mare, 12,9% alcool, 2007. Demisec, aceeasi eticheta bi(tri)colora cu fond alb si scris negru cu verde inchis, intalnita la toate produsele din aceasta gama, pentru ca gama de varf, Origini, are un design diferit al etichetei. De remarcat si holograma de siguranta ONDOV de pe capison, despre care exista un articol interesant, desi cam vechi AICI. Pe eticheta secundara in back-ground apare iar imaginea stilizata a lui Burebista, care de data asta mi-a placut. Nu prea inghit eu trimiterile astea spre vechi dar in cazul de fata in primul rand arata bine si in al doilea rand textul chiar are legatura cu imaginea. Sit-uri arheologice, continuarea traditiei dacice a cultivarii viilor in zona. De remarcat nr. lotului aplicat probabil manual, la etichetare.
     Culoare normala de vin alb, mediu in galbui, nici prea-prea si foarte-foarte. Miresme frumoase, de trandafir cu paine calda, usor invelite in ceva dulce. Dulce e un gust, stiu, dar asta am simtit. Nu va ganditi la popularele Muscat-uri de pe vremuri (de fapt banuiesc ca sunt la fel si azi din ce punctaje vad la altii, dar chiar nu vreau sa le mai incerc, nici macar in scopuri nobile), intensitatea e medie si mai fina. Cand il bagi in gura prima oara incepi sa te uiti in jur: unde au disparut aromele? Sunt acolo, dar ascunse bine si lor li s-au mai alaturat niste colegi: carceii de vita de vie si altii neidentificati. Grohaind il urc sus de tot pe palatin, si descopar gustul asta greu de definit. E ceva foarte placut - m-am gandit la un amestec de tamaie cu alte 2-3 ingrediente, dar parca nu e. Oricum ceva unic. Vad ca nu exista nici macar printre initiati oameni care sa-i dea o directie. Pana la urma e un strugure si n-are nevoie sa fie paralelizat cu alte fructe sau gusturi. Finalul este mediu, o usoara idee de dinti strepeziti care ma face sa cred ca e un demisec cu continut de zahar spre limita de jos dar si cu o aciditate acceptabila. In gura pare a avea o aciditate putin scazuta, dar dupa inghitire (scuipare? Doamne fereste!) te face sa re-analizezi.
    Concluzie: n-am prea multe Muscaturi in top sau in gat, dar pe acesta il pun pe primul loc; fara sa-i fac statuie, dar e acolo. 80 points!

Pinot Gris Budureasca 2010

    Sau Pinot Grigio cum il alinta cei de la crama prahoveana pe eticheta se pare ca, in ciuda aparentelor, este neam apropiat cu Pinot Noir. Eticheta mi-e placuta ochiului oferind simplu doar informatiile importante in negru si verde inchis pe fond alb. Vinul este un DOC-CT, alb demisec, desi spre limita de jos, spre sec. 13% alcool, pret in magazine 20-25 lei. Culoarea este galben deschis, spre translucid asemanatoare Pinot-ului Gris facut in Italia. Aromele sunt deosebit de placute, un amestec de flori de camp cu placinta de mere proaspat scoasa din cuptor, plina de toate cele. Gustul nu este chiar la intensitatea mirosului si asta nu cred ca e un lucru rau. Ba chiar foarte bun in comparatie cu alte Pinot Gris-uri romanesti. La acestea se adauga un final mediu, acid, acrisor de vin proaspat, care impreuna cu celelalte caracteristici il face un vin interesant, cu personalitate si ma constrange sa-l arunc pe primul loc in topul mostrelor locale degustate pana acum.
==========================================================================

Cat despre "celalat subiect" - un mare si hotarat IGNORE din partea mea, atata timp cat regulile de logica de clasa a 9-a nu reprezinta nimic pentru cuibul de viespi starnit pana la inalte niveluri. Cine se scuza se acuza, sau cum era vorba aia? Ai luat sticla degeaba = NU mai poti fi obiectiv. Si daca pentru atata lucru s-a pornit uraganul, poate ar fi cazul ca data viitoare sa prezint pe larg sume exacte, oameni, gasti, strategii, crame. Sunt socat de ce am auzit zilele astea despre subiect, intreband in stanga-n dreapta.
@George - de apreciat initiativa nedezvaluirii sursei vinurilor prezentate, nu stiu de ce n-ai adoptat-o de la inceput/mai de mult. Si te asigur ca majoritatea sagetilor din postul precedent nu te vizau.

