O damigeana de vin

    Pe malurile Girondei din Bordeaux-ul oltenesc, pamant ocrotit de vitejia stramosilor, s-au nascut aceste doua vinuri care-si impletesc.... He, he, chiar credeati ca urmeaza un eseu in care veleitatile poetice ascund, sau estompeaza ceea ce e mai important? O sa ma apuc la batranete de partea asta, asa ca sa trecem direct la subiect: ce s-a mai intamplat in casa in ultima perioada. Pai, destul de multe, ca de trei saptamani tot avem alte prioritati.

    Un flight cu patru aripi, Cabernet Sauvignon, toate 2007, poate cel mai strans meci de pana acum. Teste peste teste, gusturi diferite, reluarea ordinii de degustare de la un cap la altul, apoi de la celalalt, apoi de la jumatate.

- Samburesti: 25 lei, 80 pct; avand in vedere traditia, locatia si spusele specialistilor, aici ar trebui sa vedem cele mai bune exemple din tara; sunt sceptic ca s-ar putea intampla asta sub bagheta dlui. Valvis.

- Halewood Vitis Metamorfosis: 69 lei, 83 pct; cel mai scump, baricat 18 luni; timpul lung petrecut in butoiul de stejar - probabil nou - l-a distrus, nu mai "citesti" nimic in acest vin, decat vanilie si impresiile conexe. Am vazut 87 de puncte nu stiu unde, am vazut o medalie la Bruxelles, ba chiar ii dadusem si eu 85 in tinerete, dar nu asaltul asta vanilat e ceea ce vreau de la un Cabernet; am mai scris despre el.

- Recas, V: 17 lei, 84 pct; pretul este pentru o sticla de 0.75l, dar cea din imagine chiar a fost mostra noastra, desfacuta dupa 3 luni de stat in conditii improprii de temperatura. Producatorul vine, ca in alte zeci de cazuri cu o lectie in materie de raport calitate/pret.

- Stirbey: 55 lei, 85 pct; din cate stiu eu si acest vin a petrecut o perioada lunga in baric, insa ca si in cazul altor vinuri ale cramei, nu se simte aproape deloc. A castigat concursul printr-o nota distinctiva de ..simplitate, finete, aliura bordoleza. 

    Cu parere de rau, niciunul dintre vinurile de mai sus n-a primit si bonusul de "placere maxima" - sau ii putem spune, cu voia dumneavoastra - "incantarea lui Berbecutio", pentru ca atunci poate ma apucam sa va spun povestea lui, sa dau mai multe amanunte, note de degustare. Cam slabut pe-aici cu notele astea de degustare in ultima vreme, nu? Asa cum majoritatea o facem pe net, si eu am devenit superficial in a citi cuvant cu cuvant o descriere a unui produs, fie el si vin, mai ales pe bloguri. Daca-mi sare in ochi o expresie maiestuoasa despre el, o recomandare, un punctaj interesant, atunci revin..cu toate ca mai degraba as prefera sa descopar personal amanuntele; insa daca in josul paginii mi se spune ca nu merita osteneala de a-l incerca, sau vad 73 de puncte, chiar nu ma mai intereseaza ca are gust de caramele, miros de apa plata, sau tac-su a fost primar.

    Alte doua Cabernet Sauvignon, intalnite in alte ocazii, au fost Private Reserve, Halewood, 2008, 22 de lei si Segarcea Prestige, 2007, 35 de lei - ambele cotate la 80 pct. Inclin sa nu le recomand pentru ca sunt destul de comune. La bani putini, aleg oricand un Recas sau un Bolovanu'.

    Un alt flight, de fapt mai mult un tete-a-tete, a avut loc intre rugbistii din soiul Shiraz, unul din Africa de Sud, Tall Horse, 2008, 24 de lei si 78 de puncte, celalalt din Australia - Lindemans, Bin 50, 2010, 25 de lei si 81 de puncte. Mentiunea de la paragraful precedent se aplica din nou.

