Merlot Rose 2011 Domeniile Dealu Mare Urlati

    Merlot Rose Domeniile Dealu Mare Urlati, 2011: culoare foarte interesanta rubiniu-trandafiriu deschis, in anumite unghiuri apar si si niste reflexii portocalii. Miros foarte timid la rece, in zona fructelor rosii - mai ales cirese, visine si fragi, parca si o tenta abia perceptbila de miez de paine calda. Ba si lemn la al 7-lea nas, dar e prea departe ca sa fiu sigur. Atac..dulce, ca-i demisec, gust tot in zona de mai sus, de data asta fructele fiind din compot. Nivelul de zahar e greu de estimat, deoarece aciditatea sau alcoolul ne pot pacali, cu toate astea estimez ca vinul de fata nu depaseste 6,5-7 g/l. 13% alc. Post bun atat calitativ cat si ca lungime, un vin curat, fara defecte, bine pozitionat in categoria "demi" lasata cam goala in urma migratiei moderne spre sec. Din cate stiu s-a urmarit echilibrul si nu neaparat o piata, iar rezultatul nu-i rau deloc. Se incadreaza perfect in categoria celor mai baubile vinuri de terasa, mai ales ca marele public prefera demi. M-as bucura cand ies la vreo carciuma sa vad un meci sau sa desfasor alte activitati "de socializare" sa ma intalnesc cu asemenea vinuri, mai ales ca nu cred ca poate depasi 40 de lei. In magazinele de vinuri e undeva la 20 si ceva de lei. 82,5 pct.

Tamaioasa Romaneasca, Domeniul Coroanei Segarcea 2011

    De departe cea mai reusita "seaca" incercata de mine. Aur la Vinalies 2012, Argint la Decanter 2012 si tot Argint la Femmes et Vins du Monde (Monaco 2012) sunt niste premii deloc de neglijat. Culoare galben verzui, foarte verzui, miros de intensitate relativ scazuta (1,5 din 5 pe scara Berbecutio), tamaios si prafos, mineralitate si mango (sau lychee?), cateva firimituri de paine cand devine mai cald. Atac lin, fara socuri dupa miros, extrem de catifelat, un echilibru ideal intre aciditate si notele de muscat, contine textura ideala pentru un alb de clasa, 13% alc. Postul este extraordinar de lung (peste 1 minut!), aromat, fin si elegant. Din pdv tehnic e un vin perfect, iar din celalalt pdv, al placerii mele personale..si mai mult. 88 de puncte cu felicitari! Trecerea cursiva de la nivelul aromatic scazut la un atac si gust asemenea cred ca e diferenta care a contat in fata juriilor internationale. Cresterea calitativa constanta dinspre miros spre post e superba. Multe tamaioase seci romanesti te "pacalesc" cu aroma dulceaga si consistenta, dupa care papilele noastre asteapta zahar, dar primesc ierburi si calcar. Nu stiu daca smecheria asta o poate face 100% enologul, insa daca-o fi asa a fost nevoie sa vina o frantuzoaica in Oltenia ca sa ne invete dupa sute sau mii de ani cam cum se impinge spre perfectiune chestia asta in sec. Revenind la concursuri, iata mai jos o lista cu ce a luat Segarcea in cateva luni doar cu vinurile scoase (sau inca nu) pe piata. 

    Minima Moralia e o serie de cupaje, primele din epoca moderna a acestui producator, plaja de pret in care se vor incadra se pare ca va fi ceva mai sus decat actuala serie Prestige.

    O confirmare la trei concursuri internationale de prestigiu e cea mai buna recomandare pe care o poate avea un vin. Iar cand vorbim de moduri de a alege, pentru mine asta ramane principalul criteriu. Nu cred sa ma fi pacalit cu 1% din vinurile alese astfel, exceptiile fiind unii producatori romani care mai incurca butoiul de concurs cu cel pentru mase, intentionat sau nu. Nu ma bazez pe concursurile interne, care de la un timp se desfasoara cu o frecventa uluitoare, si unde din pacate pricipiul rotatiei e foarte bine aplicat. Ce am cumparat de pe afara, dupa principiul punctelor a fost de fiecare data asa, sau cu diferente mici. 

    Si DA, dreptate pentru Craiova! Si Mitica la pasarica! (sau cum mai ziceau fetele alea din Giulesti), cu toate ca intr-un univers paralel unde nedreptatea comisa de FRF nu ar fi existat, cu Mititelu la timona tot acolo ar fi fost echipa. Dar pana la proba contrarie abuzul ramane.

3 Pesti de la Domeniile Dealu Mare Urlati

    Vineri seara, inaintea unei ploi torentiale, a avut loc la Tratoria Sicillia de pe str. Franceza lansarea primului cupaj alb de la Domeniile Dealu Mare Urlati. Prezentarea fiecarui soi participant, dar si a rezultatului final, a fost dl. Rares Marinescu, la ale carui degustari am fost, ba chiar am sfatuit cativa prieteni sa mearga, pentru ca sunt exceptionale. Un mare amator de vinuri, pe numele sau de scena AKH, a furat de pe televizorul din dormitorul parintilor bibelourile de mai jos, mai mult decat atat, ne-a recitat si motto-ul de pe mileul de sub ele: Intr-o apa neagra/ Sase ochi luceste/ Ce sa fie oare?/ Cred ca e trei peste!

    Nu multi producatori (chiar si prin consultantii lor ca in cazul de fata) aleg sa prezinte pe larg vinurile care alcatuiesc un cupaj, ba multi mentin un mister total in privinta componentei. Aici a fost altfel si e un lucru de apreciat: s-a inceput cu prezentarea si degustarea fiecarui soi in parte, asociat, ca de obicei, cu un finger-food adecvat.

    De exemplu la Feteasca Alba, prima componenta a amestecului, s-a ales o combinatie incantatoare de pepene galben si prosciuto. Vinul e destul de corpolent, poate datorita si restului de zahar impins pana la limita celor 4 gr/l ce definesc un sec, atacul e dulceag, nas de citrice si flori. Aceasta varianta este una nebaricata, inschimb cea folosita in cupaj este partial tinuta in butoaie de stejar.

    Rieslingul Italian, care la Urlati (de fapt viile sunt la Ceptura) a renascut intr-un vin modern, proaspat si placut, a fost imprietenit ideal cu o tartina cu icre. V-am povestit nu de mult despre dansul. Este un soi care se coace foarte tarziu, iar ultima perioada inainte de cules este determinanta, pentru ca acumularile de zahar sunt exponentiale, nu liniare, de-a lungul evolutiei strugurilor.

    Soiul dominant, in proportie de 60%, fata de 20-20 celelalte, este un Sauvignon care m-a impresionat. E mineral, aproape acid in...mirosul de intensitate scazuta, dar foarte bun. Primele recolte din noile vii isi arata valoarea, mai ales cand sunt asortate cu somon si capere. Recomand in mod deosebit acest vin daca va loviti de el pe undeva. In Bucuresti, alaturi de toate celelalte, cel mai sigur il gasiti langa Hala Traian. 