France - Chile 2-0, si-un manifest catre vin-distribuitori/vin-facatori/vin-scriitori

         Nu stiu cine il importa pe chilian si sincer - I don't (f***ing) care! Ca nu l-am primit degeaba, si nici n-am intentia asta. Dimpotriva, poate ar trebui sa existe o aripa a blogerilor care de Paste, Craciun (si nu numai) isi dau silinta sa mai descrie cate-o mostra intru propasirea vinurilor de clasa de la noi, nu sa slaveasca producatorul X care i-a cadorisit cu Babeasca potrivita pentru miel sau Merlot-ul uns bine pe ceafa de porc. Recunoasterea acestui lucru iar ma lasa rece. Mi-e greata ca dupa un vin prost sa folosesc termeni ca spaga, dolce far niente, vin baut dimineta/ziua, vin in a carui descriere amestecam Eminescu/Venetia/Nirvana, "imi ling peretii si d-aia stiu gustul varului". Imi propun sa scanez chitantele tuturor vinurilor despre care merita sa scriu ceva si sa le prezint "acoalea".  Imi propun sa raman la evaluarile personale referitoare la fiecare vin in parte, generate doar de incantarea simturilor proprii si nu de review-uri locale. Si asta chiar cu riscul de a pacatui prin  aplecarea mai mult catre anumite soiuri dragi mie. 
    Blogherii astia mici, sau mai degraba noi, scriu si ei cum stiu, lipsiti de experienta, frustrati de batranii bransei, dar cutezatori. Se sterg de scuipatul aruncat in cap de cei mai vechi, dar tin la opinia lor uneori departata de realitatea creata deocamdata de ceilalti; asta pentru ca nu sunt convinsi ca aceasta e de fapt realitatea - adevarul absolut, mai ales cand Tamaioasa 7 pacate e cea mai buna din tara, sa nu mai zic de altele. Asta inseamna prezentarea vinului de calitate in Romania? 5 bloguri din care pe 3-4 mai apare cate ceva odata pe luna? De poezie e vorba? Ca ma uit la cate un vin despre care in alta limba se spun 2-3 vorbe, iar la noi are toate fructele existente, exotice, neaose si inca neinventate! Si da, de fiecare data aceleasi 4.
    Azi a stat o mamaie langa mine 15' in hyper-market sa-i explic de ce sa nu-i trimita fiului plecat in Cipru de ani de zile Dry Muscat de Jidvei, ci ..altceva. Bugetul era ~ 15 lei. Daca ii spuneam de terroir, investitii facute ici-colo in milioane de Euro, de poetul necunoscut care a trait in valea/dealul strugurilor, de obiceiul de acum 200 de ani din zona de a chema ploaia in putza goala, oare nu s-ar mai fi uitat cu jind la Busuioaca mizerabila din apropiere? Eu cred ca da! Pentru ca la urma urmei promovarea vinurilor prin acest canal, de blogger (sa-i zic canal de ..altcumva? bleah!) nu prea s-a inventat prin tratatele de marketing.
    Pentru mine e un soc partea de marketing/promovare a producatorilor, ca n-o urmaresc decat de vreun an: ii vad pe unii facandu-si cont pe okazii.ro (in speranta ca mai vand vreo 2 sticle, dar lucreaza si cu retaileri uriasi), dar si pe altii lansand invitatii la Hilton cu vinuri de top mondial. Vad vociferari cum ca drumul vinului nu e promovat, dar in acelasi timp trebuie sa dau mail-uri catre producatori de pe traseu la care mi se raspunde dupa 70 de ani cum ca exista vinul lor in nu stiu ce colt obscur al Bucurestilor. Vrei sa-ti dea statul ceva degeaba? Vei afla cu stupoare ca s-a cam terminat epoca de aur sau post-dansa! E scumpa mana de lucru la zi? Educa-i! Ca-ti da UE bani pentru asta, si nu e Boc de vina ca nu stii cum sa-i iei! Inca n-ai aflat ca fata de pretul de plecare de la tine din crama exista 500% adaos comercial la "livrare"? Trezeste-te! E datoria ta sa-i convingi ca nu pot juca la fel! Vinul nu e bere! Vad unii producatori cum isi lasa promovarea pe mana unor distribuitori care, pe langa faptul ca mai au inca peste 1000 de "alcoolice" in back-jacket isi inchipuie ca le vor promova vinurile necunoscute publicului - si nu-s vinuri rele deloc. Vad producatori de top care se incapataneaza sa aiba agenti proprii chiar daca sunt la sute de km distanta, prost platiti, plimbandu-se intr-un Matiz de pe care s-au cam sters insemnele firmei, vizand aceleasi canale de distributie ieftine, mocirloase si fara viitor. Vad wine-bar-uri care n-au auzit de Recas sau Vinarte si asteapta sa fie contactati, cu invitatie speciala. Vad aceleasi wine-bar-uri detinute (inventate) de un arab sau turc, ca noi n-am fost in stare. Ma intreb cat succes ar avea (uff iar revin la ei, dar n-am incotro) un wine-bar cu (doar) cele 40+ vinuri facute de Recas in Centrul Vechi. Maxim? Am facut insa investitie de 100.000E intr-un magazin din Tineretului care vinde bine si asta e..s-a terminat bugetul de mk pe 5 ani. Nu merge rau, asta am vazut, insa care e pasul inainte an de an? Daca ne culcam pe urevhea asta o sa ne trezim in fundul curtii. Vad etichete care in proportie de 90% evoca ceva din trecutul indepartat, ca si cum Stefan cel Mare ori Burebista ar fi fost vreun ninja, pardon.. parkerian in facerea vinurilor. Vad pe aceleasi etichete evocarea unor momente/obiceiuri ca si cum acei producatori ar fi fost cel putin contemporani cu ele, daca nu mai vechi; "pa persoana juridica" vreau sa zic. N-avem pic de originalitate nici macar in a desena o eticheta? Si aici trebuie sa copiem? Pai unde vrei sa te plasezi domle? Intre cei care cu mult spor baga zahar si otravuri de cel putin 20 de ani si sunt foarte vanduti? Asta e dorinta ta? Sa furi din cota lor de piata? Targetezi aceleasi profil de cumparator? Te afunzi in mocirla impreuna cu ei ori scoti capul (sus) in lumea moderna? La o manea merge si-o grasa, nu-i bai, si stiu ca 80% din cumparatori sunt cei de mizerii! Acolo vrei sa fii? Iti urez succes! Stiu ce inseamna presiunea pretului, stiu ca nu aveti cum sa fiti toti in meniul din Mariott, Inter sau Crowne Plazza. Vad producatori analfabeti care incearca sa demonstreze ca orice-ar fi, despre vinurile lor stricate/rasuflate/tinute la +/- 30 de grade de catre retaileri, trebuie sa scrii ca sunt superbe. Aud ca s-ar pricepe la vie, doar ca ei nu inteleg inca notiuni cum ar fi "canal de distributie", "strategie de promovare", "director de marketing". Am vrut sa zic patroni, nu producatori. Cred ca am muncit eu mai mult decat voi solicitand anumite vinuri!