    Colindand targurile de specialitate mi-am dat seama ca am scapat din vedere Feteasca Neagra de la Budureasca, Origini, asa ca am luat-o la sub-brat. Cu toate ca a primit 84 de puncte, ma asteptam la mai mult. M-am tot sucit incoace-ncolo sa o mai depunctez, dar mirosul e de 10. In gust, pe langa orchestra oarecum obisnuita pentru vinurile rosii, de fructe negre de padure, nuci, cirese negre si pamant, apare o idee de iaurt care nu da bine, ba chiar amplifica senzatia de "apos" a corpului, ii taie din greutate. La sfarsit vine un strop de piper sa intregeasca armonia, dar e cam tarziu.
    Daca tot am intrat ca un impostor in Metro, am cules si-un Pinotage, soi specific Africii de Sud, facut de Petersbach in Cape Spring - 20 de lei si 80 de puncte. Daca trecea de 83 primea mai mult de doua randuri despre el.
    Halewood se pare ca a incheiat colaborarea cu francezii de la Gerard Bertrand, si asta nu numai in Romania, pentru ca acestia si-au cumparat un distribuitor propriu, asa ca pe ultima suta de metri am vrut sa prind si eu ceva, sa nu mai bat drumul pana acolo:
- Viognier Reserve Speciale 2010: 23 de lei si 73 de puncte, un vin de pays d'oc, nu-i rau, doar ca nu mi-am putut explica de ce scrie Viognier pe el;
- Cabernet Sauvignon H de l'Hospitalet 2009: 23 de lei si 81 de puncte.

    Poza de mai sus e de la o degustare de vinuri chiliene facute de Cocha Y Toro, din gama Marques de Casa Concha, organizata la restaurantul Madame Pogany din Floreasca, unde am avut ocazia sa incerc un Chardonnay, un Pinot Noir si un Syrah, toate foarte bune spre exceptional. Se gasesc la 60 de lei la winery-outlet. Din pacate nici n-am luat notite, nici n-am avut timp sa scriu imediat cate ceva despre fiecare. Ce voiam sa subliniez e ca o casa mare de vinuri, cum e Concha (10.000ha, listata la bursa din NY), lua 90 de puncte din 1999, cand noi beam Busuioaca de Vinia si ni se parea cool. Aceste vinuri nu sunt nici pe departe cele mai scumpe ale producatorului. E impresionanta constanta in timp, cat si raportul calitate/pret. Dar in Romania deocamdata doar visam la vinuri de 90 de puncte si 60 de lei, pentru ca snobismul e in floare, pentru ca 90% din populatie nu deosebeste un Sauvignon Blanc de un Cabernet Sauvignon pana nu-l vede, pentru ca ospatarul strange dopuri de Jidvei sa mai capete 50 de lei, pentru ca proprietarul de carciuma n-are pahare de vin rosu, dar pune 400% la orice vin, pentru ca toata lumea vrea sa aiba 2-3 vinuri la acelasi pret cu Flamboyant, Charlotte, Golem, Uberland sau Solo Quinta, nu conteaza calitatea, pentru ca, pentru ca, pentru ca.... Mai vorbim peste 2-3 ani cand vom avea la raft 50% vinuri chiliene, ba chiar mai bine de-atat in categoria sub 7 Euro. Poate de asta o fi nevoie sa ne trezim la realitate. Nu stiu insa daca in acel moment ne mai putem reveni.

    Roze de Purcari, 2010, 35 de lei si 81 de puncte: facut din Cabernet, Merlot si Rara Neagra. S-ar putea sa fie unul dintre hiturile verii in 2012.
   Merlot de Stefanesti 1993, 40 de lei la magazinul cramei, pentru ca chiar exista asa ceva. Au mai multe vinuri de varsta aceasta pe stoc, dar cam toate sunt demiseci. Nu mi-a venit sa cred cand am vazut Pinot Noir, Feteasca Neagra numai demiseci, indiferent de an. Ba unul parca era demidulce. Merlot-ul a avut un foarte scurt moment de glorie (cam pe la 81 de puncte) dupa vreo doua ore de sedere in decanter; l-am mai incercat la 6-7 ore si era deja otet. Tot de aici am luat un Burgund Mare, productie 2008, care a reusit sa devina lanterna rosie a clasamentului personal de vinuri, cu ..51 de puncte, ca mai putin nu se poate. Sigur, la 5 lei sticla l-am luat mai mult ca experiment stiintific, dar nu ma asteptam sa aiba paie in el. La acest experiment a participat un confrate de Urlati, 2006, care a urcat onorabil la 78 de pct. Nu e un soi maret, cu toate ca a fost un exemplar simpatic, aduce a vin de masa, dar la 25 de lei e cam scump. In afara de notele de mure si coacaze apare un interesant post-gust de macese acrisoare, dar si  "arsura" la ingurgitare. A, si vesnica problema de la Urlati: dopul inundat aproape total; din ultimele 5 Fetesti si un Cabernet (81 pct) Paganus 2007 la desfacerea carora am luat parte, doar 2 au fost perfecte. Sa fi avut eu asemenea ghinion?
    Hai, inca patru si plecam acasa:
- Chardonnay Jacob's Creek, Australia, 2009: 32 de lei si 77 de puncte, pentru ca pare mult prea baricat si in acelasi timp mult prea acid. Inclin sa cred ca e din cauza statului la raft, pentru ca la recentul concurs din Romania a luat medalie de argint.
- Feteasca Neagra Bacanta 2009, Crama Garboiu: 70 de lei si 83 de puncte. Facem pariu ca o sa fie mai ieftina peste vreo 3-4 luni? Nu de-alta, dar in carciuma unde l-am intalnit era 180. Partenerii de pahar, mult mai avizati decat mine, au spus ca are o usoara oxidare.
- Cuvee Visan, Gramma, 2010, 32 de lei. Deci 32, nu 50 cat era la inceput. 81 de puncte, poate merita ceva mai mult, insa a avut nenorocul sa se intersecteze cu personajul din paragraful de mai jos. Puteti cumpara actiuni la aceasta companie, am auzit ca-s de vanzare.
    Campionul etapei vine de la SERVE si se numeste Cuvee Amaury 2010. O prezentare mult mai buna decat v-as putea eu face gasiti AICI, dar recomandarea e sa-l incercati personal. E un vin exceptional. 86-87 de puncte cu felicitari, iti da ocazia, dintre zeci de alte vinuri, sa spui: "Uau, ce vin e asta!".
   Huh, ce tur de forta!

