De ce si cum ajung unele vinuri in super-market

    Vrem nu vrem, de multe ori ajungem sa cumparam vin din super sau hyper market. Observam tristi cat de repede se goleste raftul de fete in iarba, grase sau beciuri si mergem mai departe, la cele cu vinuri mai bune, dar si mai scumpe, categoria premium fiind din ce in ce mai prezenta pe acest canal de distributie. Poate ca dl. Rotenberg avea dreptate cand spunea ca un singur lant de retail ii vinde cat toata HoReCa, magazine specializate de vin si alti distribuitori la un loc - desi au fost si cateva reactii de delistare. Nu pot fi de acord 100% cu aceasta solutie doar din cauza conditiilor de depozitare din aceste super-magazine - cu toate ca nu am incredere nici in ceilalti, insa in momentul in care un producator vede ca are o cantitate importanta de vin (bun, nu ma refer la mizerii) pe care nu reuseste sa o plaseze in piata pe caile obisnuite, nu-l condamn ca apeleaza la aceasta solutie de avarie, insa trebuie sa-si analizeze bine imaginea si conturile pe care le va pierde. Starea ideala ar fi ca acel vin sa fie existent si mai ales apreciat peste tot, dupa care vor veni toti ceilalti sa-l ceara. Pana acolo insa avem nevoie de mult mai multe voci care sa-l evalueze concret si corect pe o scala sau alta. Din cate imi amintesc primii care au spart gheata pe acest taram privat de vinuri de soi (sau cel putin scumpe) au fost cei de la Oprisor cu sfintii, urmand repede Cabernetul cu eticheta rosie, Dragaicele si asa mai departe. N-a durat decat cateva luni si rafturile s-au umplut cu vinuri "mari", ba la Carrefour am vazut mai nou o sectiune denumita Vinuri Premium. 

    M-am gandit sa impartasesc/discut cu voi subiectul din titlu in momentul in care mi-am dat seama ca optiunile vinoase rosii in jur de 30 de lei sunt extrem de putine, multe nu reflecta si calitatea pe care o astept si m-am gandit ca exista unul sau mai multi oameni care sunt platiti sa ma satisfaca. Am gasit in Real si Carrefour urmatoarele: Rotenberg Menestrel (30 lei), FN Ceptura (25-32), Stirbey Bratianu (31), Vinarte Cabernet Bolovanul (30) si Merlot Mircea (39), CS Samburesti (26), FN Origini (36), La Cetate (38-41), Tohani Princiar (33), SERVE Millenium (34), Oenoterra FN Baricat (30), Recas Cocosul (28,5), Segarcea Elite (30). Le-am baut pe toate si va pot spune cu mana pe inima ca sunt 3-4 care-si fac banii. Nu ma apuc iar sa tin un monolog despre ce inseamna un vin de 2,5 sau 7 EUR in Romania fata de afara. Nici despre lacrimile de crocodil ale producatorilor nostri cum ca lumea e needucata si bea posirci in loc sa dea zeci de lei pe altele. Nici despre lipsa oricarui sistem de control al calitatii si cantitatii de.. sulf, apa, zahar, alcool, must de fructe sau alte balarii din vin. 

    Tin sa mentionez ca tin aceasta prelegere (de la etajul 8 - de deasupra voastra) strict din punctul meu de vedere, adica al clientului de vin, fara sa fac prea multe referiri la raportul calitate/pret. Am observat doua strategii extreme, celelalte cazuri incadrandu-se intre ele: prima e Rotenberg, cu vinul Menestrel: il gasim cam peste tot, preturile variind foarte mult intre magazine, dar si ca an de produtie: 2007 si 2008, preturi de la 16 la 37 de lei. Cand se mai coace cate-o sticla sau un bax intreg la raft, proprietarul sare in sus ca ars, cum ca acel consumator e de vina, nu conditiile de stocare. Eu m-am intalnit de foarte multe ori cu vinuri "cooked" in magazinele astea, chiar daca nu neaparat de la acest producator, vinuri "mari". In acelasi timp producatorul respectiv evita sistematic participarea la concursuri, traind din amintirea faimosului Clasic 2006. Numai ca noua, celor de acasa, nu ne poate interzice nimeni sa punem o punga peste eticheta si sa facem comparatia cu alte vinuri din acelasi Merlot, daca ati vazut rezultatele publicului si mai ales ale specialistilor de la ultimul KWine...nu-i chiar de bine. Fiecare trebuie sa inteleaga ca e mai important ce cred ceilalti despre un produs decat parerea personala. Se aplica si in cazul Oprisor (de apreciat in cazul de fata, spre deosebire de majoritatea celorlalte miscari de marketing care sunt la nivelul unui absolvent al liceului economic Pogoanele) care a zis asa: vrei 30% taxa de raft? Nicio problema, mai pun 35% la vin. Si uite cum ajunge un CS eticheta rosie sa coste cu 20-30 de lei mai mult decat in magazinele reale sau online de vinuri desi presupun ca rezultatele n-au fost rele. Il vad in din ce in ce mai multe h-marketuri, pretul a dat un pic inapoi, de la 109 la 89.

