Mandea si Vardo

    Domeniul Coroanei Segarcea a lansat pe piata, cu o intarziere de o jumatate de an fata de data estimata initial, o noua gama de patru vinuri rosii, pozitionata intre Prestige si Minima Moralia, urmarind probabil sa umple golul din scala de preturi. Soiurile folosite in jumatate din aceste vinuri sunt unele total necunoscute pe piata interna, dar se pare ca s-au adaptat bine in Oltenia. Dupa cum urmeaza:

1. Syrah: nas bun, tipic, condimente, fruct ascuns bine, baric nou. Din pacate pe deasupra inca pluteste un iz brusturos, care ar trebui sa se estompeze in cazul unui vin cu viata lunga. Apreciem totusi ca Segarcea a tinut toate aceste vinuri in curtea sa macar trei ani inainte sa-i dea drumul pe piata. Etichetele sunt atragatoare cromatic, materiale de calitate, desenele sunt in relief, conceptul in sine insa.. nicio legatura cu Regalitatea, dimpotriva in perceptia mea minoritatile rrome trezesc sentimente negativiste in ochii omului de rand. Textele de pe etichetele secundare nu se ridica nici pe departe la nivelul asteptat. Gust: ciocolata, chili, fructe rosii, astringenta placuta, catifelare, vinozitate si iar telina deranjanta. Final ce pare moale dupa condimentul intens. 84 acum, desi cred ca diferenta fata de Budureasca Horeca Premium e mai mare in favoarea celui de-al doilea.

2. Feteasca Neagra pare mai gata de baut, taninuri mai fine, desi nici cele din syrah nu deranjeaza, ciocolata fina, foarte echilibrat, aciditate buna. Alcoolul de 14 nu iese din corp nici aici. Aromatic avem lapte vanilat, pruna-visina, fructe negre. Un clasic modern. 85p. La a doua trecere mi s-a parut cam lipsit de personalitate si as mai fi taiat vreo doua puncte. De revazut in blind cu alte Fetesti din aceeasi generatie, insa nu cred sa se ridice la nivelul lui 2008.

3. Touriga National: nas de... busuioaca! Sau mai degraba Tamaioasa Roza. Trandafir si cam atat, greu de definit ce mai e sub. Gust: usurel, vinos, de galgait. Are echilibru, nu si personalitate. Personal aveam pretentii mai mari, nu ma asteptam la halvita pe bat. Ceea ce-mi aduce aminte de pret, unic pentru toata gama - o lipsa de fair-play in fata consumatorului, pentru ca asta este dovada clara ca s-au luat in calcul costurile si profitul, nu rezultatul final. De fapt, strategia de distributie nu numai ca n-are nicio legatura cu nenorocitul de consumator, ci umileste pur si simplui marea majoritate a revanzatorilor, permitand unuia dintre distribuitori sa se erijeze (si) in magazin online, ultima veriga catre end-user, cu transport gratuit cu totul. Ia aruncati un ochi pe site-ul acestui distribuitor, apoi pe cel al unui magazin online ales la intamplare, care cumpara saracul la acelasi pret cu muritorii de rand, daca nu cumva ii intra o albina in ureche si incearca sa vanda peste 1000 de sticle intr-un an, moment in care ar putea primi vreo 27% back-discount. Asa cifre am visat eu azi-noapte. Din pacate societatea nu reactioneaza nici aici la nivel individual, delistand furnizori cu politici partinitoare, ci prefera sa actioneze in spirit de turma, sau deloc. Parca e un concurs la sfarsitul caruia castiga ala care listeaza cele mai multe repere. Oho, cate tarabe castigatoare am mai vazut.. niciuna nu mai exista. Nu cunosc motivul din care capii vanzarilor din Bucuresti si est si-au strans catrafusele ieri-alaltaieri, pot doar presupune ca undeva sus nu exista niciun fel de flexibilitate, nu s-a schimbat absolut nimic (in bine) in ultimul an - asa se vede din afara. Touriga de Bohotin: 8o de puncte.

4. CF+Marselan: in sfarsit un nas de vin cu pretentii. Deocamdata e proaspat, cu fruct in prim plan, usor condimentat, alcool ascuns. Gustativ creste semnificativ, aromele devin savoare, are o amplitudine fina, espresso, ciocolata neagra. Da, bun. 86-87 cu un real potential de crestere. Francul asta aduce niste subtonuri atat de placute de mi l-as planta eu in spatele blocului. Dar nu cred sa dea 35 de tone la hectar.

    La 35 de lei cu siguranta vinurile sunt de incercat de catre pasionati, insa la 50 exista riscul sa se ofileasca pasiunea.

P.S. Am revazut Chardonnay-ul 2013 in aceeasi seara: evolutie incredibila fata de asta primavara, rastimp in care a adunat si cateva medalii importante. E un must-have la 30 de lei pe site-ul indicat mai sus - 88 de puncte. Principesa Margareta 2009 - adica a doua generatie de Marselan - iar e de vazut, arata bine de tot. 

Segarcea, albele Prestige 2013 - prima infatisare

    In sfarsit am primit o explicatie credibila, "pe surse", despre inexistenta oricarui alb 2012 de la acest producator: au inghetat viile. Ok, se mai intampla, dar de ce atata secretomanie? Inteleg apropierea de sarbi, care, cand am ajuns la Belgrad saptamana trecuta m-au intrebat la hotel prin ce punct al frontierei am intrat, la ce ora, cat stau si ce fac aici - dar.. in sfarsit, nu inteleg multe lucruri care se intampla aici si-mi pare rau de vinuri. Poate sangele asta uman proaspat achizitionat sa faca un pic de ordine atat in comunicare cat mai ales in politica de preturi. Exista un singur lucru care trebuie inteles acolo sus, termenul " a delega". Dar daca scumpiti albele Prestige va blestem pe toti trei! RR, CA si RM!

    Vinurile. Am comandat un set de albe Prestige, insetat fiind dupa perioada in care superbele SB si CH au disparut, dar si incitat de cateva review-uri (din partea amatorilor) negative, facute in cosmosul numit Facebook. Le-am terminat scurt, intr-o companie de fiecare data placuta, urmarind meciurile de fotbal din fazele finale ale cupelor europene la fotbal:

    1. Feteasca Alba: nasul inca poarta amprenta tineretii, cu drojdii in fata, insa gustul anunta un viitor cu totul deosebit, garantat de caracterul floral - translatat superb pe palat, silky, uleios, stralucitor in pahar, aciditate, impresia de struguri albi copti. 86 acum, cu plus in viitor. Papilele mele zic ca intre asta si Liliacul inflorit intr-un grepfruit-tree sunt vreo 10 ani.. lumina. 

    2. Sauvignon Blanc: tipicitate de manual, miros in care se regasesc atat pi-ul de chat, cat si citrice - gref, lamaie - ardei gras, mineralitate din plin, natura verde. Se este si sambure de zarzare/migdala. Gust in care nu mai recunosc strugurele alb din 2011 [apare la paharul 2], structura nu mai e sesizabila, insa fiind atat de tanar trebuie sa asteptam sa se aseze cum trebuie. Oricum, imbucurator! 86 de puncte.

    3. Chardonnay: fara note de degustare, dar cu cel mai mare succes, 86,5 puncte.

    4. Tamaioasa Romaneasca sec: aici se vede anul nu prea pliat pe necesitatile acestui soi, insa, la fel ca celelalte, e o versiune abia iesita pe piata, cu acceasi proiectare in viitor: nas de exceptie, cu toate neajunsurile imbutelierii recente, trandafiri, muscat, miere, ardei gras verde, paine la tzest. Pe limba nu livreaza la acelasi nivel, avand o structura mai subtirica decat 2011. Imbuteliat 14.01.2014. Alcool n-are deloc. 84 de puncte. Imi propun sa revad toate albele Segarcea in august, dupa ce se vor fi asezat cum se cuvine.

