Busuioaca de la cotitura

    Ce coincidenta! Atat la Pietroasele cat si acoalea la Zoresti s-a facut Busuioaca dulce, cu fix 11,5% alcool. Doar ca Boier Bibicu nu prea are miros la 8 grade, in afara de ceva zeama de varza. Daca va citesc asocierea culinara din spate va bufneste rasul - vanat, salate, gaini, etc. Ok, fiind un baiat de bon ton, le pot pune pe seama nepriceperii unor incepatori, mai ales ca vinul livreaza rezonabil la capitolul gustativ, avand amplitudinea si persistenta pe care n-am gasit-o la SCDVV Pietroasa.
[In magazinul cramei din Buzau am mai gasit SB Vinul Cavalerului 2010 la 5 lei sticla, dar si CS Prahova Valley 2007 foarte ieftin, pe care, dupa ce l-am testat, l-am luat pe tot. Acolo, la iesire, langa Rompetrol, Nicule :)]
    Dupa ce trage aer in piept 10-15 minute se regleaza si mirosul spre trandafiri roz de dulceata, nu fructe de padure, ca pe eticheta! Culmea, ati mai si desenat trandafirul in fata, dar ati uitat pana in spate. 81 de puncte.
    Iar tu, draga Jancis, sa stii ca asta e unul dintre soiurile alea pe care le numesti obscure, care dau natural vin roze, insa e doar vina noastra, ca natie, ca nu suntem in stare sa facem macar vreo 10 mil EUR pe an din ele aratandu-le afara. Cred ca ar bea conationalele tale pana dimineata la pub, la lungimea nesfarsita pe care o are post-gustul. Daca n-ar fi (fost la Belgrad) nu s-ar povesti.
    Vi se pare ca 11,5 lei ar fi un pret mic? Nu e chiar asa cand n-ai decat cheltuieli de productie si un magazinas propriu la marginea orasului: 15 centi sticla, de provenienta moldoveneasca, 3 lei litrul de vin, iar restul nu prea conteaza. Adaos? Probabil 70-80%, relativ mic in suma bruta, trebuie sa vinzi mult. Nenicule, sunt altii care arunca peste gard strugurii, doar sa aiba vin putin si sa-l "pozitioneze" high, la vreo 3-4 puncte si 60 de lei distanta, deh, e o mare rusine sa scazi pretul.
    E fun sa vezi cele doua extreme, din pacate putini le constientizeaza si chiar printre acestia sunt cativa care nu se pot abtine sa nu cumpere, atat de tare li s-a infipt bullshitul in creieri. 

    Rusinica la Pietroasele, cand pierzi la unul care...vezi primul link din text: miros clasic, dulceata de trandafir, elegant imbinat cu subnote ierboase; aciditatea e buna, dar totul se rupe de la jumatate, aromele neavand persistenta la intensitatea promisa de atac. Final scurt, cadere la jumatatea "gurii", simtiri nisipoase, post aromat, normal. 79 pct. Daca ajunserati sa va bata si Zorestiul, e groasa treaba, nu mai aveti scapare.
    Hai sa desenez si aici o extrema: in Sauternes, dupa marele Yquem, primul "First Growth" in clasificarea de la 1855 este Chateau La Tour Blanche, detinut, ca si SCDVV Pietroasele, de stat. Doar ca alt stat, cum am avea mare nevoie noi acum.

Vinurile ieftine din 2012

    Candva vorbeam despre cum ar trebui sa arate piata de vinuri romanesti, in viziunea mea personala, regasita in graficul de mai jos. Pe axa verticala este pretul, iar pe cea orizontala valoarea vinului, pe o scala de la 50 la 100 de puncte, aici gasindu-se doar intervalul 80-90, cel mai comun pentru mine.

    Poate ca am vorbit de prea multe ori despre vinuri scumpe, peste asteptarile mele, asa ca azi va prezint vinurile ieftine, sau mai ieftine decat m-as astepta, raportandu-ma la calitate. Sunt in jur de 40 dintr-un total de 225 romanesti, si ma refer doar la vinuri baute in 2012, 80+, toate se pozitioneaza sub curba rosie. Exista 15 producatori din 44 inventariati care au macar un vin "ieftin".

    Precizez ca pretul este exact acela pe care l-am platit in momentul achizitiei, pentru ca intr-un an au avut loc destule modificari. Ca exemplu, gama Vinul Cavalerului a fost reprezentata in primavara de rose, pe care am dat 18 lei, iar celelalte vinuri, foarte apropiate calitativ, le-am luat mai tarziu la 22 si n-au mai prins tabelul. E valabil si pentru Castel Huniade  - al carui pret a oscilat intre 10 si 17 lei - si multe altele. Am preferat sa prezint experientele personale, nu teoria.

Legenda:

Pret - pretul real;

NP - vine de la Normal Price, adica exact curba rosie din grafic;

IF - nu intereseaza, e functia care mi-a facut selectia;

Dif - diferenta in lei pana la curba "normalitatii".

Restul sunt clare.

    La Multi Ani cu vinuri si mai bune in 2013!

Ultimele 4 pietroaie

    Am trecut probabil pentru ultima oara pe la Pietroasa, pentru ca vinurile s-au prezentat rau:

    Feteasca Neagra 2010: i-am simtit mirosul pestilential cand am desfacut o sticla la niste prieteni, aveam de gand sa-l arunc intreg. Dar s-a ivit o oportunitate cand am plecat de casa pret de vreo 3-4 ore, timp in care, dupa ce am aruncat la chiuveta primii 5 cm din lungimea lichidului din sticla, l-am lasat deschis pe balcon, la 18-20 de grade. Sticla e galbuie, dopul ordinar, culoarea normala, mirosul de..sticla. Din pacate iz-ul metalico-sticlos e prezent si mai accentuat in gura, si daca mirosul mai pierde din intensitate, rasucit in pahar, gustul ramane la fel de josnic. 60-65 de puncte. Avand in vedere ca Busuioaca 2008 s-a terminat, alaturi de alte cateva vintage-uri din soiuri diferite care erau cat de cat bunicele, n-am incotro si trec si aceasta crama la not-recommended, sectiune care o sa apara in curand aci in dreapta. 

    Sauvignon Blanc 2011: miroase si are gust exact ca drojdiile si doagele antice din crama. N-are sens sa vorbim despre tipicitate, post sau alte fineturi. Alcool in afara, sulf in final. 56 de puncte. De ce? Pentru ca n-aveam niciun vin cu acest punctaj care s-a savarsit in chiuveta dupa prima gura.

    Tamaioasa Romaneasca SEC 2011: miros foarte intens, tipic, natural, placut, continuat de un gust subtirel dar voinicel. Usor amarui, nu foarte deranjant. Daca-l faceau demi era perfect de nunta. Pana atunci 81 de puncte. Toate cele patru costa sub 14 lei bucata, asa ca daca va simtiti tentati...

