Prima aliniere de vinuri mari a anului: cupajele rosii

    S-au pus pe hartie mai multe teme pentru aceasta intalnire cu scopuri stiintifice, de la zone restranse (Priorat) pana la verticale lungi - Mircea 2005-2010, insa cea care n-a mai ridicat niciun argument impotriva a fost evaluarea celor mai bagate in seama asamblaje rosii romanesti, in forma in care producatorii aleg sa le puna pe piata. Vi se pare ca lipseste ceva? Mie nu, ba unele chiar au fost in plus:

    Povestea e scurta: sase vinuri puse de Master Somelierul casei intr-o succesiune doar de ea stiuta, blind, trei arbitri (Blackberry, Android si IPhone), trei tururi pentru fiecare vin, de fiecare data in alta ordine. Cu aceasta ocazie am mai introdus o regula: inainte de al treilea tur s-a dezvaluit identitatea vinurilor, dar punctajele n-au mai putut fi modificate cu mai mult de un punct sus-jos. Asta e ceea ce numesc eu evaluare corecta si pertinenta, nu comparatii intre un vin real, din fata ta, din pahar si alte cinci baute la momente diferite de timp, unul cu supa fierbinte (vad ca se poarta) si altul cu agentul de vanzari al cramei respective. Chiar si in blind, stiind preturile cerute, am fost influentati sa dam un punctaj mai mare ultimelor clasate.

   Concluziile mele:

1. Cezarul. Recas a reusit sa scoata din recolta 2011 poate cel mai bun Uberland de pana acum, un Amarone de Romania, infatisat intr-un concert de fructe confiate, must, gemuri, espresso, carnuri - toate la o amplitudine si persistenta de top. Sincere felicitari. Daca tocmai am baut sticla cu numarul 23.000, in curand stocul intra pe rosu, deci sa pun la pastrare o cutie.

2. Confirmarile. Flamboyant ramane un reprezentant al rosiilor romanesti super-premium, Domaine Ceptura Rouge de ani de zile imi iese pe-acolo. Lacerta e deja la a treia editie cu acest asamblaj, iar calitatea a fost constanta. Acum e new-entry in categorie, ceea ce obliga la mai mult in viitor.

3. Pacalici sau Popa Prostu' - jocuri in care cand tragi cartea cu pricina te cuprinde un sentiment de frustrare, la fel cum ne-a cuprins si pe noi cand am baut ultimele doua vinuri, luand in calcul pretul. Vinuri de 85 de puncte (si astea umflate!) luam oricand din Spania cu 5 (CINCI) Euro, nu trebuie sa dam 85 de lei, nu avem nevoie sa fim pe de-o parte vrajiti cu povesti despre vii CAP-iste impure care cand s-au pupat cu drojdiile (sau cu Sfantul Duh?) s-au transformat in feti frumosi, pe de alta parte cu  amintiri despre un trecut mai ieftin cu 20%, mai de calitate cu 7-8%, construit din oameni si vii care nu mai exista. In cariera sunt urcusuri si coborasuri, sa speram ca e doar un moment scurt de ratacire, desi, cu toata istoria sculptata, nu-mi amintesc sa fi participat la vreun blind relevant in care sa fi fost vreun vin number one. Dar auto-evaluarea gresita a calitatii vinului ramane o problema larg raspandita printre ai nostri. Sa fie si intentionata cateodata? 

    Cam dur? Poate.. m-am lasat de fumat de cateva zile, prima oara dupa 20 de ani. Asa ca nu mai transcriu nici pagina cu notele de degustare! O singura idee ramane: anul asta Recas rulz, acolo la varf!