    Si ajung in sfarsit la subiectul acestui post: cum te simti tu, draga buyer Cora, Carrefour, etc. atunci cand un produs de-al tau e mai ieftin oriunde in cartier? (Vrajeala aia "iti dam de 10 ori diferenta" e doar la cateva produse din zecile de mii existente, nu se aplica la vin). Cred ca te simti prost; sau ca esti prost. Informat, intentionat, directionat, nu ma intereseaza. In ochii clientului tau esti ridicol si sper sa vada si sefii tai nemti sau francezi (cum te prefaci ca prestezi) munca ta. Ai gustat vreodata un vin din parcela din subordine sau iti iau ochii cei care in urma unei regizate negocieri iti dau taxa de raft ceruta si promotii cand vrei tu? [sa nu mai zic de spaga despre care vorbesc multi furnizori pe la televizor] Cum estimezi tu ca pretul acelui produs reflecta si calitatea sa? Stiu ca-ti aduni informatiile - a se citi preturile - strict din retele concurente, dar la salariul, studiile si experienta pe care le ai te comporti ca un amator. Toata munca de promovare, penetrare a pietei e facuta de producator, tu culegi doar fructele coapte si nici p-alea nu esti in stare sa le alegi. Lucrez personal cu mari lanturi de retail (non- FMCG) si vad aici profesionalism, foarte multa documentare inainte de a accepta un furnizor, fara spagareala si mi-e foarte greu sa accept ca in materie de vinuri ar fi altcumva, dar totusi ceva e putred. Stiu ca suntem sub 5% cei care am inceput sa intelegem ABC-ul despre vinuri, dar suntem din ce in ce mai multi pe zi ce trece. Ne-am fi asteptat sa fim intampinati, ademeniti de strategii stralucite, nu de miscari stangace.

    Uite cum se fac lucrurile pe-afara: in Franta s-a constituit o organizatie care evalueaza doua clase de vinuri: de Pays si de Table, French trade organisation for Vin de France, care are ca scop promovarea vinurilor din categoriile respective, participand activ in dezvoltarea acestui segment. Onorific, aceasta organizatie acorda medalii de aur, argint si bronz, in 2012 a evaluat vreo 300 de vinuri dintre care a ales, a premiat si a publicat intr-o brosura (sutita de mine la ProWein Dusseldorf) 73 de sticle si le-a incadrat sub, intre si peste intervalul 2,5-4 EUR. Iata unde e legatura cu situatia de mai sus: juriul e alcatuit din:

    Vi se par cunoscute cateva lanturi de retail prezente si la noi?

    Deci acolo cei de la achizitii participa la evaluarea vinurilor pe care le baga in raft! Vreau sa vad la noi o colaborare larga intre ADAR (ca prea sta pe burta ca e caldut), ONDOV, ONIV, somelieri, reviste, critici, specialisti (achizitorii din magazine daca se considera), chiar si bloggeri (pick me, pick me!), orice alta organizatie care are legatura cu vinul -  care sa aduca in fiecare an o reala oranduire din punct de vedere a calitatii. Un juriu extins, de dimensiunea celui de mai sus, sa terminam o data cu preturile astea care nu reflecta ce e in sticla. Ma doare in cot de cei care nu vor sa participe, s-or gasi cativa sponsori care sa sustina o sectiune separata, a renegatilor. Sa fie IWCB o solutie? Sau arbitrii straini?

    Hai sa ne uitam un pic si la raftul de pahare din Real:

data viitoare cereti pahar de apa daca vreti de vin alb si invers - Real

    Vine patronul de carciuma, necunoscator, de multe ori la presiunile fiecaruia dintre noi transmise prin intermediul ospatarului, se uita aici si ia pahare de vin alb, ca asa scrie pe eticheta. Dar ala care le-a acceptat la raft unde e? Cine a pus eticheta? Ca vanzator de pahare asa as face si eu cand mi-as da seama ca-i pot spune orice naivului de la achizitii. Afara Carrefour are somelier prezent tot timpul la raft, aici se considera ca nu e cazul, e suficient de bun buyer-ul. Fail!

    Chiar daca nu coerenta e punctul forte al randurilor de mai sus, ideea principala ramane ca in jurul sumei de 30 de lei sunt prea putine vinuri romanesti bune, iar peste acest pret numarul lor scade vertiginos. Sunt producatori care vaneaza constant prezenta pe diferite paliere de pret, dar daca solutia va fi sa aduca aici vinurile de 10 lei prin rebranding sau alte artificii, nu ma incanta cu nimic. Stiu ca putini au capacitatea sa sustina aprovizionarea constanta pentru macar un lant de retail, stiu ca avem enorm de putini producatori, dar si departamentele de achizitii din hyper-market sunt departe de a cunoaste industria de profil.