    Cabernet Sauvignon 2009: v-am mai spus despre dansul, probabil e cel mai bun din vinurile mai noi, avand pe deasupra si cel mai bun raport calitate/pret din Romania. Desi, la cate am aruncat intregi nu prea se mai aplica teoria. Si sticla de acum a fost mucegaita sub capison, dopul mirosea a drojdii, insa continutul, dupa vreo ora de aer in decanter, a fost satisfacator. Raman la cele 82-83 de puncte de data trecuta, dar cu o floare nu se face primavara, per total calitatea pare sa fie pe o panta descendenta foarte abrupta.

Politici Pietroase

    DOC-CMD Pietroasa, 11,5% alcool. Mirosul dopului e de mucegai, la fel ca cel iliescian al acestor bolovani de care statul tine cu dintii. "Nu ne vindem tara". Am vazut asta in direct in '90, am vazut minerii care macelareau studenti si trecatori nevinovati sustinand cu ardoare conceptul. Daca era dupa mine fluieram spre vest si predam cheile tuturor fabricilor, uzinelor, aeroporturilor pe 1$. Platesti darile in Romania forever, mentii numarul de angajati atatia ani, faci investitii in valoare de. Scurt si la obiect. Nu cred ca l-ar fi deranjat pe strungarul de la "23 August" ca pe poarta fabricii apare a doua zi stema Mercedes sau Siemens, iar in loc de Tarom scrie Lufthansa, British sau Air France. Dar societatea n-ar mai fi pierdut 20 si ceva de ani aiurea. Asta daca mai avem vreo speranta catre progres. In opinia mea este principalul motiv de stagnare a economiei si de cocalarizare a populatiei. Implicit am fi avut si educatie si sanatate si servicii publice de calitate.

    Vinul miroase bine, se simte lipsa influentei baricului, numai sa nu-l bagi in gura ca e groaznic. Nu din prima, atacul de fructe negre fiind tipic.. mmm nevoie mare, promitator (apar note clare de coacaze, piper si penarul de lemn in care tinea tata pe vremuri cateva tigari de rezerva) insa dupa inghitire se scoboara iadul pe papile. Reminiscente de lemn vechi, putrezit, curmale sfoiegite. Materia prima s-ar putea sa fie de calitate buna in probabil cea mai vestita Statiune de Cercetare a poporului, insa conditiile de pastrare, de igiena, de imbuteliere se simt groaznic. Lipitura cu Universitatea de Agronomie era un atu care si-a pierdut definitiv importanta, pentru ca aici deja nu mai exista master pe aceasta specializare, nu mai exista cursuri de degustare, ma indoiesc c-or avea studenti pentru facultatea de horticultura, sectia viticultura, vinificatie, sau cum i-o mai spune. Din fericire, intre timp lumea cu pretentii, sperante si cunostinte mediocre si-a mai indreptat atentia spre aceasta sursa - de fabrica de vin Pietroasele vorbesc - iar ei traiesc din cei 5 lei pe kilul vrac, 12 sau 13 lei pe sticla. Mai exista si cateva piese de vinoteca, dar nu merita investitia, daca e facuta in scop de consum. Vechea garda tine cu dintii de posturi - doar n-o sa-i mai angajeze Lacerta sau Basilescu la nivelul de cunostinte ancestral pe care-l detin - pentru ca n-au avut niciodata tangenta cu intreaga imagine a unei unitati de productie: nu conteaza cat de buna e ideea sau produsul cand tu nu esti capabil sa-l vinzi, sa-l dezvolti, sa-l mentii la un nivel satisfacator pentru consumator, astfel incat sa ai profit. Iar eu, draga Pietroaso, nu mai am chef sa te sustin din taxele si impozitele pe care le platesc la zi. Din pacate aceasta decizie e luata de cei votati la gramada, uniti in haite de sacali, indiferent de culoarea politica. Politica? Voua nu vi se pare ca e depasit conceptul? Oare nu e momentul sa apara gasti de performeri? Cum facem asta? Imi vine sa vomit cand aud expresia "decizie politica". Baa!!! Da' aia rationala nu e mai corecta? E mai multi noi decat voi si tre sa va demonstram ca muschii nostriiii e la fel? V-a fost frica 22 de ani sa puneti ordine in treburile tarii, ati fost toti niste lasi cersetori de voturi venite din partea celor cu aceeasi moralitate! Democratia, asa cum e si modelul UE, nu inseamna sa decida majoritatea idioata, dimpotriva, inseamna sa alegi niste capete luminate care sa te scoata din rahatul in care te ineci, cu doi de n, in fiecare zi! Dam voie unora cu 4 clase sa candideze in primarii si unora abia iesiti din puscarie sa voteze in Parlament. M-a contrariat multi ani, ca analfabetii au voie sa candideze pentru luarea permisului de conducere, chiar daca, prin lege, invatamantul obligatoriu este de 10 clase. Tu, statule, esti de fapt 200 de institutii separate? Ia sa te vad cum iei cheile de la Pietroasa (si Rosia Montana? nu stiu, stiu doar ca nu s-a inventat alta tehnologie de alegere a aurului de noroi, doar cu cianuri) si strigi in gura mare in Europa: "am o valoare pe care nu sunt in stare sa o gestionez! Micro-climat fantastic, clone pure, pepiniera, piata cu potential crescator". 225ha X 7000 EUR + cladiri si alte active, da bre, austriacule, si tu 4 mil si mai baga 4. O fi greu?
    Nu ca nu stiu, nu am cu cine sa votez, desi vreau sa fac asta, ca de fiecare data. Nu stiu ce ne rezerva ziua de maine in conditiile astea, insa peste noapte Cabernetul de Pietroasa Veche a mai pierdut din spectaculozitatea mirosului, odata cu toate efectele dizgratioase si ramane un vin corect, simplu, decent calitativ, dar atentie la dopuri, inginerilor! La banii astia - best buy! 82-83 pct., daca nu mai sus. Ieri avea 65.
    Despre politica si ce a facut fiecare s-ar putea sa mai vorbim luna asta, ca e la moda.

Vinurile din aprilie

    Ca de obicei, la sfarsitul fiecarei luni trec rapid in revista cateva vinuri incercate recent despre care n-am apucat sa va povestesc la timpul potrivit. Cei care au binevoit sa dea un like paginii de Facebook a acestui blog au capatat multe dintre informatii mai devreme, alaturi de prezentari de carti, evenimente si alte subiecte vinoase. Sunt doar vreo 15 probe, unele exceptionale, altele doar scumpe, de data asta intr-o ordine aleatoare. Sa trecem la treaba:

   1. Feteasca Neagra Prestige, Domeniul Coroanei Segarcea, 2008. Un vin de negasit pe piata datorita afinitatii nordicilor catre el, George si Ciprian au centralizat parerile dupa intalnirea de gradul 3 de la etajul 4 al Hotelului Galati chiar din...Galati, asa ca e usor sa mai adaug doar doua vorbe: ciocolata cu lapte, fara taninuri extravagante = viata scurta, cafea pe palatin, cam machiat, dar nu se ascunde definitiv vinul. 85-86 pct. de la mine si vreo 75 de lei...tot de la mine/daca-mi amintesc bine. Medalie de argint la IWSC 2010. Despre Gewurtz-ul Cono Sur (2.) importat de Recas nu pot spune prea multe acum pentru ca si mie mi s-a parut cam intens in arome - deh, temperatura a fost mult prea mare, la Hotel Galati curge tot calda pe teava de rece, dar candva voi mai lua o sticla, sa-l vad si in starea lui normala. Oricum, un vin de incercat la banii astia: 22 de lei pe unde scrie Cramele Recas: Lanariei, Crangasi (langa Emag), Centurii (Militari), etc. Desertul a fost (3.) o Feteasca Neagra 2011 de la Recas din seria Cocosul (dintre vii), aici impresiile fiind contradictorii; sper sa ma intalnesc cu el intr-o forma mai buna, la o temperatura adecvata, peste cateva luni petrecute la sticla.

