Eveniment aparte la Vintest

    Comunicat de presa primit de la organizatori:

VINVEST 2013 Editie Aniversara - Gala Vinului Premium

Timp si spatiu

Gala Vinului Premium se va desfasura in Sala Europa a Centrului Regional de Afaceri din Timisoara in data de 20 aprilie 2013, incepand cu ora 14.00, in cadrul Salonului International de Vinuri, VINVEST 2013 Timisoara. Gala consta intr-o parada grandioasa a vinurilor romanesti si internationale premiate la concursuri nationale si internationale, prezentate de catre oenologi si somelieri bine cunoscuti in lumea vinului.  Evenimentul se va desfasura in premiera la VINVEST, dupa Concursul National de Vinuri si Bauturi Alcoolice. Consider ca asocierea unei crame cu un vin reprezentativ da personalitate fiecarui producator in parte, asa ca iubitorii de vin vor avea ocazia sa-si imbogateasca nu numai cunostintele despre crama si despre vin, ci sa inteleaga in ce consta imaginea complexa a vinului.

Pret si valoare

Pe langa cei care se vor inscrie la Gala prin achizitionarea unui bilet al carui cost este 250 de lei, in sala se vor afla jurnalisti si profesionisti din domeniul viei si vinului.  Un bufet suedez din produse de calitate va fi aranjat cu arta spre deliciul si bucuria tuturor participantilor. Fiecare invitat va trai o experienta unica prin activarea simturilor vizuale, olfactive si gustative. Procesul de degustare ofera fiecaruia dintre noi posibilitatea de a ne perfecta simturile, de a descoperi vinul, de a percepe mirosurile, gusturile, de a patrunde in interiorul vinului in urma explicatiilor unui somelier sau enolog. In prima etapa, e important sa percepem aromele si buchetul vinului, iar gustativ sa incercam sa-l comparam trecandu-l ulterior prin filtrul gustului personal. Degustarea in sine este subiectiva, are amprenta personala a celui care o performeaza. E foarte important ca vinul sa fie arhivat in memorie prin amprenta olfactiva si gustativa. Pe langa toata aceasta bogatie de perceptii si senzatii, iubitorii de vin vor avea marea sansa de a se adresa in mod direct oenologilor, somelierilor si producatorilor de vin de la circa 20 de crame.

Brand - event

Dintre toate evenimentele salonului, recomand in special acest eveniment deoarece intregeste imaginea de sarbatoare pe care intentionam sa o oferim acestui salon, VINVEST 2013 – Editie Aniversara, ocazie cu care sarbatorim cei 10 ani de activitate VINVEST si cei 30 de ani de activitate in domeniul viei si vinului ai mei. Vinul Premium, in conceptia mea, reprezinta rodul muncii in echipa, nivelul cel mai inalt de creatie pe care il atinge o crama dupa ani si ani de eforturi din partea tuturor celor implicati in procesele de productie, marketing si vanzare. Nu e usor sa creezi un brand si nu e usor sa-l mentii. Aceasta gala am initiat-o cu scopul de a apropia iubitorii vinului de locul de provenienta tocmai prin degustarea Vinului Premium, convinsi fiind ca invitatii isi vor dori sa cunoasca in detaliu locul de origine al vinului degustat. Mai mult decat atat, in prezent cramele au posibilitatea de a primi oaspeti pentru a degusta vinurile asociindu-le cu meniuri traditionale. De asemenea, ofera servicii de cazare si au capacitatea de a organiza conferinte, teambuilding-uri si alte evenimente. Turismul viticol functioneaza in alte tari, ar putea functiona excelent si in Romania, tinand cont de nivelul optim al ofertelor turistice pe care le practica in prezent multe crame romanesti.

Elementul surpriza

Vinurile care vor fi prezentate la Gala fac parte din tezaurul cramelor deja inscrise la salon, dintre care doua ne sustin in calitate de parteneri principali, Jidvei si Casa de Vinuri Cotnari. In orice caz, si noi suntem curiosi sa vedem cu ce vinuri ne vor surprinde si celelalte crame participante – Petro Vaselo, Domeniile Anastasia, Statiunea Blaj, Domeniile Samburesti, SCDVV Pietroasa, Domeniile Dealu Mare Urlati, Crama Oprisor, Wine Princess, Crama Borha - Bodegas Y Vinedos del Jalon, La Rioja Alta S.A., Enate - Domeniile Sara, Budureasca, Marvin Wine Shop, Villa Iustina, Liliac Winery. In calitate de organizatori, si noi le pregatim o surpriza placuta atat producatorilor de vin fara aportul carora nu am putea desfasura acest eveniment, dar si inscrisilor la Gala. Dezvaluirile le vom face ulterior, pe site www.vinvest.ro si pe profilul de facebook www.vinvest.ro/salonul.vinvest.

