Chardonnay Budureasca 2010

    Inca din anii adolescentei - anii de liceu, apoi in facultate am fost de multe ori constrans de imprejurari sa gust alcool ziua. Nu numai ca mi-a displacut, ci chiar m-am simtit rau de fiecare data, fizic vorbind. Nu foarte rau, dar de ziua respectiva in primul s-a ales praful ca realizari. Fara sa vreau, testandu-mi organismul pas cu pas, mi-am creat regula de a nu gusta nimic pana la apusul soarelui. Si asta nu din considerente religioase, sau alte motive apropiate, insa am fost ajutat si de job, care implica printre altele sa fiu sofer aproape in fiecare zi. Asa ca despre partea cu "drink and drive" - cred ca sunt un model. Oricat de mica ar fi cantitatea de alcool gustat - la volan nu ma mai urc. Si zambind imi amintesc povestea unui fost client din nordul Moldovei care la vremea respectiva facea afaceri de miliarde pe zi: "Am fost si eu smecher! Nu-mi statea nimic in cale. Beam 2-3 beri, ma urcam la volanul masinii si plecam la Constanta. Mai beam acolo cu partenerii de faceri o sticla de tarie, pana seara eram inapoi la Suceava. Mergeam la club, beam pe saturate, si normal ca ma intorceam cu Audi-ul personal acasa, stiam ca pot "rezolva" intr-un fel sau altul orice filtru de politie. Divinitatea a fost blanda cu mine si nu mi-a scos in cale vreun eveniment rutier major, in starea asta fiind. Intr-o zi insa am avut o revelatie: mi-am dat seama ca sunt smecher daca dau 100 de mii la taxi si nu daca ma urc beat mort la volan. Mi-am dat seama ca sunt smecher daca imi angajez soferi profesionisti care sa faca treburile pe care le faceam eu de multe ori".
    N-am intentia prin asta sa condamn de exemplu nuntile de zi practicate in Ardeal care incep la 12-14 ziua si se termina pana-n miezul noptii. Aaa, daca vorbim de "meseriasii" pe care-i vad la 7-8 dimineata in fata la non-stop "dovedind" rapid cate 2L de bere la plastic de caciula, sau chiar si vreo "jumatate" de tarie e altceva. Multi spun ca munca e grea, e de rutina, n-ar rezista altfel. Oare? Ca eu am avut d-astia la munca de vreo cateva ori ori. Intr-un caz gresia a fost pusa "ca pisatul boului" daca stiti la ce ma refer, iar in altul peretii sunt plini de umbre - indreptati-ioc!
    Introducerea as vrea sa o leg de vinul de azi prin prisma culorii. Ca si-asa n-o prea disting in termeni reali la lumina artificiala. Mi se pare putin exagerat sa cantarim un vin alb de exemplu si din acest unghi. Unele sunt mai spre galbui inchis, altele mai spre apa chioara, dar cat de relevat e asta? Ce conteaza pentru un Sauvignon Blanc daca e mai spre aia sau mai spre ailalta? Are vreo legatura cu ce gasesc inauntru? Mi-e greu sa cred. Sau altfel spus mi se pare mult prea mult ca evaluarea culorii sa fie chiar 20% din nota finala. Parca as extinde regula si la vinurile rosii, desi nu prea e domeniul meu. La rose-uri as pastra-o, pentru ca ele sunt apetisante de multe ori prin aceasta caracteristica. Nu sunt ele foarte apreciate, dar la noi exista cateva "modele" cu care sa ne mandrim. (Ok, nu e cazul celui gustat aseara - 3ha Murfatlar roz inchis, chiar rosu. Din pacate in afara de asta nu pot spune decat ca e un vin mediu-mediocru care nu te incanta prin nimic, dar nici nu-i din gama apa+zahar+vopsea. I-ar sta bine pe la 10-14 lei la Carrefour, nu peste 20). Asa ca, review-uri mai scurte cu un pas de acum inainte. In acelasi timp sunt total de acord sa mentionez eventualele defecte de filtrare, depunerile sau culorile nelalocul lor.

    Vinul de astazi: DOC-CT, 25% din cantitate baricat 4 luni (stejar frantuzesc si american?! sa fi fost chipsuri una dintre surse? Sau au plantat stejari americani la Mizil si dupa 3 ani i-au altoit cu cei frantzuji?). Se simte, e acolo, poate mai putina onctuozitate, dar vanilia e prezenta in nas, alaturi de o banana - ei zic si de alte fructe mai putin reprezentate, in plan secundar; aciditate ridicata, buna la prima vedere dar care pare sa se piarda pe parcurs. Post-gust destul de scurt, spre mediu, acrisor, se cam lipeste buza de sus de dinti. Vin proaspat, foarte bun pentru pretul cerut (nu zic mai mult, ca risc sa se scumpeasca). Pret: depinde de unde-l iei, sau mai degraba unde-l gasesti, ca nu-i usor, 18-25 lei. Si la cat de putine Chardonnay-uri acceptabile calitativ gasim in Romania, chiar merita (ma uitam pe inventarul personal din acest soi zilele trecute si am descoperit ca-s mai multe cele din afara, mai mult - peste 80 pct scorul devine si mai drastic 8-5 pentru cele de dincolo - ma scuzati ca n-am luat in calcul detinatorii de mii de hectare). Inca nu vad nici macar magazinele mari si scumpe de vinuri, nici super/hyper-market-uri, nici carciumi scumpe  tinand in raft/meniu gama completa a unui producator. Stiu ca nu toate vinurile facute de Budureasca de ex. sunt de very-high top class, dar nu prea am gasit mizerii pe-aici. Iar preturile de crama/distributie nu creaza o presiune financiara prea mare ca sa le tii in stoc. Dimpotriva mi se par preturi de achizitie de bun simt care reflecta perfect calitatea continutului sticlei. Si aici as mentiona alti cativa producatori la care n-am intalnit niciodata vinuri proaste: Segarcea, Stirbey, Basilescu si altii. (as pune si Gramma, pe care nu i-am gustat niciodata, dar la cat de vizibili sunt in spatiul virtual, contrastant cu spatiul real in care nu i-am vazut niciodata, inclin sa cred ca s-au pretat si la tehnici de promovare mai putin ortodoxe - "celalalt subiect")
     Intr-un tur de orizont prin meniu-urile catorva carciumi din Centrul Vechi aseara m-a suprins si lipsa totala a Recas-urilor, cu exceptia unui bar care avea doar Chardonnay-ul din gama Sole la un pret rezonabil. Nu vreti sa stiti care erau celelalte 8-10 vinuri. Nu pot sa ma abtin insa sa zic ca Grasa de Cotnari era peste 50 de lei (bai hulpavule, ai luat-o cu 8 lei!!!!!! Vrei sa castigi 500%?!), iar Sole-ul 85. Na! In rest, multi au asa: SB-40 de lei, Chardonnay-50 de lei, Dry Muscat - 45 de lei; nu stii de la cine sunt, sau ce an. Iar cand intrebi, tanti deja isi da seama ca trebuie sa munceasca in plus si asta nu-i convine. Daca sari calul si-o mai intrebi cum facem, in cazul in care luam o sticla intreaga, sa o mentinem rece mai mult timp - s-ar putea sa te bata. Tot respectul pentru un turc, proprietar si ospatar in a carui terasa ne-am proptit pana la urma, care stia destul de multe despre vinurile romanesti, avea cateva decente in lista, iar frapiera ii era cunoscuta de mult. Imi pare rau ca nu-mi aduc aminte numele carciumii, i-as fi oferit publicitate gratis! Si o alta parte buna, tot in Centrul Vechi, prin care am trecut din nou azi am descoperit Strada Franceza, proaspat aglomerata de carciumi cu specific international: chinezesc, Irish Pub, unguresc, libanez, italienesc, toate natiile. Pavata decent, fara tzarana, fara namol, fara lucrari. Dar cu un restaurant frantuzesc in care am zarit un mare stoc de sticle de vin pe pereti. Am intrat, am salivat, am plecat. Dar ma voi intoarce!

    Numai de Chardonnay-ul de Budureasca nu ma tinui azi. Medalie de argint la Bruxelles 2011, promitator, parca l-as mai incerca si peste vreun an. 82 pct. A avut ca partener de savarsire IG-ul baricat "La Cetate" 2009 si nu i-a fost rusine sa stea langa. Ba chiar s-au dovedit a fi pe picior de egalitate. Exceptand pretul piperat al olteanului (42 lei la Cora, parca l-am vazut si la 33 pe la Auchan - sper sa nu ma insel, dar si 65 prin alte locuri din centru), sa stiti ca nu le despart prea multe. O sa incerc si gama "Miracol", tot 2009, de care aud din ce in ce mai des, dar nu prea-l vad pe nicaieri. Sau l-oi fi vazut, dar daca a avut o eticheta alaturi pe care zicea 70 de lei, nu l-am tinut minte.
Saptamana asta ma duc la Real. Data trecuta nu m-au tentat prea multe sortimente inchise in vitrina de degustare, dar cine stie? Iar preturile din acest h-market - nu pot sa n-o spun iar - sunt cele mai mari, nu numai la vinuri.

    Am primit pe mail, la categoria glume poza asta. Am sters cateva denumiri nationaliste-extremiste, dar mi-a placut ideea denumirii noilor regiuni. Daca Chile reuseste sa vanda oriunde orice si la preturi decente (dar nu de pe dealurile chimiei), de la ale noastre aproape 100.000ha cultivate cu vita de vie ar fi cel putin interesant sa plece denumirile regiunilor viitoare.