    4. Producator: D'Arenberg; tara: Australia; brand: The Hermit Crab; an: 2010, vin recomandat de autorii "Vinurile Lumii", am dat pe el 51 de lei. Doua treimi Viognier cu o treime Marsanne. Miros aspru de lime (inseamna si lamaie, nu numai var!, viile se afla pe un sol calcaros - lime stone), piersica, gutuie, para, ananas, fructe exotice si tonurile astea de flori primavaratece pe care le simti cand treci pe langa florariile cu mai putine importuri in fata chioscului, parca si o urma de fum, nu de paie sau tamaie, nici de lemn, mai mult seamana cu cel de lumanare (ca finete si complexitate este mult peste o Tamaioasa, oricat de bine ar fi ea facuta....fumul), atac simplu, urmat la scurt timp de aromele venite din urma. E texturat, pretentios, da senzatii multiple si are post-gust. Nu trebuie sa ne sperie cele 5 g de zahar rezidual, sunt foarte bine completate de 6,3 unitati acide. 90 de puncte si premiul Vinul lunii aprilie, o frumusete!

    5. Chenin Blanc Cape Spring 2011, vreo 22 de lei in Billa: nu va atingeti de el, pentru ca e de nebaut! Pentru statistici: 60 pct.

    6. Sauvignon Blanc 2011, Rooiberg Winery, tot din Africa de Sud, 22 de lei in Kaufland: screw-cap si cam galbui pentru varsta frageda la care se afla. Miros dulceag, parfumat, floral, ceva miez de paine - nu e un model de tipicitate, chiar daca sunt si cateva citrice (exotice) pe-acolo. Atac normal, echilibrat, aciditate limitata, mai placut la 12 grade decat la 7-8, lasa impresia acrisoara ca strugurii nu au fost suficient de copti si s-au aplicat ceva miracole ale stiintei vinicole sa dea un miros cat de cat placut. Poate parea corect, fara defecte, nu-i de mare caracter, dar aproape-si face banii. 81 pct. daca aplicam prezumtia de nevinovatie. 

    7. Doua vinuri ale aceluiasi producator, austriacul Erwin Tinhof din Burgenland, Neusiedlersee: primul este Blaufrankisch 2008, 35 de lei si 83 de puncte, care prezinta note de lemn, piper, fructe negre de padure, palat frumos, sec, cafea, lemn, foarte acid, deci FOARTE!, dens, corpolent, after-taste picant, taninos, fara eleganta, dar diferit de zamislirile mioritice. Are o tinerete placuta, si milimetrul sau de "vino-ncoa", insa am baut si mai ieftine si mai bune.

    8. Al doilea este un cupaj mult mai elegant si echilibrat, din St Laurent, Zweigelt si Blaufrankisch facut in 2007 si numit Feuersteig, despre care mi-am notat decat asta: 85 pct. Am dat pe el 57 de lei in aeroportul din Viena si vi-l recomand si voua daca ajungeti acolo, mai ales ca oferta de vinuri e din ce in ce mai restransa, iar preturile cresc mai rau ca la noi in '91. Nu va lasati pacaliti de etichete sau Chateau-uri. Sunt mizerabile cele la preturi apropiate. 

    9. Vranac din Bosnia si Hertegovina (am mai bifat o tara cu ocazia asta), 2009, IG Petropavlovsko, Trebinie, producator si distribuitor: pivnitele manastirii Trdos, baricat, imbuteliat in decembrie 2011 - asa am primit o traducere aproximativa. Lasat sticla deschisa pe balcon la 16-17 grade vreo ora, inceputul, din pdv al mirosului e neplacut: pere rascoapte intr-un baric ostentativ, o acritura neinteresanta. Dupa numai cateva rotiri in pahar insa apare altceva (in acelasi timp dispar cele rele): note foarte clare de ciocolata, corcoduse coapte, prune (la magiun, normal), atac incantator, plin, mijloc taninos bine, piperat, pe langa uzualele fructe de padure (aduce un pic a Primitivo), insa finish-ul are o cadere in intensitate, ducand spre un post slabut, disparut prea devreme dintre gingiile noastre. Are 13,5% alcool, l-am primit in schimbul unui vin de 10-12 EUR romanesc. Doar ca eu n-am ajuns cu al meu la intalnire, dar am o scuza: trader-ul a uitat sa-mi confirme deal-ul. Un vin de 82-83 de puncte. Ramane intrebarea: ce-i duc omului la schimb la urmatoarea intalnire? Sa ma umflu-n pene cu vreun Matei, Golem, Uberland, Charlotte, [...] sau sa ma limitez la calitatea oferita? Daca ar fi sa ma iau dupa criteriul mai sus stabilit (rosu sec in jur de 10-12 EUR), care credeti ca ar fi cea mai buna alegere de pe piata? Nu pare a fi un mare cunoscator dupa alegerile pe care le-a facut de fata cu mine intr-un wine-shop, dar e un bautor de vin.

    10. Un vin desosebit: Chateau La Tour de By 2007, cupaj bordolez de Cabernet, Merlot si Petit Verdot, pe care am dat vreo 60 de lei. Frumos miros de tutun proaspat, pamant, post (nu prea lung) si palat de trabuc de soi. Catifelat si elegant in gust, aciditate inca sus, cafea, taninuri moderate spre sus, alc 13% (ole!), corp nu foarte proeminent dar gustos, zvelt si elegant, chestiile usor amarui din cerul gurii sunt bestiale. Echilibrat: nu e PN, nu e CS, dar are din toate. A doua zi ramane un vin corect, echilibrat, fara insa sa mai emane pretentii de nobil. 87 pct. 

