Permont's 1940 Brut Nature

    Am luat acest spumant la completare intr-o cutie de altele, pretul fiind incredibil de atragator: 4 EUR in Spania. E un cepage clasic de Parellada, Macabeo si Xarel-lo, perlatia e fina si bogata, face cerculetul de rigoare. Olfactiv ofera o intreaga varietate de fructe, de la cele verzi, tari si necoapte, pana la cele usor trecute. Mi-a fost tare sete cand am desfacut sticla, sper sa nu fiu subiectiv. Nu are cremozitatea si complexitatea spumantelor de top, insa satisface tocmai prin simplitate si lipsa zaharului. Nu are asprimea pe care am mai simtit-o si detestat-o in alte Cava care au ca baza cele trei soiuri si din cauza carora in general aleg altele care contin si Chardonnay. Bate spre Zarea 100, insa e la jumatate de pret. 84 de puncte. 

    Data viitoare iau vreo 3 cutii, numai ca voi evita Decantalo, care desi promite pe site ca livreaza oriunde in Europa in maximum 7 zile lucratoare, a trimis vinul pe 30 decembrie, comanda fiind facuta pe 5. In afara de asta din pachet lipseau 7 sticle. Mi-au inapoiat cu greu contravaloarea acelor sticle, insa nu si taxele de transport aferente. Din 4 comenzi grase facute in 2013 numai una a fost in regula. Ne mutam la ebuywines.com de la primavara, prilej cu care vom cunoaste si vinurile altor producatori, vom compara punctajele altor critici, cum ar fi Tanzer, care in momentul acesta are un plus de credibilitate fata de altii, suspectati a fi prea generosi. Sper sa nu sar din lac in put, pentru ca structura ambelor site-uri pare foarte asemanatoare, sa nu mai zic de preturi.

Ce am baut de Revelion (2014)

    Din selectia facuta de fiecare (cu ocazia ultimei comenzi la Decantalo) dintre cei trei prieteni care ne-am intalnit in noaptea dintre ani, am facut o noua selectie, astfel incat fiecare sa aduca trei vinuri bune. Totul a fost spaniol, dar cuvantul de ordine a fost diversitatea: ani de recolta, zone, tipuri de vin.

    Fiind o seara cu stelute colorate pe cer, am inceput cu nu mai putin de trei spumante, toate ale producatorului Mas Codina: Brut Reserva 2010, Brut Nature Reserva 2010 si Gran Reserva 2009. Anii sunt specificati pe eticheta secundara, insa nu se considera vintage.

    Toate cele trei sunt facute din Xarel-lo, Macabeo, Pinot Noir si Chardonnay din vii de peste 25 de ani si sunt cotate la peste 90 de puncte de nu-stiu-care revista pe care a gasit-o Decantalo recent sa-i supra-aprecieze vinurile. Primele doua n-au iesit cu nimic din randul miilor de Cava fara personalitate, fiind simple, usoare, corecte, cu o usoara asprime. Punctajele au fost intre 85 si 88, crescatoare de la Reserva Brut la Reserva Brut Nature. In schimb, la Gran Reserva Brut Nature s-a crescut la 88-90, cu un maxim din partea mea, apreciindu-se cremozitatea, finetea si superbele note de gutuie din compot.

    Pana s-au mai deschis rosiile in decantoare am incercat un Chardonnay dus la pierzanie (probabil) de alcoolul prea jos, 12,5%, imbinat cu o structura moale: Pares Balta Mas Pons 2011. E inca un exemplu ca Spania sta foarte rau la capitolul Chardonnay. Generosul Decantalo da 89 de puncte, noi limitandu-ne la 80-81-82. Paradoxal, e sold-out, poate am prins chiar ultima sticla uitata intr-un colt.

    A venit randul vinurilor rosii, primul pe lista de examen fiind Urbion Crianza 2008, dupa ce toate au fost degustate si s-a estimat efectul benefic al aerisirii: asamblaj de Tempranillo si Garnatcha Tinta, la pretul de 7.75 EUR, cu 13%alcool. Nas de clasa, cu o idee de Balsamico de Modena, care, surprinzator, apare si in notele de degustare de pe eticheta scundara. Tot in nas mai apar fructe de padure diferit colorate, frisca. Gust pe rodii, afine, merisor, visine aproape coapte, astringenta activa, post scurt, corp subtirel. Nu va spuneam ca Rioja exceleaza olfactiv si nu livreaza suficient gustativ? 87 de la mine, 84 si 85 de la ceilalti.

    Next in line: Tilenus Crianza 2006, facut din soiul Mencia, care are arome negricioase, zici ca e un cupaj de Merlot cu Syrah, coacaze, mure, gust de cacao si cafea, fruct, corp mediu cu o structura ideala. Excelent. 91 Parker, 92 Penin, 90 de la mine, 86 si 87 de la coechipieri.

