Budureasca, Shiraz si Sauvignon

    Budureasca tace malc cand lanseaza vinuri noi, sau poate alege niste canale de comunicare pe (sau in) care nu ma situez. Acum am creat grupul Vinuri Noi pe Facebook pentru a oferi posibilitatea TUTUROR producatorilor sa-si anunte lansarile pe piata, indiferent de culoarea vinului, cea politica, relatia cu anumiti bloggeri, reviste, sau alte structuri nocive. In alte parti producatorii nu stiu cum sa promoveze mai puternic momentele astea, insa la noi informatia e disparata si n-are consistenta. Sper ca toti pasionatii sa fim bombardati de vinuri noi, sa muncim din greu sa le bem pe toate, nu ca acum, sa lancezim prin magazine si depozite agasand gestionarii.

    SB-ul Budureasca, gama Horeca Premium (?!): 13% alcool, imbuteliat in aprilie, declarat new-world direct pe eticheta, sa nu mai existe vreo polemica. Se mai spune ca este un asamblaj din doua parcele, una care aduce aroma, alta aciditate, aceasta descriere corespunzand fidel realitatii, pentru ca avem o aciditate sus, si un prim nas de ardei gras foarte intens, care chiar da pe-afara, cu accentele ierboase, si condimentat-agresive. Se simt citricele si cateva (alte) fructe exotice. Gustativ nu mai e asa de colturos (un lucru bun de altfel, pentru viitor), ci are o onctuozitate care incearca sa tempereze aciditatea, fara succes. La rece spectrul aromatic e mai echilibrat, mai placut, insa gustativ ramane la un nivel "romanesc", bun, fara a fi un mare vin. E un 85 chinuit. In jur de 35 de lei la piata. 


Cine i-o fi aprobat super-inteligentului de la marketing banda rosie in acelasi tablou cu negru si auriu, ca o fusta minoritara? Dar textul de pe eticheta secundara? I-a umblat vreun copil lui mami la tableta? Avem crama care se invarte dupa soare si ne zgarcim la un site bine desenat si intretinut, un om de marketing si o eticheta decenta. Nu pot sa nu ma gandesc ca si in procesul de productie am fost tratati la fel ca pe eticheta, ca niste clienti prosti. Pozitionarea.. tot praf. Efortul sa se trimita zeci de probe la concursuri importante n-a fost monetizat/transmis deloc in piata.

    Copiind strategiile dinozaurilor va veti zbate in aceeasi mocirla, si nu veti castiga niciodata, pentru ca intre ei, sunteti prea mici. La masa bogatilor nu sunt primite personaje imbracate asa, care au sefi de vanzari care raspund la telefon o data pe luna, sau agenti de distributie care stiu numai hit and run. Zbaterea asta intre doua ape atrage praful care se va asterne rapid peste o entitate care, in opinia mea, merita mai mult.

    Shiraz: dupa atatea medalii, n-am rezistat sa nu-l vad, si, in ciuda prezentarii jalnice, imi voi pune la pastrare 2-3 sticle, pentru ca merita. Are de toate: nas fructat, mineral-brusturos, asemanator cu un spaniol de soi (nu asa tipic cum fost 2011), gust plin, carnos, amplitudine si arome retronazale incredibile. Anul asta la Decanter s-au prezentat probabil cateva sute de vinuri romanesti, din care doar cateva au reusit sa prinda Argint, pentru ca la Aur e greu tare cand s-au inscris 15.000 de probe. Acest vin a fost printre ele. Merita incercat, ambalajul conteaza mai putin. Are 14% alcool ascuns cu maiestrie, i s-a dat pe la nas cu ceva lemn care deocamdata ii aduce o vanilie pe care nu mi-o doream, combinata cu o culoare translucida care iar nu ma convinge sa pariez inca 5 ani pe el. Dar asa sunt eu, credul, mana-sparta. Face fara indoiala 30 si ceva de lei, mai ales dupa redegustarea de dupa 24 de ore unde am gasit si urme de tipicitate. Partea aia brusturoasa e enervanta. Poate se serveste fara dansa doar modelul din gama superioara, insa rezultatele anterioare si notorietatea cramei sunt lucruri care nu recomanda un nivel de pret de 80-90 de lei, nu-l voi incerca. 85pct.

    P.S. La fel ca in sutele de articole de pana acum, subiectul pe acest blog este vinul. Nu ma intereseaza cum il cheama pe cel care l-a facut, si ce parere etaleaza despre propriile licori, el sau vreun caine nefericit, tinut pe langa crama, crescut cu resturi, cum am vazut in alte parti. Daca il chema Gheorghe, costa 4 sau 400 de lei, era facut de Stirbey sau de Chateau Margaux, tot 85 de puncte primea. Dar ca sa reusesti sa iesi din multitudinea de aspecte care inconjoara un vin in momentul in care ai deschis sticla, se pare ca e peste puterile multora. Chiar de intelegere.