    11. Merlot 2010, Vitis Metamorfosis, de la Halewwod, 25 de lei si aur la Strugurele de Aur, Alba-Iulia 2011. Nas tipic, placut, usoara adiere de vanilie impreuna cu fructele negre de padure duc la o catifelare placuta, cu toate ca apare si spicy-citate din plin. Gustul e destul de dezmatat, de la vegetal la ciocolata, apoi la fructe, tanin rotund, bine integrat, dar de peste tot te inconjoara o usoara senzatie de intepaturi, care devine clara dupa inghitire si dupa ce citesti eticheta: cele 14,5 masuri alcoolice sunt total in afara vinului. Oi fi fumat prea mult azi, dar nici postul nu ma incanta. Am crezut la inceput ca-i vreo scapare de la Halewood - maestru in preturi mari la vinurile cat de cat interesante, dar nu e asa. 24 de lei si 75 de puncte acum. Peste 5 ani nu stiu si nici nu ma intereseaza prea tare. Daca ar fi mai bun atunci, scoate-l in 2016 pe piata. Si daca tot veni vorba de acest producator, introduc aici (12.) si-o scumpa Feteasca Neagra Hyperion 2009, 89 de lei (m-a impins pacatul sa dau banii astia candva), care la capitolul scapari are un gust mult prea ciresat, este prea apos si simplut. Per total nu-i un vin rau, dimpotriva, la 84 pct poate fi incadrat in categoria bune, insa cand vezi pretul... Aceleasi scapari le-am vazut si la (13.) Purpura Valahica 2009, care pentru 15 lei mai putin se prezinta si cu 3 puncte mai jos: borduri movalii de tinerete, primul nas e ciresat, apoi piper din plin, chiar suparator la nara, lemn. Lipsit de aciditate, uleios, nu prezinta aspecte atragatoare in afara de o adiere de ciocolata, pare dezechilibrat. Temperatura de servire a fost mare (doar asa se poarta la wine-bar, nu?), sticla deschisa.. de mai multa vreme. Asta e poza lui de moment in conditiile date; la banii astia - 75 de lei - asteptarile sunt mult mai mari, din pacate asa s-a prezentat in contextul de zilele trecute, ca un vin de 20 de lei si 81 de puncte. Si uite cum ajung sa-l laud pe (14.) Oprisor pentru raportul calitate/pret: 84 de puncte si vreo 40 de lei (cred), Feteasca Neagra La Cetate 2010, care aliniaza un amestec de componente (cafea/lemn - taninuri - corp) intr-un mod liniar si placut. Desi, daca tot vorbim de Feteasca Neagra, poate aveti ocazia sa va intalniti cu (15.) Pietroasa 2009, care acum mi-a placut, fata de data trecuta cand l-am plasat sub 75 pct: miros gemos-prunos cu nuante de ciocolata, plin, dulceag, o picatura de piper si una de lemn din budanele folosite zeci de ani. Gust frumusel, extractiv, mai subtire decat te astepti din miros, insa implinit; tanin aspru, aciditate buna, se vede ca strugurele nu a avut un an foarte bun, nivelul alcoolic fiind si el foarte scazut: 11,5%. Nu mai apare impresia de cupajare cu Tamaioasa Romaneasca, temperatura la care am primit sticla direct din strafundurile cramei(vreo 10 grade la palmometru) ma face sa cred ca a fost tinuta..altfel. Crestem punctajul de la 73 la 82-83, postul este aproape inexistent (desi dupa vreo 2 ore de la deschidere marseaza si dansul), raman mici particule printre gingii - probabil e filtrat nu foarte "invaziv". Sunt sigur ca-l voi mai gasi si peste vreo 2-3 ani cand va fi in maximul de forma, dar si acum ofera un RCP de zile mari. Nu tine mult momentul sau de glorie, ca interval de timp sau temperatura, insa e acolo. Ce de Feteasca Neagra am mai baut!

Pont: in curand va aparea pe piata din acelasi soi Crama Basilescu 2009. Parerea mea e ca va fi de departe cea mai buna pe o raza de cativa ani lumina, va demonstra ca limitele pot fi impinse mult mai sus decat am descoperit pana acum intr-o Feteasca Neagra. Despre dansa si alte cateva vinuri ale aceluiasi producator, intr-un post in viitorul apropiat, la care muncesc din greu.

Stirbey e de vina!

    Pai da! Si mai ales Raluca Bauer. Ca asa am ajuns cum sunt acum, pasionat de vinuri. Totul a inceput intr-o dupa-amiaza de toamna, cand, in preumblarile pe drumurile patriei, am trecut prin Dragasani si am urcat spre crama Stirbey. Un simplu turist ratacit pe dealurile Olteniei, care a fost primit ca un oaspete de vaza, plimbat prin tot procesul tehnologic, din care la vremea respectiva nu intelegeam mai nimic, mi-au fost prezentate soiuri, baricuri, suprafete, conditii pedo-climatice. Armonia a fost intregita de peisajul ruginiu, fazanii peste care era sa dau cu masina, povestirile despre mistretii care mai strica via... 

    Despre vinuri, ultimele amintiri erau de pe vremea Murfatlar 1995, apoi un mare gol autoimpus, hranit mai ales cu bere. La plecare am luat un Cuvee Constantin, desfacut acasa cu scepticism, pentru ca nu credeam ca exista si vin bun pe lumea asta. Acea sticla a intregit revelatia ca in aproape o decada si jumatate lucrurile s-au schimbat radical. Odata cu trecerea timpului am trecut prin aproape toate vinurile facute de Oliver Bauer, iar revelatiile s-au tinut lant: Novac, Negru de Dragasani, Cramposie, Tamaioasa Romaneasca dulce sau sec, asta fara sa mai amintesc soiurile internationale. Am auzit si voci care spun ca-s over-priced, dar parerea mea e ca se amesteca borcanele aiurea: daca as avea singurul Novac din Romania - nu mai zic de forma superba in care se afla - probabil as cere mai mult decat cei 70 de lei de acum.

 
    A doua revelatie am avut-o in urma flight-ului recent la al carui start s-au aliniat cateva Fetesti Regale, dupa cum urmeaza:

    N-am avut norocul sa gasesc de mult timp (niciodata?) un reprezentant al acestui soi care sa-mi mearga la inima (+80), asa ca am cam incetat sa-l caut, chiar am refuzat sa mai cumpar asa ceva. Dar acum l-am gasit. Daca nu l-as fi gasit, probabil as fi ramas cu o vesnica dilema: oare de ce s-or mai chinui (toti) cu asa ceva, cand n-are niciun chichirez? Poate ca oponentii n-au fost din aceeasi categorie, insa asta am avut pe stoc (stoc care trebuie sa ajunga repejor spre zero, ca vine marfa de-afara).
    Despre vin: intrat in al cincilea an de viata, isi duce cu mandrie varsta, culoarea este asemanatoare cu cea a uleiului de floarea soarelui, din acela nici foarte deschis nici foarte inchis, nas de lemn care ne aduce note de vanilie, impreuna cu o usoara nuanta de frunze uscate de ceai - toate la intensitate mica. Gustul este onctuos, cremos, te duce cu gandul la Chardonnay, putin acrisor, aciditatea nu mai e la prima tinerete, post gust in care finele arome raman destul timp. Intai l-am deschis si lasat asa in frigider vreo 3 ore. 85-86 pct.

    Candva am primit o sticla de vin de la un mare om, fara bani, dar cu o rugaminte: "Iti dau aceasta sticla in semn de ospitalitate ca ne-ai calcat pragul, sa vezi cum e vinul. Daca vrei sa scrii ceva despre ea, sau despre alt vin facut de mine, te rog sa o cumperi din magazin". Respectele mele, domnule neamt!


