Incursiune printre vinuri de pe alte meleaguri

    Cand intri in Bruxelles intr-un magazin specializat vei gasi la categoria "vinurile noastre" vinuri frantuzesti, alaturi de care celelalte categorii - new world, Italia sau Spania - sunt destul de slab reprezentate. In ciuda bunastarii vesticilor vinurile bunicele-bune au preturi rezonabile, cel putin fata de cele cateva care ajung si pe la noi si sunt la preturi de 2-3 ori mai mari. Par example, un Rose D'Anjou care aici la Cora e spre 40 de lei sticla, acolo e sub 4E. L-am lesinat pe un belgian caruia i-am laudat traditia lor cu berea, dar intrebandu-l de vinuri locale mi-a spus ca nu prea a auzit. Pana la urma au fost 17-18 grade in mijlocul lunii iunie cele 3-4 zile cat am zabovit in zona.
   Vinurile incercate au fost, nu neaparat in aceasta ordine, asa: acest merveilleux Chablis din 2008, un Chardonnay bien sur, care m-a pus pe ganduri la inceput: prima degustare, seara - varza...nici mai mult nici mai putin. A doua degustare, urmatoarea zi la pranz: varza+2 pct - amar, aciditate foarte scazuta, nici pahare decente n-am avut. Ei bine seara s-a hotarat sa-mi arate pe ce dadusem 17E. Departe de exemplarele romanesti care-mi placusera mai ales datorita atingerii baricului - vanilie, unt, acesta impresioneaza printr-un complex nazal de zile mari, in mare parte floral. Foarte fin in acelasi timp, n-am fost capabil sa recunosc foarte multe arome diferite intr-insul. Culoarea e galben-verzuie, nu foarte apetisanta. Atac mineral puternic, dat probabil de solurile calcaroase (studiate indeaproape in foto 2), care se transforma instantaneu intr-o mare de gusturi spectaculoase - orhidee ar spune unii. 84 la numar. Post gust lung, placut, amar. Potential de invechire destul de mare, in jur de 10 ani. Neaparat aerisit inainte!
    O experienta placuta am avut-o la un restaurant nu numai cu specificul italian, ci cu toti angajatii, decorul rustic foarte reusit si meniul/vinurile din dotare. Am comandat un Antinori Rose la 0,5l, parca un Santa Cristina care era clar rasuflat, mi-a fost inlocuit pe loc, degustatorul de 2m si 120 kg scrasnind printre dinti catre seful de sala: "e morto". Sper ca la vin se referea. Din pacate si urmatorul a fost la fel, a trebuit sa ducem mai multa munca de lamurire ca si asta a dat ortul popii, asa ca ni s-a propus vinul casei, tot roze, vrac, n-am ce sa spun despre el - vin de vara pana-n seara. Pizza de aici? Cea mai buna din lume! Nu sunt un fan al acestui preparat culinar, dar de nevoie am mai incercat a doua zi si ceva de la Pizza Hut, asa ca am avut termen de comparatie: de la cer la pamant.

    O alta experienta: wine bar italienesc, vinurile la pahar 5E/150ml (cam asa erau peste tot), incerc la inceput un Terlan(er) - un cupaj din 60% Chardonnay, 30% Pinot Blanc si 10% Sauvignon Blanc, pe numele lui de scena Terlan 2010 Alto Adige Terlaner Classico care la primul paharel mi-a facut o impresie foarte buna. Nu l-am luat  prea tare in seama. Sau, let me put it another way: vinul era din categoria premium, iar eu am crezut ca e datorita bucatelor de mai devreme, intalnirii cu niste vechi prieteni, etc. Asa ca-l incerc si pe urmatorul: Zaccagnini Verdicchio dei Castelli di Jesi, DOC 2010. Un soi interesant (ca nu-l mai bausem niciodata), dar fara prea mari pretentii - 4,5E/paharul. Sper ca se vede clar ca unul dintre comeseni a baut "apa chioara". Si aici in menu, ca si la super-market-uri sau magazine dedicate, spatiul destinat vinurilor rosii era cel putin la fel de mare cat al celor albe+roze la un loc. Asa ca ma intorc la Terlaner si iar sunt lovit in cap de mere, pere, fructe exotice la gramada, aranjate intr-o partitura  discreta. Desi seara era abia la inceput, vinul asta fiind urmat de multe alte chestii, mi-am amintit totusi sa-l google-lesc acasa. Si aici vine cireasa de pe tort: Parker ii da intre 87-92 in ultimii 5 ani, iar distribuitorii au si ei o medie de notare de 89 pct. Asa ca nu ma mai bag eu sa mai zic altceva, ca n-am cum. In excelul meu, ala cu 3 cuvinte la "description":P parca nu-i chiar acolo, dar ..

     Pentru intoarcere am solicitat ca aeroplanul sa fie intr-o anumita zi, la o anumita ora, asa ca am fost nevoit sa apelez la Blue Air. Aveam pe bilet ora de plecare 18:05, dar el era programat de doua zile sa plece la 19:35 fara sa ne anunte si pe noi fraierii care am platit cu doua-trei saptamani inainte. Autogara Baneasa - ca aeroport nu pot sa-i spun - te scoate din pepeni ca de fiecare data prin lipsa de organizare, viteza de miscare a hamalilor si a vamesilor. Dar sa ma intorc in Bruxelles. Am avut timp sa iau un al treilea vin foarte bun din shop la plecare din Zaventem, cel din figura alaturata. Un roze AOC "La reserve" 2010 din Languedoc, demn de toata lauda, facut de Gerard Bertrand (ex French international rugby player!) Si facut bine, dupa parerea mea: roz somon, din Grenache, Mourvedre si Syrah, dominat de cirese negre. Se pare ca e vinificat in general rosu, roze-ul fiind mai rar. Gust placut, aciditate cam scazuta, fin. Cam scump: 13E.
    In concluzie, am avut norocul sa intalnesc cateva piese remarcabile, dar chiar si cele care nu s-au incadrat in "best of"-uri au fost niste vinuri bunicele, mult peste low-cost-urile din rafturile marilor nostri retaileri. Mai am in stoc un Pouilly Fume de pe Valea Loarei si un Chardonnay de la Louis Latour - o sa scriu cateva randuri despre ele la momentul dezvirginarii. In alta ordine de idei dupa multi ani de bere, am renuntat in 2010. Si chiar am mai incercat de cateva ori, dar, paradoxal, nu mi-a creat nici cea mai mica senzatie de placere - in Romania. Ei bine aici am baut si un Heineken draft pe care n-am cum sa nu-l incadrez la aceeasi categorie - best of.

    Si de la tribuna Parlamentului European am un mesaj pentru importatori: mai usor cu adaosurile, ca am inceput sa ne prindem si noi ce si cum sta situatia. Si asta nu numai la vinuri - Vittel la 0,5l e 0,6E in orice Cora..pardon.. Delhaize in centru Brussels-ului! Parca as adresa mesajul si carciumarilor, hangiilor din tara: nu poti castiga la un bou cat castigi la un cui - procentual vorbind ;) dar aici cred ca e de datoria producatorilor locali sa-i educe.