      Revin la oile mele din curte. Cred ca n-as paria pe scorul asta nici la mondialele din 2014, dar azi Louis Latour i-a tras-o rau Chardonnay-ului chilian. Totusi, invinsul are cateva circumstante atenuante: pretul maestrului e de trei ori, desi nu la valori foarte mari, Latour - 10E, El Emperador- 15 lei; si aici iar spun ca de fapt pretul normal al acestui New World's wine probabil afara ar fi la jumatate. Intr-o scurta descriere a dragutului frantuz as aminti o culoare galbuie uleioasa (culoarea peretilor din casa ma influenteaza si afara e innourat), un miros de vanilie cu flori albe, ca e imbatranit in baricuri 8-10 luni, untul e omniprezent in miros dar si in gust, un vin rotund, perfect echilibrat. Cand voi avea ocazia sa mai intalnesc un eventual urmator reprezentant, neaparat il bag in avion cu Sole-ul local. Pana atunci - 95 de stelute pentru dansul (partenerul de dans ramane la 79). Nu. 95+. Ma doare sufletul si sa arunc sticla la gunoi; sau m-as putea apuca sa adun si eu dopuri. Ca de plantat vie de soi nobil ma las, m-a convins Bernaz ca e mult prea scump si prea complicat. Faceti voi vinuri ca le bem noi! Numa' sa fie vinuri bune, nu doar laudate de IWCB sau parti pris-uri. Si daca sunt bune, nu ne vom da inapoi sa o spunem public!

