Cele doua chioscuri - unul in aer liber, celalalt inchis si dotat cu soba au oferit oaspetilor posibilitatea de a bea, de a racni si a se destrabala in voie, fara a-i deranja pe cei care s-ar fi culcat mai devreme. Cu vuvuzelele, tobele si provocarea la nesomn a fost o problema, dar numai pentru cei doborati inainte de inchiderea fiecarei seri (dimineti), oficiata de subsemnatul.
M-am delectat admirand colectia de unelte dintre cele mai vechi ale gazdei, expusa generos pe toti peretii, coarne si cranii de animale, m-a impresionat barajul, dar mai ales hidrocentrala din maruntaiele muntelui - cu ale sale 4 turbine facute de...Skoda si alimentate de 90 mc/sec de apa la 30 de atmosfere. Cele 3 zile de cazare cu o masa cu bulz si vanat oferita de gazde, au costat cam cat doua sticle de vin romanesc proaspat de top, luat dintr-un magazin cu preturi normale.
Selectia de vinuri purtate in portbagaj pana acolo a fost straina, cu doua exceptii, toate fiind vinuri pe care nu le-am mai incercat, ca de la un timp totul e o degustare. De data asta, in aer liber, noaptea cu ale sale -7..-10 grade nu prea a fost de bun augur, insa s-a gasit si un spatiu in care conditiile au fost ideale. La aceasta temperatura s-au predat neconditionat si destul de rapid cele doua laptop-uri care ne-au asigurat voia buna, dar s-au gasit solutii. Vinurile au fost si mai bune (cele la care ma si asteptam) dar si mai proaste (cele la care nu prea ma asteptam), hai sa le vedem:
-
Riesling (de Rhin) AOC Alsace Grand Cru, Wiebelsberg, Klipfel, 2008: miros minim in intensitate, struguri necopti si ceva banane, ananas, mineralitate, foarte fin si placut, gust fresh, impresionant, acrisor, parfumat. 89-90.
- de la acelasi producator un
Cremant brut din Chardonnay, care din pacate a dezamagit, in jur de 75 de pct. In afara de untul mega-prezent in miros, si bulele sprintare chiar dupa 24h de la deschidere, n-a prezentat mare lucru.
- daca tot am intrat in categoria spumante, a mai fost pe masa un
roze Rhein din Pinot Noir, aflat intr-o forma dezastruoasa. Nu mai intru in detalii, sper sa fi fost o intamplare (?). 64 de puncte.
- al treilea spumant, si bineinteles cu cea mai mare priza la public,
Tamaioasa Romaneasca dulce de la Oenoterra, Cashmere. Mi-a adus aminte de discutia avuta cu un nene care se plangea in humidorul Metro Baneasa acum vreo 10 zile ca nu i-au fost pe plac niciunul dintre brand-urile renumite de Champagne din plaja 300-600 de lei, deoarece sunt prea seci. M-a tentat sa-i propun acest spumant, "mascat" intr-un Mumm sau Moet, sunt sigur c-ar fi apreciat si el si invitatii sai. 80-81 de puncte, 17 lei si asteptam Merlot-ul Domnita Ruxandra, detinator al Marii Medalii de Aur la
recentul concurs. Tare mi-e teama ca-l vom astepta mult si bine..n-apare nici pe site, la fel de greu de gasit fiind si informatiile/review-urile legate de acest producator.
- doua piese venite pe filiera italiana
Arte & Vino, magazin despre care trebuie sa spun ca nu s-a inchis (ca o erata a unui post anterior) a fost doar temporar in concediu, ba chiar a venit cu promotii destul de interesante in ultimul timp; cateva reduceri substantiale (dupa ce vedem la fata locului) nu egaleaza preturile acelorasi vinuri gasite in alte parti - sau macar cele cateva pe care le-am zarit. Am primit de Craciun (ptrrruuu...hold your horses!! doar nu de la ei) doua sticle, ambele fiind reduse de pe la 80 la 57 de lei: Rosso di Toscana (CS + Petit Verdot + Merlot) facut de Fossacolle, 2005, care e un vin despre care pot spune ca e subtirel la deschidere, dupa 45 min mirosul devine de 10: visine si afine in prim plan, culoare rubinie perfecta, gust in stil frantuzesc, fara senzatii dulci, cireasa neagra, cafea ultra prajita, din nou visine. Are insa o chestie similara cu descrierea lui Oz Clark a Merlotului:
it promises, but does not deliver. Ambele au primit 85 de puncte, cel de-al doilea fiind un Nebiollo 2005 facut in Langhe de Giorgio Pelissero, cu un nas frumos, spicy cu cirese negre, gust rotund, astringent, un fel de Unio cu o idee de cafea.
- o mare dezamagire a fost Cabernetul 2009 Casillero del Diablo, in valoare de 30 de lei si doar 76 de puncte, dar si lui trebuie sa-i acordam circumstante atenuante, pentru ca a fost descoperit de mine dupa multe sapaturi in spatele rafturilor catorva magazine Metro, negasind in ultimul timp decat 2010. E foarte timid in gust si miros, n-are foarte multe in comun cu obraznicia si unghiurile ascutite ale acestui soi. E cel din reclama cu Rooney.
- spaniolul Monasterio de las Vinas 2004, Gran Reserva, luat la 35 de lei din Kaufland: inca nu mi-e clar din informatiile gasite daca in afara de Cariñena mai e si trio-ul Tempranillo + CS + Garnacha, dar e un vin de incercat, mai ales daca sunteti fani lumea noua. E baricat la limita de sus a decentei, dar se poate citi si vinul. Foarte placut de baut. 85-87 de puncte.
- n-a fost rau nici un alt Gran Reserva, Tempranillo-ul al celor de la Garcia Carrion, numit Senorio de los Llanos, 2004, mai ales la cei 28 de lei platiti pe el - 85 pct. Culoare superba, rubiniu usor translucid, miros de compot de visine, gust cam.. tinerel (?!). De cursa lunga, 13% alcool, baric timid, dar perceptibil, abia dupa 3 ore a crescut spre punctajul respectiv, ceea ce mi s-a intamplat de foarte multe ori. Cu toate ca vad in jur multi care spun ca pentru un vin de 7, 10 sau mai multi ani a fost nevoie doar de desfacerea sticlei cu 30' inainte, eu v-as recomanda sa faceti asta cu cel putin 2 ore inainte, pe langa care sa puneti si in pahar vreo 60-70ml, pentru a lasa vinul sa respire in circumferinta maxima a sticlei. Un decanter nu strica pe langa casa. Iar daca tot sunt la capitolul recomadari, as vrea sa mai amintesc ceva. Mi s-a cerut de cateva ori sfatul in alegerea unui vin bun drept cadou pentru un cunoscator. N-as merge pe castraveti pentru gradinar, din mai multe motive: s-ar putea sa-l fi incercat, sa-l aiba, sau mai rau, sa i se fi parut prost/nu pe placul sau - e foarte greu sa marchezi. Nici pesti de portelan pe televizor nu cred ca si-ar dori, dar oricum..incercati altceva.
