Ca de obicei, la sfarsitul fiecarei luni trec rapid in revista cateva vinuri incercate recent despre care n-am apucat sa va povestesc la timpul potrivit. Cei care au binevoit sa dea un like paginii de Facebook a acestui blog au capatat multe dintre informatii mai devreme, alaturi de prezentari de carti, evenimente si alte subiecte vinoase. Sunt doar vreo 15 probe, unele exceptionale, altele doar scumpe, de data asta intr-o ordine aleatoare. Sa trecem la treaba:
1. Feteasca Neagra Prestige, Domeniul Coroanei Segarcea, 2008. Un vin de negasit pe piata datorita afinitatii nordicilor catre el, George si Ciprian au centralizat parerile dupa intalnirea de gradul 3 de la etajul 4 al Hotelului Galati chiar din...Galati, asa ca e usor sa mai adaug doar doua vorbe: ciocolata cu lapte, fara taninuri extravagante = viata scurta, cafea pe palatin, cam machiat, dar nu se ascunde definitiv vinul. 85-86 pct. de la mine si vreo 75 de lei...tot de la mine/daca-mi amintesc bine. Medalie de argint la IWSC 2010. Despre Gewurtz-ul Cono Sur (2.) importat de Recas nu pot spune prea multe acum pentru ca si mie mi s-a parut cam intens in arome - deh, temperatura a fost mult prea mare, la Hotel Galati curge tot calda pe teava de rece, dar candva voi mai lua o sticla, sa-l vad si in starea lui normala. Oricum, un vin de incercat la banii astia: 22 de lei pe unde scrie Cramele Recas: Lanariei, Crangasi (langa Emag), Centurii (Militari), etc. Desertul a fost (3.) o Feteasca Neagra 2011 de la Recas din seria Cocosul (dintre vii), aici impresiile fiind contradictorii; sper sa ma intalnesc cu el intr-o forma mai buna, la o temperatura adecvata, peste cateva luni petrecute la sticla.
4. Producator: D'Arenberg; tara: Australia; brand: The Hermit Crab; an: 2010, vin recomandat de autorii "Vinurile Lumii", am dat pe el 51 de lei. Doua treimi Viognier cu o treime Marsanne. Miros aspru de lime (inseamna si lamaie, nu numai var!, viile se afla pe un sol calcaros - lime stone), piersica, gutuie, para, ananas, fructe exotice si tonurile astea de flori primavaratece pe care le simti cand treci pe langa florariile cu mai putine importuri in fata chioscului, parca si o urma de fum, nu de paie sau tamaie, nici de lemn, mai mult seamana cu cel de lumanare (ca finete si complexitate este mult peste o Tamaioasa, oricat de bine ar fi ea facuta....fumul), atac simplu, urmat la scurt timp de aromele venite din urma. E texturat, pretentios, da senzatii multiple si are post-gust. Nu trebuie sa ne sperie cele 5 g de zahar rezidual, sunt foarte bine completate de 6,3 unitati acide. 90 de puncte si premiul Vinul lunii aprilie, o frumusete!
5. Chenin Blanc Cape Spring 2011, vreo 22 de lei in Billa: nu va atingeti de el, pentru ca e de nebaut! Pentru statistici: 60 pct.
6. Sauvignon Blanc 2011, Rooiberg Winery, tot din Africa de Sud, 22 de lei in Kaufland: screw-cap si cam galbui pentru varsta frageda la care se afla. Miros dulceag, parfumat, floral, ceva miez de paine - nu e un model de tipicitate, chiar daca sunt si cateva citrice (exotice) pe-acolo. Atac normal, echilibrat, aciditate limitata, mai placut la 12 grade decat la 7-8, lasa impresia acrisoara ca strugurii nu au fost suficient de copti si s-au aplicat ceva miracole ale stiintei vinicole sa dea un miros cat de cat placut. Poate parea corect, fara defecte, nu-i de mare caracter, dar aproape-si face banii. 81 pct. daca aplicam prezumtia de nevinovatie.