    Succes noilor oameni de la vanzari si un singur sfat: nu (mai) lasati distribuitorii sa se erijeze (si) in magazine online. Fa furati singuri caciula, e o bariera in a vinde mai multe vinuri care isi fac banii cu varf si indesat. 

P.S. Cand vine Pinot Gris-ul?

Verticala de Cabernet Segarcea 2007-2011

    Premise:
- cel din 2007 a zacut niste ani in picioare, intr-o mansarda, unde a ajuns la 40 de grade in miez de vara;
- 2008 n-am mai gasit nicicum, asa ca am raliat un Minima Moralia, complicele fiind Vin2;
- 2010 a avut o stationare scurta in magazine, ne-am bucurat de el prin amabilitatea restaurantului cu specific unguresc Pilvax din Brasov, unde aud ca se face cel mai bun gulas din oras; voi verifica personal daca asa este!

    Alte idei filozofice:
- toate au un nivel de aciditate ridicat, o idee peste echilibrul ideal;
- toate se remarca printr-o tipicitate de soi de exceptie, linia este identica, dar exista si unul diferit: 2011;

    Io-s Craciun, iar Mos Nicolae a ajuns mai tarzior, pierzand o parte din bunatati. Noroc ca Vinland l-a indulcit cu un Montepulciano si un Prosecco minunate!
    Multumim winebar-ului 1000 de chipuri pentru servicii, gazduire si Merlot Distinctis!

Segarcea Prestige - albele 2011 dupa un timp

    Nu pot sa nu fiu de acord cu coechipierii de scrieri vinoase ca gama Minima Moralia e cam scumpa, e chiar un soc pentru piata, a picat asa, dintr-o data. Producatorul nu se inghesuie sa faca degustari, sa vina la targuri, sa participe la concursuri, asa ca multi il urasc pentru ca nu le favorizeaza accesul facil (pe degeaba daca s-ar putea) la aceste vinuri, dar sa te arunci sa dai cu pietre cand nu ai stat niciodata de vorba cu vinul respectiv, mi se pare asa.. cam de la Pitestii. Nici mie nu-mi place comunicarea asta distanta - intrerupta doar o data, la staruintele mele, de o degustare antologica a gamei - as vrea sa fie mai multa deschidere catre noi, iubitorii de vin in general, am vazut mari scapari si la partea de distributie, dar cand vorbim de calitate.. jos palaria!

    Auzind ca strugurii albi din 2012 nu au fost prea reusiti - s-ar putea sa apara pana la urma doar un Chardonnay Prestige  nu va aparea nimic in gama Prestige- am cautat sa mai incerc frumoasele 2011, cate am mai gasit din ele. Sa vedem:

    1. Pinot Gris: imi notasem despre el cam asa, cu ceva timp in urma: impresie pura de struguri, un vin "verde", arome de mere verzi, lime, mineralitate, o unda exotica in gust, o atingere marina/sarata si un subton comun cu celelalte albe ale producatorului, care sper sa nu vina de la drojdii ci de la terroir. Impresioneaza prin echilibru, chiar daca finalul e usor parasit de aciditate. La care as completa acum ca aciditatea performa excelent, sper sa nu fi avut atunci vreo sticla tinuta de carciumari pe soba, iar in prima faza as adauga subtilele note de noblete aparute, de miere si flori de salcam. Poate putin cam intens aromatic pentru un Pinot Gris. Atunci 86, acum 87+. Sa va mai zic de pret? Pe la 30-35 de lei. Probabil nu va avea o lunga cariera, insa si-a facut prestige-ul cu succes.

