Chateau la Couspaude 2010, Grand Cru Clase

    Chateau la Couspaude 2010 mi s-a parut cel mai bun vin din degustarea de dinaintea Pastelui de la Caro, in care am avut Cru Classe-uri de pe stanga si multe Grand Cru-uri de pe dreapta, din Saint Emilion. Domeniul beneficiaza de un sol calcaros, rar in zona, iar un alt lucru care il poate diferentia este asamblajul, ce contine Merlot in primul rand, insa pe locul secund vine Franc-ul, cu 20%, regele CS prinzand doar ultimele 5 puncte. 

    Arata a vin mare inca de cand mirosi dopul impregnat. Pe un fond alcoolic de 13,5 volume se perinda un set aromatic granat-black, identic coloritului intunecat, opac. Aromatic e un amalgam intre nou si vechi, intre fruct si note nobile, dupa cei doar 6 ani in sticla pentru vintage-ul perfect 2010. Avem piele, marochinarie fina, avem mina de creion, licorice, cafea, prune, mure coapte si zemoase. Pe intuneric, in gura, se simte taninul marunt, copt, care da putere impreuna cu extractivitatea mare. Nu e greoi, e perfect echilibrat intre extremele "suculent" si "greu de baut". Foarte frumos vin. Nu-i ieftin, in Germania l-am vazut la aproape 50EUR. Bine ca ajunge in RO la pret bun, sa ne bucuram cat mai multi de el. 92 de puncte, 75 de lei. 

    Iar vineri ne vedem pe aceeasi terasa superba la 12 vinuri Premium in sticla Magnum. S-au cam ocupat putinele locuri (e vineri, for God's sake, nu stam in 50ml de caciula!), dar daca tii neaparat sa vii, intreaba-ma, s-ar putea sa se poata.

De la 90 la 97

    Degustarea de vinuri de 90 pana la 97 de puncte, acordate de entitati recunoscute la nivel mondial, dintre care Wine Advocate (Robert Parker) a fost cel mai des utilizat, a fost de fapt o intalnire intre prieteni, la care s-au discutat subiecte diverse, de la ceasuri si rugby pana la fitness si calculatoare, pentru ca vinul acolo puncteaza cel mai bine, la realizarea unor conexiuni care nu s-ar naste altfel.

    Ca parere unanima am apreciat toti in deschidere un spumant spaniol  Brut Nature, fara rugozitatea atat de des intalnita in zona fara zahar, echilibru foarte bun, vin bio, ne-a placut.

    Deschiderea oficala, cand aproape toti invitatii ajunsesera, a facut-o de fapt Marina, reprezentanta Mosiei de la Tohani, care ne-a prezentat povestea Merlot-ului Radu, a doua editie, 2011. Am savurat cu placere atat partea teoretica, dar mai ales pe cea de laborator.

    Rosiile noastre au continuat cu un Cab scoala, din Argentina, in care fructele negre ne-au entuziasmat pe toti, insa am sesizat si o parte suculenta, oarecum comerciala, dar care nu a parut "ieftina", pe fondul unui corp peste medie.

    Morellino a parut vinul usor intarziat la petrecere, pentru ca el tocmai acolo n-a punctat, la partea de corpolenta, insa cand a venit vorba de preparate italiene - paste, pizza - a devenit brusc un membru de baza al gastii noastre de iubitori de vin.

    Pruno merita sa-l mai strecuram o data, asa cum am facut cu toate vinurile inainte de degustare cu o jumatate de ora, sticla-strecurat-decantor-inapoi sticla - pentru ca a fost cel cu tuleiele necoapte. Tinerel, pufos, cu potential evident peste primele doua, dupa 3-5 ani de odihna. Acum am remarcat incidenta notelor nobiliare de tutun/ferigi uscate, alaturi de fructele negre de padure.

    Solanera a fost un pariu de-al meu, increzator din fire in parerile specialistilor si mai putin in ale amatorilor. Va recomand aceeasi abordare cand va luati telefon, frigider sau va faceti o casa. 94 Parker si poate cel mai apreciat vin al serii, ca RCP.

    Conceito a deschis poarta spre Top-Ultra-Premium-High-Class. Nu ca la 92 nu ar fi fost valabil, dar mai ales aici parerea noastra, nu prea mai conteaza, ci ar trebui sa incercam sa descoperim care sunt caracteristicile care l-au facut pe respectivul evaluator sa mearga atat de sus. Pe mine m-a impresionat complexitatea aromatica, originalitatea mixului, subtilitatea, stilul french.

    Despre capul de afis, Faustino I Gran Reserva 2001, il las pe Decantalo sa va spuna parerea: "Deliciously decadent, with extraordinary vitality on the palate and a long, unique finish. A jewel at this price. I have this wine full marks - it was perfect. I cannot think of any other wine, in this price range, that provides so much complexity, elegance, style, classicism and length". Cei de la wine.com au decis ca-i putin 97, si ca 98 e mai potrivit.

    La final ne-am pus pancreasul pe jar cu un PX - aka Pedro Ximenez - de o consistenta, persistenta si savoare rar intalnita. Nu degeaba solii lui Parker i-au dat 96 de puncte.

 

    Multumim winebar-ului 1000 de chipuri pentru gazduire, ne-am simtit, ca de fiecare data, excelent aici.

Marele maraton de Merlot

    Incet-incet vine vremea vinurilor mai usoare, albe si rose, in frapiere pe terase, insa nu ne putem desparti de anotimpul rece fara sa-i aratam Regelui Rosu respectul cuvenit. Pe cale de consecinta, in urma deliberarilor purtate impreuna cu Laurentiu (oenolog.ro), am decis sa purcedem in a alinia intr-o seara in jur de 12, poate 15 feluri de Merlot romanesc, dintre cele de soi. Doar ca socoteala de acasa a fost dejucata de majoritatea producatorilor romani care, in ciuda unor fraze mai acide (dar corecte, zic eu) pe blog, la adresa industriei de profil, au simtit ca efervescenta din jurul vinului trebuie intretinuta la un nivel superior, indiferent de riscurile de a nu (mai) iesi "cel mai bun Merlot din Romania" - titlu acordat in premiera de revista Vinul.ro in 2008.

    La un anumit moment statisticile oficiale spuneau ca Merlot e cel mai cultivat soi rosu romanesc, iar numarul de vinuri stranse laolalta, completat de rapiditatea cu care numarul de locuri in sala s-a ocupat, ne-a dat de inteles ca exista o cerere, o aplecare a publicului spre soi, poate nu in crestere exponentiala, cum vinde sitagma si mai putin vinul "feteasca neagra", insa e acolo, de mare interes. Sa fie si din cauza ca stam slab la Cabernet?

    Cochetul Hotel Caro 4****, cu fatada sa originala in peisajul bucurestean, gazduieste de cateva luni un Wine Bar incapator, dotat cu mobilier clasic, a carui eleganta o mai are doar fratele sau mai mic, 1000 de chipuri Wine Bar, de pe strada 11 iunie. Este de departe locul ideal petru lansari fastuoase de vinuri sau alte evenimente de gen, datorita decorului integral in tema vin. Se servesc foarte multe vinuri la pahar, iar de pe lista nu lipsesc cele mai bune romanesti, managerul fiind el insusi propietar de vie, producator de vin de foarte buna calitate si nu in ultimul rand connaiseur.

     S-au ocupat toate cele 40 de locuri, paleta de degustare s-a marit numai in ultimele 24 de ore pana la concurs de la 23 la 28 de probe. Inspirati am fost sa alegem sambata, o zi total evitata atat de producatori, cat si de clasici "promoteri" ai vinului romanesc. Parca-s magazinele din Centrul Vechi, care la orele sau in zilele cand e plin au storurile trase. Chiar daca l-am facut dupa o serie de evenimente de anvergura, cum a fost miniverticala de Ornellaia de la Atelierul de vinuri sau prezentarea cu mare fast a unor vinuri grecesti de top, sala a fost plina ochi.

    Am fost solicitati de cativa producatori sa aerisim vinurile lor inaintea degustarii si, in spiritul egalitatii de sanse am trecut prin decantor si inapoi in sticla TOATE cele 28 de probe x 3 sticle = 84 de sticle, in urma unui efort concentrat al organizatorilor si personalului care a carmuit ostilitatile in bar. S-au numerotat toate probele pe o lista secreta pana si pentru mine, dupa care 28 de participanti din cei prezenti au ales, pe rand, aleator, ordinea de concurs, un parametru foarte important, care, manuit cu atentie si mai ales intentie, poate cobori sau ridica semnificativ un vin in ierarhia generala.

