Natura SRL - Feteasca Neagra

    Mi-a fost greu sa accept ca se poate face o Feteasca Neagra de cel mai inalt nivel in zona Panciu, mai ales de catre un producator relativ nou, chiar daca aici exista o crama de ultima generatie, care nu mai are nicio legatura cu acel Panciu despre care am auzit cu totii. Am incercat-o la targul de vinuri din decembrie si m-a convins, dar am vrut sa ne vedem si la mine acasa, la ceas de seara, poate ne-om placea mai tare.

    Pe dinafara: 2012, 15% alcool, 8000 de sticle, DOC-CMD, 12 luni de baric (care pare la prima folosire, dupa arome), culoare tipica, rubinie deschisa, translucida. Nas: vanilie, visine, corcoduse, lemn dulce, prosciuto crudo, fructe proaspete, abia parguite, condimente. Gust: arome ample, echilibru, tanin fin, aciditate care doar tine prospetimea sus, prune uscate. Singurul minus: alcoolul, care, desi nu deranjeaza olfactiv, in gust nu poate fi ascuns integral, dar si asa, nu iese in evidenta ca la alte (asa-zise) Fetesti apropiate in grade. La plusuri notam un lucru cel putin la fel de important: senzatia de natural, atat de rara in RO. 89 de puncte, vreo suta de lei si mai poate evolua.

   De luat in calcul: va aparea o Feteasca Neagra de la Casa Panciu si mai tare - zic ei - si mai scumpa, in viitorul apropiat. Daca exista investitii in utilaje de ultima ora, oameni seriosi, profesionisti, de ce sa nu se dea ora exacta in Moldova, ca pe vremuri? Poate fi o lectie despre normarea la hectar, plimbarea de struguri peste mari si tari, cupajarea aiurea cu alte soiuri, folosirea de drojdii si alti adjuvanti care nu mai pacalesc pe nimeni. Era digitala a invins deja branduri uriase, pentru adevaratii cunoscatori nu exista bariere conventionale precum eticheta, palmaresul, sau frumusetea secretarei. Vorbim de vin.

P.S. A fost degustata in paralel cu alte vinuri din acelasi soi, mult mai bine marketate si le-a lasat in urma.

Premiile Berbecutio 2014 - sectiunea speciala

    Am vorbit deja despre vinurile bune baute in 2014, acum sa vedem care au fost lucrurile remarcabile intamplate in domeniu, ce premii speciale acordam:

- cele mai originale si atragatoare etichete noi: Licorna Winehouse, by George Moisescu. As face aici un subcapitol cu cele mai reusite etichete din (Republica) Moldova, unde am remarcat gama Ulmu de la Vinaria Poiana. 

- cel mai atractiv design de sticla, nou, cu eticheta integrata: Murfatlar cu Traminerul demisec.
- cea mai buna promovare pe Facebook: Casa Panciu, cu notificari constante, fara a-si supra-aprecia calitatea vinurilor, fara multa lauda de sine (de un penibil absolut la case mai mari), fotografii de calitate, mesaje coerente.
- cel mai slab brand al anului: Tarla, unde prima vocala poate purta o caciulita :). Chiar fara ea, tot de la oi suna. Treaba asta cu brandul privat/propriu tinde sa satisfaca niste orgolii in general, doar in cazuri rare are si un efect economic pozitiv. E capitolul pe care au uitat sa-l puna in programa de la scoala de ospatari.
- cel mai bun vanzator: Stirbey, Bauer & Co, avand o calitate a vinurilor, care in opinia mea este de pluton, intr-o evidenta degradare de vreo 3 ani. Pe de-o parte este de apreciat cand o entitate economica reuseste sa inteleaga la perfectie comportamentul consumatorului care reprezinta targetul lui, dar, pe de alta parte mi-e mila de acel consumator. Se inventeaza an de an alte povesti, vintage-uri care apar din maneca alaturi de vinuri de masa de provenienta.. care o fi ea, ca legea permite - nu ca ar ateriza cineva vreodata in control. Iar partea cu inventarea unui nou brand, cu vinuri facute din strugurii de peste gard mi se pare un foarte bun test al nivelului de imbecilitate al pietei romanesti. Un test de succes de altfel, pentru ca treaba merge, chiar folosind structura de distributie a unui concurent.
- cel mai bun bar de vinuri: Corks Cozy Bar. E peste oricare celelalte din toate punctele de vedere: curatenie, ambient french-style, servicii profesioniste (chiar simti ca ti se ofera niste servicii! cereti de exemplu sa vi se asigure pentru un vin rosu, la masa, o temperatura corecta aici si in orice alt winebar din Romania), gama originala, evenimente dese si interesante, detalii interioare smart, mici, dar care fac diferenta. Altele, din proximitatea sa, miros a japca.
- cel mai slab an pentru bloggingul romanesc de vinuri, in care prea multi au renuntat, de tot sau numai partial (daca la 2 posturi pe an de mai poti numi cumva), fara a lua in calcul cateva frunzulite care s-au vestejit inainte sa vina toamna, unele impinse cu furca de la spate de cei carora nu le pica bine deloc cand le sunt puse vinurile intr-o lumina reala, efectul sperat fiind diluarea vocilor deranjante.
- cea mai buna carte ce abordeaza subiectul vin care mi-a picat in mana in 2014: Bernard Pivot, "Dictionar din dragoste de vin".
- cel mai bun magazin de vinuri prin care am trecut: Ethic Wine. Daca adaug si Tasting Room-ul se creaza o diferenta prea mare fata de concurenta, nu-l mai pun. Vad ca se extinde in Corbeanca - nice move! Imi place si cum a inceput Marvin, deocamdata in categoria new entry.