Oprisor si-al lor Passarowitz

    Cu ocazia ultimului targ, Crama Oprisor vine cu a doua editie a unui vin, al carui nume il consider o sfidare la adresa poporului roman, mai ales a oltenilor si banatenilor. Vinul se numeste Passarowitz 1718, celebrand pacea prin care cele doua regiuni sud-vestice ies de sub stapanire turceasca si trec sub aripa ocrotitoare a Imperiului Habsburgic. Adica de sub o stapanire destul de putin incisiva, marcata de plata unui tribut in grane, galbeni sau bucate - din ce in ce mai slaba ultimii 100 de ani, trecem la o subjugare activa in care dusmanul isi aduce la noi in curte armatele, preia conducerea administratiilor locale, isi impune propriile legi si metode de praduiala. Aveti mai jos un paragraf din cartea de istorie de clasa a XII-a, editie 2008:

    Oare ce motiv ar fi avut sa puna asa nume nepotrivit, ofensator, acestui produs? Raspunsul e facil: Crama Oprisor este de fapt Reh Kendermann, care a cumparat aici 250 ha in 1995. Mai e nevoie sa va desenez legatura intre originea germanica a proprietarilor si vinul amintit mai sus? Vine urmasul habsburgilor inapoi in Oltenia, produce acolo vin, dar nu se poate abtine sa nu ne mai arunce inca o data cu noroi in fata! Iar noi suntem atat de idioti incat acceptam asta cu nonsalanta. Nu reusim sa ne depasim conditia de sclavi. Noi, cumparatori, degustatori, bloggeri si presa de vin, dar mai ales angajatii lor. NIMENI nu a pus vreodata problema asta. Dimpotriva, sunt cativa care nu mai prididesc cu osanalele, ba chiar stau si-n limba pentru o sticla de laturi otravite.

    Daca v-a trecut un pic greata, va puteti uita pe site-ul Oprisor, unde veti vedea descrise cu lux de amanunte denumirile fiecarui vin, insa despre Passarowitz nici pis. Si pentru ca suntem la acest capitol parerea mea e ca denumirile alese sunt niste cretinitati absolute: Jderul, Caloian, Calauza, etc. Eu sunt oltean, fratilor, si tampeniile astea n-au nicio legatura cu realitatea. Strategia de vanzari si mai ales cea de marketing par concepute de amatori. Vinurile, ok, nu sunt niste chimicale, dar pretul cerut este imens fata de calitatea cel mult medie. Pe piata noastra un Cabernet de 83 de puncte ar trebui sa fie sub 40 de lei la raft, cel de Oprisor e 100.
Pa!

Poza unui vin

    Astazi vor iesi la tabla Spania si Chile. Disproportionat meci, in primul rand din punct de vedere al pretului (ca de fiecare data in favoarea sud-americanilor), pentru ca cel chilian face 30 de lei, iar cel spaniol 48, ambele achizitionate de la unul dintre magazinele Cramelor Halewood. Scopul acestui post este prezentarea unui exemplu catre matematicizarea impinsa la extrem a unui vin; el nu reprezinta neaparat convingerile autorului, dar acesta ramane cel putin la parerea ca unui vin ieftin nu merita sa-i asociezi (inventezi? copiezi de pe net?) vreo poveste. Ma refer aici in primul rand la vinurile romanesti, pentru ca acelea cu traditie in calitate de sute de ani merita macar un link catre istoria lor.

    Diferentele nu sunt numai de pret, nici anul de productie nu e acelasi, spaniolul este un Reserva, dar nici chilianul nu e gama de jos. Repet, acesta nu e o degustare standard in care sa definesc clar un campion - va pot spune de pe acum ca mi-a placut cel ieftin - este doar un punct de plecare, o idee despre cum ar putea un amator (a nu se confunda cu amatorism) de vin sa vada ce caracteristici il incanta mai mult, fara a sta sa citeasca degeaba povesti de 3 pagini in Romania sau review-uri prea "stramte" de pe pagini de profil externe.

     Asa cum usor va puteti da seama, ambele vinuri sunt din soiul Cabernet Sauvignon, primul este Concha Y Toro Explorer 2008, al doilea Torres Reserva Penedes 2007. Notele finale (reale) sunt in jur de 85 de puncte pentru fiecare maestru de mai sus, restul cifrelor din grafic sunt supuse schimbarii fara notificari ulterioare. Cine a mai auzit cat de cat de vin se uita direct spre ce-l intereseaza: "hmm..ce mi-a placut lemnul si vanilia ultima oara" - si nu e greu sa decida. Altul, cu un plus de experienta, probabil va aprecia un corp mai bine integrat sau un tanin mai serios, specific acestui soi. Si uite asa, dintr-o poza, vedem cam tot ce ne-ar putea interesa. Nu consider litera de lege categoriile enuntate de mine mai sus, astea mi-au venit la gura intr-un interval de 20 de minute in care am si scris tot postul asta. Mie personal mi-ar placea un sistem asemanator universal acceptat; si sigur, daca e un vin despre care merita spuse cateva vorbe in plus, vei primi si o scurta descriere, link-uri, cu toate ca nu cred ca Google poate fi batut de cineva, cu exceptia unor crame obscure romanesti pentru care se tot prostitueaza unii sa scrie.

    Categoriile din grafic sunt in ordine inversa, dar nu ma apuc sa ma cert la ora asta cu Excel-ul. Ce bem domne azi? Un vin greu, taninos, spicy...sau....un vin usor de cursa lunga, nebaricat, avem de vizionat doua meciuri ale echipelor romanesti in UEFA; e musai sa fie Cabernet. Hai sa sortam in baza de date a lui Berbecutio sa vedem ce-i peste 80-82 de puncte, la un pret sub 35 de lei. Se poate mai simplu de atat?

    Nu pot incheia fara sa dau Cezarului partea sa: cele doua vinuri care mi-au servit de model (pentru care le multumesc, puteti trece la loc in banca sau in sticlutele mignone din frigider) sunt din categoria superbibus. Adica peste "le-as mai cumpara", "vi le recomand", etc. Lansez si-o provocare cu ocazia asta, pentru cei care au incercat macar unul din cele doua: gasim un Cabernet romanesc bun in aceasta plaja de pret?

GoodWine 2011 - editia de toamna

    Denumirea completa este Targul International de Vinuri Goodwine, are loc la World Trade Plaza, adica  in cladirea lipita de Hotel Pullman, fost Sofitel, Piata Presei. Programul de vizitare este 18-20 noiembrie de la 10 la 19, duminica doar pana la 16. Este organizat de Proactive Business Communication, participa 21 de producatori romani, cativa importatori, cativa producatori din Bulgaria, Moldova, au stand unic vinurile chiliene si cele argentiniene. In total exista vreo 500 de vinuri din care, se pare ca 120 sunt "en primeur" pe piata noastra. Bine, unele inca nu sunt deloc, dar de-aia au venit aici - sa rezolve problema. Sa nu va sperie marimea standurilor Jidvei si Cotnari, sunt multe alte vinuri bune de vazut si bineinteles de degustat.

    Despre organizare, numai de bine: suma modica 10 lei pentru intrare, primesti un pahar Riedel mai mare sau mai mic intr-un saculet pe care il poti agata de gat (15 lei garantie, dar nu cred ca l-a adus vreun cunoscator inapoi, la banii astia fiind chilipir). Spatiu restrans, poate parea chiar inghesuit fata de ultimele doua targuri de la Romaero Baneasa si Iasi. Suprafata asta mica insa, ii da o oarecare personalitate si caldura, am vazut multa lume socializand on the spot la diferite standuri, impartasind impresii despre subiectul vin. Personal mi-ar fi placut sa existe macar un loc in care iti poti clati paharul, pentru ca altfel, dupa 2-3 vinuri nu mai intelegi mare lucru; noroc cu cativa expozanti mai stilati care au oferit asistenta in acest sens. De data asta, spre deosebire de alte targuri la care am participat recent, am vazut multi care aveau macar o patratica de paine pe masa (voi chiar cititi tot ce scriu eu? Va multumesc, rezultatele din ultima luna sunt cu totul peste asteptari in materie de audienta). 