    

    Despre Trei Pesti: 6000 de sticle, 13,5% alcool, aproape 4 gr de zahar pe litru - preferabile pentru a nu dauna echilibrului atat de cautat de noi toti, pret de plecare 30-35 de lei in magazinul de mai sus sau altele de profil. Imbinarea cu tartina de shrimps si avocado (+ paine prajita pentru textura) a fost fantastica, combinatia celor trei soiuri dovedindu-se inspirata si reusita. Cel mai mult mi-a placut mirosul, foarte apetisant, dar si post-gustul surprinzator de lung. Note (de degustare si nu numai) intr-o editie viitoare, dupa ce-l voi fi incercat in apartamentele regale din Militari.

    Si la sfarsit a inceput ploaia..

Budureasca Shiraz 2011

    Incet-incet suprafetele replantate in ultimii ani incep sa-si arate roadele atat prin calitate, cat si prin numarul de soiuri internationale care-si gasesc o noua casa in arealul viticol romanesc. Deocamdata preturile sunt exagerate la majoritatea vinurilor cu adevarat de calitate, insa din cate am eu cunostinta numai anul acesta vor fi cateva sute de mii de sticle in plus pe acest palier, ceea ce va duce - coroborat cu importurile care musca din ce in ce mai tare din dulcea placinta, numita piata romaneasca - inevitabil la o scadere de preturi.

    Aseara am avut onoarea sa ma intalnesc cu un vin care nu se incadreaza in categoria "supra-pretuite",  valoarea lui fiind poate mai sus decat cei 35-40 de lei cu care va aparea foarte curand in comert: prima recolta de Shiraz de la Budureasca. N-am avut mari pretentii, gandidu-ma la premise, asa ca pentru o evaluare mai exacta l-am pus umar la umar cu un reper cu care m-am intalnit de multe ori, care are un raport calitate/pret excelent. Pe acesta din urma l-am prins la o reducere in Real acum cateva saptamani (24 de lei) si cel mai bine l-am notat la un moment dat cu 87 de puncte. Oferta se pare ca n-a fost facuta fara un scop marsav (ca de fiecare data, nu?), pentru ca vinul s-a prezentat mai slab, cu lemnul foarte in fata, dar tot catifelat in prima faza, apoi taninos, cu note de fructe negre si rosii, ciocolata, piper, gustos si usor de baut; 84 de puncte in starea actuala.

    In schimb, Shiraz-ul de Dealu Mare danseaza pe alta partitura: miros bun, bituminos, piperat, fructe negre (mure si stafide mai zice pe eticheta). Mi-a amintit de unele rosii din America de Sud (CHL si ARG) la fel de fructate. Atac ce nu tradeaza calitativ mirosul, cu note dulcege, dupa care se simte o aciditate proeminenta, bine piperata, corp plin, extractiv si post gust mediu. Alcoolul in valoare de 14,5% nu pare a fi in cadru, nu exista dovezi ca ar fi acolo. Culoarea violacee si rugozitatea tradeaza varsta frageda a vinului, sper sa fie suficiente sticle sa ne putem bucura de el si peste vreo 2 ani, pentru ca acum taninii sunt razboinici. Bronzul de la Decanter 2012 nu face decat sa confirme ca aprecierea mea - 86-87 pct - nu e hazardata. Luand in calcul si celelalte vinuri noi aparute recent, la Budureasca se vede un salt calitativ semnificativ si sper ca acest superb raport calitate/pret pe care sunt sigur ca toti consumatorii il apreciaza, se va pastra si in viitor.

Blind de rose-uri la Madame Pogany

    85 de persoane, 13 vinuri, 3 ore - astea ar fi cifrele care definesc ce s-a intamplat la Pogany marti seara. Nu stiu daca rose-urile au ajuns la apogeul cererii, insa la cate noi sunt anul acesta pe piata se pare ca vanzarile sunt pe o abrupta panta ascendenta. Iar vinurile sunt din ce in ce mai bune, dovada fiind si numarul mare de medalii obtinute la Mondial du Rose. Unele au fost atat de apreciate de participanti, incat acestia n-au mai avut rabdare pana la sfarsit si au comandat pe loc sticle intregi de Terra Romana, Stirbey sau Budureasca. Parerile au fost ca de obicei impartite, dar extremele din tabelul de mai jos au avut unanimitate la masa de 15-16 persoane la care am stat, si nu numai. Toate vinurile au fost 2011.

Ordinea de degustare:

1. Budureasca (Pinot Noir cu Feteasca Neagra)

2. Liliac (Merlot)

3. Karakter - Aurelia Visinescu (Merlot cu Pinot Gris!)

4. Terra Romana, SERVE (Feteasca Neagra si Pinot Noir)

5. Sole, Recas (Merlot)

6. Avincis (Cabernet si Merlot)

7. Chateau Domenii, Davino (Cabernet si Merlot)

8. Negrini (Merlot?)

9. Lacerta (Blaufrankisch, aka Burgund Mare)

10. Basilescu (Feteasca Neagra)

11. Stirbey (Cabernet)

12. Nachbil (Sangiovese, Merlot si Pinot Noir?)

13. Segarcea (Cabernet)

Notele mele:

    Cateva comentarii:

- se stie ca prima proba e de obicei "sacrificata", degustatorii calibrandu-si simturile, in conditii normale (fara fum de trabuc) i-am acordat 84.

- ma asteptam la mai mult de la Liliac, insa cred ca e aproape imposibil sa faci toate vinurile peste un nivel de calitate din prima.

- Domeniile Sahateni - vechea mea meteahna: am o nara mai stramba care se indoaie si mai tare la vinurile din zona asta..sorry.

- initial am vazut Lacerta "mai in fata", dar la redegustare mi-a placut mai mult Davino.

- cativa am crezut ca-i oxidat Nachbilul, pana s-a ridicat cineva si a urlat in gura mare ca a mai baut vreo 20 de sticle si tot e la fel.

- Segarcea a fost surpriza cea mai placuta, un mare salt pozitiv fata de anul trecut - am adus personal cateva sticle si le-am bagat in concurs. Aromele sunt fine, de intensitate scazuta, probabil un francez l-ar fi pus pe primul loc. After party a fost o sticla din acest vin, impartita cu prietenii si parca i-as mai fi dat 1-2 puncte in plus, dar n-am mai avut formularul. Intre cele 9 vinuri peste 80 pct sunt diferente mici, date mai mult de subiectivismul fiecaruia, deci si al meu.

Fiecare cu rose-ul sau, dar doua nu strica niciodata

    Promotia 2011 are farmecul ei cat e proaspata. E bine stiut ca rozurile nu sunt vinuri de baut peste ani; o data cu venirea primelor temperaturi peste 20 de grade ar trebui atacate si terminate pana-n octombrie. Nas elegant de fructe rosii: zmeura, fragi, parca si capsuni, cu o tusa de miez de paine calda, gust bazat pe o aciditate buna si aceleasi fructe rosii, nu foarte sec, poate expresia ideala de roze de terasa, pentru cei care stiu cate ceva despre vinuri si au iesit la un chat/gossip. Drink-ability e cuvantul de ordine! Iata cum neapreciatul Burgund Mare da viata unui vin bun. De gasit in magazine specializate si locatii alese. La wine-shopuri ar trebui sa fie in jur de 30 de lei. 83+ pct. L-am cumparat direct de la crama in ziua in care se imbutelia, etichetele urmeaza: Rose Eclipse Selection, Crama Basilescu.