Va asteptam in Timisoara, sa ne bucuram impreuna de Gala Vinului Premium si de celelalte evenimente ale Editiei Aniversare VINVEST 2013!

Luci Pirvu

Rotenberg versus Vinarte

    Duminica s-a savarsit o alta tema interesanta in cadrul clubului de vin, si anume meciul dintre Vinarte si Cramele Rotenberg, pe produsele de top, in trei ani consecutivi. S-au infruntat asa-zisul "Clasic", sau Rotenberg Merlot Ceptura cu Prince Matei, ani de productie 2006, 2007 si 2008. Testul a fost blind, doar unul dintre participanti sacrificandu-se sa amestece probele departe de ochii celorlalti. Dar i-a parut rau. Vinurile n-au fost intr-o forma perfecta, Prince Matei 2006 si Rotenberg 2008 avand dopurile destul de inundate, dar asta am avut - asta am degustat.

    In prima confruntare, ba chiar inclestare dupa diferenta finala, s-au intalnit cele din 2006, parerile au fost impartite in functie de preferinte. A castigat pana la urma Rotenberg, la diferenta de sub un punct, juriul animat preferand fructul, lemnul bine integrat, echilibrul si complexitatea  in defavoarea gemurilor si a notelor de pielarie.

    Merlot-urile 2007 au provocat alte paruieli, mai ales intre Donald si ceilalti, pentru ca mirosul primei probe (Rotenberg) a fost aproape de a-l descalifica. Nu pot reda aici epitetele care s-au folosit in caracterizarea vinului, pot spune insa despre al doilea ca inspira cafea, catifea, ciocolata cu lapte, fiind in acelasi timp foarte sensibil la peste 22 de grade.

    In ultima partida lucrurile au fost simple, unul dintre oponenti ridicand steagul alb la prima vedere a coltilor celuilalt. In sfarsit unanimitate. Prince Matei a demonstrat clar relatia de rudenie cu cel de dinainte, avand toate caracateristicile celui de mai sus, aducand in plus note condimentate. Echilibrat, foarte bine lucrat.

    Nu am decernat oficial premiul de "Cel mai bun Merlot din Romania", neavand un castigator categoric, dar si din cauza lipsei altora de la masa, lucru ce va fi reparat in primele zile de primavara cu un line-up de Merlot 2007 - tot ce misca. Sau sa fie Cabernet 2007?

    Ar mai fi de spus ca in deschidere s-a degustat Sauvignon Blanc Edition Limitee 2009, Davino, iar in incheiere Flamboyant 2009, de la acelasi producator, ambele fiind intr-o forma de gala.

    Cheers!

Chateauneuf-du-Pape la Corks

    Fiindu-se declarate inchise adunarile vinoase de seara devreme, am decis sa poposim la Corks Cozy Bar, in speranta ca mai prindem ceva din meciul Real - Manchester. Ne-am obisnuit, din pacate, ca wine-bar-urile sa fie de obicei goale, dar aici nu e cazul niciodata, pentru ca abia am prins 3 scaune cu altii la masa, asa ca ne-am apucat repede de un rose provensal importat de Alma Tim, facut  din nu mai putin de 5 soiuri: Grenache, Cinsault, Clairette, Mourvedre si Syrah. Are 13,5% alcool, perfect integrat, ceea ce-i garanteaza o cursivitate lina, dar si abrupta daca iau in calcul timpul de golire al sticlei "pe de trei". Diferenta fata de majoritatea vinurilor romanesti de culoare rozalie este in primul rand numarul de soiuri inghesuite in sticla, dar si modul cum se prezinta la ora asta un 2011, pentru ca din cate - putine - mai exista pe piata, sunt ofilite bine ale noastre. Mai notam asa: aciditate superba, rest de zahar nerecomandat domnisoarelor neinitiate in vin, arome medii spre intens de capsuni proaspete, zmeura, zici ca-i facut ieri, corp pliat pe schema, post gust, vinul perfect de baut la local, la meci sau cand stai seara pe Facebook. Ne-a placut. De la 84pct in sus si 60 de lei pe strada Bacani nr. 1. Poza furata de la Henningswine UK.