    Pouilly Fume 2009 AOC La Grand Piece by Jean Dumont. Vin facut din Sauvignon Blanc, pe Valea Loarei, mai in amonte, culoare alb-galbuie de intensitate medie. Este un AOC care are agrise pana-n maduva oaselor. In spate se mai vede neclar o umbra de iarba, ceva lamai si flori. Gust crocant de ciorchine acrisor care se amesteca bine in aciditatea destul de ridicata. Se pare ca desi n-a fost un an prea bun pentru Jean Dumont, creatorul acestui vin, notele de dupa degustari au fost spre foarte bune, invartindu-se pe la 87 de pct. Pipi-ul este absent, din pacate si smoke flavour-urile care-i dau de obicei caracterul aparte. Are acel post-gust lung amarui ce caracterizeaza vinurile frantuzesti de calitate. Parerea mea despre el: un SB simplu, dar de calitate, placut la atingere, arome fine, frumoase. N-as mai da pe el 10E, asa cum n-as da nici 87 pct. Despre cum am scos dopul si pe ce parte era asezata sticla cand am scos-o din frigider - data viitoare.
P.S. Ce poet eram daca din ultimele doua posturi faceam 4...sau 6. Cred ca 8 era perfect pentru audienta!

Incursiune printre vinuri de pe alte meleaguri

    Cand intri in Bruxelles intr-un magazin specializat vei gasi la categoria "vinurile noastre" vinuri frantuzesti, alaturi de care celelalte categorii - new world, Italia sau Spania - sunt destul de slab reprezentate. In ciuda bunastarii vesticilor vinurile bunicele-bune au preturi rezonabile, cel putin fata de cele cateva care ajung si pe la noi si sunt la preturi de 2-3 ori mai mari. Par example, un Rose D'Anjou care aici la Cora e spre 40 de lei sticla, acolo e sub 4E. L-am lesinat pe un belgian caruia i-am laudat traditia lor cu berea, dar intrebandu-l de vinuri locale mi-a spus ca nu prea a auzit. Pana la urma au fost 17-18 grade in mijlocul lunii iunie cele 3-4 zile cat am zabovit in zona.
   Vinurile incercate au fost, nu neaparat in aceasta ordine, asa: acest merveilleux Chablis din 2008, un Chardonnay bien sur, care m-a pus pe ganduri la inceput: prima degustare, seara - varza...nici mai mult nici mai putin. A doua degustare, urmatoarea zi la pranz: varza+2 pct - amar, aciditate foarte scazuta, nici pahare decente n-am avut. Ei bine seara s-a hotarat sa-mi arate pe ce dadusem 17E. Departe de exemplarele romanesti care-mi placusera mai ales datorita atingerii baricului - vanilie, unt, acesta impresioneaza printr-un complex nazal de zile mari, in mare parte floral. Foarte fin in acelasi timp, n-am fost capabil sa recunosc foarte multe arome diferite intr-insul. Culoarea e galben-verzuie, nu foarte apetisanta. Atac mineral puternic, dat probabil de solurile calcaroase (studiate indeaproape in foto 2), care se transforma instantaneu intr-o mare de gusturi spectaculoase - orhidee ar spune unii. 84 la numar. Post gust lung, placut, amar. Potential de invechire destul de mare, in jur de 10 ani. Neaparat aerisit inainte!
    O experienta placuta am avut-o la un restaurant nu numai cu specificul italian, ci cu toti angajatii, decorul rustic foarte reusit si meniul/vinurile din dotare. Am comandat un Antinori Rose la 0,5l, parca un Santa Cristina care era clar rasuflat, mi-a fost inlocuit pe loc, degustatorul de 2m si 120 kg scrasnind printre dinti catre seful de sala: "e morto". Sper ca la vin se referea. Din pacate si urmatorul a fost la fel, a trebuit sa ducem mai multa munca de lamurire ca si asta a dat ortul popii, asa ca ni s-a propus vinul casei, tot roze, vrac, n-am ce sa spun despre el - vin de vara pana-n seara. Pizza de aici? Cea mai buna din lume! Nu sunt un fan al acestui preparat culinar, dar de nevoie am mai incercat a doua zi si ceva de la Pizza Hut, asa ca am avut termen de comparatie: de la cer la pamant.