    Un rose aparte, in primul rand ca-i facut din Feteasca Neagra, care intregeste gama de varf Crama Basilescu despre care vorbeam data trecuta. Majoritatea producatorilor prefera sa faca vinurile roz din Merlot, pentru ca acest soi e plantat pe suprafete mari, insa cand vine vorba de Cabernet sau Feteasca Neagra, multi prefera sa le vinifice clasic, rosii, ceea ce poate aduce un plus de valoare - a se citi pret mai mare - potential de invechire, etc. Culoare roz inchis, usor trandafiriu. Intensitate extrem de mica a mirosului cu accente de duda parguita, o nota infima de ardei gras, ceva onctuozitate, dar si o petala de trandafir pe fundal. Daca il iau caldurile incepe sa degaje o dara din combustibil in miros (alcool), din rezervorul de 14,5% si devine dulceag in gust, asa ca mare atentie la temperatura. Vinurile roze NU se beau dupa regula culorii, intre alb si rosu, ci la temperatura celor albe! De principiu 8-10 grade la plecarea din sticla. Atac plin, savuros, nuante de fructe rosii alaturi de efervescenta ce se amesteca usor cu aciditatea. E un vin serios, corpolent (fata de alte... sau toate roze-urile romanesti), in post apar note de cafea (daca n-o fi gudronul din Kent-ul meu Nanotek) intra in rezonanta cu contrabasul de pe eticheta, nu mai e produsul "de terasa", e un exemplar stiintific, de studiat ori acasa in liniste, ori la vreun local spalat care-ti poate oferi conditii optime de analiza. Ca asta se poate usor transforma in psihanaliza sau introspectie dupa toata sticla...e problema voastra! 84+ 

    De la acelasi producator puteti savura deja, sau urmeaza in viitorul foarte apropiat un nou exemplar de Busuioaca de Bohotin 2011 (remember superba 2009? - respect pentru ca nu s-a scos 2010), Feteasca Neagra 2009 si cateva surprize care nici macar mie nu mi-au fost dezvaluite. Vinuri de mare clasa.

Crama Basilescu Sauvignon(s) Blanc 2011

    Sauvignon Blanc 2011, DOC- CT Dealu Mare, 13,7% alcool, struguri de Pietroasele. Face parte din gama de top, recent redesenata cu implicarea artistei Ioana Ursa, concept realizat de George Moisescu. Se numeste "Ingeri din micul Paris" si reprezinta una dintre putinele povesti emotionante, dar adevarate, care stau in spatele unui vin romanesc. Pe fiecare dintre etichetele vinurilor din aceasta categorie este infatisat unul dintre lautarii care pe vremuri cantau la Casa Capsa. Lautari de soi, imbracati elegant, doar era carciuma boiereasca. In acele vremuri, decanul facultatii de drept, Nicolae Basilescu, alege sa-si plaseze vinurile prin intermediul acestui stabiliment, ba chiar sa creeze cateva special pentru Capsa. Dupa mai bine de 60 de ani, poate si cu ajutorul ingerilor care vegheaza asupra marilor nume ale istoriei pre-comuniste, se face oarecum dreptate, urmasii decanului de la Drept intrand in posesia catorva vii din vechile mosii, iar vinul Cramei Basilescu renaste si ne surprinde deopotriva, prin personalitatea si calitatea sa. Fiecare dintre lautari are un alt instrument, iar sub el se vad diferite locuri reprezentative ale Bucurestilor de ieri si de azi: Arcul de Triumf, Ateneul, etc. Trebuie sa recunosc ca-mi placeau foarte mult si fostele etichete, originale prin decupajul central, insa unificarea categoriei de varf era necesara.

    Despre vin: in primul rand a castigat concursul recent organizat la Madame Pogany, evidentiindu-se printre atatea nume mari ale industriei romanesti de profil. "Judecatorii" au fost cateva zeci de iubitori de vin, bloggeri, oameni pe care nu-i intalnesc prima oara la aceste manifestari, nu sunt la primul Sauvignon, petit sau gros. Este un vin cu pretentii, notele de degustare sunt complexe, mi s-a parut ca s-au remarcat cel mai bine dupa un timp destul de lung dupa deschiderea sticlelor, nu chiar de la inceput. Parerea mea e ca nasul este dominat de pepene galben, piersici si corcoduse asezate pe o aciditate foarte buna, structura ofera savoare, ajutata si de un usor rest de zahar. Si mai are o nuanta greu de descris, rar intalnita, pe care va las sa o descoperiti singuri. L-am remarcat la acest concurs, asa ca l-am studiat ulterior acasa, intr-o cantitate suficienta incat sa indraznesc o evaluare: 85-86 de puncte. In primele doua dintre cele aproape 50 de SB-uri romanesti incercate de mine in ultimele 18 de luni, de cand tin condica.

    

    Fratele mai mic face parte din gama Eclipse, este tot un 2011, IG Dealurile Munteniei, 13,5% alcool. Inca de la inceput va recomand ca dupa consumul unui pahar sau doua sa mirositi acel pahar...gol. Sauvignon clasic, simplu, interesant, placut, liniar, echilibrat. Arome de intensitate scazuta, elegante: mar verde, lime, un pic de para, miez de paine calda, aciditate serioasa in gust, mineralitate, ceva fructe exotice pe palatin. Foarte bun! Fara carcei enervanti, ierburi sau alte surse de amar. Definitia unui vin corect, fara interventii inutile asupra sa, un vin scoala, asa cum sunt si omoloagele din aceeasi gama. Trebuie luat in considerare si anul exceptional 2011 pentru viticultura romaneasca. 84 de puncte, alt registru fata de cel de mai sus, insa au niste nuante comune. Este genul de vin pe care mi-ar placea sa-l intalnesc in restaurante si pe terase, mai ales ca si pretul este unul foarte bun - in jur de 30 de lei in magazinele online. Pentru cine nu stie inca de unde vine denumirea seriei, ea reprezinta perioada neagra, comunista, in care numele Basilescu a fost ascuns de umbra acestui monstru din ale carui gheare inca nu reusim sa ne desprindem.
    Cand se unesc doua talente sclipitoare, unul in viticultura si vinificatie, celalalt in creatie si marketing - cu toate unghiurile sale - rezultatul nu poate fi decat unul maiestuos. Gabriel Lacureanu si George Moisescu.

Chardonnay du monde la Pogany, mai 2012

    Au participat:

<< USA - LA CREMA Chardonnay Sonoma Coast 2008 >> 89/100

<< Australia - STONEHAVEN CHARDONNAY Limestone Coast 2004 >> 89/100

<< Romania - SOLE Chardonnay 2011 >> 

<< Romania - THEIA Chardonnay 2011 >> 

<< Romania - TERRA ROMANA Chardonnay 2011 >>  

<< Romania - ANIMA Chardonnay Aurelia Visinescu 2011 >> 

<< Italia - PLANETA Chardonnay 2009 >> 91/100

<< Africa de Sud - MULDERBOSCH Chardonnay Stellenbosch Barrel Fermented 2006 >> 91/100

<< Chile - VINA TARAPACA Chardonnay Gran Reserva 2011 >> 90/100

<< Noua Zeelanda - KUMEU RIVER Kumeu Chardonnay 2006 >> 91/100

<< Italia - ANGELO GAJA Rossj-Bass 2007, Langhe DOC >> 90/100

<< Franta - FAIVELEY Mercurey 2006 >> 

<< Bulgaria - ELENOVO Chardonnay Edoardo Miroglio 2011 >>
Punctajele de mai sus cred ca sunt luate de pe site-uri de specialitate, sunt puse de organizatori.