    Si n-am vrut sa plecam. Pentru ca a aterizat la noi pe masa un Chateauneuf-du-Pape, Domaine Barville, de la Brotte, an de productie 2007. Modul de preparare a acestui vin e cel putin la fel de dificil precum rememorarea celor 13 soiuri acceptate in AOC-ul respectiv, pentru ca GSM-urile au fost baricate un an, fiecare in butoaie de 3 varste diferite, dar s-a pastrat o parte din G-ul (Grenache) fructat in tanc de inox pentru a fi adaugat ulterior asamblajului. Parker a zis 91-93, Jancis ramane la 17.5/20. Are un nas inchis, de intensitate joasa, dar pentru cine stie sa aprecieze ceva de calitate in plan secundar complexitatea e pe cai mari: capuccino-lemn, floral, carne macra, o idee de condiment, ciocolata, piele, cireasa. Pe limba amplitudinea e cuvantul de baza, umple toate firidele nestiute ale gurii, cu toate ca despre corp nu se poate acelasi lucru. Oricum, nu judecam chestii de 20 de lei, nu e la fel. Aciditate sus, l-am baut tanar, se recomanda a fi pastrat inca 4-5 ani. Dupa cum am vazut ca da Parker, cu bataie peste nspe ani, ma bag la 87-88pct acum, cu real potential in viitor. De luat, un CNP 2007 la banii astia e chilipir. Nu-mi amintesc pretul de local, dar l-am gasit online foarte bine, in loc sa incerc zoaie din supermarket, 2011, la preturi astronomice.

    L-am supus pe cel care ne-a servit la tot felul de cazne, insa omul si-a facut datoria mai mult decat onorabil, culminand cu racirea vinului care se aerisea in decanter:

    Ei bine, asa ceva n-am vazut pana acum, dimpotriva, exista wine-bar-uri (!!?) care iau rose-ul din raft, de la 24 de grade si ti-l toarna in pahar. E simplu, doar trebuie sa vrei sa oferi niste servicii de calitate. Si sa stii cum.

Chef Scarlatescu, George Chendi si Berbecutio la Corks

(si Murinho in plan secundar, dar spre deosebire de noi, el e in declin)

    Nu pot decat sa multumesc pentru gazduire si buna-primire, sa ma declar incantat de serviciile pe care acest bar de vinuri le ofera, de gama vasta de vinuri straine listata, voi reveni cu cea mai mare placere de cate ori voi avea ocazia. E altceva.

Politica si Feteasca Neagra 2008

    In cadrul clubului de vin, nou infiripat pe strazi cu nume de mari poeti, a avut loc o foarte importanta sedinta, cu tema Feteasca Neagra 2008, tot ce misca. Folosind resurse mai mult sau mai putin ortodoxe am reusit sa facem rost de exemplarele reprezentative, pe care le-am tot analizat in diferite stadii dupa dechiderea sticlei, in ordine diferita. A fost un dialog aprins, dar constructiv, iar rezultatele au fost cel putin surprinzatoare, notele fiind mult mai mari decat ma asteptam initial, dar pe buna dreptate:

    Cel mai scump vin a tinut sa ne reaminteasca de haosul de pe piata, fiind si cel mai slab. Mie mi-a inspirat concentrat de struguri, acetona, alcool in afara corpului, prune in fermentatie, parfum ieftin, fals, coafat. Gustativ e un pic mai asezat, as da vreo 20 de lei pe el. N-a fost pastrat in conditii optime - are circumstante atenuante - de Hyperion e vorba.

    Segarcea: ca de obicei rosiile de aici nu debordeaza de tipicitate, dar sunt bine facute. Parerile onoratilor politicieni au fost aproape identice: eleganta si finete, echilibru de invidiat. Are medalie de argint la Vinalies de Paris.

    Vinarte a avut defect de dop, imi pare rau ca n-a intrat in concurs. Data viitoare.

    Stirbey: frunza de nuc, astringenta ridicata, ciocolata (?!) si.. pareri impartite.

   Tohani Special Reserve e un vin in care fructul e cuvantul de baza, liniar, vioi si aspru, rustic, taninuri cam verzi. Oricum, a fost cea mai mare surpriza.

    SERVE: complexitate, aciditate joasa, lemn. Chiar daca n-a prins primele locuri, s-a prezentat peste asteptari.

    Purpura Valahica a strans partile bune din Tohani si Terra Romana, rezultatul fiind un vin amplu, si intens. Si aici apar note de ciocolata.

    Pentru cine n-a incercat Ancestral doar atat: cel mai bun! Nu se mai gaseste pe piata, dar versiunea imediat urmatoare, 2009 inca exista si e cel putin la fel de buna.

    Experienta aceste degustari se materializeaza in concluzia ca Feteasca Neagra are o anume tipicitate, dar in multe cazuri e ascunsa de injectii, Merlot, machiaje si alte porcarii, din cauza subtirimii care trebuie consolidata, ca sa nu crape prea repede. E un soi care nu va putea oferi niciodata vinuri cu adevarat mari, iar potentialul de invechire e limitat. Dealu Mare pare a fi zona ideala, dar struguri se pot cumpara de peste tot. 2008 e primul an in care cam toata lumea a facut o Feteasca Neagra foarte buna.

    Data viitoare batalie mare: Vinarte vs. Rotenberg, 2006-2007-2008, bineinteles Merlot. Si poate la desert o Purpura Valahica vs. Crama Basilescu, Feteasca Neagra 2009. Sau o Vega Sicilia Valbuena Magnum 2003... 

Vinuri mature romanesti la Pogany

    Iar lectia invatata saptamana trecuta la Madame Pogany a fost asa: Cantus Primus s-a deschis exceptional la inceput, in timp ce Swallow Tail era aproape de nebaut, in schimb, dupa doua ore, situatia statea exact invers. Cred ca prefer varianta b.

    Am o generozitate acuta in punctare in ultima vreme?

Zarea Brut Nature

    Zvapaiata la deschidere, am reusit performanta sa dau si pe jos cateva picaturi, desi am racit-o in pozitie orizontala 24 de ore. Perlatia e modesta, cu prea multe bule mari care fug cu viteza spre oglinda lichidului si cam putine trenulete de bule mici. Nasul in schimb e bun, cu note de patiserie, biscuiti, unele fructe romanesti in plan secundar: mere, pere. In gura e foarte spumos, are gust de vlastari verzi de vita-de-vie, acrisor, reconfortant. Nu-mi amintesc sa fi vazut la noi in ultimii ani alt spumant Brut Nature, asa ca am sacrificat 40 de lei la Metro. Mai e un aspect remarcabil, semnalat recent de un cunoscut critic de vin din Romania: vinul nu are niciun defect, e bine facut, n-am obiectii. Nu trebuie trecut cu vederea faptul ca in general vinurile de la raft nu mai au defecte majore, e important ca acest segment s-a "spalat" destul de repede. Imi place sa cred ca am avut si eu o contributie, cat de mica ar fi ea. Revenind la Zarea, salut inca o data lipsa adaosului de zahar, claritatea si de ce nu calitatea. Este o editie aniversara, 100 de ani de existenta pe piata a acestui brand. Vinul este facut prin metoda traditionala, pastrat in sticle 14 luni, dupa care incepe operatiunea de invartire cate o optime de cerc in fiecare zi. Forma sticlei si eticheta termo-sensibila sunt alte doua lucruri interesante - la 6-8 grade o parte se coloreaza in albastru, semn ca temperatura este optima pentru consum. 84 de puncte. 

    Eram curios din ce soi de struguri e facuta, dar, ca de obicei, nu raspunde nimeni la email-uri.

Davino Sauvignon Blanc Edition Limitee 2011

    Am cam exagerat cu Davino in ultima vreme? Ei bine mi s-au cam aprins calcaiele mai ales dupa albele acestui producator, iar Sauvignon Blanc Edition Limitee 2011 e printre ultimele pe care nu le vazusem desfasurandu-se pe larg la mine in sufragerie. Culoarea e galben-verzui... sa vedem intai ce zice dl. Costachescu si buletinul de analiza: 13,8% alcool, 3,9g/l zahar rezidual (ei bine asta e greu perceptibil), aciditate 5,9 (unii fac vin de desert p-acilea cu aciditatea asta), imbuteliat de Revelion intr-un lot putin sub 19.000 de sticle, an de exceptie, productie limitata la 1300l/ha. Notele de degustare sunt ale mele, cele oficiale gasindu-se pe site-ul DAVINO: miros tipic, chiar incantator, intr-o sarabanda de "verde": zarzare, iarba proaspata, lamai, imbinate exemplar cu fructe exotice, ananas, flori de salcam. Gustul e catifelat, echilibrat, acrisor-amarui-dulcisor, spre carcei de vita-de-vie. Are o structura bine cladita, nu-l vad bine la carciuma, pentru ca densitatea ridicata poate fi interpretata ca agresiva, strepezeste dintii daca te opintesti intr-o sticla pe doi masculi. Cere grav un rosu in continuare. Este opusul unui vin feminin, l-as incadra in primul rand in categoria "de studiu". Cel mai mult mi-a placut aura de strugure in parg care se rasfrange asupra intregului, lucru foarte rar intalnit. Recomandare de servire: peste temperatura clasica albelor, sa zicem vreo 14 grade. Ha, vad ca asa recomanda si ei, nu vad de ce sa nu ma consider primul, n-am copiat. Ce ar mai fi de spus? Ca ne face cu ochiul Gheorghe Moisescu de pe eticheta si ca am baut sticla cu nr 7785 din 18.360, gasind-o mai ieftin in alte zone ale tarii decat in Bucuresti. Asta e strategia tuturor, n-ai ce-i face, cica noi avem mai multi bani. Am avut dificultati in a-l judeca, n-am "simtit" scala ca de obicei, asa ca nu vreau sa va pacalesc: il vad in plaja 85-88 de puncte. La capitala face vreo 80 de lei, merita incercat. Cheers! 

Raport de activitate: Domeniile Boieru

    Am avut ocazia recent sa degust cam toate vinurile producatorului ardelean, promovate sub denumirea de Vinuri de Ciumbrud. Incepusem candva sa le iau la purecat, dar m-am oprit din cauza unei sticle care n-a fost in regula si ramasesem cu niste impresii gresite. Saptamanile trecute v-am povestit despre Cardinal, nava amiral a celor de la Domeniile Boieru, acum livrez restul:

    Traminer 2011, demisec: primele impresii despre acest vin sunt face-lift-ul etichetei fata de promotiile anterioare, nivelul alcoolic de 12,8% si dopul destul de inundat. Culoarea este verzui bine, de o limpiditate perfecta. Nasul vine cu binecuvantatele arome de lychee, trandafir, ananas crud si cremene, de o intensitate medie, nici frantuzeasca, nici vulgara, ci romaneasca. Atacul te face sa ridici admirativ o spranceana, pentru ca da semne de echilibru, restul de zahar sustine foarte bine aciditatea si aromele. Pe palat se plimba izuri de coaja de strugure bine copt, iar finalul este lung, normal. Am cautat sa-i gasesc nod in papura, dar papura fu dreapta de data asta, poate o usoara idee de asprime, dar asa e soiul. Un clasic transilvanean bine facut, pe fondul unui an calduros, binevenit in aceasta zona, in care strugurii se pare ca s-au copt foarte bine. Asa arata un Traminer la el acasa. 84.

    Dry Muscat 2011, sec: dupa analiza sumara a culorii, galben pal, nasul se prezinta prietenos, romanesc, cu note de fructe bine coapte, flori de salcam, un Muscat clasic. In gura merge in aceeasi directie, lasa o buna impresie cum ca strugurii s-au copt bine, aciditatea e la locul ei, iar post gustul e intens si lung, asemanator cu cel de mar verde. Simplu, gustos, bine facut, n-am obiectii. Variatiunile de temperatura n-au niciun efect. Structura si mineralitatea il scot binisor de sub bariera psihologica de 80 de puncte, eu il vad spre 83-84. 

    Pinot Noir 2011, sec: dupa cum se stie, in Romania rar s-au realizat PN-uri care macar sa semene cu originalul. Se aud vorbe ca unii le mai confunda cu Burgund-ul, ca le mai cupajeaza cu mai stiu eu ce, si asa mai departe. Cel facut de fapt de.. Halewood (din viile de pe Colina Piatra Alba), dar imbuteliat de Domeniile Boieru are 12,5% alcool, are culoarea potrivita - roz-violaceu, si nas care aduce cateva impresii burgunde, de grajd, pe langa cirese si mineralitate. In gura e foarte suculent, dar daca te uiti atent te trag niste tanini de obrajori, pe interior. Corp light, palat mediu, cu visine pleznind in prim plan, final lung si lucios, alunecos, schimbator. Pentru vinul casei, in restaurant la domiciliu dau nota 10. Poti sta la taclale toata noaptea, daca mai pui langa el o branzica nu prea veche, o pastrama de vita neafumata de la pseudo-sibieni sau niste bruschete potrivite. Ne-am simtit bine impreuna, ne-am mai ciondanit in legatura cu dopul metalic (eu i-am tinut partea), dar la sfarsit am ramas prieteni. De cautat in restaurantele bucurestene sau online. 27 de lei si 83-84 de puncte. Frumos nas, mai ales a doua zi. 

    Sauvignon cu Traminer, sec, 2011: culoare galben pal cu vagi reflexii verzui, nas fructat si calcaros, o tenta de crizantema. Structura de mar, final lung. 80.

    Feteasca Alba si Muscat, 2011: un asamblaj inedit pe care nu cred ca l-am mai intalnit, cu 13% alcool, DOC-CMD Aiud-Ciumbrud, demisec, eticheta secundara bilingva, RO-EN. Nasul are un registru aparte, floral de la Feteasca si tamaios de la Muscat, acesta din urma nefiind insa intens. La temperatura potrivita restul de zahar (nu prea mare banuiesc) nu sare in ochi, vinul nu mai poseda acea mineralitate si structura intalnita la fratii sai albi, fiind curgator, doar finalul aminteste de terroir-ul ardelenesc si/sau de mana oenologului Florin Danoaie. Are o doza de "vin popular", dar in acelasi timp e curat, simplu, fara iz-uri de drojdii "selectionate" si alte minuni. Partea placuta e data de contrastul, sau mai bine zis complementaritatea Muscatului cu amaruiul final. Foarte interesant. Si mai au o caracteristica importanta vinurile astea de Ciumbrud: efect a doua zi=0. 82-83 de puncte. 

    Pinot Noir Rose 2011, sec: un roz care din punct de vedere coloristic imbina somonul cu foaia de ceapa si portocaliul dulcilor, intr-o nuanta cu "vino-n'coa" deosebita, si asortata la culoarea etichetei. Nas de intensitate moderata, in niciun caz catre clasicele zmeurica/fraguta/capsunica, destul de sobru, frantuzist, lucru confirmat si de gustul auster. Alcoolul nu contribuie la corpul bun, fiind in valoare de doar 12.4%, palatul aduce aminte de fructe rosii acrisoare, foarte putin aromate, necoapte bine. Impresie generala buna, fara scapari mari, dar cam acrisor. Amplitudine decenta, post suficient, nimic de zis. 83. E facut tot in colaborare cu Halewood. As bea dintr-asta la carciuma sau la intalniri cu prietenii o noapte intreaga! Long live the low alcohol in wine!

    Traminer, Pinot Gris si Sauvignon Blanc, Episcopal 2009, demidulce, 11% alcool: culoare galbuie  aurie, nici prea-prea nici foarte-foarte, mai deschisa si mai clara decat mierea de salcam, nas tamaios, cu note semi-mature, condimentate, dar si de fagure de miere, ceai de tei, ceai verde. Din punctul meu de vedere acesta este un nas de nota 10 pentru un vin dulce la aceasta varsta. Gustul nu pastreaza exact intensitatea, dar contine aceleasi nuante aromatice, are o aciditate foarte buna, aranjata corect intre particulele de zahar; da senzatia de vin apos-acrisor, in ciuda zaharului rezidual, ceea ce-l face destul de pretentios la asocierea cu deserturi, daca vrei sa scoti in evidenta vinul. In post gust apar note sulfuroase, ca si la Rieslingurile nemtesti. Merg pe 85 de puncte, iar daca vorbim de pret, e din alta categorie fata de Cardinal, care se apropie de 100 de lei, Episcopalul e vreo 30 si merita fiecare leu. 

    Si au mai fost vreo 3 vinuri, dar mi-a papat pisica temele pentru acasa.

Marea rosie.. degustare de cupaje premium 2007

    Nu stiu cati mai aveti in beci vreo sticla din cele de mai jos, mi-e greu sa cred ca fara sustinerea  si unirea producatorilor se mai poate realiza o asa gala de vinuri vechi, scumpe si mai ales bune. Desi n-am contribuit cu mare lucru, m-am simtit mandru sa iau parte la aceasta degustare de vinuri rare. Singura parere de rau ramane absenta unui al 7-lea asamblaj de soi, Cuvee Uberland 2007, care ar mai fi diluat lupta intre Oprisor si Davino.

    Primul vin aliniat la start, prima surpriza: Dragaica Rosie, facuta din Cabernet, Merlot, Pinot Noir si Shiraz, impotriva careia as fi pariat pe o cota de 1:7 ca e praf. Ei bine culoarea are cateva irizatii portocalii, tulburele, nas bun (neasteptat de bun), gust frumos, aciditate inca acolo, se remarca doar o foarte usoara lipsa de amplitudine, venita probabil odata cu varsta. Ma declar surprins placut, e un vin in stil Languedoc, chiar daca viile erau foarte tinere. Varsta optima pare sa fi fost 2010-2011. Acum imi pare un vin care si-a pierdut o mica parte din forta si vioiciune.

    N-a avut mult timp nici Charlotte (CS+FN+M) sa se dezmeticeasca, cele 5 perechi de ochi lacomi luand-o pe sus. Rubiniu clar, cu tente granat, nas superb, complex de fructe negre pudrat cu cacao, gust deosebit, nu degeaba e cotat printre cele mai bune realizari S.E.R.V.E. Astringenta vioaie, din care taninurile lucreaza activ intre buzele superioare si gingie. Nu cred ca si-a atins fereastra de consum. Daca as fi mers pe regula marilor concursuri, prin care cea mai mica si cea mai mare nota este eliminata, ar fi fost pe locul I, alaturi de Flamboyant.

    Urmatorul vin incercat s-a facut din Dornfelder, Pinot Noir si Shiraz, pe numele sau de scena Smerenie. Mda, din nou surprinzator de bun. Dureaza un timp pana se deschide, nas destul de retinut, aciditate buna, nuante bazate pe visina. Culoare fara niciun hint de batranete. Ma gandesc ca am fost victima unei conspiratii Moisescu-Grigorica-Roceanu, au amestecat struguri din 2013, ca prea se tine bine. Acesta este un VIN! Nu credeam ca o sa spun asta vreodata, nu se aplica si vintage-urilor ulterioare.

    Domaine Ceptura Rouge: nas de intensitate scazuta, dar elegant, astringenta superioara, baric prezent, alcool sesizabil. Nu rau, dar inevitabil fiecare a cautat defecte si stelute pentru fiecare vin; ceea ce cititi aici nu sunt doar parerile mele. S-ar putea ca momentul optim de consum sa fie peste cativa ani buni.

    Fragmentarium: si pe acesta il mai bausem, stiam ca poate. Si nu m-a dezamagit nici acum. Orchestra are in mare parte aceleasi instrumente ca Smerenia, desi soiurile sunt cele din Dragaica (?!). Fruct, eleganta, coerenta, cafea cam intensa pe final. Nu s-a ridicat pana unde speram, dar a fost aproape. 

    Flamboyant: exceleaza prin structura, nas, gust, unele caracteristici creaza orgasm. S-a aprobat totusi  in unanimitate o foarte usoara scadere de intensitate la inceputul postului. Ete asa, sa-i cautam nod in papura.

    La finalul probei cu balonul in forma de sticla, antrenorii emeriti au decis:

    Cu plecaciuni organizatorilor, celor care au facut posibil acest line-up de zile mari.

    Next: Segarcea, Stirbey, Vinarte, Tohani, Urlati, Davino, Basilescu, Halewood. Feteasca Neagra 2008.

Barbaresco la Ginger

    1. Alcool arzator. Visina. Tanin. 82 pct.

    2. Scortisoara. Cirese. Trandafir. 87 pct.

    3. Batran. Tanin enervant. 84 pct.

    4. Cirese negre. Echilibru. Savoare. 87 pct.

    5. Reserva. Catifelare. 94 Parker si 88 Berbecutio.

Davino Domaine Ceptura Blanc 2011

   Trei soiuri sunt pitite sub eticheta, si anume Sauvignon Blanc, Feteasca Alba si Riesling Italian, are 13,8% alc si 3.62g zahar rezidual, imbuteliat in februarie 2012, intr-o serie de 38.600 de sticle. Culoare galben-verzui sclipitor, nas de intensitate moderata, insa despre finete si savoare pot spune doar lucruri la superlativ. La baza stau notele minerale si de lamaie, zarzare verzi, urmate de nuante foarte fine florale, parfumate. Zaharul rezidual tempereaza sharpness-ul aciditatii, as spune ca e inca fresh and crispy. Echilibrat, gustos, usor amarui pe final. Este surprinzator cat de bine aseaza Davino calitatea pe preturile potrivite, n-am intalnit nimic pana acum care sa iasa dintr-o curba perfecta. Odata ce ai acceptat pretul sigur nu te poti insela, se aplica fidel criteriul "cati bani dai atata face". Consider acest vin la valoarea de 86-87 de puncte, pretul fiind de 72 de lei. Mai merge pastrat o buna perioada.