P.S. In afara de onorabilul loc 2 ocupat de Averesti cu 82 pct (culoarea apei, miros intens, floral, de citrice si mere, specific, doar 11,5% alc.; in gust aromele sunt tot acolo, aciditatea e buna - a stat in frigider vreo 6 luni, un vin racoritor dar si gustos - fresh and crispy; la banii astia chiar minunat 12lei), celelalte nu vi le-as recomanda. Cel de (Speed) Husi, din dreapta, are miros destul de respingator, acru, alaturi de cateva arome de aluat si cacao acceptabile care imi amintesc de o Zghihara din zona. Problema e acreala, usor confundabila cu o aciditate ascutita, dar cel mai grav e ca plutesc niste OZN-uri in pahar. Daca-l lasi putin sa se incalzeasca e din ce in ce mai evident ca ceva nu e cum trebuie (55pct). Tohani 2010: nu prea s-au copt strugurii in zona in 2010, miros acrisor-ierbos de ciorchini, dar si aromat de FR. Gust si mai acrisor, putin amarui, cu o aciditate ciudata, care nu iese mai deloc la iveala in gura, insa ramane pe esofag, in gat si pe limba cam mult dupa. Nu pare chiar in regula - 69 pct. Despre Pietroasele 2009 cred ca v-am mai povestit candva de cele 72 pct.

Noi ispravi

    Nu stiu daca vi s-au parut multe cele 15 Syrah-uri prezentate saptamana trecuta, insa ele n-au fost decat ocupatia de doua seri a subsemnatului. Asa ca in cele trei-patru saptamani de la ultima valiza cu vinuri imprastiate pe jos pe-aci prin casa s-au strans iar ceva stocuri de desertat. Ca de obicei multe vin doar cu nota finala, fiind cunoscute in medii mai putin propice studiului stiintific. Hai sa incep cu cele care m-au impresionat:

- Golem rosu, Crama Basilescu, 2008, 91-92 de puncte. Dupa atacul pielos, prafuit de acele Cabernetului si Feteascai Negre vine un corp de o rotunjime impresionanta, prima senzatie e de ciocolata, dupa care stau la rand fructele de padure, cafeaua si vanilia timida. Un vin echilibrat, in totalitate pe gustul meu. Nu stiu daca la mine s-a gandit dl. Lacureanu cand l-a facut, dar ii multumesc :). Care aveti pivnite si crame, bagati vreo doua bucati la pastrare pentru Revelionul 2015! Recomand a se decanta inainte, pot exista depuneri pe fundul sticlei.

- Merlot Prince Matei 2008, Vinarte, 88 de puncte. Gustat la o petrecere, mi-a ramas in minte caracterul tanar, ciocolata, fructele de padure atat rosii cat si negre, condimentul si visinele. Complex, de viitor. Si trebuie luata in considerare aplecarea mea catre vinuri foarte bune, dar tinere (Cuvee Charlotte, Golem, toate 2008). Acelasi punctaj am acordat Sole-ului de Recas 2011 (SB) si Syrah-ului Filsell, dar despre ele am mai vorbit.

-  Bordeaux Blanc, Chateau Minvieille, Cuvee Cherrie, 2010, 87 de puncte. Un excelent cupaj de Semillon si Sauvignon Blanc. Aromele frumoase, relativ intense ale SB-ului sunt ideal sustinute de aciditatea sprintara. Baut la Restaurant Belvedere Brasov, intr-o ambianta perfecta, servit ca la carte, la un pret mic. 3 stele BBC (de la Berbecutio) pentru aceasta locatie.

- Serego Aligheri Bianco, de la Masi, 2007: SB cu Garganega, inca foarte fresh pentru varsta sa, 86 de puncte. Baut in aceeasi locatie de mai sus, la acelasi pret foarte bun. Ca reper, ambele au fost mai ieftine decat SB Prestige de Segarcea, 2010, care a primit 82 de puncte.

- versiunea Feteasca Neagra si Merlot a vinului Unio, Crama Basilescu: 85 de puncte. A fost foarte interesat de descoperit +/- CS-ul, fiind gustat impreuna cu Golem. La categoria "rosii sub 40 de lei" n-am nimic pe listele mele care sa-i stea in fata.

- 85 de puncte si pentru Cabernet Sauvignon Cramele Recas, La Putere, 2009: foarte spicy, chiar iute pe alocuri (as I like it), ciocolatiu, taninos si savuros. Timp de jumatate de sticla am cautat ce-i lipseste si cred ca e rotunjimea, asa ca daca il aveti in vedere sau in stoc, mai tineti-l la pastrare vreo 2 ani, surprizele vor fi din cele mai placute.

- la pragul de 84 de puncte se situeaza trei vinuri: Cabernet Sauvignon, Stirbey 2008 - cafea, spicy, tot ce vrei de la un CS, inca destul de tanar; Carmenere Explorer, Concha Y Toro, Chile, 2008 - un nas plin de iod la deschidere, apoi apar niste coacaze timide, dupa care gustul fin se desface in note de ciocolata, menta, nuci (alune?). Foarte bun, la un pret asemenea - 23 de lei. Al treilea este Sauvignon-ul Blanc Misiones de Rengo 2011. La o masa/mai retrasa/intr-o atmosfera frumoasa te poti veseli ore intregi cu aromele intense ale acestuia: iarba, citrice, aciditate buna, are si ceva post-gust. Fresh & Fruity. 

- 83 de puncte pentru doua albe si-un rosu: Sauvignon Blanc V, Cramele Recas, 2011: arome foarte intense, placute, aciditate mare, racoritor. Nu stiu daca am nasul stramb, dar iar mi-a lasat impresia unui strop de Muscat.  Si asta nu-i neaparat un lucru rau, daca asta cere piata. Acelasi punctaj pentru Chablis Domaine L. Chatelain, 2010; dupa cum spunea un specialist zilele trecute, judecam vinul acum, in forma sa actuala, nu cum credem ca va fi peste 5 ani. Medalie de argint la Grands Vins de France 2011, miros fructat, colorat/complex in prima faza, apoi ierbos si mineral. Un vin care educa gusturile. De baut in 2014, nu ca mine. Prince Vlad 2003, un Merlot facut de Vie Vin Vanju Mare care "imprumuta" ideea printilor de la vecinii Vinarte, insa dupa cum s-a vazut, nu cu acelasi succes. Mi s-a parut atipic, neimpresionant, dar i-am dat 83 in concubinajul sau cu porcul de Craciun.

- 82 de puncte pentru Carmenere, Misiones De Rengo, judecat impreuna cu Explorerul de mai sus. Gama de jos a producatorului ofera vinuri albe foarte bune, chiar exceptionale, de baut acum, care culmineaza cu Chardonnay-ul 2010, insa in materie de vinuri rosii cam asta ar fi maximul atins. Mirosul este prafos-iodat-super-spicy-fructe negre de padure. Gustul bate spre aceeasi directie, intensitatea fiind mai domoala. Alcoolul iese cam in fata, tanini si corpolenta decente. Exista un usor iz de oxidare. Tot in aceasta plaja valorica s-a incadrat Sangre de Toro Reserva 2007, de la Familia Tores, un cupaj interesant de Garnacha + Cariñena + Syrah, dar care nu s-a aflat in cea mai buna forma. Cam "cooked".

- Les Petites Caves, Bordeaux: decent pentru un vin pe care nu apare producatorul sau anul de fabricatie. Foarte sec/taninos, reflexii violacee, miros bun, putin dezechilibrat in gust, apos-taninos, in rest caracteristici clasice bordoleze: Merlot+CS. Cu toata aspreala, s-ar putea sa fie un vin excelent dupa 1-2 ani de stat la culcare. 81 de puncte. (a doua oara i-as fi dat maxim 76, dar respectam in continuare regula: best of) Acelasi punctaj pentru Merlot-ul "de jos" al celor de la Vinarte - Assolato. La 9-12 lei mi se pare un exemplu de calitate/pret.

- la categoria 80 kg, pardon.. puncte, se situeaza doua rosii Misiones de Rengo, Cabernet si Merlot. Primul este mult prea fructat, o ciorba de cirese si coacaze la deschidere, se mai imbunatateste pe traseu. Al doilea are un miros prafos, iodat si spicy, tanini cam artagosi, gust decent, pe soi, fara exclamatii de vedeta. Tot aici as incadra si un Gruner Veltiner austriac, facut de Famillie Ernst in 2010.

- 79 pentru Feteasca Neagra, Crama Ceptura - ce ma enerveaza ca nu scriu anul de recolta. Partea buna, legata de acest vin este locatia in care l-am baut: Trattoria Rock'n Pasta din Militari, pe strada Lujerului, adica deasupa Pasajului Lujerul, intre cele doua spalatorii auto. Acum cativa ani aici intrau clientii spalatoriilor sa bea o Cola si sa se mai zgaiasca la TV pana trecea stresantul timp de asteptare, insa acum s-a transformat intru cu totul altceva: cel mai chic restaurant din cartier in opinia mea. Meniu de bucate si vin mai mult decat decent, se respecta ritualurile, temperatura, felul paharelor, cantitatea de zambete si buna-vointa, curatenia. Prevad un nou client fidel: eu. 1 punct BBC pana la viitoarea vizita. Cum am ajuns aici: am aflat acum cateva saptamani ca e una dintre locatiile in care s-au lansat noile rose-uri SERVE si m-am mirat..asa ca am incercat si nu m-am inselat. Stiu ei vanzatorii ce stiu!

- 78 pentru noul Riesling Italian SchwabenWein de la Cramele Recas, 2011: un conglomerat de arome din mai multe soiuri, aciditate inca prea ridicata. Un alt best-buy. Tot 78 pentru Riesling-ul Vinul Cavalerului 2010, dar servit intr-o ambianta ostila: fum si miros greu de la bucatarie, temperatura mult prea ridicata, pahare de apa, ospatar obraznic si necunoscator - nu va opriti niciodata in sensul giratoriu de la  iesirea din Ghimbav spre Brasov, in localul Casa Alba, decat daca aveti experienta mai mult de 10 ani in conducerea TIR-urilor; exista alternativa Michele dupa colt, o adevarata vinoteca, chiar daca nici aici serviciile nu-s de Mariott. La acelasi capitol - 78 - as incadra turcescul cupaj de Bogazkere si Merlot din figura alaturata, un vin greu, interesant, dar fara sa te duca la placeri nebanuite. Probabil cel mai taninos vin intalnit in peisaj. Faurit in 2009, imbuteliat in 2011 - de-aici cred ca i se trage. A facut vreo 10 Euro in shop aeroport Istanbul. La ce taxe aud ca-s la turci pe alcool, nu mai incerc curand.

- 77 de puncte se acorda domnului din randul al treilea, pe numele sau de scena Utiel-Requena Gran Reserva, Gandia, Spania, pe care s-au platit 18 lei, furat fiind de mirajul anului 2000 inscris pe eticheta: o noua teapa de la Kaufland: culoarea spune cam totul: caramiziu cu reflexii portocalii; se pare ca si-a inceput declinul de vreun an. Inca nu e mort, dar la banii astia n-ai cum sa te astepti la mai mult.
Late edit: dupa ce l-am uitat in frigider 3 zile intr-o sticla-miniatura si am incercat inainte un Dolcetto d'Alba mizer, acest vin spune altceva: 84-85 de puncte daca nu mai bine, tipicitate, greutate, ciocolata, visine, lemn echilibrat, scortisoara, agresivitate domolita, rotunjita elegant de trecerea anilor. Nu stiu de unde vine diferenta asta, doar l-am decantat mai bine de 3 ore! Se pare ca e unul din vinurile acelea care trebuie deschise cu o zi inainte. Diamant in noroiul preturilor medii/mici, cred ca mai iau unul.

- Dolcetto d'Alba, 2008, facut de La Morra pentru Auchan, brand-uit Terre: un vin slabut, de maxim 75 de puncte, nu are nimic care merita amintit. Tot pe-aici as pune Pinot Noir-ul V de la Recas, asa ca daca as face o scala pe aceasta gama a producatorului banatean, acesta ar fi in partea de jos. Aud ceva de o rebrand-uire care mie nu mi se pare necesara, atat obiectiv, din punct de vedere al continuitatii, cat si subiectiv - etichetele Legends of Transylvania mi se par superbe. O reimpartire a soiurilor, a calitatii, da, pentru ca sunt oaresice discrepante luand in calcul punctajele - una e SB-ul 2010 cu 86 de puncte Parker, alta e Pinot-ul. Unele merita un pret mai ridicat, altele poate nu sunt demne de aceasta gama, care desi ieftina, in ochii mei are o prestanta solida, am recomandat-o nu de putine ori.



- Byzantium, Rosso di Valchia, 2009, Cramele Halewood: miros si gust de  vin slab spre foarte prost: citesti in el capetele de vie si strugurii necopti. Am auzit de bine in spatiul virtual despre productii anterioare, insa asta e praf: 74 de puncte. Sticla mini, de 200ml - m-am consolat inca de la cumparare ca daca n-o merita cei 6 lei, tot raman cu ceva.

- 73 de bice pe spinare pentru Feteasca Neagra de la Pietroasa, 2009, undeva spre 15 lei: atipic, slab - 11,5%, astringent, eco, violaceu. Pare cupajat cu un 3% TR. Adica Tamaioasa. Alt exemplu in care terroir-ul poate fi usor confundat cu usoara influenta a altor soiuri. Nu bag mana in foc c-ar fi asa, dar parca s-au inmultit prea tare exemplele. Exista aici vinuri la aceiasi bani care merita incercate - cel putin.







- in sfarsit pierzatorul editiei vine din Vrancea si cand spui Vrancea spui Vincon: Merlot 2006, Beciul Domnesc, baut..de fapt lasat sticla jumatate plina pe masa la Caracal, ca acolo n-ai cum sa gasesti la carciuma ceva mai bun. 71 de puncte pentru un miros promitator de baric supra-ars, insa cand pui in gura prima senzatie e un mare semn de intrebare: or fi fost si struguri folositi? Iar am fost indulgent..