    2. Sauvignonul Blanc l-am baut foarte repede dupa lansare, gasindu-l bineinteles tanar, neasezat, cu toate ca luase deja Argint la concursul dedicat acestui soi. Face vreo 10 lei in plus, l-am gasit atunci zabovind la trecatoarea de 85 de puncte, insa evolutia a fost majora, cea mai frumoasa dintre toate. A ajuns la un frumos echilibru intre zaharul rezidual si aciditate. Impresia de strugure persista si aici, ca si in cazul PG-ului, iar asta e un lucru destul de rar printre lemnele si chipsurile noastre. Baut in carciuma dupa alte vinuri deosebite, a fost o revelatie. 88 de puncte.

    3. Tamaioasa Romaneasca am gasit-o intr-un restaurant in care ospatarul a avut un ranjet cand am comandat-o, ceea ce ma face sa cred acum ca o avea cam de mult in vitrina. Din pacate n-am mai descoperit cea mai frumoasa Tamaioasa sec din peisaj, ci un vin care dadea semne de culcare.

    4. Chardonnay: l-am reincercat sa vad cu a evoluat, avand in vedere si recentul aur la Bruxelles, 2013: notele tipice, florale si fructate de exceptie. Piersici, flori de cires, mere acre, pere malaiete, un subtil mango, si o impresie generala foarte crispy, dar bine angrenata in peisaj. 85-86 de puncte.

    Probabil ca in curand va veni vremea sa ne despartim de acest miraj alb oltenesc 2011, dar Domeniul Coroanei ne asigura ca prima parte a anului viitor ne rezerva cateva lansari surpriza. Suntem numai ochi si urechi. Pana atunci cred ca dau o raita si prin Elite-ul 2012, care ar trebui sa fie superior; vad ca mi-a scapat si CS-ul Prestige 2010.

Centura Roz - concurs de rose-uri romanesti 2012

    Sa organizezi un concurs de vinuri, chiar si la nivel de amatori, nu e deloc usor daca vrei sa iasa ca la carte. Presupune vreo 2 saptamani de deplasari la locatia de desfasurare, la distribuitori sa obtii un pret cat mai bun, de telefoane si mici amanunte neprevazute. Mai pot adauga: conceperea tabelelor de centralizare, a fiselor de punctare, asigurarea logisticii necesare, verificarea temperaturii, a modului de servire, a meniurilor speciale, calculul si respectarea exacta al timpilor de desfasurare, sa nu te apuce dimineata. La inceput, si mai ales din afara, lucrurile par simple, dar va asigur ca nu e deloc asa. Am avut insa placerea sa descopar in baietii de la vin2.ro (initiatorii proiectului) si personalul de la Casa Basarab, niste oameni proactivi, profesionisti, dedicati total scopului propus, ceea ce s-a tradus intr-un eveniment reusit, un concurs mai complex si mai corect chiar decat cele vestite. Mai corect pentru ca n-am apelat la producatori sa "ofere" vinurile, ci le-am achizitionat de pe unde am putut (apropos - eu am ramas cu 3-4 cutii; e cineva interesat?), am reamestecat probele dupa fiecare tur.

    Am inceput cu 15 vinuri roz romanesti, toate 2012, plus o proba de calibrare din Moldova - F'autor (78-80 de puncte din partea mea), au fost 30 de participanti, s-a punctat la rand fiecare proba, dupa care am facut o pauza de centralizare, legand (transparent!) un laptop la plasma de pe terasa cochetului restaurant. Modul de punctare a respectat proportiile recomandate/folosite de OIV, dar fiind vorba de rose-uri, am introdus o pondere de 0-5% pentru culoare/aspect, deci au fost doar 45 de puncte din oficiu. Mi-am permis in gura mare presupunerea ca vinurile vor fi aproximativ intre 70 si 90 de puncte pentru a evita extremele. Oricum, s-a introdus in foaia de lucru formula de suprimare a notei celei mai mici si a celei mai mari. 

    Nimeni nu a stiut ce vinuri vor intra in concurs, identitatea fiecaruia fiind dezvaluita cand respectiva proba a parasit competitia. Criteriul de participare a fost un interval de pret fix, oarecum mediu. Astfel, primele sapte dezbracate de pungile negre au fost: Stirbey, Caloian, Karakter, Alira, Villa Vinea, Rose Verite si Leat 6500 - punctaje intre 72 si 80 de puncte. Rog grefierul sa stearga inregistrarile despre acest ultim vin, pentru ca s-au intercalat niste amanunte care i-au diminuat drastic calitatea, pe care le-am descoperit abia a doua zi. Am fi putut sa incheiem aici, Lacerta fiind vinul care obtinuse punctajul cel mai mare - 85,07 pct. Viitorul castigator avea decat 83,56.

after party

    A urmat turul doi, in care s-au infruntat cele 8 vinuri ramase in competitie, iar punctajele au fost la sange: de la 81,6 la 85,5 puncte. Din pacate in aceasta faza au parasit competitia Recas Sole, SERVE Terra Romana, Negrini si Lacerta (!). 

    Ultimele dezvelite inainte de finala: Segarcea Elite si Arezan. Punctajele celor patru semifinaliste: intre 83,45 si 85,52. Wow! Mai rar asa precizie! Nu am cunoscut prea multa lume de la masa 2, insa la masa 1, unde am stat eu, cam toata lumea era obisnuita de multi ani cu vinurile si punctarea lor - ma bucur ca multi profesionisti in domeniu au dat curs invitatiei.

    Finala: Liliac versus Corcova, nu s-a mai punctat, fiecare a votat cu mana sus vinul preferat, a castigat Corcova cu 20 de voturi "pentru". Personal am punctat mai bine Liliac pe parcursul concursului, la un moment dat acordandu-i 87 de puncte, dar sa dam Cezarului partea sa. Celelalte vinuri mai bine punctate de mine (84-85pct) in tururile preliminare au fost Lacerta, Segarcea, Terra Romana, Arezan si Alira.

    Multumim revistei vinul.ro pentru o parte din logistica, dar si celor la care am gasit intelegere, beneficiind de niste preturi foarte bune. Daca am fi impartit exact costurile reale la numarul de participanti, ar fi trebuit ca fiecare dintre noi sa dam vreo 200 de lei.

    Una peste alta se pare ca 2012 nu este cel mai reusit an in materie de rose, seceta crunta si-a pus bine amprenta pe calitatea vinurilor. Sper sa nu gasim aceasta caracteristica si la albe/rosii. Chiar si asa, nu inseamna ca vom intalni vreo diminuare a preturilor, asa ca va urez o alegere inteleapta!

    Si un gand de bine la final: de ce nu ofera producatorii cate un voucher (or else) organizatorilor concursurilor cu prestanta, cu care acestia sa ia vinurile de unde vor, dar nu direct de la ei, in loc sa plateasca (o parte din) acele taxe de zeci de EUR/sticla? N-o fi fair-play asa?

Domeniul Coroanei Segarcea Roze 2012

    Precedentul roze, 2011, de la Domeniul Coroanei Segarcea a fost in opinia mea in top 3 roze-uri anul trecut, lucru confirmat de nenumarate teste comparative la care am luat parte. In acelasi timp a avut un pret extrem de prietenos, care vad ca se pastreaza si anul acesta, am dat 25 de lei la Auchan pe sticla din imaginea alaturata. S-a vinificat tot Cabernet Sauvignon, obtinandu-se o culoare "foaie de ceapa" si un nivel alcoolic de 13%. Se considera a face parte din gama Elite, cea de retail, pentru ca in gama Prestige locul e ocupat de minunata Tamaioasa Roza. Probabil ca si numarul relativ mare de sticle (42.000 vintage-ul 2011) justifica incadrarea. Olfactiv vinul respecta finetea si nivelul moderat cu care ne-am obisnuit deja la acest producator de cativa ani, notele sunt de cirese dulci si fructe rosii de padure, fara accente pe zmeurele-capsunele, cu toate ca si acestea sunt detectabile in plan secundar. Foarte in spate se simte o subnota ca de budinca care creste semnificativ nota acordata acestui capitol. Mai departe gustul se prezinta normal, cu aciditate sprintara, arome similare atat ca repertoriu cat si ca intensitate, onctuos, usor amarui si condimentat pe final. Cred ca mai are vreo luna de stat pentru a se aseza cum trebuie. 83-84 de puncte. 

Cabernet Sauvignon 2007

    Am avut placerea sa iau parte vineri la inca una dintre degustarile care ar putea fi intitulate "adio anului 20xx", pentru ca in zilele si tara noastra e imposibil sa gasesti 6-7 viticultori care mai au in vanzare vinuri (rosii) de 5-6 ani. A fost dificil sa facem rost de opt vinuri de la producatorii importanti - multumesc prietenilor care au oferit din camara proprie - pentru ca in anul de gratie 2013 decat SERVE si Vinarte au in oferta, iar la Segarcea, la crama, am gasit o ultima sticla.

    Concursul a fost blind, deci intr-o ordine aleatoare:

    Privind tabelul in ansamblu se remarca (cu exceptia probei 1 - defect, mirosea doar a mushcata), media foarte buna a tuturor vinurilor, dar si uniformitatea notelor acordate de scriitori.

    Dupa ridicarea cortinei:

    Soare s-a prezentat ca un vin viu, in care lemnul, aproape de nesesizat in celelalte, da semne ca este acolo doar prin niste usoare adieri de cafea. Este fructat, cu taninuri fine, il gasiti depictat pe larg intr-un post anterior.

    De la Stirbey am facut rost cu greu de o sticla Magnum, uitata de un pasionat in beci, vinul fiind ca mai toate CS-urile precedente si ulterioare destul de light, astringent - potential bun de invechire.

    Despre Cabernetul de la Segarcea trebuie spus ca este acel vin multi-premiat din 2007, dar aceasta sticla provine din al doilea tanc, medaliile fiind primite de cel din primul. Asta mi-a placut: n-au pus stickere cu medalii decat pe sticlele umplute din butoiul premiat. A fost printre foarte putinii concurenti care a etalat mirosul "blue", de coacaze negre, castigand detasat la tipicitate, completata de complexitate si finete, insa gustul parca nu e chiar la acelasi nivel - e o sticla despre care stiu ca a stat cam mult in picioare.

    Eticheta Rosie de la Oprisor abia vazuse lumina soarelui in 2007 si probabil ca atunci isi si facea banii. La plusuri bifam: exceptional fruct pe palat, lemn bine integrat; la minusuri: corp cam subtirel, post-gust care ne paraseste inainte de vreme.

    Cuvee Alexandru contine si ceva Feteasca Neagra, in limitele permise de regulamente, care ii confera finete si niste arome "rosii", foarte savuroase, aciditate si structura foarte bune. De ce nu 100 de puncte? Mi-ar fi placut sa fie mai artagos, daca vorbim strict de CS, si cu un post-gust mai lung.

    Cantus Primus (thanks to BogdanC) s-a comportat neasteptat de bine si spun asta prin prisma faptului ca n-am vazut vinuri de peste 84 de puncte la Halewood in ultimii ani. Peste medie la capitolele tipicitate, savoare si finete, dar sub la integrarea alcoolului, aparitia in final a unor note mentolate, prafoase-iuti.

    Erotikonul il punctasem ultima oara cu o treapta mai sus, insa ramane surprinzatoare plasarea in spatele etichetei rosii. Poetii au fost deranjati de evidentele senzatii dulcege si notele oxidative, chiar daca au venit impreuna cu o dulceata de visine ca cea de pe vremuri.

    Cu ce am ramas dupa aceasta unica intalnire (nefacuta de nimeni niciodata acum si peste veacuri): cu legitimarea unui an foarte bun pentru vinurile rosii romanesti, cu respectul fata de preturile practicate de unele crame, cu acelasi respect catre producatorii care se abtin de la lansari de vinuri rosii premium in faze puerile si cu satisfactia companiei de 100 de puncte de care m-am bucurat, cu care am dezbatut intens fiecare vin in parte.

    Pentru data viitoare s-a stabilit o tema incitanta: adu un vin care te-a impresionat, fara restrictii de culoare sau provenienta, dar incepem cu un Davino Domaine Ceptura Blanc Magnum 2005!! WTF?!?!

Minima Moralia, Pogany si Berbecutio

    Am reusit sa organizez impreuna cu Domeniul Coroanei Segarcea, Evino.ro si restaurantul Madame Pogany unul din cele mai reusite evenimente care tin de vin, dintre toate cele in care am fost implicat, chiar doar ca invitat. Laurii merg fara tagada catre producator, prin reprezentantii sai, Claudia si Mircea, care au captat atentia publicului - format din peste 60 de persoane - in primul rand prin prestatia inegalabila, atat prin mijloacele tehnice puse la dispozitie cat si prin integrarea in ceea ce inseamna noul concept de promovare Segarcea: excelente cunostinte despre vin in general, proiector, film, interactiunea cu publicul prezent, panouri reprezentative cu cele sase vinuri oferite, pliante cu prezentarea amanuntita a fiecarui vin pe toate mesele, intr-un format tipografic de cea mai inalta calitate.

    A fost prezentata publicului larg, in premiera in Bucuresti, gama super-premium a producatorului oltean, primele vinuri punctate exceptional de Robert Parker & Co, cel mai mediatizat critic de vin la nivel mondial. In afara de Principesa Margareta (rosu) care a primit 90 de puncte, vinurile din gama Minima Moralia se plaseaza in imediata apropiere, fiind cotate la 88-89 de puncte, performanta neegalata de niciun vin romanesc in istoria de 40 de ani a acestui evaluator.

    M-am simtit extraordinar intre atatia prieteni, mi-a facut placere sa stau de vorba cu oameni interesati de vin, mai ales sustinut de Nicusor, de Big Radu si Alexandra H, de Ciprian M. si toata echipa sa.

    Trecerea in revista e vinurilor o gasiti intr-un post anterior, nu cred ca mai e cazul sa vorbesc despre fiecare in parte - spun doar ca sunt vinuri de exceptie, de incercat, de pus la pivnita sau de facut cadou, pentru o impresie de efect.

    Am insistat mult timp pe langa cei de la Segarcea sa facem aceasta prezentare, pentru ca sunt vinuri in care am incredere si NU VOI FACE NICIUN EVENIMENT in compania vreunui producator care nu m-a convins ca are ceva de oferit in primul rand prin calitate. Iar partea de convingere reprezinta niste ani, pe care i-am trait, scris si baut; cu un cactus in mijlocul desertului nu merge. Dar nu va faceti griji, pana la toamna avem ce vedea.

    Dupa un 2012 exceptional demonstrat de gama Prestige - incununata cu zeci de medalii la concursurile internationale, nu visam ca se poate mai mult, insa dupa 12 ani de experienta, familia Anghel a decis ca vinurile au ajuns la o maturitate in ansamblu, asa ca am putut cu totii sa ne bucuram de Minima Moralia.
    Va multumesc ca ati participat la o desfasurare de forte de asemenea anvergura si va astept cu alte surprize la fel de placute in viitor.

    Domeniul Coroanei Segarcea - 100 de puncte;
    Madame Pogany - 100 de puncte;
    Iubitorii de vin prezenti: 101 puncte!

Merlot 2007. O radiografie

    Personal am asteptat cu emotie aceasta degustare, mai ales ca s-a tot amanat, pentru ca vinurile puse la bataie au fost printre cele mai bune din Romania, sau cel putin asa tipau etichetele. M-am tot intrebat dupa lasarea cortinei care era imaginea pe care o aveam eu de fapt despre ele, ce clasament mi s-ar fi parut normal? Foarte greu de spus, pentru ca de-a lungul timpului le-am incercat pe toate si le-am gasit de exceptie, dar la noi e rarisim sa semene un vin cu altul. Au fost reprezentati: Domeniul Coroanei Segarcea, Crama Oprisor, Davino, Cramele Rotenberg, Wine Princess, Vinarte si Stirbey.