    O alta experienta: wine bar italienesc, vinurile la pahar 5E/150ml (cam asa erau peste tot), incerc la inceput un Terlan(er) - un cupaj din 60% Chardonnay, 30% Pinot Blanc si 10% Sauvignon Blanc, pe numele lui de scena Terlan 2010 Alto Adige Terlaner Classico care la primul paharel mi-a facut o impresie foarte buna. Nu l-am luat  prea tare in seama. Sau, let me put it another way: vinul era din categoria premium, iar eu am crezut ca e datorita bucatelor de mai devreme, intalnirii cu niste vechi prieteni, etc. Asa ca-l incerc si pe urmatorul: Zaccagnini Verdicchio dei Castelli di Jesi, DOC 2010. Un soi interesant (ca nu-l mai bausem niciodata), dar fara prea mari pretentii - 4,5E/paharul. Sper ca se vede clar ca unul dintre comeseni a baut "apa chioara". Si aici in menu, ca si la super-market-uri sau magazine dedicate, spatiul destinat vinurilor rosii era cel putin la fel de mare cat al celor albe+roze la un loc. Asa ca ma intorc la Terlaner si iar sunt lovit in cap de mere, pere, fructe exotice la gramada, aranjate intr-o partitura  discreta. Desi seara era abia la inceput, vinul asta fiind urmat de multe alte chestii, mi-am amintit totusi sa-l google-lesc acasa. Si aici vine cireasa de pe tort: Parker ii da intre 87-92 in ultimii 5 ani, iar distribuitorii au si ei o medie de notare de 89 pct. Asa ca nu ma mai bag eu sa mai zic altceva, ca n-am cum. In excelul meu, ala cu 3 cuvinte la "description":P parca nu-i chiar acolo, dar ..

     Pentru intoarcere am solicitat ca aeroplanul sa fie intr-o anumita zi, la o anumita ora, asa ca am fost nevoit sa apelez la Blue Air. Aveam pe bilet ora de plecare 18:05, dar el era programat de doua zile sa plece la 19:35 fara sa ne anunte si pe noi fraierii care am platit cu doua-trei saptamani inainte. Autogara Baneasa - ca aeroport nu pot sa-i spun - te scoate din pepeni ca de fiecare data prin lipsa de organizare, viteza de miscare a hamalilor si a vamesilor. Dar sa ma intorc in Bruxelles. Am avut timp sa iau un al treilea vin foarte bun din shop la plecare din Zaventem, cel din figura alaturata. Un roze AOC "La reserve" 2010 din Languedoc, demn de toata lauda, facut de Gerard Bertrand (ex French international rugby player!) Si facut bine, dupa parerea mea: roz somon, din Grenache, Mourvedre si Syrah, dominat de cirese negre. Se pare ca e vinificat in general rosu, roze-ul fiind mai rar. Gust placut, aciditate cam scazuta, fin. Cam scump: 13E.
    In concluzie, am avut norocul sa intalnesc cateva piese remarcabile, dar chiar si cele care nu s-au incadrat in "best of"-uri au fost niste vinuri bunicele, mult peste low-cost-urile din rafturile marilor nostri retaileri. Mai am in stoc un Pouilly Fume de pe Valea Loarei si un Chardonnay de la Louis Latour - o sa scriu cateva randuri despre ele la momentul dezvirginarii. In alta ordine de idei dupa multi ani de bere, am renuntat in 2010. Si chiar am mai incercat de cateva ori, dar, paradoxal, nu mi-a creat nici cea mai mica senzatie de placere - in Romania. Ei bine aici am baut si un Heineken draft pe care n-am cum sa nu-l incadrez la aceeasi categorie - best of.

    Si de la tribuna Parlamentului European am un mesaj pentru importatori: mai usor cu adaosurile, ca am inceput sa ne prindem si noi ce si cum sta situatia. Si asta nu numai la vinuri - Vittel la 0,5l e 0,6E in orice Cora..pardon.. Delhaize in centru Brussels-ului! Parca as adresa mesajul si carciumarilor, hangiilor din tara: nu poti castiga la un bou cat castigi la un cui - procentual vorbind ;) dar aici cred ca e de datoria producatorilor locali sa-i educe.