- Cuvee Constantin, Stirbei, 2007, 31 de lei Carrefour - nu s-a punctat din cauza defectiunilor tehnnice. Mai risc cu inca unul, pentru ca acest vin a fost cel care a dus la aparitia acestui blog, chiar daca n-a fost amintit pe-aici; nici el nici multe alte vinuri ale producatorului oltean; dar urmeaza.

    Gata, m-am usurat golind sacul de vinuri din decembrie, cu siguranta vor fi multe altele de Revelion si dupa, despre care va voi spune la vremea respectiva. Sunt sigur ca ati avut un Craciun frumos, iar daca nu ne mai auzim/citim pana peste cateva zile va urez un 2012 mai bun decat anul care se incheie, plin de satisfactii, succes in viata si in afaceri producatorilor, distribuitorilor, scriitorilor si iubitorilor de vin bun! Va multumesc tuturor pentru invitatiile la diferite evenimente, pentru companie, comentarii, vizite pe acest blog, pentru ca sunteti chintesenta fenomenului vin in Romania! La multi ani! La cat mai multe vinuri bune!

Moldova fara predicat

    Bucuresti - Ploiesti - Tohani - Pietroasele - Buzau - Adjud - Onesti - Bacau - Roman - Falticeni - Malini (SV). Si retur. 

    DN1 plin de oameni nebuni dupa Valea Prahovei. Sau mai degraba dornici de afirmare in societate. 1,5h Ploiesti - Bucuresti la intoarcere. 10-12h dus-intors Bucuresti - Poiana Bv in week-end!! Oricare week-end. 

    Tohani: Busuioaca de nota 7, Special Reserve, an incert, dar sigur altul fata de data trecuta. 

    Pietroasele: Tamaioasa de nota 9. Grindina puternica in seara precedenta. Un an de munca in zadar, recolta distrusa in proportie de 80%.

    Buzau: lubenita de 16 kg - 4 lei.

   Onesti: Campionatele Nationale de Gimnastica in sala Nadia Comaneci.  Live Marian Dragulescu, Flavius Koczi. Superbi.

    Roman: bors de gaina moldovenesc, nota 11.

un bunic de 94 de ani la hora, la biserica

 Malini: casa memoriala Nicolae Labis, partie de schi, sala noua de sport. Fructe, legume, peisaje apetisante.

casa parasita a celorlalti bunici

fostul atelier al bunicului dogar

   

    Nunta in sat. Oameni atoatestiutori..specific zonei. Muscatel si Unirea. Kitsch-uri si miros de capsuni la tot pasul. Multi balai cu ochi albastri. Prea multi. Si prea multa grasime in farfurii si pe trupurile lor. Speranta de viata in jur de 50 de ani. Cernobal? Poate si el.



Doua Tamaioase bune

    Dupa ultima evaluare a vinurilor luate de la Pietroasele scorul a fost indecis, asa ca am trecut la urmatoarea mostra. Si asa i-a venit sorocul sticlei cu nr. 4 din stoc. Ca sa fiu sigur ca am rezultate exacte, am insotit-o pe misterioasa buzoiana cu o verisoara sud-vestica, in speta cea de Vanju Mare 2009. N-am avut 2008, ca n-am gasit, spre deosebire de cei de la vinul.ro care au gasit-o (sau au cautat-o special? sper sa nu gresesc si sa fie vorba de Riesling sau SB, dar ideea e aceeasi) si au facut-o praf in ghidul lor 2011. Nu prea inteleg sensul de a evalua un vin din zona de jos a preturilor (hai sa zic totusi medie, ca vinurile sunt alese numai din super-market) dupa 3 ani, cand e clar ca o sa fie over-aged. Dar am sa revin la acest subiect in viitorul apropiat - recenzie la acest ghid.
    Am ales Castel Starmina din mai multe motive: l-am apreciat candva la 80 de puncte - adica imediat deasupra liniei care delimiteaza zona de vinuri din care as mai lua vreodata si restul, face parte din aceeasi gama de pret (aproximativ, 17 lei), mi se pare suficient de tipic ca sa fie folosit ca etalon. Argumente contra: diferenta procentului de zahar, cel din Banat e demisec, iar cel de Pietroasa e dulce. Sau a fost. Ar mai fi de mentionat ca in topul personal, deocamdata la capitolul Tamaioasa Romaneasca troneaza pe primul loc cea de Budureasca, 2007, cu 89 de puncte.
    Despre vin: e mai sus decat cele din categoria "best buy"; l-as incadra la "ce-ai pazit pana acum de n-ai incercat asa ceva?" E 12 lei sticla la crama, in alte locuri/localuri nu prea e de gasit. In miros se simte un dram de iarba alaturi de cel specific, nu foarte intens. Gustul aduce a miere (stafide si migdale mai adauga ei pe eticheta), tamaie. Zaharul nu e chiar asa mult cum te sperie eticheta :"Dulce", ci rezonabil, bine incadrat in complexul celorlaltor caracteristici. Pe dop scrie mare VINCON :)), iar sugestia de asociere tot de pe eticheta cu nuci, migdale sau dulciuri s-a dovedit bine documentata. Evaluarea pentru statistici: 81 pct.

    In alta ordine de idei, incepand de azi, prin bunavointa companiei care ma suporta de vreo 5 ani, am primit new wheels. Am renuntat la un  Passat pentru care trebuia sa mai astept inca vreo 6 luni, era break (bleah), si daca nu se putea sa aiba cutie DSG nu ma incanta. Asa..macar 4x4 sa fie, ca pretul e acelasi. Incep sa descopar pas cu pas de unde vine acest pret aproape dublu fata de vechea Octavia II. Nu va arat si nr. de inmatriculare, sa nu dati cu pietre dupe (da, dupe - asa se zice in Oltenia) mine daca am zis de rau despre vreun vin. Octavia Scout, culoarea se numeste Rosu Brunello, este aleasa de mine, iar numele de scena dat azi la botez este Montalcino. Botezul e inca in desfasurare, cu un Traminer de Targoviste (cel din Bulgaria, normal) Cuvee Prestige 2006 (19,6 leva la Balcic la non-stop), despre care poate am sa va povestesc candva ca a primit 80 de puncte, avand un gust fin, interesant, undeva intre tamaioasa si muscat, fiind un vin placut, de recomandat. Nu acelasi lucru pot spune despre alte doua bulgaroaice, Tcherga 2010 - un cupaj de Chardonnay si Muscat nereusit, si un Viognier al fratilor Minkov, din pacate mult sub altul chilian incercat mai demult, acesta din urma fiind si la jumatate de pret. Tot in episoadele imediat urmatoare voi incerca un rezumat al celor 200 de vinuri degustate si inventariate pana acum. Daca ma apucam prin '93 de excel-ul asta acum eram departe :).

 preturile sunt in leva

Pietroasa Veche

    Data trecuta ramasese fara raspuns intrebarea: "De ce atat de putini producatori la promotia Vara in Alb". Unul dintre motive cred ca-l veti descoperi in randurile urmatoare.
    In scurta mea incursiune in lumea vinurilor am intalnit de multe ori oameni manati de pasiune, daruire, impartialitate, afinitate catre anumiti producatori, soiuri, ani, culori. Dar parca si de mai multe ori am intalnit manifestari de lacomie, ignoranta, invidie, subiectivism.