7. Doua vinuri ale aceluiasi producator, austriacul Erwin Tinhof din Burgenland, Neusiedlersee: primul este Blaufrankisch 2008, 35 de lei si 83 de puncte, care prezinta note de lemn, piper, fructe negre de padure, palat frumos, sec, cafea, lemn, foarte acid, deci FOARTE!, dens, corpolent, after-taste picant, taninos, fara eleganta, dar diferit de zamislirile mioritice. Are o tinerete placuta, si milimetrul sau de "vino-ncoa", insa am baut si mai ieftine si mai bune.
8. Al doilea este un cupaj mult mai elegant si echilibrat, din St Laurent, Zweigelt si Blaufrankisch facut in 2007 si numit Feuersteig, despre care mi-am notat decat asta: 85 pct. Am dat pe el 57 de lei in aeroportul din Viena si vi-l recomand si voua daca ajungeti acolo, mai ales ca oferta de vinuri e din ce in ce mai restransa, iar preturile cresc mai rau ca la noi in '91. Nu va lasati pacaliti de etichete sau Chateau-uri. Sunt mizerabile cele la preturi apropiate.
9. Vranac din Bosnia si Hertegovina (am mai bifat o tara cu ocazia asta), 2009, IG Petropavlovsko, Trebinie, producator si distribuitor: pivnitele manastirii Trdos, baricat, imbuteliat in decembrie 2011 - asa am primit o traducere aproximativa. Lasat sticla deschisa pe balcon la 16-17 grade vreo ora, inceputul, din pdv al mirosului e neplacut: pere rascoapte intr-un baric ostentativ, o acritura neinteresanta. Dupa numai cateva rotiri in pahar insa apare altceva (in acelasi timp dispar cele rele): note foarte clare de ciocolata, corcoduse coapte, prune (la magiun, normal), atac incantator, plin, mijloc taninos bine, piperat, pe langa uzualele fructe de padure (aduce un pic a Primitivo), insa finish-ul are o cadere in intensitate, ducand spre un post slabut, disparut prea devreme dintre gingiile noastre. Are 13,5% alcool, l-am primit in schimbul unui vin de 10-12 EUR romanesc. Doar ca eu n-am ajuns cu al meu la intalnire, dar am o scuza: trader-ul a uitat sa-mi confirme deal-ul. Un vin de 82-83 de puncte. Ramane intrebarea: ce-i duc omului la schimb la urmatoarea intalnire? Sa ma umflu-n pene cu vreun Matei, Golem, Uberland, Charlotte, [...] sau sa ma limitez la calitatea oferita? Daca ar fi sa ma iau dupa criteriul mai sus stabilit (rosu sec in jur de 10-12 EUR), care credeti ca ar fi cea mai buna alegere de pe piata? Nu pare a fi un mare cunoscator dupa alegerile pe care le-a facut de fata cu mine intr-un wine-shop, dar e un bautor de vin.
10. Un vin desosebit: Chateau La Tour de By 2007, cupaj bordolez de Cabernet, Merlot si Petit Verdot, pe care am dat vreo 60 de lei. Frumos miros de tutun proaspat, pamant, post (nu prea lung) si palat de trabuc de soi. Catifelat si elegant in gust, aciditate inca sus, cafea, taninuri moderate spre sus, alc 13% (ole!), corp nu foarte proeminent dar gustos, zvelt si elegant, chestiile usor amarui din cerul gurii sunt bestiale. Echilibrat: nu e PN, nu e CS, dar are din toate. A doua zi ramane un vin corect, echilibrat, fara insa sa mai emane pretentii de nobil. 87 pct.
