Zilele trecute bantuiam prin Afi Cotroceni fara un scop precis (eh, nu chiar, dar nu avem vreo necesitate arzatoare), minunandu-ma de preturile exorbitante ale hainelor si pantofilor, dar si ale unor bucati de coca peste care se adauga un milimetru din cea mai proasta dulceata - 13,5 lei (scrie mare ca "face" 5,5 lei, insa jos, cu steluta sunt gemurile - 8 lei; ati innebunit de tot! pardon - ce de lume cretina!). A mai scazut numarul de "plimbareti", dar un asemenea mastodont e clar ca va avea soarta prezisa de Roubini: cu totul alta intrebuintare in maxim 10 ani. Si la prima intersectie au aparut si primele semne. Nu de circulatie, ci de schimbare: Libraria Cartaresti. Am facut repede un tur de orizont, m-am oprit inevitabil la raftul de carti despre vin, de unde imi facea cu ochiul "Vinurile Lumii", by the way - comandata on-line de vreo 10 zile la Editura Litera, care insa n-a dat niciun semn de atunci. Pentru ca acolo e la jumatate de pret, nu 130 de lei cat e pe piata. Am cules totusi de pe raft "Ghidul gustului - Initiere in arta vinului" de Cosmin Florescu Zidurean si Eugen Demeterca, editata de Corint, o carte foarte buna pentru incepatorii intr-ale vinului. Inainte sa ies din raion mi-am rotit un pic privirea in sus, ca sa nu fac nota discrepanta cu fetele din magazinele vecine si-mi picara ochii pe niste sticle de vin. Hmm, imi spun, e de decor. Dar are eticheta cu pret.
Ei bine, doamnelor si domnilor, ca sa pastreze nota culturala, acest lant de librarii a inceput sa vanda......Vinul lui Dinescu. Nu-mi amintesc toate varietalurile, insa era Merlot, Feteasca Alba, Tamaioasa Romaneasca. Atmosfera era destul de "incinsa" in librarie - la vreo 28 de grade, cu toate ca nu prea era lume, asa ca am avut retineri in a da 30 de lei pe o sticla (v-am mai spus ca nu-mi place sa platesc chiriile magazinelor din locatii ca aceasta), dar pana la urma am cedat tentatiei. M-a intrigat capisonul, care, dupa ce m-am apropiat de el si l-am mirosit, a spus asa: ceara de albine. Bravo domnule poet! Jos palaria pentru aceasta solutie traditionala de pastrare a vinului pe termen lung. Contra eticheta, de dimensiuni generoase, contine, cum va puteati imagina, un poem al contemporanului scriitor. Faci ceva mizerie pana indepartezi ceara de pe dopul de pluta, nu chiar de calitatea I, si ajungi in sfarsit la continut. Este un IG Dealurile Olteniei, 2009, demisec, cu 12,5% alcool. Culoarea nu e prea interesanta, un vin de un galbui normal, mirosul este clasic, nu foarte intens, de tamaie si trandafiri. Asa sunt darurile de la greci, cu surprize: ne-au dat soiul asta acum vreo 2000 de ani, au lasat si tamaia in el, sa nu cumva sa ajungem la religii diferite :). Din pacate, gustul placut e umbrit de reminiscentele de ciorchine si samburi, lasati probabil prea mult in contact cu vinul. E un vin simplu, la limita de jos a categoriei "decent", se incadreaza la 72-74 de puncte. Presupun ca daca ajungi la Cetate il iei cu maxim 10 lei, insa pana atunci, cei 30 care se cer pe el sunt o suma mult prea mare. Nu am inteles desenul cu animala cu cap in forma de ciorchine si 3 sfarcuri conectate la bidoane, dar coada sigur e de porc.
Va las cu poezia de pe spatele sticlei (cu cateva mici modificari), in lectura autorului:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu