Chardonnay - echipa de 4

    La startul competitiei s-au prezentat concurentii din figura alaturata. Trebuie sa recunosc ca aveam mari asteptari de la cel de Oprisor, acesta fiind si cel mai scump - 42 de lei. Celelalte au costat, dinspre Sicilia, prin Segarcea, pana in Francia 14, 25, respectiv 32 de lei. La Cetate se gaseste cam peste tot (m-am pacalit luandu-l din Cora cu 42, l-am descoperit a doua zi in Auchan cu 33:((), sicilianul de la un magazin vecin cu cel al Cramelor Recas din strada Lanariei, cei de la Recas importandu-l pe ultimul.
    Am inceput cu Domeniul Coroanei, care e un vin inca foarte proaspat, aciditate ridicata, completata chiar de un gust acrisor care aduce aminte de frunza de vita sau ciorchini. Un vin placut, la care totusi calitatile definitorii - onctuozitate, caracterul uleios sau notele de vanilie - sunt estompate de varsta prea frageda. Poate peste vreun an doi sa apara si ele? Locul 3.
    Sicilianul, la cei 14 lei cat a costat, nu emitea mari pretentii, n-au fost surprize - fara personalitate, plat, aduce a Chardonnay totusi, pare un vin facut corect, ar putea urca spre 20 de lei ca valoare.
    Nu prea am inteles legatura cu Dinescu despre care vorbeste toata lumea cand vede vinul "La Cetate", poate ar fi bine sa ne obisnuim sa citim etichetele la un moment dat; si nu numai la vin. Chiar daca e nascut "doar" in 2009, pare un vin asezat de mult timp la pastrare in conditii optime, da impresia de vechi si nobil. Plimbandu-l prin toate colturile gurii, palatinul mi-a transmis imaginea unui butoi care n-ar fi fost la prima utilizare. Locul 2, pretul - 33, nu 42 lei - mi se pare corect.
    Despre castigator - numai de bine: promotia 2006, unt, vanilie, baric, tot tacamul. Am reusit sa dosesc vreo doua masuri si pentru a doua zi, in care eram mai putin zapacit de celelalte trei mostre, toate calitatile s-au (re)confirmat. Ca si referinta, l-as plasa foarte aproape de Theia de la Halewood, sunt aproape identice. Nota 8,5 cel putin.