    Ordinea de degustare si notele mele:

    Unele au imbatranit mai bine, altele nu, foarte multe au fost baricate excesiv. De pe la proba 5 incolo a inceput sa fie si un pic de fum in sala, poate cateva vinuri meritau mai mult. Singura modificare, dupa ce s-au dezvaluit etichetele si am reincercat cateva vinuri din cele care mi-au placut, a fost taierea unui punct la Theia, in rest - la fel. Am incheiat seara cu un Faurar rosu pe care cu greu l-as putea aduce spre 80 pct.

    Concluzii: dupa prima proba am recunoscut, impreuna cu alti prieteni, ca e poate cel mai bun Chardonnay gustat vreodata. E fermentat in baric, are o tipicitate perfecta, clara, trebuie sa-l vedeti neaparat anul asta, e ceva cu totul deosebit: Terra Romana Chardonnay 2011. Domnul Rotarescu, maestrul din spatele vinurilor, tace si le face. Felicitarile mele, SERVE!

    Madame Pogany: asta e un exemplu de pasiune pentru vin, nu sa-ti faci o taraba si sa-ti pui 100-200%. Ca idee, vinurile au costat peste 2000 de lei, iar taxa de participare a fost 30 de lei X 36 de persoane. Jos palaria!

    Dupa inchiderea editiei: castigator a fost proba 9, Tarapaca Gran Reserva 2011 din Chile, pe care personal l-am vazut curatel dar ciudatel.

Feteasca Alba Jidvei vs. Basilescu

    Stiu ca la prima vedere pare o aberatie sa compari vinurile de pe Tarnave cu cele ale lui Gabriel Lacureanu, dar Jidvei a prezentat la ultima editie GoodWine cateva piese care au lasat cu gura cascata multa lume care nu credea ca va exista aici un salt calitativ atat de mare si atat de rapid. Pinot Gris, Muscat Ottonel, Chardonnay si Feteasca Alba, aproape toate proaspat iesite de sub bagheta noului colaborator al cramei, Mark Dworkin, cunoscut romanilor mai ales cand a venit vorba de Enira sau Alira. N-am informatii clare despre pretul de vanzare a acestei noi game, care de fapt... sunt doua: Ana si Maria, fiecare avand (4:2?) 2 vinuri, dar se pare ca in curand ne vom putea bucura de ea (sau intrista, in functie de buget si disponibilitate) pentru modica suma de 50 de lei/sticla. Cel mai mult mi-a placut la targ Feteasca Alba, sentiment datorita caruia am si plecat acasa cu o butelca. Am ales sa o tin atata timp in frigider in speranta ca voi gasi un produs similar cu care sa pot face comparatia in conditii ideale, deoarece chiar daca imi place foarte mult acest soi, pana acum n-am gustat nimic peste 82 pct. Conditiile tocmai s-au indeplinit, pentru ca pe piata a aparut Feteasca Alba Crama Basilescu - tot 2011, pret un pic mai mic, iar setul de accesorii pentru vin tocmai s-a imbogatit cu un nou personaj, despre care puteti citi cate ceva AICI. Flight-ul s-a desfasurat in 4 tipuri de pahare, pentru o departajare cat mai exacta. 

  Feteasca Alba Crama Basilescu 2011: galbui timid, aproape translucid, nas de intensitate extrem de redusa din care cu greu se pot extrage niste citrice, mar si unt, unite de cirese albe intr-un concert primavaratec. Sa zic ca ar fi si-o micrometrica urma de lemn? Nu sunt sigur. Atacul nu tradeaza, vine si el tot elegant, subtil aromatic, insa vinul are forta (ambele au 13,5% alc). Feteasca Alba are partea ei incantatoare undeva retro-nazal, acolo unde se vede singura bucatica in comun cu cea de Jidvei. Acoperisul poate imbraca mai multe forme, mai mult sau mai putin florale, fructate, in functie de zona, an, vinificator cu uneltele sale. E mai fresh, aciditatea iese mai usor la rampa, avantajata de restul de zahar infim. Pare un paradox cum intr-un climat mai cald intensitatea aromatica a fost mai jos, iar dincolo pe dos. 

    Feteasca Alba Maria, Jidvei SA, 2011: culoare galben pal, cu reflexii aurii, miros intens, floral, mineral si o combinatie de mere-pere, nectarine, +++. Aciditate buna, insa mi-ar fi placut o idee mai sus, daca ne gandim la scurta sa vietuire. Final frumos, gustos, in aceleasi note, cu o senzatie dulce. In postul postului, dupa ce se topeste zaharul si fructele simti cu adevarat ca aciditatea e acolo, gradioasa. Lasa impresia de caldura, oricat ar fi de rece, are o subtila inclinatie spre comercial, insa meritele de cel mai bun vin baut vreodata de la Jidvei nu trebuie lasate la o parte. Cu o observatie: daca intr-un singur sezon se ajunge de la 60 si ceva spre 85 de puncte DOAR cu ajutorul maiestriei vinificatorului, prezent acolo doua saptamani, avem o problema. Sper sa fi fost modificate mai multe variabile, nu cunosc detalii.

    Una peste alta, cele mai bune doua exemplare de Feteasca Alba incercate de mine vreodata nu pot fi despartite ca valoare, in ciuda abordarii total diferite. Vinificatie, clima, nu conteaza. Le vad pe amandoua castigatoare, cu 85 de puncte si daca iau in seama anul de glorie 2011, s-ar putea sa avem in fata maximul din ce se poate obtine din acest soi indigen. Sunt sigur ca fiecare va avea fanii sai, iar daca vreodata mi-ar pune cineva 10 ml din fiecare si m-ar intreba doar care-mi place mai mult, cred ca as merge pe prima varianta. Laurii insa merg la Jidvei (~2200ha), care, alaturi de Cotnari, a infaptuit cu adevarat ceva, fata de ceilalti producatori foarte mari (Murfatlar, Vincon, Husi) de unde auzim doar vorbe, sau nimic.

Politici Pietroase

    DOC-CMD Pietroasa, 11,5% alcool. Mirosul dopului e de mucegai, la fel ca cel iliescian al acestor bolovani de care statul tine cu dintii. "Nu ne vindem tara". Am vazut asta in direct in '90, am vazut minerii care macelareau studenti si trecatori nevinovati sustinand cu ardoare conceptul. Daca era dupa mine fluieram spre vest si predam cheile tuturor fabricilor, uzinelor, aeroporturilor pe 1$. Platesti darile in Romania forever, mentii numarul de angajati atatia ani, faci investitii in valoare de. Scurt si la obiect. Nu cred ca l-ar fi deranjat pe strungarul de la "23 August" ca pe poarta fabricii apare a doua zi stema Mercedes sau Siemens, iar in loc de Tarom scrie Lufthansa, British sau Air France. Dar societatea n-ar mai fi pierdut 20 si ceva de ani aiurea. Asta daca mai avem vreo speranta catre progres. In opinia mea este principalul motiv de stagnare a economiei si de cocalarizare a populatiei. Implicit am fi avut si educatie si sanatate si servicii publice de calitate.