    O dovada in acest sens este lipsa totala a vreunui review despre oricare dintre vinurile produse la Statiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură si Vinificaţie Pietroasa, filiala a Universitatii de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara din Bucuresti. N-am sa reamintesc cititorilor despre istoria moderna, cunoscuta, de 170 de ani a acestui producator, ci voi spune doar ca la vanzare se gasesc inca vinuri din '69 - an in care probabil majoritatea "formatorilor de opinie" in domeniu de azi nu erau nascuti. Am vazut ca cei de la Pietroasa au prostul obicei sa nu dea sticle cadou, sau invitatii de 2-3 zile la mancare si bautura, dar chiar asa? Sa ma trimita Google prin Vietnam? Mi se pare atat de absurd incat inclin sa cred ca el e de vina. Accept ca e un vin greu de gasit in supermarket, reputatia locului nu-i chiar de domnisoara de pension, promovarea nu exista, dar 40 de ani de ignoranta nu pot sa-i inteleg. Si iar imi aduc aminte de unii (sau altii) care au scos vin prima oara anul asta si sunt deja sanctificati in cel putin 40-50 de articole pozitive numai in ultimele 4 luni.

    Intrand pe portile cramei am redescoperit peisajele care iti taie rasuflarea din zona Dealu Mare, viile "aranjate" perfectionist, ronduri de trandafiri, portile enorme din lemn masiv ale intrarii cu ferecatoare pe masura, si..surprinzator - 5-6 masini "de lux" as spune, fata de Octavia mea prafuita. Erau clienti care venisera sa cumpere vin. Sa stau la coada intr-un magazin al unei crame in mijlocul zilei, miercurea, inca nu mi s-a mai intamplat. N-am sa exagerez spunand ca am gasit curatenia si utilajele noi de la Basilescu, si nu numai; dimpotriva, se simte si un usor iz de "epoca de aur". Interlocutorii au raspunsuri monosilabice cand vine vorba de vanzarea vinului, dar li se aprind scilpiri in ochi, urmate de explicatii complexe cand de exemplu ii intrebi in ce masura vremea capricioasa a afectat viile anul acesta.

    Aici nu se face doar Busuioaca de Bohotin si Tamaioasa Romaneasca, cum am vazut ca limiteaza unii, in nestiinta de cauza zona, ci o gama de soiuri destul de complexa, iar preturile sunt nici mai mult nici mai putin decat simbolice. Din ce vedeti in "figura alaturata" cel mai ieftin e 9 lei, iar cel mai scump - Busuioaca din 2001 e 20. Iar in afara de selectia facuta de mine, mai erau cateva la vanzare. Se pot achizitiona vrac sau la sticla. Preturile nu sunt nici un secret, exista pe site.
     Pana acum am apucat sa degust Riesling-ul Italian din 2008 (sper sa nu gresesc - etichetele sunt "universale", toate din 2007, peste care se modifica din pix ultima cifra), care mi-a produs o revelatie. Acum un an am fost aici cu intentia de a lua cateva mostre, insa am ajuns prea tarziu, inchisesera magazinul. Asa ca am decis sa iau "de la om din curte", gard in gard cu crama, am batut la o poarta, o matusa foarte batrana m-a condus la dumneaei in beci, unde avea vreo 10-15 baricuri scrise frumos cu creta - soiul si anul, ca si la crama de altfel. Am luat vreo 4-5 bidonase de 0,5l din diferite soiuri/ani. Ei bine acum, cand am dus la nas paharul de riesling m-am trezit dintr-o data cu imaginile de atunci. Terroir? Inclin sa cred ca da. Rieslingul achizitionat acum are 11,5% alcool - ca de altfel TOATE vinurile de la Pietroasa Veche, culoare normala de vin alb, miros bun, putin atipic, ierbos, dulceag - de mere coapte, gust si post de gutuie, mineral, texturat. Destul de ciudat, dar de calitate. In comparatie am desfacut si un Riesling Eco de la DFR (normal ca nu m-am oprit doar la Pietroasa), care e in celalalt capat al soiului, nu pot fi puse unul langa celalalt. 82 pct din partea subsemnatului si 75 pentru cel de la DFR - extrem de sec, gust deschis, usor floral, prafos, asemenea mirosului; cam prea proaspat/acid/fructe necoapte pentru varsta de 3 ani.
    Nici Busuioaca de Bohotin de aici nu-i de lepadat. Nu e vreo minune, insa are mirosul tipic de trandafir, slab in intensitate, gust placut, dulce-acrisor, dupa cum spune eticheta, o tona de zahar greu de digerat. Avand in vedere ca n-am prea multe cu care s-o compar, unele (sau una) fiind exceptionale, altele din canal, o categorisesc la 77 de puncte, in ciuda dopului extralung cu un oaresice inceput de mucegai la interior si al gustului care contine si un foarte mic "ceva urat" in plus.
    Am desfacut dupa cateva zile (ca pe caldurile astea, cam greu sa-ti arda de vin) si Feteasca Regala din 2008. Revin cu non-preferintele mele pentru acest soi, din care inca n-am gasit ceva peste 79 pct. Fata de Rieslingul de mai sus, Feteasca a fost jos. Miros placut, printre alte note gustative tipice apare si cel de vin popular, sau chiar mai rau. 70 pct, trei sferturi la chiuveta.
============================================================================================
    Alte lucruri din domeniu traite/intamplate zilele astea:
- vizita la un targ de produse asa-zis traditionale la Agronomie, la care au venit si cei de la Oprisor cu cateva vinuri sa le promoveze - zic ei, sa le vanda zic eu. Pentru ca aveau preturile cu care gasesti aceste vinuri in comert, iar de degustat, cele 2-3 care ma interesau - nu era voie, erau doar in vitrina. Si nu e vorba de cele foarte scumpe.
- o stire aparuta "pe surse" spune ca unul dintre magazinele de vin din Bucuresti si-a inchis portile; este vorba de Arte&Vino; am fost clientul lor de cateva ori, asa ca am vazut cateva aspecte: in primul rand preturi foarte mari, probabil cele mai mari din Bucuresti sau de pe mapamond, locatie asa-si-asa, fara vad comercial, suprafata (de inchiriat presupun) la fel de mare: 180 mp. Daca luam in considerare selectia excelenta, interiorul placut si faptul ca la 1 din 5 vizite exista cineva care sa-ti spuna ceva despre un vin, e totusi o pierdere. Sper insa ca e doar o relocare intr-un spatiu mai putin costisitor care va aduce si preturi pamantene si nu un faliment.