Cramele Recas Sauvignon Blanc 2010 "V" - The Legend of Transylvania

    Incitat de Marea Medalie de aur obtinuta anul acesta la Vinvest, l-am trecut pe wish-list. A mai zabovit o vreme pe langa frigider, dar pana la urma i-a venit randul. Ca sa am si alte "puncte de vedere" l-am urcat in avion cu un var Princiar de la Tohani (aproape dublu la pret) si le-am dat drumul de sus. Fara parasute. Despre varul cel nobil n-am sa spun prea multe - doar ca e incadrat bine in soi, plat, n-a primit mai mult decat inculpatul de fata - am sa ma refer doar la campionul banatean.
      As aminti de dopul DIAM sau eticheta din plastic transparent care mi se pare ca-l are pe "vino-ncoa'" la raft. Fata de eterna poveste prezenta pe foarte multe sticle - din majoritatea  surselor, care ne duce cu gandul la istorie, obiceiuri si vinuri care ne-au (doar) imbatat acum 20-30 de ani, seria aceasta induce modernism, progres, prospetime, new-wave in materie de vinuri.
    Inca aveam in nas mirosul unui amestec de lamaie cu portocala si grepfruit care m-a racorit peste zi (natural, mixat la storcator si cu 60% apa, ca asa zice Dr. Menci), asa ca atunci cand am mirosit seara SB-ul le-am gasit pe toate acolo. Parca-parca erau si ceva flori, cum amintesc altii care l-au baut duminica. Nu sunt sigur ca erau de salcam, soc, dar ceva foarte placut. Mixul de arome e superb, iar pisicile nu par a se fi apropiat de viile Timisului. Fata de fratii sai mai mari din anii trecuti are acea prospetime de vin "de anu' asta", care, odata cu venirea anotimpului cald, e indispensabila. Aciditate e destul de ridicata, dar bine echilibrata parca nu atat de restul de zahar, cat de "buchetul" pe care il poseda. Mai imprumut si eu termeni auziti prin diferite zone geografice, in cazul de fata nord-est. Au fost cateva momente cand acest vin m-a facut sa ma gandesc la epitete cum ar fi "arome taioase/complexe", "corpolenta", si asta cred ca a si convins juriul Vinvest. Pretul sau e undeva in jur de 15 lei, deci categoric un best-buy. Si jos palaria, Recas, nu sunteti la prima "greseala" de genul asta. Se gaseste in majoritatea hyper-super-mega-marketurilor.
    Doar pentru cei interesati/curiosi de nivelul de placere simtit de mine cand l-am incercat (ceilalti - mainile la ochi!), acesta este spre nota 85/100. Si deocamdata n-am note peste 90 in topul personal. Alta consideratie personala: din probele premiate as fi dat leului partea sa (chiar daca primit-o din plin in fiecare an): Sole-ul Chardonnay. O fi si-asta un criteriu? "Lasa bre, ca ti-am dat si anul trecut?". Pentru mine ar fi. Doar ca eu voi avea pretentii de snob in domeniu peste inca vreo 2-3 ani. Deocamdata fac si eu un pic de galagie.
    Si la sfarsit, ca o erata, sa nu carecumva sa creada cineva ca l-am primit gratis (Dane, chiar nu mai am chitanta!), dezvalui ajutorul important pe care mi l-a dat flight-ul cu varul prahovean: SB-ul recasean mi-a lasat impresia - sau mai degraba convingerea - ca-i uuuun milimetru acolo cupajat cu un Dry Muscat, inconfundabil de altfel, de la aceeasi sursa. Sau o fi terroir-ul...
Subscrie cineva?
    In alta ordine de idei, ies din peisaj cateva zile, ca ma cheama datoria la Bruxelles. Multinationalele sunt obligate de UE sa "raporteze" anual sindicatelor/reprezentantilor salariatilor din fiecare tara in care au afaceri situatia financiara, achizitii, investitii, etc. Am identificat deja cateva wine-bar-uri(m-am speriat de review-urile unor nemti, olandezi sau britanici care le considera scumpe) si magazine de vinuri in zona in care ma voi afla asa ca mi-ar placea sa-mi dati cateva recomandari despre ce "bunataturi" as putea incerca in zona. Ca doar nu era sa-mi iau avion inapoi dupa sedinta, ci la doua zile dupa!