    Vinul miroase bine, se simte lipsa influentei baricului, numai sa nu-l bagi in gura ca e groaznic. Nu din prima, atacul de fructe negre fiind tipic.. mmm nevoie mare, promitator (apar note clare de coacaze, piper si penarul de lemn in care tinea tata pe vremuri cateva tigari de rezerva) insa dupa inghitire se scoboara iadul pe papile. Reminiscente de lemn vechi, putrezit, curmale sfoiegite. Materia prima s-ar putea sa fie de calitate buna in probabil cea mai vestita Statiune de Cercetare a poporului, insa conditiile de pastrare, de igiena, de imbuteliere se simt groaznic. Lipitura cu Universitatea de Agronomie era un atu care si-a pierdut definitiv importanta, pentru ca aici deja nu mai exista master pe aceasta specializare, nu mai exista cursuri de degustare, ma indoiesc c-or avea studenti pentru facultatea de horticultura, sectia viticultura, vinificatie, sau cum i-o mai spune. Din fericire, intre timp lumea cu pretentii, sperante si cunostinte mediocre si-a mai indreptat atentia spre aceasta sursa - de fabrica de vin Pietroasele vorbesc - iar ei traiesc din cei 5 lei pe kilul vrac, 12 sau 13 lei pe sticla. Mai exista si cateva piese de vinoteca, dar nu merita investitia, daca e facuta in scop de consum. Vechea garda tine cu dintii de posturi - doar n-o sa-i mai angajeze Lacerta sau Basilescu la nivelul de cunostinte ancestral pe care-l detin - pentru ca n-au avut niciodata tangenta cu intreaga imagine a unei unitati de productie: nu conteaza cat de buna e ideea sau produsul cand tu nu esti capabil sa-l vinzi, sa-l dezvolti, sa-l mentii la un nivel satisfacator pentru consumator, astfel incat sa ai profit. Iar eu, draga Pietroaso, nu mai am chef sa te sustin din taxele si impozitele pe care le platesc la zi. Din pacate aceasta decizie e luata de cei votati la gramada, uniti in haite de sacali, indiferent de culoarea politica. Politica? Voua nu vi se pare ca e depasit conceptul? Oare nu e momentul sa apara gasti de performeri? Cum facem asta? Imi vine sa vomit cand aud expresia "decizie politica". Baa!!! Da' aia rationala nu e mai corecta? E mai multi noi decat voi si tre sa va demonstram ca muschii nostriiii e la fel? V-a fost frica 22 de ani sa puneti ordine in treburile tarii, ati fost toti niste lasi cersetori de voturi venite din partea celor cu aceeasi moralitate! Democratia, asa cum e si modelul UE, nu inseamna sa decida majoritatea idioata, dimpotriva, inseamna sa alegi niste capete luminate care sa te scoata din rahatul in care te ineci, cu doi de n, in fiecare zi! Dam voie unora cu 4 clase sa candideze in primarii si unora abia iesiti din puscarie sa voteze in Parlament. M-a contrariat multi ani, ca analfabetii au voie sa candideze pentru luarea permisului de conducere, chiar daca, prin lege, invatamantul obligatoriu este de 10 clase. Tu, statule, esti de fapt 200 de institutii separate? Ia sa te vad cum iei cheile de la Pietroasa (si Rosia Montana? nu stiu, stiu doar ca nu s-a inventat alta tehnologie de alegere a aurului de noroi, doar cu cianuri) si strigi in gura mare in Europa: "am o valoare pe care nu sunt in stare sa o gestionez! Micro-climat fantastic, clone pure, pepiniera, piata cu potential crescator". 225ha X 7000 EUR + cladiri si alte active, da bre, austriacule, si tu 4 mil si mai baga 4. O fi greu?
    Nu ca nu stiu, nu am cu cine sa votez, desi vreau sa fac asta, ca de fiecare data. Nu stiu ce ne rezerva ziua de maine in conditiile astea, insa peste noapte Cabernetul de Pietroasa Veche a mai pierdut din spectaculozitatea mirosului, odata cu toate efectele dizgratioase si ramane un vin corect, simplu, decent calitativ, dar atentie la dopuri, inginerilor! La banii astia - best buy! 82-83 pct., daca nu mai sus. Ieri avea 65.
    Despre politica si ce a facut fiecare s-ar putea sa mai vorbim luna asta, ca e la moda.

Cele mai bune cupaje albe romanesti - concurs la Madame Pogany

    Caldura mare afara, atmosfera primitoare inauntrul restaurantului, mai ales de cand geamurile au fost eliminate, o noua ocazie de a cunoaste oameni sau chiar a-ti face prieteni noi, cu care impartasesti aceleasi pasiuni. Multumim Razvan si Victor, multumim Madame Pogany!
    La start s-au aliniat 12 probe, alese pe spranceana, unele introduse in ultimul moment:

   1. Rusalca Alba 2011, Crama Oprisor: impresia lasata a fost de vin corect, insa fad, uleios, cu o aciditate foarte scazuta. L-am intalnit intr-o forma.. mai buna cu cateva lungimi fata de cele 80 pct. de acum.

   2. White Artisan 2011, Aurelia Visinescu: predomina senzatiile dulci, atat in nas, cat si in atac, are o oarecare asprime, usor amarui pe final. 83 pct.

   3. Cuvee Amaury 2010, SERVE: afumat intens, chiar tamaios, floral, banane-pere-ananas, atac si gust bunicel, onctuos. S-a deschis elegant la a doua incercare. 84 pct.

   4. Fume 2011, Budureasca: nas complex, de intensitate ridicata, atac in note dulcege. 84 pct.
   5. Alb de Purcari 2009: inca se tine bine, la inceput se aseamana foarte mult cu proba 3, gutuie fume, crestere placuta calitativ dinspre miros spre gust, aciditate buna. 83 pct.
   6. Cuvee X 2011, Lacerta: inca nu i-a venit sorocul, pare nelinistit, nasul este foarte interesant, insa in gura se prezinta cam acid, un fresh impins la extrem. 82 pct.
   7. Cuvee Visan 2010, Gramma: se gaseste din ce in ce mai rar, ar fi fost de viitor un 2011. 81-82 pct., la viata lui a fost mult peste azi.
   8. Negrini 2011: de asta sunt interesante blind-urile astea, de fiecare data ai parte de surprize, iar cea de la Negrini este una placuta. Chiar daca si aici se simt acele note amare, ele se integreaza bine in florile si citricele Chardonnay-ului; de n-o fi Feteasca Alba, nu mai stiu. 86 pct.
   9. Golem alb 2011, Crama Basilescu: luat direct din tancurile de inox, fara eticheta: miere, tei si soc, poate si ceva iasomie - cum spunea cineva - lasa impresia de proaspat, gustos. Am simtit o foarte subtila nuanta de coaja de portocala care ii da o personalitate distincta. 86 pct.
   10. Solo Quinta 2011, Cramele Recas: Da! Atat. 88 pct.
   11. Millenium alb 2011, SERVE: aspect general un pic mai comercial decat elegantul Amaury, fresh dar in acelasi timp intens aromat. Prospetimea placuta il duce la 84 pct.
   12. Feteasca Regala cu Pinot Gris 2011, Avincis: aceleasi observatii ca la Rusalca: l-am vazut de cateva ori pana acum, de fiecare data intr-o forma buna, insa azi a lasat (olfactiv) impresia de baric excesiv, cu toate ca gustul a fost cel cautat. 83 pct. Acest vin a castigat concursul.