Cele mai bune cupaje rosii 2006

    De fapt, cele mai bune pe care le-am mai gasit prin beciuri bine pazite, pentru a realiza o "orizontala" care nu s-a mai vazut. Degustarea a inceput cu niste bule, nu mai conteaza in ce forma, pana s-au scuturat sticlele de vremea ce le-a apasat umerii atatia ani. Parerile judecatorilor, procurorilor si ministrilor au fost unanime, in sensul ca punctajele au crescut odata cu media.

    Cum am vazut eu vinurile:

    1. Budureasca Origini Reserve 2006: nas complex de vin mare, ar sta in picioare in fata oricarui international cu pret de 3-4 ori mai mare. Fructe negre, greoi, astepti sa urmeze ceva corpolent care insa... e departe. Taninos dar light in corp, savoare, cacao, visina, cireasa, acrisor, post lung, dar fara pretentii. Asamblaj de Pinot Noir, Cabernet si Merlot, intr-o serie limitata la 3800 de sticle, cu 13,5% alcool. Mare dezechilibru intre miros si gust, atat calitativ, cat si din punct de vedere al complexitatii.

    2. Din Cuvee Charlotte 2006 fac parte doua soiuri, Cabernet si Feteasca Neagra, are 13% alcool. Nas de fructe rosii si negre, cacao-cafea, dupa doua ore se deschide intr-o cireasa de exceptie, pura, carnoasa; in gura destul de light, corp subtirel, aciditate sus, tanin, ambele contribuind la o astringenta ridicata - viata lunga in fata. Post gust foarte bun, la fel ca linia generala, lemn placut integrat. N-am mai recunoscut iodul/nucile descoperite la legendara verticala 2001-2008.

    3. Cuvee Uberland 2006 e un vin aparte, poate cel mai apropiat de un Amarone, datorita mirosului spectaculos de stafide, magiun si smochine care domina autoritar peisajul. Intr-un plan mai indepartat decat secundar exista o prospetime care e toata sarea si piperul, ducand mirosul spre epitete grandioase. In gura stafida e la loc de cinste, samburi de struguri, astringenta; senzatii majore de tinerete. Parerea personala e ca ar trebui baut in 2020. Aur la Bruxelles in 2008. Asamblajul banatean de Merlot si Cabernet are 14% alc, iar peste cativa ani e vin de 93pct fara probleme. Care mai aveti pe-acasa nu-l desfaceti acum.

    4. Domaine Ceptura Rouge 2006: nas de pielarie, condiment, fructe negre de padure, prune negricioase, cirese negre, in general inchis, cu note grave, de Bdx matur. Lingual si bucal arata identic, bine echilibrat, post lung, dragut. N-are amplitudinea, suficienta Flamboyant-ului, dar este foarte aproape, se simte clar relatia de rudenie cu dansul. Si de-aia zic ca cele mai bune pareri sunt cele lansate in cadrul testelor comparative. Alc 14.1%, Feteasca Neagra, Cabernet Sauvignon si Merlot. E in maxim de forma, de baut acum.

    5. Flamboyant-ul 2006 se distinge printr-o eleganta si echilibru de ultra-top. Este amplu, complex, deosebit. Note de degustare am despicat la verticala recenta 2006-2009, nu le mai enumar aici. Cred ca e un vin de baut peste 2, sau chiar 3 ani.

    Concluzii? Nu ma asteptam la un nivel calitativ atat de bun dupa atatia ani, de fapt nici nu visam la o medie de peste 88 de puncte. Niciunul dintre vinuri nu da semne ca ar incepe panta descendenta. Ferice  de cei care au ocazia sa vada simbolurile viticulturii autohtone, sa traiasca momentul facerii celor mai bune vinuri care s-au nascut vreodata in spatiul romanesc.

    Next episodes: cele mai bune cupaje romanesti 2007 (din pacate se gasesc mai putine), best of Feteasca  Neagra 2007, best of Cabernet 2007..and so on.