    Concursul a fost blind, probele au fost infasurate in mansoane de carton create special pentru asa ceva, vinurile au fost amestecate departe de privirile judecatorilor - si se pare ca le-au amestecat bine, avand in vedere oscilatia mediei finale de sus pana jos. A fost prezenta si a 9-a proba, Cramele Rotenberg Emeritus 2007, care insa a fost inlaturata din concurs din doua motive: lipsa etichetei si numarul de probe deja inscrise din aceasta sursa. Pana la urma i-a prins bine, ca tot cu 9 pe tricou ar fi terminat. S-a mai testat hors concours o sticla de Domnita Ruxandra 2009, care ar fi prins podiumul fara probleme.

    Rezultatele finale, dupa un tur obligatoriu si inca 1-2 optionale:

    Mda, surprize de proportii pe toate fronturile.

    Wine Princess (proba 1) a parut foarte astringent, chiar agresiv in final, desi propune un tip de ciocolata interesant. Departe de forma la care l-am vazut candva. Sursa de achizitie: Metro.

    Numarul doi a fost Notorius, care ne-a lasat muti, venind agale din Ceptura cu un mare cos de prune pe mana si doua casolete de mure in desaga. Miros de nota 11, corp mediu, chiar subtirel (altfel cine stie unde naiba ajungeam cu notele!), post-gust extrem de lung, tipicitate, ciocolata din plin. Long life ahead!

    Noi n-am stiut, dar am continuat cu Davino, care a parut mai sobru, cu subnote de afumatura, corp barbatesc, cicolata in gust si multa cafea/lemn in final.

    A urmat proba 4, lanterna rosie a clasamentului dupa evaluare, care e clar ca n-a fost cuminte, intr-o anumita parte a vietii sale ducandu-se probabil la plaja fara stirea parintilor. Nu mirosea a vin. S-a imbunatatit remarcabil pana la sfarsit, dar mai mult de 4 ore n-am avut nici noi rabdare. Tata Jean ce l-a mai iertat pentru pacatele tineretilor.

    Pe pozitia 5, atat la inceput cat si la sfarsit s-a clasat Erotikon, din gama de top de varietale Oprisor de la acea vreme. Aici am gasit un bun echilibru, visina, lemn si o prospetime..ciudat de buna. Parea chiar acrisor in post.

    Segarcea ne-a oferit prin multiplul medaliat un nas retinut, de intensitate mica, insa de o finete incantatoare, deosebita de ce vazusem pana atunci. Foarte "curgator", apetisant si simplu.

    Septarul n-a fost Lacatus de data asta, a fost doar un vin ce ne-a amintit clar de Bordeaux prin miros, gustul fiind si el de exceptie. Taninuri cam sus - o mai duce niste ani, cafea in post-gust.

    Prince Matei n-a vrut sa ne arate adevarata fata, s-a speriat de roba judecatorului care l-a decapitat si a inceput sa planga de si-a inrosit tot dopul pana sa i-l tragem afara. Cred ca bause si niste chefir inainte.

    Concluzia ramane ca n-are sens sa-ti umpli vitrina din sufragerie de sticle cu etichete mari, ca iti bati joc de ele. Ma asteptam la o medie mai mare a notelor, dar nevoia de adrenalina mi-a fost satisfacuta de ordinea finala - un adevarat soc pentru toata lumea. Ma intreba cineva daca nu mi s-ar fi parut normal sa fi fost exact pe dos aceasta ordine. Ba da, toate au ocupat un loc de top la un moment dat. Asta e poza acestor sticle. Felicitari castigatorilor, pareri de rau pentru cei care altadata au aratat bine.

    Urmatorul episod: Erotikon, eticheta rosie, Alexandru, Cantus Primus, Stirbey, Segarcea, Soare, Origini - CABERNET SAUVIGNON 2007.