Vinurile din aprilie

    Ca de obicei, la sfarsitul fiecarei luni trec rapid in revista cateva vinuri incercate recent despre care n-am apucat sa va povestesc la timpul potrivit. Cei care au binevoit sa dea un like paginii de Facebook a acestui blog au capatat multe dintre informatii mai devreme, alaturi de prezentari de carti, evenimente si alte subiecte vinoase. Sunt doar vreo 15 probe, unele exceptionale, altele doar scumpe, de data asta intr-o ordine aleatoare. Sa trecem la treaba:

   1. Feteasca Neagra Prestige, Domeniul Coroanei Segarcea, 2008. Un vin de negasit pe piata datorita afinitatii nordicilor catre el, George si Ciprian au centralizat parerile dupa intalnirea de gradul 3 de la etajul 4 al Hotelului Galati chiar din...Galati, asa ca e usor sa mai adaug doar doua vorbe: ciocolata cu lapte, fara taninuri extravagante = viata scurta, cafea pe palatin, cam machiat, dar nu se ascunde definitiv vinul. 85-86 pct. de la mine si vreo 75 de lei...tot de la mine/daca-mi amintesc bine. Medalie de argint la IWSC 2010. Despre Gewurtz-ul Cono Sur (2.) importat de Recas nu pot spune prea multe acum pentru ca si mie mi s-a parut cam intens in arome - deh, temperatura a fost mult prea mare, la Hotel Galati curge tot calda pe teava de rece, dar candva voi mai lua o sticla, sa-l vad si in starea lui normala. Oricum, un vin de incercat la banii astia: 22 de lei pe unde scrie Cramele Recas: Lanariei, Crangasi (langa Emag), Centurii (Militari), etc. Desertul a fost (3.) o Feteasca Neagra 2011 de la Recas din seria Cocosul (dintre vii), aici impresiile fiind contradictorii; sper sa ma intalnesc cu el intr-o forma mai buna, la o temperatura adecvata, peste cateva luni petrecute la sticla.

    4. Producator: D'Arenberg; tara: Australia; brand: The Hermit Crab; an: 2010, vin recomandat de autorii "Vinurile Lumii", am dat pe el 51 de lei. Doua treimi Viognier cu o treime Marsanne. Miros aspru de lime (inseamna si lamaie, nu numai var!, viile se afla pe un sol calcaros - lime stone), piersica, gutuie, para, ananas, fructe exotice si tonurile astea de flori primavaratece pe care le simti cand treci pe langa florariile cu mai putine importuri in fata chioscului, parca si o urma de fum, nu de paie sau tamaie, nici de lemn, mai mult seamana cu cel de lumanare (ca finete si complexitate este mult peste o Tamaioasa, oricat de bine ar fi ea facuta....fumul), atac simplu, urmat la scurt timp de aromele venite din urma. E texturat, pretentios, da senzatii multiple si are post-gust. Nu trebuie sa ne sperie cele 5 g de zahar rezidual, sunt foarte bine completate de 6,3 unitati acide. 90 de puncte si premiul Vinul lunii aprilie, o frumusete!

    5. Chenin Blanc Cape Spring 2011, vreo 22 de lei in Billa: nu va atingeti de el, pentru ca e de nebaut! Pentru statistici: 60 pct.

    6. Sauvignon Blanc 2011, Rooiberg Winery, tot din Africa de Sud, 22 de lei in Kaufland: screw-cap si cam galbui pentru varsta frageda la care se afla. Miros dulceag, parfumat, floral, ceva miez de paine - nu e un model de tipicitate, chiar daca sunt si cateva citrice (exotice) pe-acolo. Atac normal, echilibrat, aciditate limitata, mai placut la 12 grade decat la 7-8, lasa impresia acrisoara ca strugurii nu au fost suficient de copti si s-au aplicat ceva miracole ale stiintei vinicole sa dea un miros cat de cat placut. Poate parea corect, fara defecte, nu-i de mare caracter, dar aproape-si face banii. 81 pct. daca aplicam prezumtia de nevinovatie. 

    7. Doua vinuri ale aceluiasi producator, austriacul Erwin Tinhof din Burgenland, Neusiedlersee: primul este Blaufrankisch 2008, 35 de lei si 83 de puncte, care prezinta note de lemn, piper, fructe negre de padure, palat frumos, sec, cafea, lemn, foarte acid, deci FOARTE!, dens, corpolent, after-taste picant, taninos, fara eleganta, dar diferit de zamislirile mioritice. Are o tinerete placuta, si milimetrul sau de "vino-ncoa", insa am baut si mai ieftine si mai bune.

    8. Al doilea este un cupaj mult mai elegant si echilibrat, din St Laurent, Zweigelt si Blaufrankisch facut in 2007 si numit Feuersteig, despre care mi-am notat decat asta: 85 pct. Am dat pe el 57 de lei in aeroportul din Viena si vi-l recomand si voua daca ajungeti acolo, mai ales ca oferta de vinuri e din ce in ce mai restransa, iar preturile cresc mai rau ca la noi in '91. Nu va lasati pacaliti de etichete sau Chateau-uri. Sunt mizerabile cele la preturi apropiate. 

    9. Vranac din Bosnia si Hertegovina (am mai bifat o tara cu ocazia asta), 2009, IG Petropavlovsko, Trebinie, producator si distribuitor: pivnitele manastirii Trdos, baricat, imbuteliat in decembrie 2011 - asa am primit o traducere aproximativa. Lasat sticla deschisa pe balcon la 16-17 grade vreo ora, inceputul, din pdv al mirosului e neplacut: pere rascoapte intr-un baric ostentativ, o acritura neinteresanta. Dupa numai cateva rotiri in pahar insa apare altceva (in acelasi timp dispar cele rele): note foarte clare de ciocolata, corcoduse coapte, prune (la magiun, normal), atac incantator, plin, mijloc taninos bine, piperat, pe langa uzualele fructe de padure (aduce un pic a Primitivo), insa finish-ul are o cadere in intensitate, ducand spre un post slabut, disparut prea devreme dintre gingiile noastre. Are 13,5% alcool, l-am primit in schimbul unui vin de 10-12 EUR romanesc. Doar ca eu n-am ajuns cu al meu la intalnire, dar am o scuza: trader-ul a uitat sa-mi confirme deal-ul. Un vin de 82-83 de puncte. Ramane intrebarea: ce-i duc omului la schimb la urmatoarea intalnire? Sa ma umflu-n pene cu vreun Matei, Golem, Uberland, Charlotte, [...] sau sa ma limitez la calitatea oferita? Daca ar fi sa ma iau dupa criteriul mai sus stabilit (rosu sec in jur de 10-12 EUR), care credeti ca ar fi cea mai buna alegere de pe piata? Nu pare a fi un mare cunoscator dupa alegerile pe care le-a facut de fata cu mine intr-un wine-shop, dar e un bautor de vin.