    Personal, m-am pregatit echilibrand alimentatia din ziua respectiva astfel incat la ora inceperii sa nu fiu nici flamand nici ghiftuit, am scos de la naftalina Necrutatorul (pahar Peugeot foarte scump - 50EUR - al caror ingineri au reusit sa concentreze impecabil aromele, vinul dezvelindu-se mai usor) am renuntat la parfurmuri si after-shave si am avut grija sa am in preajma un cos cu bucatele de paine cu gust neutru, pentru a tampona la fiecare 2-3 probe cavitatea bucala, pentru o acuratete prelungita a "senzorilor". Am incercat sa inghit intre cateva picaturi si o gura medie din fiecare vin, proportional cu prima impresie, detasandu-ma de rumoarea din sala si inchizand ochii in momentul in care vinul atinge palatul, pentru ca gustul sa fie singurul simt activ in acel moment hedonist. Ponderand cantitatea de lichid inghitita si tinand uneltele receptoare curate, am reusit sa trec linia de sosire intr-o forma prea putin afectata de alcool, sigur, increzator in evaluarile mele. De party am avut vreme dupa centralizarea rezultatelor, pana spre ore mici.

    Imi place sa cred ca degustarile-concurs pe care le organizez nu sunt interpretate ca niste lupte sangeroase intre branduri, zone sau producatori ci sunt percepute ca degustari profesioniste si, mai mult decat atat, ca evenimente de promovare a vinului de calitate pe care ni-l dorim cu totii in pahare. Totodata, ierarhiile sunt importante, nasc pasiuni, controverse, cereri de revansa, creaza aspiratii. Folosind un sistem simplificat de punctare, dar pastrand fidel proportiile de pe fisele Concursului Premiile de Excelenta Vinul.ro, am tras linie si am dat sentinta: cele mai bune Merloturi din Romania in 2015 sunt, din perspectiva mea:


 





















 Ca medie, au iesit asa:

 
     

    

    Am lasat la pastrare mai multa vreme acest articol, pentru a aparea intai in ultimul numar al revistei Vinul.ro, pe care vi-l recomand.

Feteasca neagra - regina ultimei nopti de degustari 2014

    Cu toate ca n-am avut timpul necesar toamna asta sa fac atatea degustari comparative pe cat mi-as fi dorit, am reusit sa inchei sezonul 2014 cu una a carei vedeta a fost soiul nostru de vaza, Feteasca Neagra. Am selectat cu atentie vinuri din segmentul de pret mainstream, cu mici exceptii, am tocmit sala de jos la Ristorante Neptunus, am dat sfoara in tara si ne-am intrunit vreo 25 de oameni.

    Ca de obicei, am propus celor prezenti o seara placuta alaturi de bautura preferata, intr-o organizare care sa scoata in evidenta vinurile degustate, mai putin un razboi intre acestea. M-am bucurat sa primesc telefon a doua zi de la unii dintre participanti, care intrebau unde gasesc vinul clasat... penultimul. Fiecare isi alege favoritii sai, dupa cum am vazut si la ultima degustare de Tamaioasa Romanesca, cand vinul de pe locul al treilea a fost comandat, a doua zi dupa degustare, in numar de 120 de sticle.

    Spre suprinderea mea, toate vinurile au fost de la bune in sus, fara defecte, fara arome nedorite, astfel ca in clasamentul personal primele locuri au fost ocupate de Domeniile Franco-Romane, Lacerta, Cramele Recas (2012 si 2013), Paganus, Alira, Viile Metamorfosis, Iacob.

    La partea de centralizare a iesit scandal, la figurat, pentru ca pe la jumatatea concursului ni s-au alaturat doi italieni, buni cunoscatori de vinuri, carora pana la urma le-am luat in calcul evaluarile, insa le-am pastrat si pe cele romanesti, separat. Asa ca... avem doi castigatori! Viile Metamorfosis 2013 pe clasamentul pur romanesc si Lacerta cu punctajele italienilor incluse. Vinurile care au ocupat un podium largit au fost, in ambele clasamente: La Putere 2012, Terre Precieuse 2011, Casa Panciu 2012 si Paganus 2007.