    Producatori si vinurile incercate de mine in doua zile, cele evidentiate cu galben primesc aplauze:

- Budureasca cu cele doua game, fara Tamaioasa 2007, doar cu cea 2009, in Fume-ul sec 2010 s-a inlocuit Sauvignonul Blanc cu Chardonnay, fata de 2009 - bad choice dupa mine, desi luate fiecare in parte situatia sta invers; 

- Oprisor, Jidvei, Samburesti, Cotnari, Speed Husi - nu i-am bagat in seama, dar va pot da un citat din manualul de istorie de clasa a 12-a, apropos de unul dintre vinurile lansate de Oprisor, Passarowitz 1718: "...Aceste razboaie au avut drept consecinta ocupatii militare indelungate, importante pierderi teritoriale (Banatul si Oltenia prin Pacea de la Passarowitz 1718...) si umane, care au franat progresul societatii romanesti." Asa ca sa ma mai lase Oprisor cu patriotismul ieftin si cu denumirile date de patronii de origine germanica.

- Vie Vin Vanju Mare - vinuri entry-level, cu pret la fel de mic; 

- SERVE - pai aici sunt multe de spus: lansare Cuvee Charlotte 2008, un vin special, inca tanar, foarte pe gustul meu, confirmat si de cele 90 pct obtinute recent la concursul de la Viena; mi-a placut foarte mult si roze-ul Vinul Cavalerului 2011, Millenium 2009, etc. 

- Vinarte: lansare a celui mai proaspat vin rosu al anului 2011, Floare de toamna, un asamblaj de Feteasca Neagra, Negru de Dragasani si Merlot, in editie de 2000 de sticle, probabil cel mai de cursa lunga vin intalnit de mine in "cariera", printii Matei, Mircea la sticle normale si Magnum, Castel Starmina, Bolovanu, etc; 

- Garboiu: Plavaie, soi romanesc lansat aici cu surle si trambite nu m-a impresionat, raman de baza din punct de vedere calitativ vinurile din seria Bacanta, desi, nu le vad la 70 de lei, mai degraba spre jumatatea acestui pret; nu de alta dar saptamana trecuta erau 180 intr-o carciuma;

- Gramma - Cuvee Visan si Aligote, nu le-am mai incercat acum, insa vi le recomand pentru cand le veti gasi sub 30 de lei, pentru ca acolo cred eu ca le sta mai bine;

- Sahateni - am incercat un superb Cabernet Sauvignon 2007 al Aureliei Visinescu, insa vin cu aceeasi recomandare: mai usor cu preturile ca nu suntem la Paris;

- WineRo - Enire si Alire foarte gustoase, cam "lucrate" dupa parerea unor specialisti; Chardonnay Gallo 2009 - medalie de aur la vinul.ro acum o saptamana - din punctul meu de vedere e peste 2008, insa tot lipsit de aciditate;

- Rotenberg: poate ati (mai) auzit de dansul, mai putin pe acest blog: producator exclusiv de Merlot, am gustat cu aceasta ocazie Emeritus, Notorius (foarte bune, desi total diferite - aceleasi zvonuri in piata - ca unele vinuri sunt prea lucrate), Clasic a avut o problema, ma gandeam ca nu voi vedea asemenea exemple negative la un targ;

- Stirbey - aici am facut cunostinta cu un minunat Merlot Rezerva 2008, Ordinul Suveran Militar de Malta, dar m-am reintalnit si cu Novacul cel catifelat, Cramposie, Tamaioasa Romaneasca, Feteasca Neagra, etc; 

- Avincis si Via Sandu - vinuri noi, proaspete, sunt sigur ca vom auzi de bine dinspre Oltenia (si) in viitor;

- Domeniile Anastasia cu indragitul Merlot, dar si superba papusica Anastasia pe fundal;
- Vigna cu doua vinuri remarcabile: Otarnita - Pinot Noir si Ovas - cupaj in stil clasic bordolez, ambele recent medaliate pe plan local, dar si "peste 15 Euro", dupa cum ne anunta producatorul; 

- Alcovin Macin s-au laudat cu Aligote, Dry Muscat si Sauvignon Blanc demisec - simpatice, Merlot-ul nu a fost pe gustul meu;

- Senator: noua gama Glia nu m-a impresionat, Omnia de Insuratei, bio - nici atat;

- Edoardo Miroglio, Bulgaria, mare producator de textile care s-a apucat in 2002 si de vinuri - un Pinot Noir de exceptie, la sub 50 de lei, pret special de targ, Chardonnay Reserva 2007 - vin mediu, estimat in tihna la 78 pct; o crama de care vom mai auzi pe la noi; prezentat la targ de vinibuoni.ro;

- Pamex Wine, Bulgaria, au prezentat un Syrah, un Mavrud vinificat alb si mai ales un Marcelan de exceptie; nu toate vinurile lor se incadreaza in aceasta categorie;

- standul Chile, sustinut de ambasada: probabil cel mai bun Cabernet Sauvignon, Santa Rita 2007, inconjurat si de un Carignan si Carmenere mai mult decat decente - foto;

- micii producatori moldoveni: dupa ani de zile de cautari, inclusiv printre vinurile care s-au prezentat aici, in sfarsit am gasit cateva bunicele, la Equinox: Syrah, Carmenere (model de aroma de ardei) si mai ales Cabernet; din pacate producatorul detine doar cateva hectare de vie, nu ne vom intalni prea des; F'autor: SB, Traminer, RheinRiesling, sau rose nu m-au impresionat, acelasi feed-back de la vinurile Et-cetera (poate cu exceptia CS-ului, dar aromele alea de muscat nu prea au ce cauta in el).
- Barolo si Barbaresco cu nasul lor exotic si placut - degustate mai spre sfarsit, n-am retinut standul si producatorul - sorry;

    Concluzia e evidenta: un eveniment reusit, participanti destui, organizare buna, vinuri alese. Pana la urma, daca ne-or cotropi definitiv Chile, Argentina si Bulgaria pe unele segmente de pret nu-i un lucru rau, calitatea va creste.

(Vax si Wax) Albina de pe dop

    Zilele trecute bantuiam prin Afi Cotroceni fara un scop precis (eh, nu chiar, dar nu avem vreo necesitate arzatoare), minunandu-ma de preturile exorbitante ale hainelor si pantofilor, dar si ale unor bucati de coca peste care se adauga un milimetru din cea mai proasta dulceata - 13,5 lei (scrie mare ca "face" 5,5 lei, insa jos, cu steluta sunt gemurile - 8 lei; ati innebunit de tot! pardon - ce de lume cretina!). A mai scazut numarul de "plimbareti", dar un asemenea mastodont e clar ca va avea soarta prezisa de Roubini: cu totul alta intrebuintare in maxim 10 ani. Si la prima intersectie au aparut si primele semne. Nu de circulatie, ci de schimbare: Libraria Cartaresti. Am facut repede un tur de orizont, m-am oprit inevitabil la raftul de carti despre vin, de unde imi facea cu ochiul "Vinurile Lumii", by the way - comandata on-line de vreo 10 zile la Editura Litera, care insa n-a dat niciun semn de atunci. Pentru ca acolo e la jumatate de pret, nu 130 de lei cat e pe piata. Am cules totusi de pe raft "Ghidul gustului - Initiere in arta vinului" de Cosmin Florescu Zidurean si Eugen Demeterca, editata de Corint, o carte foarte buna pentru incepatorii intr-ale vinului. Inainte sa ies din raion mi-am rotit un pic privirea in sus, ca sa nu fac nota discrepanta cu fetele din magazinele vecine si-mi picara ochii pe niste sticle de vin. Hmm, imi spun, e de decor. Dar are eticheta cu pret. 

    Ei bine, doamnelor si domnilor, ca sa pastreze nota culturala, acest lant de librarii a inceput sa vanda......Vinul lui Dinescu. Nu-mi amintesc toate varietalurile, insa era Merlot, Feteasca Alba, Tamaioasa Romaneasca. Atmosfera era destul de "incinsa" in librarie - la vreo 28 de grade, cu toate ca nu prea era lume, asa ca am avut retineri in a da 30 de lei pe o sticla (v-am mai spus ca nu-mi place sa platesc chiriile magazinelor din locatii ca aceasta), dar pana la urma am cedat tentatiei. M-a intrigat capisonul, care, dupa ce m-am apropiat de el si l-am mirosit, a spus asa: ceara de albine. Bravo domnule poet! Jos palaria pentru aceasta solutie traditionala de pastrare a vinului pe termen lung. Contra eticheta, de dimensiuni generoase, contine, cum va puteati imagina, un poem al contemporanului scriitor. Faci ceva mizerie pana indepartezi ceara de pe dopul de pluta, nu chiar de calitatea I, si ajungi in sfarsit la continut. 