    

    Malpaso 2008, pe care l-am sacrificat din colectia personala, a fost cel mai apreciat rosu: are o glazura fina de gemuri de fructe de padure, insa baza olfactiva e pe mineralitate, boia de ardei dulce, piper alb, syrah european. Senzatii dulcege in gust, suculenta, bitum, carnozitate, amplitudine buna, peste medie, e rotund. Post frumos, de vin tanar (2008!), condimentat, prune, coacaze blue. 93PK la 10EUR. Ei bine, da, asta e pe aproape. 90-92-89. Este un simplu Syrah.

    Martinet Bru 2005: un vin la maturitate, note frumoase de sticla, fructul ramane in plan indepartat, gustativ e plin, corp peste medie, tanin cam uscat. Foarte frumos in ansamblu. 88-89-90 de la noi, 91PK, 90 Decantalo. Cupaj de Garnatcha Tinta, Cabernet si Merlot, din Priorat, regiune pe care m-am concentrat cand am facut selectia personala, asa ca voi mai reveni la acest subiect.

    Nu puteam sa plecam acasa fara o dulcegarie spaniola, asa ca ultimul vin, sau mai bine zis sherry, a fost mega-cotatul Alvear 1927, facut din Pedro Ximenez in sistem Solera, invechit 5 ani in stejar american, 16% alcool, 96 de puncte Parker si doar 90 Guia Penin. Culoarea e granat-maronie, cu borduri translucide, iar nasul e intens, cu arome de smochine uscate, stafide, cacao, caramel, zahar ars si lichior de cafea. In interior aspectul este foarte concentrat, aromele sunt aceleasi dar mai vii, se simte alcoolul arzator pe obraz, iar post gustul e infinit. Nu debordeaza de complexitate, poate de aceea generosul ghid Guia Penin s-a oprit la 90pct cu evaluarea. N-am sesizat o mare diferenta intre acesta si cel adus de Recas de la Gonzales Byass, ambele fiind o alegere ideala mai ales pentru partea feminina la ceas de sarbatoare. Been there, done that. Daca ar fi sa aleg intre un Auslese dulceag si bun, un Tokaji de pe la 4-5 puttonyos in sus si asta, in mod cert n-ar fi prima mea optiune. Doar ca pretul e foarte bun - sub 11 EUR, Decantalo. Oricum, bate orice lichior de pe planeta. 90-91pct. de la mine, 93 alte voci din incapere.  

    Bomboana pe coliva a fost Syrah Anima 2011, despre care punctajele spun totul: 81, 82 si 84 de la cel care l-a adus. N-are pic de tipicitate, e iute, are piper, dar in ansamblu un vin slab. Are o inflexiune lemnoasa vulgara, o amareala disonanta, e mult prea slab pentru pretul cerut, in jur de 75 de lei.

    Si la 3:30 eram acasa.

O caut pe Jana

  ... iar daca asa iti faci intrarea in magazinul de vinuri Ethic Wine oricine ar fi acolo te va indruma catre frigiderul in care sunt tinute in prim plan proaspetele Cava importate din Spania, produse de Jane Ventura.

    Am avut ocazia sa le degust intr-o seara la fata locului, pe parcursul unei discutii despre avantajele iluminarii LED:

- reducerea consumului la o cincime (fata de halogen)

- lipsa radiatiilor UV - good for wine

- nu se incalzesc

- durata de viata de la 50.000h in sus

- calitatea luminii este superioara (daca dai un ban in plus)

- posibilitatea reglarii intensitatii luminii

- nu contin materiale periculoase. Partea proasta ramane investitia initiala destul de mare. Mi-ar placea pe tavan o nebunie ca asta din figura alaturata, fata de banalele lustre.

Dar sa vedem vinurile:

1. Leader-ul formatiei este Jane Ventura Vintage 2008 Gran Reserva, facuta din clasicele Xarel-lo, Parellada si Macabeu, vin de prima liga: nas fructat, setat pe gutui si pere, cremos si excitant pe palat, foarte curgator si elastic, adanc in exprimare. 84 de lei si 89-90 de puncte. Pretul este usor peste Decantalo, cu urmatoarele mentiuni: de acolo trebuie sa comanzi set de minim 18 sticle ca sa obtii o taxa de transport de "numai" 2,55 EUR/sticla. Dar la 18 sticle sunt sigur ca si Ethic Wine poate face o reducere interesanta.

2. Rose-ul este facut din voinicul Garnatxa Negra, imbracat intr-o armura roz somon-trandafiriu. Auster, echilibrat, fara nimic de injurat. Dupa 18 luni de invechire la sticla a fost degorjat, impachetat si in cateva zile a ajuns in Romania oferind inca note vioaie. Jane Ventura Reserva de la Musica brut Rose: 86 de puncte. Pe sticla se mentioneaza anul 2010, fara a fi un vintage.

3. Seara a inceput cu Reserva de la Musica Brut Nature 2009, care este sprinten, aprig si scortos in acelasi timp, oferind satisfactie calatorului insetat, mai ales ca se opreste la 11,5% alcool. 85 de puncte.

4. Seara s-a incheiat cu un Semillon Botrytis Selection de la Viu Manent, 2008, cu o structura aromatica spre ceaiuri de menta si musetel, foarte dulce in gust, si la un pret prietenos pentru un Semillon venit dintr-un an atat de bun: 60 de lei si 86 de puncte.

    Astept cu interes si alti importatori care sa reuseasca sa aduca vinuri la preturi similare, sau cel putin apropiate cu ce-i pe afara. Sa nu uitam ca magazinele online europene sunt la un click distanta, iar prin vama poti trece cu 60 de sticle de vin de persoana.

Zarea Brut Nature

    Zvapaiata la deschidere, am reusit performanta sa dau si pe jos cateva picaturi, desi am racit-o in pozitie orizontala 24 de ore. Perlatia e modesta, cu prea multe bule mari care fug cu viteza spre oglinda lichidului si cam putine trenulete de bule mici. Nasul in schimb e bun, cu note de patiserie, biscuiti, unele fructe romanesti in plan secundar: mere, pere. In gura e foarte spumos, are gust de vlastari verzi de vita-de-vie, acrisor, reconfortant. Nu-mi amintesc sa fi vazut la noi in ultimii ani alt spumant Brut Nature, asa ca am sacrificat 40 de lei la Metro. Mai e un aspect remarcabil, semnalat recent de un cunoscut critic de vin din Romania: vinul nu are niciun defect, e bine facut, n-am obiectii. Nu trebuie trecut cu vederea faptul ca in general vinurile de la raft nu mai au defecte majore, e important ca acest segment s-a "spalat" destul de repede. Imi place sa cred ca am avut si eu o contributie, cat de mica ar fi ea. Revenind la Zarea, salut inca o data lipsa adaosului de zahar, claritatea si de ce nu calitatea. Este o editie aniversara, 100 de ani de existenta pe piata a acestui brand. Vinul este facut prin metoda traditionala, pastrat in sticle 14 luni, dupa care incepe operatiunea de invartire cate o optime de cerc in fiecare zi. Forma sticlei si eticheta termo-sensibila sunt alte doua lucruri interesante - la 6-8 grade o parte se coloreaza in albastru, semn ca temperatura este optima pentru consum. 84 de puncte. 

    Eram curios din ce soi de struguri e facuta, dar, ca de obicei, nu raspunde nimeni la email-uri.

Parés Baltà Brut Nature

    Stocul italian se apropie de sfarsit, au ramas doar 2-3 piese cu greutate, asa ca am lansat o comanda la decantalo.com, in Spania. La 18 sticle transportul este 2.55 EUR/sticla, mai mare decat Vinatis sau altele, insa RCP-ul pare mai bun la spaniole, indiferent ca evaluarile sunt facute de Parker, Guia Penin sau Decantalo themselves. Vinurile vin cu avionul in cateva zile, impachetate ca la carte, nu apar situatii neplacute. Am ales Cava aceasta cu eticheta simplista datorita nivelului de zahar limitat, fiind Brut Nature (intre 0 si 3 g de zahar rezidual natural per litru, fara dosage), iar al doilea motiv a fost cotatia vanzatorului, facuta de o intreaga armata de degustatori/specialisti, care chiar daca e uneori subiectiva, nu bate campii: 90 pct Decantalo. In legatura cu nivelul de zahar din spumante/sampanii, e bine de stiut ca doar Brut Nature si Brut Zero n-au zahar adaugat, celelalte ajungand pana la 15g in varianta Brut, 20 la Extra-Dry, 35 la Dry, 50 la Demi-Sec si peste la Dulce. In functie de gusturi ne putem pozitiona de prima parte a baricadei (ca e cool), sau nu, parerile specialistilor sunt impartite. 

    Parés Baltà Brut Nature costa 9 EUR pe site-ul amintit si e facut pe langa Barcelona, din Macabeo, Parellada si Xarel-lo, cel de-al doilea soi fiind cultivat la peste 600m altitudine. Dopul e extrem de scurt si nu intr-o forma prea buna, cu niste pete ciudate. A sarit imediat, dar lichidul n-a fost aruncat afara. In pahar flute perlatia e foarte frumoasa, bogata si uniforma, fara a face cerculet de spuma la margini. Culoarea este galbui mediu, mai intens decat in spumantele facute din Chardonnay. Nasul aduce arome timide, specifice: patiserie (briose zice mai bine producatorul), ierburi si fructe atat verzi, amarui, cat si supra-coapte. Duritatea si rugozitatea mirosului se transfera si in gust, dar este echilibrata elegant de latura juicy. Personal apreciez acest nivel de zahar foarte scazut, pentru ca dispare definitiv senzatia de prea-plin intalnita de atatea ori dupa cantitati mici. Nivelul general de calitate este ridicat, singura care lipseste fiind finetea. Face parte dintre spumantele care cer urmatorul pahar, foarte bun, merg si eu spre 90 de puncte. Recomandare: e frumos ca aperitiv la 6-8 grade.