    10. Un vin desosebit: Chateau La Tour de By 2007, cupaj bordolez de Cabernet, Merlot si Petit Verdot, pe care am dat vreo 60 de lei. Frumos miros de tutun proaspat, pamant, post (nu prea lung) si palat de trabuc de soi. Catifelat si elegant in gust, aciditate inca sus, cafea, taninuri moderate spre sus, alc 13% (ole!), corp nu foarte proeminent dar gustos, zvelt si elegant, chestiile usor amarui din cerul gurii sunt bestiale. Echilibrat: nu e PN, nu e CS, dar are din toate. A doua zi ramane un vin corect, echilibrat, fara insa sa mai emane pretentii de nobil. 87 pct. 

    11. Merlot 2010, Vitis Metamorfosis, de la Halewwod, 25 de lei si aur la Strugurele de Aur, Alba-Iulia 2011. Nas tipic, placut, usoara adiere de vanilie impreuna cu fructele negre de padure duc la o catifelare placuta, cu toate ca apare si spicy-citate din plin. Gustul e destul de dezmatat, de la vegetal la ciocolata, apoi la fructe, tanin rotund, bine integrat, dar de peste tot te inconjoara o usoara senzatie de intepaturi, care devine clara dupa inghitire si dupa ce citesti eticheta: cele 14,5 masuri alcoolice sunt total in afara vinului. Oi fi fumat prea mult azi, dar nici postul nu ma incanta. Am crezut la inceput ca-i vreo scapare de la Halewood - maestru in preturi mari la vinurile cat de cat interesante, dar nu e asa. 24 de lei si 75 de puncte acum. Peste 5 ani nu stiu si nici nu ma intereseaza prea tare. Daca ar fi mai bun atunci, scoate-l in 2016 pe piata. Si daca tot veni vorba de acest producator, introduc aici (12.) si-o scumpa Feteasca Neagra Hyperion 2009, 89 de lei (m-a impins pacatul sa dau banii astia candva), care la capitolul scapari are un gust mult prea ciresat, este prea apos si simplut. Per total nu-i un vin rau, dimpotriva, la 84 pct poate fi incadrat in categoria bune, insa cand vezi pretul... Aceleasi scapari le-am vazut si la (13.) Purpura Valahica 2009, care pentru 15 lei mai putin se prezinta si cu 3 puncte mai jos: borduri movalii de tinerete, primul nas e ciresat, apoi piper din plin, chiar suparator la nara, lemn. Lipsit de aciditate, uleios, nu prezinta aspecte atragatoare in afara de o adiere de ciocolata, pare dezechilibrat. Temperatura de servire a fost mare (doar asa se poarta la wine-bar, nu?), sticla deschisa.. de mai multa vreme. Asta e poza lui de moment in conditiile date; la banii astia - 75 de lei - asteptarile sunt mult mai mari, din pacate asa s-a prezentat in contextul de zilele trecute, ca un vin de 20 de lei si 81 de puncte. Si uite cum ajung sa-l laud pe (14.) Oprisor pentru raportul calitate/pret: 84 de puncte si vreo 40 de lei (cred), Feteasca Neagra La Cetate 2010, care aliniaza un amestec de componente (cafea/lemn - taninuri - corp) intr-un mod liniar si placut. Desi, daca tot vorbim de Feteasca Neagra, poate aveti ocazia sa va intalniti cu (15.) Pietroasa 2009, care acum mi-a placut, fata de data trecuta cand l-am plasat sub 75 pct: miros gemos-prunos cu nuante de ciocolata, plin, dulceag, o picatura de piper si una de lemn din budanele folosite zeci de ani. Gust frumusel, extractiv, mai subtire decat te astepti din miros, insa implinit; tanin aspru, aciditate buna, se vede ca strugurele nu a avut un an foarte bun, nivelul alcoolic fiind si el foarte scazut: 11,5%. Nu mai apare impresia de cupajare cu Tamaioasa Romaneasca, temperatura la care am primit sticla direct din strafundurile cramei(vreo 10 grade la palmometru) ma face sa cred ca a fost tinuta..altfel. Crestem punctajul de la 73 la 82-83, postul este aproape inexistent (desi dupa vreo 2 ore de la deschidere marseaza si dansul), raman mici particule printre gingii - probabil e filtrat nu foarte "invaziv". Sunt sigur ca-l voi mai gasi si peste vreo 2-3 ani cand va fi in maximul de forma, dar si acum ofera un RCP de zile mari. Nu tine mult momentul sau de glorie, ca interval de timp sau temperatura, insa e acolo. Ce de Feteasca Neagra am mai baut!

Pont: in curand va aparea pe piata din acelasi soi Crama Basilescu 2009. Parerea mea e ca va fi de departe cea mai buna pe o raza de cativa ani lumina, va demonstra ca limitele pot fi impinse mult mai sus decat am descoperit pana acum intr-o Feteasca Neagra. Despre dansa si alte cateva vinuri ale aceluiasi producator, intr-un post in viitorul apropiat, la care muncesc din greu.

De ce si cum ajung unele vinuri in super-market

    Vrem nu vrem, de multe ori ajungem sa cumparam vin din super sau hyper market. Observam tristi cat de repede se goleste raftul de fete in iarba, grase sau beciuri si mergem mai departe, la cele cu vinuri mai bune, dar si mai scumpe, categoria premium fiind din ce in ce mai prezenta pe acest canal de distributie. Poate ca dl. Rotenberg avea dreptate cand spunea ca un singur lant de retail ii vinde cat toata HoReCa, magazine specializate de vin si alti distribuitori la un loc - desi au fost si cateva reactii de delistare. Nu pot fi de acord 100% cu aceasta solutie doar din cauza conditiilor de depozitare din aceste super-magazine - cu toate ca nu am incredere nici in ceilalti, insa in momentul in care un producator vede ca are o cantitate importanta de vin (bun, nu ma refer la mizerii) pe care nu reuseste sa o plaseze in piata pe caile obisnuite, nu-l condamn ca apeleaza la aceasta solutie de avarie, insa trebuie sa-si analizeze bine imaginea si conturile pe care le va pierde. Starea ideala ar fi ca acel vin sa fie existent si mai ales apreciat peste tot, dupa care vor veni toti ceilalti sa-l ceara. Pana acolo insa avem nevoie de mult mai multe voci care sa-l evalueze concret si corect pe o scala sau alta. Din cate imi amintesc primii care au spart gheata pe acest taram privat de vinuri de soi (sau cel putin scumpe) au fost cei de la Oprisor cu sfintii, urmand repede Cabernetul cu eticheta rosie, Dragaicele si asa mai departe. N-a durat decat cateva luni si rafturile s-au umplut cu vinuri "mari", ba la Carrefour am vazut mai nou o sectiune denumita Vinuri Premium. 

    M-am gandit sa impartasesc/discut cu voi subiectul din titlu in momentul in care mi-am dat seama ca optiunile vinoase rosii in jur de 30 de lei sunt extrem de putine, multe nu reflecta si calitatea pe care o astept si m-am gandit ca exista unul sau mai multi oameni care sunt platiti sa ma satisfaca. Am gasit in Real si Carrefour urmatoarele: Rotenberg Menestrel (30 lei), FN Ceptura (25-32), Stirbey Bratianu (31), Vinarte Cabernet Bolovanul (30) si Merlot Mircea (39), CS Samburesti (26), FN Origini (36), La Cetate (38-41), Tohani Princiar (33), SERVE Millenium (34), Oenoterra FN Baricat (30), Recas Cocosul (28,5), Segarcea Elite (30). Le-am baut pe toate si va pot spune cu mana pe inima ca sunt 3-4 care-si fac banii. Nu ma apuc iar sa tin un monolog despre ce inseamna un vin de 2,5 sau 7 EUR in Romania fata de afara. Nici despre lacrimile de crocodil ale producatorilor nostri cum ca lumea e needucata si bea posirci in loc sa dea zeci de lei pe altele. Nici despre lipsa oricarui sistem de control al calitatii si cantitatii de.. sulf, apa, zahar, alcool, must de fructe sau alte balarii din vin. 