    Este un IG Dealurile Olteniei, 2009, demisec, cu 12,5% alcool. Culoarea nu e prea interesanta, un vin de un galbui normal, mirosul este clasic, nu foarte intens, de tamaie si trandafiri. Asa sunt darurile de la greci, cu surprize: ne-au dat soiul asta acum vreo 2000 de ani, au lasat si tamaia in el, sa nu cumva sa ajungem la religii diferite :). Din pacate, gustul placut e umbrit de reminiscentele de ciorchine si samburi, lasati probabil prea mult in contact cu vinul. E un vin simplu, la limita de jos a categoriei "decent", se incadreaza la 72-74 de puncte. Presupun ca daca ajungi la Cetate il iei cu maxim 10 lei, insa pana atunci, cei 30 care se cer pe el sunt o suma mult prea mare. Nu am inteles desenul cu animala cu cap in forma de ciorchine si 3 sfarcuri conectate la bidoane, dar coada sigur e de porc.

    Va las cu poezia de pe spatele sticlei (cu cateva mici modificari), in lectura autorului:

    

Misiones de Rengo Chardonnay 2010

    Acum, la inceput de iarna, gandurile ni se indreapta mai ales spre vinuri rosii, corpolente. Cu toate astea, din cand in cand mai apare cheful de-un vin alb, ieri in Real curiozitatea m-a impins spre acest Chardonnay. Auzisem lucruri frumoase despre Misiones de Rengo, asa ca am rezistat tentatiei de a (re)incerca acelasi soi de la Gallo, pentru ca din perspectiva premiilor vinul.ro 2009-le merita medalie de Ag, nu 2008-ul pe care l-am gasit eu.

    A fost un moment de maxima inspiratie, pentru ca vinul, la 22 de lei, e de departe un best-buy. Fermentat in tancuri de inox in proportie de 93%, cealalta parte, 7%, a vazut stejarul; in ce forma..e greu de spus, parerea personala e ca nu baricul. Descrierea lor pentru versiunea 2008: "...was fermented in contact with oak". Chiar si asa, vinul este un fresh & fruity model. Are niste sclipiri impresionante in pahar, e de o limpiditate perfecta, cu toate ca nu e cel mai dechis galbui intalnit vreodata. Aromele descrise pe eticheta in limba romana sunt: piersica alba, banane, vanilie si paine prajita. Atentie la an, acum vorbim de 2010, in Selgros am vazut ca e 2009. Este importat de Vinexpert. Unul dintre cele mai bune Chardonnay-uri intalnite de mine, 85 pct; daca nu era suspiciunea de chipsuri, tare mi-e teama ca se ducea spre 90. 

    Ia sa vedem cui da lectii despre calitate/pret: 

- Domeniul Coroanei Segarcea, Elite, 2010: 25 de lei si 78 pct

- Theia 2010, Halewood: 39 lei si 79 pct

- La Cetate, Oprisor, 2009: 42 lei si 82 pct

- Lacerta 2010: 49 lei si 83 pct

- Purcari: 25 de lei si 78 pct

- Domeniile Franco-Romane, Crai Nou, 2009: 32 de lei si 74 pct

    

    Vinuri apropiate ca raport calitate/pret:

- Sole Chardonnay Barique, Recas, 2009, 2008;

- Theia Chardonnay, Halewood, 2009;

- Domeniul Coroanei Segarcea, Prestige, 2010;

    Cam putine, nu? Daca luam in calcul si importurile, cea de-a doua categorie devine mult mai plina,  privind prin prisma celor 49 de Chardonnay-uri incercate de mine pana acum. Nu zic ca nu da clasa si catorva Chablis-uri mai scumpe, insa va reamintesc ca salariul mediu pe economie in Franta este de 2700 Euro/luna. Sa tragem concluzia ca 70% din vinurile mai spalate de la noi sunt over-priced?

    Am mai incercat zilele astea Zghihara de Averesti, 2011, care are niste arome debordante de guma turbo, liliac alb si ceva citrice. Aromatic e de 4,5 pe o scara pana la 5. Aromele se regasesc (surprinzator) aproape integral si in gust, sustinute de o aciditate serioasa; si nu, nu te doare capul a doua zi, vinul este sec, 11,5% alcool. Complexul asta aromatic iti lasa impresia de ceva fals, nu prea e credibil ca se poate obtine asa ceva dintr-un strugure. Pana sa se probeze asta undeva, de la mine primeste 80 pct.

    Si va mai plictisesc cu un ultim vin: Negru de Dragasani 2010, Casa Isarescu, pe care daca-l mirosi de la 3 cm de pahar se simte o aroma de miez de nuca, iar pe masura ce te apropii se transforma in frunze de nuc, iod. 79 pct la ora asta cand inca e mult prea proaspat si necorpolent.

=============================================================================================

    Daca intereseaza pe cineva, vine un transport de vinuri din Franta in prima sau a doua saptamana din decembrie, preturile sunt ca acolo, adica bune, eu am comandat un bax, combinat din lista 1 (cu preturi intre 35 si 120 lei), pe cele din 2 nu mi le permit (40 - 1600E). In cazul in care va face ceva cu ochiul, aveti butonul "Contact Me" in dreapta.