    Sa ne fie de bine!

Super toscane vs. super-Dealu Mare

    Intr-o prima seara de iarna veritabila ne-am unit cativa iubitori de vin sa incercam cateva italiene de top oferite in Romania de ImexWines. Pentru o cantarire mai fina am adus fiecare cate un cupaj rosu romanesc si le-am lasat pe toate sa se odihneasca in atmosfera cu adevarat romantica de la 1000 de Chipuri, timp in care ne-am indeletnicit cu niste bule Dal Din de la gheata. Rosiile nu pareau gata nici dupa inca o Cava Mas Codina Brut Nature, asa ca am revazut si minunatul Sauvignon Liliac 2012, toata suflarea fiind de acord ca e ceva deosebit.

    

    Corbaia 2006 inglobeaza 70% Sangiovese si 30% Cabernet, are 14% alc, si vine din zona Berardenga, in mijlocul  Chianti Classico, (Castello di Bossi), unde un ha de vie costa 200.000 EUR. Aici se face si cel mai bun Merlot al Italiei, in opinia asociatiei somelierilor. Nas de fruct plin, carnos, cireasa, gem, dupa un atac de visina, iasomie uscata, carne cruda. Trei seturi diferite integrate foarte elegant. In gura e peste nas, are structura, tanin de vis. Se apropie de fereastra de consum, dar inca nu e acolo. Argint la Decanter in 2011, 90pct pe CellarTracker.

    Monna Claudia (2007) este chiar prima doamna a domeniului de doar 9 hectare, din care 2 de Cabernet Sauvignon. Este cupaj 50-50 cu Sangiovese, proprietarii neconsiderandu-l super-toscan, insa specialistii au vazut pedigree-ul si ingredientele. Mai fac doar Chianti Classico si Riserva. Editie de 5000 de sticle, 14,5% alcool, IGT, aproape de vin artizanal. Nas: rodii, frunze uscate, pamant, cu o subnota tropicala care il deosebeste. Generalissimo rosso. Gust: atac ruginit, specific soiului Sangiovese, carne macra, aciditate buna, tanin usor agatator, post mediu-scurt, final amarui.

    Rubeo de la Rio Maggio este un Rosso Piceno, din Montepulciano si Sangiovese, 70-30, cu o o nota rustica, de ferma, statut, de interior, cabana, in plan secundar licarind niste mure. Gust mai sus, cu un plus de complexitate aromatica, cu acea nota rustica urcata pe palat. Foarte interesant.

    A aparut si un Rosso di Montefalco de la Lungarotti, din Sangiovese si Sagrantino, care a fost mai bun la inceput decat la sfarsit.

    Notele din catalog:

    Adversarii romani au fost primul si ultimul Cab de clasa de la SERVE - Cuvee Alexandru 2007, legendarul Lacerta Cuvee IX 2009 si Domeniile Dealu Mare Urlati Incantation 2009, un alt foarte reusit cupaj rosu romanesc. 

    O seara nu foarte lunga, insa extrem de placuta.

Verticala de Cabernet Segarcea 2007-2011

    Premise:
- cel din 2007 a zacut niste ani in picioare, intr-o mansarda, unde a ajuns la 40 de grade in miez de vara;
- 2008 n-am mai gasit nicicum, asa ca am raliat un Minima Moralia, complicele fiind Vin2;
- 2010 a avut o stationare scurta in magazine, ne-am bucurat de el prin amabilitatea restaurantului cu specific unguresc Pilvax din Brasov, unde aud ca se face cel mai bun gulas din oras; voi verifica personal daca asa este!

    Alte idei filozofice:
- toate au un nivel de aciditate ridicat, o idee peste echilibrul ideal;
- toate se remarca printr-o tipicitate de soi de exceptie, linia este identica, dar exista si unul diferit: 2011;

    Io-s Craciun, iar Mos Nicolae a ajuns mai tarzior, pierzand o parte din bunatati. Noroc ca Vinland l-a indulcit cu un Montepulciano si un Prosecco minunate!
    Multumim winebar-ului 1000 de chipuri pentru servicii, gazduire si Merlot Distinctis!