11. Merlot 2010, Vitis Metamorfosis, de la Halewwod, 25 de lei si aur la Strugurele de Aur, Alba-Iulia 2011. Nas tipic, placut, usoara adiere de vanilie impreuna cu fructele negre de padure duc la o catifelare placuta, cu toate ca apare si spicy-citate din plin. Gustul e destul de dezmatat, de la vegetal la ciocolata, apoi la fructe, tanin rotund, bine integrat, dar de peste tot te inconjoara o usoara senzatie de intepaturi, care devine clara dupa inghitire si dupa ce citesti eticheta: cele 14,5 masuri alcoolice sunt total in afara vinului. Oi fi fumat prea mult azi, dar nici postul nu ma incanta. Am crezut la inceput ca-i vreo scapare de la Halewood - maestru in preturi mari la vinurile cat de cat interesante, dar nu e asa. 24 de lei si 75 de puncte acum. Peste 5 ani nu stiu si nici nu ma intereseaza prea tare. Daca ar fi mai bun atunci, scoate-l in 2016 pe piata. Si daca tot veni vorba de acest producator, introduc aici (12.) si-o scumpa Feteasca Neagra Hyperion 2009, 89 de lei (m-a impins pacatul sa dau banii astia candva), care la capitolul scapari are un gust mult prea ciresat, este prea apos si simplut. Per total nu-i un vin rau, dimpotriva, la 84 pct poate fi incadrat in categoria bune, insa cand vezi pretul... Aceleasi scapari le-am vazut si la (13.) Purpura Valahica 2009, care pentru 15 lei mai putin se prezinta si cu 3 puncte mai jos: borduri movalii de tinerete, primul nas e ciresat, apoi piper din plin, chiar suparator la nara, lemn. Lipsit de aciditate, uleios, nu prezinta aspecte atragatoare in afara de o adiere de ciocolata, pare dezechilibrat. Temperatura de servire a fost mare (doar asa se poarta la wine-bar, nu?), sticla deschisa.. de mai multa vreme. Asta e poza lui de moment in conditiile date; la banii astia - 75 de lei - asteptarile sunt mult mai mari, din pacate asa s-a prezentat in contextul de zilele trecute, ca un vin de 20 de lei si 81 de puncte. Si uite cum ajung sa-l laud pe (14.) Oprisor pentru raportul calitate/pret: 84 de puncte si vreo 40 de lei (cred), Feteasca Neagra La Cetate 2010, care aliniaza un amestec de componente (cafea/lemn - taninuri - corp) intr-un mod liniar si placut. Desi, daca tot vorbim de Feteasca Neagra, poate aveti ocazia sa va intalniti cu (15.) Pietroasa 2009, care acum mi-a placut, fata de data trecuta cand l-am plasat sub 75 pct: miros gemos-prunos cu nuante de ciocolata, plin, dulceag, o picatura de piper si una de lemn din budanele folosite zeci de ani. Gust frumusel, extractiv, mai subtire decat te astepti din miros, insa implinit; tanin aspru, aciditate buna, se vede ca strugurele nu a avut un an foarte bun, nivelul alcoolic fiind si el foarte scazut: 11,5%. Nu mai apare impresia de cupajare cu Tamaioasa Romaneasca, temperatura la care am primit sticla direct din strafundurile cramei(vreo 10 grade la palmometru) ma face sa cred ca a fost tinuta..altfel. Crestem punctajul de la 73 la 82-83, postul este aproape inexistent (desi dupa vreo 2 ore de la deschidere marseaza si dansul), raman mici particule printre gingii - probabil e filtrat nu foarte "invaziv". Sunt sigur ca-l voi mai gasi si peste vreo 2-3 ani cand va fi in maximul de forma, dar si acum ofera un RCP de zile mari. Nu tine mult momentul sau de glorie, ca interval de timp sau temperatura, insa e acolo. Ce de Feteasca Neagra am mai baut!
Pont: in curand va aparea pe piata din acelasi soi Crama Basilescu 2009. Parerea mea e ca va fi de departe cea mai buna pe o raza de cativa ani lumina, va demonstra ca limitele pot fi impinse mult mai sus decat am descoperit pana acum intr-o Feteasca Neagra. Despre dansa si alte cateva vinuri ale aceluiasi producator, intr-un post in viitorul apropiat, la care muncesc din greu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu