Astazi vor iesi la tabla Spania si Chile. Disproportionat meci, in primul rand din punct de vedere al pretului (ca de fiecare data in favoarea sud-americanilor), pentru ca cel chilian face 30 de lei, iar cel spaniol 48, ambele achizitionate de la unul dintre magazinele Cramelor Halewood. Scopul acestui post este prezentarea unui exemplu catre matematicizarea impinsa la extrem a unui vin; el nu reprezinta neaparat convingerile autorului, dar acesta ramane cel putin la parerea ca unui vin ieftin nu merita sa-i asociezi (inventezi? copiezi de pe net?) vreo poveste. Ma refer aici in primul rand la vinurile romanesti, pentru ca acelea cu traditie in calitate de sute de ani merita macar un link catre istoria lor.
Diferentele nu sunt numai de pret, nici anul de productie nu e acelasi, spaniolul este un Reserva, dar nici chilianul nu e gama de jos. Repet, acesta nu e o degustare standard in care sa definesc clar un campion - va pot spune de pe acum ca mi-a placut cel ieftin - este doar un punct de plecare, o idee despre cum ar putea un amator (a nu se confunda cu amatorism) de vin sa vada ce caracteristici il incanta mai mult, fara a sta sa citeasca degeaba povesti de 3 pagini in Romania sau review-uri prea "stramte" de pe pagini de profil externe.
Asa cum usor va puteti da seama, ambele vinuri sunt din soiul Cabernet Sauvignon, primul este Concha Y Toro Explorer 2008, al doilea Torres Reserva Penedes 2007. Notele finale (reale) sunt in jur de 85 de puncte pentru fiecare maestru de mai sus, restul cifrelor din grafic sunt supuse schimbarii fara notificari ulterioare. Cine a mai auzit cat de cat de vin se uita direct spre ce-l intereseaza: "hmm..ce mi-a placut lemnul si vanilia ultima oara" - si nu e greu sa decida. Altul, cu un plus de experienta, probabil va aprecia un corp mai bine integrat sau un tanin mai serios, specific acestui soi. Si uite asa, dintr-o poza, vedem cam tot ce ne-ar putea interesa. Nu consider litera de lege categoriile enuntate de mine mai sus, astea mi-au venit la gura intr-un interval de 20 de minute in care am si scris tot postul asta. Mie personal mi-ar placea un sistem asemanator universal acceptat; si sigur, daca e un vin despre care merita spuse cateva vorbe in plus, vei primi si o scurta descriere, link-uri, cu toate ca nu cred ca Google poate fi batut de cineva, cu exceptia unor crame obscure romanesti pentru care se tot prostitueaza unii sa scrie.
Categoriile din grafic sunt in ordine inversa, dar nu ma apuc sa ma cert la ora asta cu Excel-ul. Ce bem domne azi? Un vin greu, taninos, spicy...sau....un vin usor de cursa lunga, nebaricat, avem de vizionat doua meciuri ale echipelor romanesti in UEFA; e musai sa fie Cabernet. Hai sa sortam in baza de date a lui Berbecutio sa vedem ce-i peste 80-82 de puncte, la un pret sub 35 de lei. Se poate mai simplu de atat?
Nu pot incheia fara sa dau Cezarului partea sa: cele doua vinuri care mi-au servit de model (pentru care le multumesc, puteti trece la loc in banca sau in sticlutele mignone din frigider) sunt din categoria superbibus. Adica peste "le-as mai cumpara", "vi le recomand", etc. Lansez si-o provocare cu ocazia asta, pentru cei care au incercat macar unul din cele doua: gasim un Cabernet romanesc bun in aceasta plaja de pret?
Am văzut mai demult un sistem de punctaj oarecum asemănător dar mai simplificat, nu-mi dau seama de ce n-a prins (iar acum l-am căutat pe net dar nu l-am mai găsit). Fiecare vin era evaluat / descris intr-o serie de 4 cifre, fiecare fiind de la 1 la 9 (unde 9 era cea mai mare nota): prima cifră se referea la ansamblul olfactiv (calitate și intensitate), a doua cifră la ansamblul gustativ (calitate, complexitate și echilibru), a treia cifră la finalul vinului (persistență, calitate, armonie) și a patra (cred că) era impresia generală a degustătorului, referitoare la acel vin. Cum ar veni, cu cât cifele erau mai apropiate de 9999, cu atât vinul fusese mai bun. Nu intra, însă, în detalii descriptive precum tipul de arome (vanilie, condiment etc). Eventual, pare-mi-se, la grupul de 4 cifre se mai putea adăuga prețul, astfel încât fiecare putea să-și facă o idee. Interesant, oricum...
RăspundețiȘtergere@Cezar: exact, si eu am vazut undeva sistemul respectiv, si acum nu mai dau de el. Sistemul este insa generalizabil, si se foloseste de multi ani in ...meteorologie -pentru a transmite informatii despre plafonul de nori. Problema pe care si-au pus-o e la fel de grea: cum sa transmiti in mod stiintific si reproductibil date despre starea norilor, fara sa spui "e cam intunecat, sunt niste pete intunecate, etc." Sistemul pe care il folosesc e tot din 4 cifre, si ele reprezinta: tipul norului (cirrus, cumulus, etc.), intunecimea de la 0 la 9, altitudinea de la 0 la 9, si factorul dispersie. Evident, nu e loc de aprecieri subiective de genul "nori pufosi".
RăspundețiȘtergere@berbecutio: e foarte interesant ce ai inceput sa faci; cred insa ca s-ar potrivi mai bine grile diferite pentru vinuri rosii/albe/roze, etc.
Sincer sa fiu daca as putea sa notez un vin dupa graficul tau, nu m-as mai obosi sa il beau...sunt prea multe cifre si cred ca m-ar durea capul de la ele daca nu de la vin..:))
RăspundețiȘtergereNu neg ca e un sistem care poate fi util dar mi se pare o chestie James Suckling dusa la extrem..avea Ciprian un film pe blog mai demult. Cred ca asta:
http://cipwine.blogspot.com/2011/04/james-suckling-este-tata-lor-sau-nu.html
Pentru mine cifrele, graficele si vinul nu se potrivesc, desi lucrez cu ele zi de zi si desi imi e mai usor sa inteleg un grafic ca cel de mai sus, prefer o poveste pe langa un vin, indiferent de caltiatea acestuia.
Sincer, imi plac vinurile prezentate cu poveste, chiar daca unora li se par aberante povestile respective, dar aici tine si de motivele si filozofia de consum a fiecaruia. Depinde cum privesti vinul: ca pe un produs pe care il poti nota si descompune in cat mai multe caracteristici sau ca pe o necunoscuta din care fiecare intelege altceva, ii trezeste sentimente, amintiri si "povesti" diferite. Si daca stau sa gandesc cred ca cele mai mari filozofii bahice le-am avut in fata vinurilor ieftine. Cele excelente ma surprind si imi starnesc pasiunea si curiozitatea.
Parerea mea personala este ca, cel putin din punct de vedere al marketingului, experienta unui vin se apropie mai mult de consumul unui "serviciu", a unei ambiante, a unor analogii decat al unui produs in sine.
As fi curios daca ai putea sa adaptezi graficul de mai sus pentru o o fosta iubita din liceu sa zicem..:)Eu unul marturisesc ca nu...
@Cezar: merci; foarte interesant sistemul descris de tine, am sa sap dupa el pe net. Probabil prima cifra ar trebui sa reflecte pretul.
RăspundețiȘtergere@vinul din cluj: La cum descrie Cezar sistemul, fara a defalca tipurile de arome, cred ca merge totusi un sistem pentru toate vinurile, indiferent de culoare.
@Dan: pot sa pun pariu ca eu si cu tine la un loc putem numara pe degetele de la o mana vinurile baute in viata carora merita sa le spui povestea. Si nu! Alea de 8 lei din Kaufland nu merita mai mult de o nota, niciun cuvant in plus. In alta ordine de idei, crezi ca vei avea timp in viata sa le incerci pe toate? Eu m-am saturat de tepe, mi-ar placea sa gasesc undeva un sistem asemanator care sa ma mai fereasca de ele, sa-mi dea o oarecare orientare. Si daca tot nu exista, poate reusesc sa fac eu asta pentru altii. La partea cu "evaluarea" femeilor prefer sa nu fac niciun comentariu.
Corect, dar nu e problema daca vinul merita sa spui o poveste, ideea e ca povestea vine o data cu vinul. Iar vinurile proaste au si ele povestea lor. Nu contest utilitatea sistemului de mai sus,mai ales pentru consumatori, dar mie mi-ar fura mult din "experienta" vinului, fie el bun sau prost. Si apoi mai e o problema,poti fi tu sigur ca palatul celui care se ghideaza dupa sistemul de mai sus o sa perceapa vinul respectiv la fel ca tine? Ce o sa ii spui unui cititor care o sa perceapa visina ca pe pruna si tutun ca pe cuisoare? :)Mie sincer, mi se pare imposibil un asemenea grad de standardizare.
RăspundețiȘtergereIntrebarea din final era retorica, mai mult o reflexie..:)) Te-ai prins oricum..:)
Stiu ca vedem lucrurile putin diferit, dar asta nu poate fi decat constructiv. Consumatorilor care vor sa incerce si altceva decat pana acum cativa ani le e adresat, cei experimentati si cu mai multa rabdare/dare de mana au si alte unelte la indemana. Chestia cu palatinul e bineinteles relativa, tocmai de aceea scriam intr-un comment de mai sus ca sistemul prezentat de Cezar e mai bine pus la punct; de asemenea descrierile mele, in general, nu cuprind prea multe amanunte de acest fel; diferitele mirosuri si gusturi asa-zis elementare pe care ni se pare ca le descoperim intr-un vin sunt foarte relative, le putem doar "imbraca" intr-un vocabular destul de limitat, pentru ca ele chiar nu sunt acolo. Seamana, dar nu sunt la fel. N-au cum sa fie.
RăspundețiȘtergereParerea mea o stiti, nu mai disec firul in paispe :))
RăspundețiȘtergere:))
RăspundețiȘtergereAdevarat graiesti. Vinurile si producatorii care-ti plac tie trebuie sa recunoastem ca merita "povestea" de rigoare si.. jos palaria, departe de mine sa le atasez vreun grafic. Gandurile mele se indreptau spre vinurile romanesti de consum. Urland mai tare si despicandu-le (mai degraba demontandu-le) piata poate fi tinuta cumva in frau de la cresterea asta aiurea a preturilor. Nu dau exemple de "succesuri" deja repurtate in acest sens, pentru ca spionii sunt pe receptie si poate se incordeaza. Daca ar fi sa impartim asa zisa "presa de vin" in laudatori si critici, parca prea tare se inclina balanta in favoarea primei categorii. Si asa am ajuns sa dam 40-50 sau mai multi lei pe niste "opere de arta" - in opinia unora - care in realitate sunt niste licori mediocre. Pentru ca asta ar fi scopul final: carevincatdebunedarcatcosta? :)
La partea cu preturile cam sarite din realitate cred ca nu gasesti blogger sa nu iti dea dreptate..:)) Fiecare are modul lui de a trata problema, eu prefer sa imi dau cu parerea despre RPC la fel ca despre vin. Tu esti mai matematic...ideea de baza e aceeasi..dar in final sa stii ca oricat ma striga noi, nu ne putem lupta cu piata. Daca piata cumpara la aceste preturi, eu sa fiu producator si le-as mentine sau chiar ridica.
RăspundețiȘtergereIn marketing e o vorba: piata este stapana noastru si noi traim sa o servim (sau exploatam, cum vrei sa spui)!
Preturile vor creste, indiferent de cine scrie si ce scrie, parerea mea. Inca nu cred ca noi, bloggerii mai vechi sau mai noi, avem vreo influenta in acest sens. Ne-ar place sa credem asta, dar suntem departe :) Singurul pe lumea asta, demonstrat ca urca preturile cu cel putin 15%, ramane Parker.
RăspundețiȘtergereIn rest, la noi producatorii poate ca ne citesc, cateodata ne asculta, dar nu ati observat ca, atunci cand sesizam faze legate de pret, incearca cu tot dinadinsul sa ne "convinga" de valabilitatea lui? Ati vazut vreunul care sa recunoasca pe fata ca unele politici de preturi sunt ciudate sau chiar amuzante? Nu, in schimb ni se dau lectii de marketing care mai de care mai fistichii, iar preturile isi vad in continuare de cresterea lor.
Cat priveste consumatorul, m-am decis sa las totul la latitudinea fiecaruia. Daca omul vrea sa incerce vinuri umflate la pret, e liber sa o faca. Cine sunt eu sa-i spun sa nu faca asta? Sunt banii lui, gusturile lui. Ca imi permit sa emit o opinie personala, e altceva, dar nu voi incerca sa conving un consumator sau altul ca un vin nu-si face banii. E doar parerea mea si atat, restul e cancan :)
Nu pot sa nu fiu de acord cu voi 99,9%. Dar sunt totusi 2 exemple foarte recente de scaderi de pret semnificative, care zic eu ca, in afara de piata care a refuzat vinuri cam noi la banii aia, am contribuit si noi un milimetru.
RăspundețiȘtergerePai care sunt alea, ca-ti spun eu imediat adevaratele motive :))
RăspundețiȘtergereAhh, mi-am amintit de o discutie aproape haioasa, iscata azi pe feisbuc. venind vorba, evident, de preturile anumitor vinuri, cineva (nu dau nume) mi-a "dezvaluit" modalitatea de stabilire a pretului pt un anumit vin. In sensul in care, se pare ca in pretul respectiv nu intra nimic din ceea ce tine de logistica, manipulare a strugurilor, etc. Cum s-a stabilit? Pai, simplu. Vinul in cauza a fost degustat de respectivii impreuna cu alte vinuri din portofoliul firmei respective. S-a stabilit ca din pdv al calitatii se afla intre doua game din portofoliu si, hop, pretul a fost stabilit undeva la mijlocul acestora.
RăspundețiȘtergereAcum, asa o fi, n-am de unde sa stiu cum isi pune fiecare pretul. Dar, va intreb, voi ati "musca" o asemenea afirmatie? :) Ma intreb ce urmeaza? Se va ajunge sa se dea cu banul sau vor fi trageri la sorti ca in cupele europene? Imi vine foarte greu sa cred ca, mai ales in aceasta tara, in pretul unui vin nu intra anumite cheltuieli de productie...
@Ciprian: ai fi surprins cate preturi pe lumea astea se pun "dupa ureche"..:)) Mai ales in Romania..noi suntem tara in care pretul se face dupa client...te uiti la el, vezi cam ce bani are, in ce e imbracat, ce conduce si pac ii faci un pret pe loc..:))
RăspundețiȘtergereAsa e si la vin: cum se vinde gama aia, cum se vinde aia si daca punem pretul intre ele o sa se vanda ceva pe la mijloc...deci cat avem produs? Atat! O sa se vanda? Cam da...atunci ala e pretul.
Ehe...astea cu costurile, logistica, etc..etc..nu le cred pana nu vad cifrele.
Unii de prodcuatori de pe la noi au cam inceput sa vand mai mult imagine si mai putin "vin"...cam asta e concluzia mea.
Eu zic de mult sa nu mai facem legatura cu pretul de productie (si cele conexe..logistica, ambalaj,....), pentru ca n-are importanta la un vin de la 20-25 de lei in sus. Pe mine ma intriga si preturile (trambitate) pe care le platesc pentru baric-uri: am auzit versiuni de la 250 la 800E/buc, cu toate ca producatorii acestora sunt...cam aceiasi. Raspunzand direct la intrebarea ta, mi se pare normal sa-ti evaluezi cumva vinul (chiar si proportional cu cele din portofoliul propriu daca ai o gama suficient de larga si pe vericala si pe orizontala), dar mai degraba cu alte vinuri similare de pe piata. Pana la urma nu oenologul face pretul, ci directorul de vanzari/proprietarul/etc. Numai laudele se impart. Oricum, avand in vedere ca in momentul asta nu exista vin premium pe piata (vreau eu acum sa iau 150 de sticle), ne cam lamentam degeaba (mai ales eu).
RăspundețiȘtergereLa baric sa stii ca astea sunt preturile... frantuzescul pe la un 600-700 Eur, cel din America putin mai ieftin si asta din est si mai ieftin.
RăspundețiȘtergereAici ii cred! Daca ar baga baric si nu placi, barne, chips-uri sau extract lichid de lemn, offcourse
Si daca tot veni vorba de baric, eu mai am niste semne de intrebare, apropos de numarul de ori de care e folosit. Una e sa tii un vin in el 3 luni x 3 sezoane, alta e sa tii un vin 18 luni x 3.
RăspundețiȘtergereBine, aici intram in alta discutie. Sa tii vinuri in baricuri noi e alt motiv de a mai creste pretul, plus ca e la moda. In plus, baricarea trebuie facuta cu cap, nu cum e facuta mai ales la Feteasca Neagra :D Integrarea armonioasa a notelor baricate depinde enorm de mult de structura vinului. Si aia in Bdx tin vinurile in baricuri noi (multi dintre ei), dar destul de rar (si in St. Emilion mai ales) simti notele lemnoase iesind cu adevarat in evidenta si acoperind totul. Asta pt ca au structura, frate. Vinul trebuie sa absoarba baricul si nu invers. De aceea, in multe cazuri, spun ca ne bem vinurile mult prea devreme :)
RăspundețiȘtergereUite din exces de baric (a se citi adesea chips-uri) poti tu sa faci graficul de mai sus si sa treci separat vanilia sau piperul..pentru ca ies din corp si te iau de nas. Lumea are tenditna sa zica ca vinul e de calitate, dar nu e chiar asa.
RăspundețiȘtergereBaricul a devenit la vin, cam cum sun potentiatorii de arome la mezeluri...