- cel mai bun magazin online: smartdrinks.ro: design, usurinta in utilizare, poze profi, ani de recolta, servicii de transport flexibile, importuri originale, etc.

- cel mai bun magazin de solduri in materie de vinuri: unvinpepsi. E de prost gust sa accepti sa vinzi (si) vinuri care au ajuns intr-un stadiu la care nu mai pot fi baute. Din pacate clientul nu este obisnuit sa ti-l dea inapoi, vine sa-mi planga mie la usa. Sau: de ce sa mai cheltui banii pe degustari ale acelorasi, cand poti face un scurt? Un scurt copy-paste cu vechile review-uri, ca doar nu s-o invechi vinul asa repede, intr-un an-doi. Cat despre coada de la poarta, reamintesc un vechi proverb oltenesc: vanzatorul slab vinde prin pret. Daca o singura data in viata mi-ai dat o eticheta cu 20% mai ieftin, fi sigur ca nu-l voi mai cumpara in vecii vecilor la pret normal. De aici incepe spirala spre namol. Pentru comerciantii care au incercat timid sa contracareze situatia, fiind amenintati voalat sau nu cu marirea pretului de achizitie: este interzis ca producatorul sa impuna pretul tau de vanzare. Este un aspect foarte sensibil pentru Oficiul Concurentei, care poate rezulta intr-o amenda de pana la 10% din cifra de afaceri din anul precedent, la prima abatere. Puneti-l pe cel care, dupa ce eventual v-a dat un discount bun, incerca sa va impuna un pret de vanzare minim, sa v-o ceara in scris.
    Despre principalii actori de pe piata de vinuri vorbim punctual peste cateva zile.

Feteasca neagra - regina ultimei nopti de degustari 2014

    Cu toate ca n-am avut timpul necesar toamna asta sa fac atatea degustari comparative pe cat mi-as fi dorit, am reusit sa inchei sezonul 2014 cu una a carei vedeta a fost soiul nostru de vaza, Feteasca Neagra. Am selectat cu atentie vinuri din segmentul de pret mainstream, cu mici exceptii, am tocmit sala de jos la Ristorante Neptunus, am dat sfoara in tara si ne-am intrunit vreo 25 de oameni.

    Ca de obicei, am propus celor prezenti o seara placuta alaturi de bautura preferata, intr-o organizare care sa scoata in evidenta vinurile degustate, mai putin un razboi intre acestea. M-am bucurat sa primesc telefon a doua zi de la unii dintre participanti, care intrebau unde gasesc vinul clasat... penultimul. Fiecare isi alege favoritii sai, dupa cum am vazut si la ultima degustare de Tamaioasa Romanesca, cand vinul de pe locul al treilea a fost comandat, a doua zi dupa degustare, in numar de 120 de sticle.

    Spre suprinderea mea, toate vinurile au fost de la bune in sus, fara defecte, fara arome nedorite, astfel ca in clasamentul personal primele locuri au fost ocupate de Domeniile Franco-Romane, Lacerta, Cramele Recas (2012 si 2013), Paganus, Alira, Viile Metamorfosis, Iacob.

    La partea de centralizare a iesit scandal, la figurat, pentru ca pe la jumatatea concursului ni s-au alaturat doi italieni, buni cunoscatori de vinuri, carora pana la urma le-am luat in calcul evaluarile, insa le-am pastrat si pe cele romanesti, separat. Asa ca... avem doi castigatori! Viile Metamorfosis 2013 pe clasamentul pur romanesc si Lacerta cu punctajele italienilor incluse. Vinurile care au ocupat un podium largit au fost, in ambele clasamente: La Putere 2012, Terre Precieuse 2011, Casa Panciu 2012 si Paganus 2007.

    Sa ne fie de bine!

Domeniile Panciu Brut

    An de recolta 2011 zice pe site, soiurile folosite fiind Feteasca Alba, Feteasca Regala si Aligote, in care se transmite aciditatea specifica solurilor din zona. Serie de 9000 de sticle, 12% alcool, zahar rezidual 2,2g/l. Perlatie destul de mare la bob la plecare, care se transforma repejor intr-una fina, consistenta, cu trenulete si cerculete. Nasul este auster, cu doar vagi arome de mere si zarzare. Gustul insa e ceva deosebit, atat aromatic prin fructuozitate, amplitudine sau lungime, dar mai ales tactil, prin bogatia si finetea bulelor ce-si dau ultima suflare in menghina formata din limba si cerul gurii. Sigur, lipseste regele, Chardonnay-ul, caruia insa, cred ca i-ar trebui macar jumatate din spatiul oferit in sticla pentru a adauga intru perfectiune cremozitate-onctuozitate si o latura aromatica florala. 

    Cons: cand faci un spumant de o asemenea calitate ar cam fi cazul sa-ti desenezi si o eticheta mai de soi, pentru ca auriul pe fond negru, la randu-i pe fondul verde al sticlei, legata la gat cu rosu aprins, suna cam a pom de iarna, nu rezoneaza cu atat de putinii iubitori de bule, din care-i mai cerni o data pe cei care isi permit sa-l plateasca. Mi-ar placea sa apara si data imbutelierii, ca sa stiu si eu cand s-a nascut si mai ales de cand sta la raft. 

    Verdict: 90-91 de puncte si o recomandare de la Jancis Robinson MW, pe care eu n-am urmat-o si m-am pacalit de prea multe ori la poz'nar: sampania ieftina e o bautura scarboasa; vinul spumant din alte parti ale lumii e mult mai bun - si deloc mai scump decat sampania ieftina. In acest moment il consider cel mai bun spumant facut in Romania. Se gaseste in retail, pretul este 50-60 de lei. Este facut pe malul Putnei, la Tifesti, Vrancea, folosind metoda traditionala, fermentare in sticla.