I think I prefer to drink pink in the spring

    Dupa cum mai spuneam intr-un post anterior, de vreo 5-6 saptamani am o pofta nebuna de rose. Nu le-am mai pozat, o parte dintre ele le-am cunoscut multumita "Primaverii in Roze", asa ca vi le intind pe tava, insotite de scurtele comment-uri de moment, constient ca un rand de Excel cuprinde mai putina informatie decat mi-as dori. Punctajul reprezinta nivelul personal de satisfactie, naucit de aromele si savoarea continutului. [Cred ca ar fi cazul sa-mi pun si eu un disclaimer in curand]. Recunosc ca am mai tras cu ochiul pe site-urile si blogurile specialistilor, dar sper sa-mi fi pastrat verticalitatea. Sau nebunia.

   
     P/N = raport calitate/pret (pret/nota).
    Condica de sugestii si reclamatii e deschisa!

Lansare noi importuri Recas: Louis Latour si Famille Quiot

    In urma cu o saptamana a avut loc la Athenee Palace Hilton lansarea a doua mari case de vinuri pe piata romaneasca, pe care le vor importa Cramele Recas. Am aterizat si eu, prin amabilitatea d-lui Director Comercial Ciprian Rosca, desi aveam un milion de lucruri de rezolvat in seara respectiva. Confirmasem deja participarea, asa ca nu puteam sa nu ma tin de cuvant, chiar daca a trebuit sa fac un mare compromis, din cauza caruia voi fi frustrat vreun an. Locatie excelenta, luxuoasa, lume buna, o masa de bloggeri doar pe jumatate plina; la prezidiu, in afara de dl. Rosca au mai luat loc dl. Ionut Trandafir - Brand Manager pe importuri la Recas si reprezentantii celor doi producatori francezi. Dupa o scurta trecere in revista a partii romane, dl. Patrick Finance a inceput prezentarea Louis Latour (est. 1797!!), care se afla in regiunea Burgundia unde sunt cultivate in jur de 40.000ha de vii (regiunea Bordeaux se intinde pe 120.000ha), pe care sunt plantate doar 4 soiuri de struguri: Pinot Noir reprezinta 99% din plantatiile cu soiuri rosii, iar Chardonnay 98% din cele plantate cu soiuri albe. Mai exista Gamay si Aligote in proportii foarte mici.
    In Franta AOC-urile regionale reprezinta 65% din productia de vin, cele Comunale 23% (ex.: Chablis), Premier Cru-urile 11% iar Grand Cru - 1%. Diferenta majora intre denumiri este data de cantitatea maxima de recolta acceptata la hectar, care variaza de la 35 la 55hl(vinuri rosii) sau 40-60hl/ha(albe) pe cele 4 categorii.
    Louis Latour este prezent acum in 110 tari, este si producator de butoaie - 2500 pe an - jumatate fiind folosite pentru uz intern, iar cealalta jumatate se exporta, deci in niciun caz nu este vanduta concurentei locale. Reprezentantul lor a fost intrebat: de ce Romania, de ce Recas? A raspuns exemplificand tipul de realtie foarte lunga pe care-l au cu partenerii lor: in Danemarca - un distribuitor de peste 70 de ani, in Olanda de 30, in Austria de peste 100 de ani!! Mai multe informatii despre Latour AICI.
   
    Famille Quiot a fost infiintata in 1748, fiind reprezentata acum la Bucuresti de al 11-lea descendent, Mme Florence Quilot. Fac in jur de 1 mil de sticle pe an, dintre care exporta peste 95% in 35 de tari. Suprafata pe care se intind culturile de vie este de ~300ha in regiunile Rhone si Provence. Regiunea Chateauneuf du Pappe se intine pe 3165ha, aici exista 350 de wine growers, se limiteaza la doar 27hl/ha, sunt primul AOC frantuz din 1936, udarea viei este interzisa prin lege, se folosesc doar dopuri din pluta naturala. Produsul lor vedeta, Cuvee Exceptionelle a primit 90 pct de la Mr. Parker si 95 pct de la Gilbert & Gaillard. Am intrat zilele trecute intr-un magazin de vinuri si am intrebat proprietarul ce parere are despre un Domaine du Vieux Lazaret si mi-a confirmat ca este un vin extraordinar.
    Dupa prezentarile interesante pentru mine, am fost invitati la servirea unor mancaruri fabuloase cel putin ca aspect, dar si la degustarea minunatelor Grand Cru-uri, Chateauneuf-uri, etc. Numai ca eu a trebuit sa decolez in tromba, fiind nevoit sa mai parcurg inca 200km in seara respectiva, din pacate cu mine la volan. Am avut lacrimi in ochi tot drumul.