    Tin sa mentionez ca tin aceasta prelegere (de la etajul 8 - de deasupra voastra) strict din punctul meu de vedere, adica al clientului de vin, fara sa fac prea multe referiri la raportul calitate/pret. Am observat doua strategii extreme, celelalte cazuri incadrandu-se intre ele: prima e Rotenberg, cu vinul Menestrel: il gasim cam peste tot, preturile variind foarte mult intre magazine, dar si ca an de produtie: 2007 si 2008, preturi de la 16 la 37 de lei. Cand se mai coace cate-o sticla sau un bax intreg la raft, proprietarul sare in sus ca ars, cum ca acel consumator e de vina, nu conditiile de stocare. Eu m-am intalnit de foarte multe ori cu vinuri "cooked" in magazinele astea, chiar daca nu neaparat de la acest producator, vinuri "mari". In acelasi timp producatorul respectiv evita sistematic participarea la concursuri, traind din amintirea faimosului Clasic 2006. Numai ca noua, celor de acasa, nu ne poate interzice nimeni sa punem o punga peste eticheta si sa facem comparatia cu alte vinuri din acelasi Merlot, daca ati vazut rezultatele publicului si mai ales ale specialistilor de la ultimul KWine...nu-i chiar de bine. Fiecare trebuie sa inteleaga ca e mai important ce cred ceilalti despre un produs decat parerea personala. Se aplica si in cazul Oprisor (de apreciat in cazul de fata, spre deosebire de majoritatea celorlalte miscari de marketing care sunt la nivelul unui absolvent al liceului economic Pogoanele) care a zis asa: vrei 30% taxa de raft? Nicio problema, mai pun 35% la vin. Si uite cum ajunge un CS eticheta rosie sa coste cu 20-30 de lei mai mult decat in magazinele reale sau online de vinuri desi presupun ca rezultatele n-au fost rele. Il vad in din ce in ce mai multe h-marketuri, pretul a dat un pic inapoi, de la 109 la 89.

    Si ajung in sfarsit la subiectul acestui post: cum te simti tu, draga buyer Cora, Carrefour, etc. atunci cand un produs de-al tau e mai ieftin oriunde in cartier? (Vrajeala aia "iti dam de 10 ori diferenta" e doar la cateva produse din zecile de mii existente, nu se aplica la vin). Cred ca te simti prost; sau ca esti prost. Informat, intentionat, directionat, nu ma intereseaza. In ochii clientului tau esti ridicol si sper sa vada si sefii tai nemti sau francezi (cum te prefaci ca prestezi) munca ta. Ai gustat vreodata un vin din parcela din subordine sau iti iau ochii cei care in urma unei regizate negocieri iti dau taxa de raft ceruta si promotii cand vrei tu? [sa nu mai zic de spaga despre care vorbesc multi furnizori pe la televizor] Cum estimezi tu ca pretul acelui produs reflecta si calitatea sa? Stiu ca-ti aduni informatiile - a se citi preturile - strict din retele concurente, dar la salariul, studiile si experienta pe care le ai te comporti ca un amator. Toata munca de promovare, penetrare a pietei e facuta de producator, tu culegi doar fructele coapte si nici p-alea nu esti in stare sa le alegi. Lucrez personal cu mari lanturi de retail (non- FMCG) si vad aici profesionalism, foarte multa documentare inainte de a accepta un furnizor, fara spagareala si mi-e foarte greu sa accept ca in materie de vinuri ar fi altcumva, dar totusi ceva e putred. Stiu ca suntem sub 5% cei care am inceput sa intelegem ABC-ul despre vinuri, dar suntem din ce in ce mai multi pe zi ce trece. Ne-am fi asteptat sa fim intampinati, ademeniti de strategii stralucite, nu de miscari stangace.

    Uite cum se fac lucrurile pe-afara: in Franta s-a constituit o organizatie care evalueaza doua clase de vinuri: de Pays si de Table, French trade organisation for Vin de France, care are ca scop promovarea vinurilor din categoriile respective, participand activ in dezvoltarea acestui segment. Onorific, aceasta organizatie acorda medalii de aur, argint si bronz, in 2012 a evaluat vreo 300 de vinuri dintre care a ales, a premiat si a publicat intr-o brosura (sutita de mine la ProWein Dusseldorf) 73 de sticle si le-a incadrat sub, intre si peste intervalul 2,5-4 EUR. Iata unde e legatura cu situatia de mai sus: juriul e alcatuit din:

    Vi se par cunoscute cateva lanturi de retail prezente si la noi?

    Deci acolo cei de la achizitii participa la evaluarea vinurilor pe care le baga in raft! Vreau sa vad la noi o colaborare larga intre ADAR (ca prea sta pe burta ca e caldut), ONDOV, ONIV, somelieri, reviste, critici, specialisti (achizitorii din magazine daca se considera), chiar si bloggeri (pick me, pick me!), orice alta organizatie care are legatura cu vinul -  care sa aduca in fiecare an o reala oranduire din punct de vedere a calitatii. Un juriu extins, de dimensiunea celui de mai sus, sa terminam o data cu preturile astea care nu reflecta ce e in sticla. Ma doare in cot de cei care nu vor sa participe, s-or gasi cativa sponsori care sa sustina o sectiune separata, a renegatilor. Sa fie IWCB o solutie? Sau arbitrii straini?

    Hai sa ne uitam un pic si la raftul de pahare din Real:

data viitoare cereti pahar de apa daca vreti de vin alb si invers - Real

    Vine patronul de carciuma, necunoscator, de multe ori la presiunile fiecaruia dintre noi transmise prin intermediul ospatarului, se uita aici si ia pahare de vin alb, ca asa scrie pe eticheta. Dar ala care le-a acceptat la raft unde e? Cine a pus eticheta? Ca vanzator de pahare asa as face si eu cand mi-as da seama ca-i pot spune orice naivului de la achizitii. Afara Carrefour are somelier prezent tot timpul la raft, aici se considera ca nu e cazul, e suficient de bun buyer-ul. Fail!

    Chiar daca nu coerenta e punctul forte al randurilor de mai sus, ideea principala ramane ca in jurul sumei de 30 de lei sunt prea putine vinuri romanesti bune, iar peste acest pret numarul lor scade vertiginos. Sunt producatori care vaneaza constant prezenta pe diferite paliere de pret, dar daca solutia va fi sa aduca aici vinurile de 10 lei prin rebranding sau alte artificii, nu ma incanta cu nimic. Stiu ca putini au capacitatea sa sustina aprovizionarea constanta pentru macar un lant de retail, stiu ca avem enorm de putini producatori, dar si departamentele de achizitii din hyper-market sunt departe de a cunoaste industria de profil.