Bordeaux
AOC Bordeaux Les Hauts de Montessant 2009
AOC Médoc Château le Monge 2007
AOC Bordeaux Château Frontenac 2009
AOC ST Emilion Dom du Seme 2006

Vallée du Rhône
AOC St Joseph 2007 "Les capelets"
AOC Crozes Hermitage 2009 "Les Caladières"

Bourgogne
AOC Chardonnay Blanc Bouchard Ainé 2006
AOC  Pouilly Fuisse 2009
AOC Chablis Domaine Maurice Lecestre
Burgondia d'Or 2011
Médaille d'Argent Concours des Grands Vins de France Mâcon 
2011
Médaille de Bronze Concours des Féminalise 2011

Champagne
Champagne Cachet Vert 100%chardonnay 2009 Dom Chauvet
Champagne Grand Rosé 2009 Dom Chauvet

Alsace
AOC Pinot Noir Klipfel 2009
AOC Gewurtztraminer Klipfel 2009
Riesling Grand Cru Wiebelsberg Dom Klipfel 2006
Gewurtztraminer Vendanges Tardives Klipfel 2008
Crémant d’Alsace Brut - Rosé – Dom Klipfel
Crémant d’Alsace Brut - 100 % Chardonnay – Dom Klipfel

    Si lista2, cu vinuri din alta categorie:


Bourgogne
Chablis Grand Cru Fief de Grenouille 2006 La Chablisienne
Chassagne Montrachet Blanc Chateau de la Maltroye

Vallée du Rhône
Chateauneuf du Pape Rouge 2005 Guigal
Hermitage Blanc 2006 Guigal
AOC  Côte Rotie Pierre Amadieu 2009


Bordeaux
Margaux Château Brane Cantenac 2007
Château Smith Haut Laffite Pessac Leognan 2007
Pomerol Gravette de certan 2007
Pomerol Château l’Evangile 2007
Pomerol Petrus 2004

AOC St Emilion Château Canon La Gaffelière 2007
AOC St Emilion Château Cheval Blanc 2004
AOC St Estephe Les Pagodes de Cos 2006
AOC St Julien Château Talbot 2006

Premiile de excelenta Vinul.ro 2011

    Le-am sintetizat intr-un mod mai usor de observat:

    Nu stiu ce monitor aveti in fata ochilor, dar, dupa ultima mea achizitie, va confirm regula: oricat de mare nu e prea mare. Daca inca sunteti pe 14'', le gasiti pe larg AICI. Sper ca prescurtarile sunt intuitive.
    Cateva comentarii:
- din juriu (24 de degustatori) a facut parte si un Master of Wine (sub 300 la ora actuala in lume): Caroline Gilby;
- juriul a fost preponderent strain, asa ca mastodontii au luat decat 8 medalii: Jidvei 2, Cotnari 3 (toate dulci sub 5E), Vincon 2, Ostrov (a se citi Murfatlar II): 1 medalie. De fapt, trebuie sa recunosc ca rezultatele, in mare, sunt (si) pe placul meu, chiar daca imparteala are o tenta de: sa dam cate putin la fiecare, sa ajunga la toata lumea; asa n-o sa se mai supere nimeni.
- numarul de vinuri: 330, impartite in 13 categorii dupa pret/culoare/zahar;
- Mare Medalie de Aur: Riesling Italian Sirena Dunarii dulce, 2001, Vinarte (95,3 pct) si Merlot Domnita Ruxandra 2009, Oenoterra  - o surpriza de proportii;
- total medalii: 102, din care 40 de aur (>87 pct) si 60 de argint (>84 pct);
- s-a eliminat criteriul "culoare" - sa mai zic I told you so?
- n-am vazut nimic de la Murfatlar, Corcova, Rotenberg, Nachbil, Negrini. Nu ca mi-ar fi dor de ei, dar sunt curios daca macar au avut vinuri in concurs.
- a aparut in peisaj Vigna - investitie italiana de langa Timisoara inca din 2002, care n-a considerat interesanta piata romaneasca pana acum;
- la categoria alb demisec sub 5E nu stim despre care Feteasca e vorba, doar ca e de la Recas si e castigatoarea categoriei;
- am fost tentat sa scot importurile din calcul, dar pana la urma sunt si ele niste suflete prezente la aceleasi rafturi cu cele autohtone.
    Clasament final:
1. Halewood: 14 medalii (6 pentru vinuri romanesti + 8 pentru importuri)
2. Recas: 10 medalii (8 romanesti si 2 importuri)
3. Budureasca: 7
4. Tohani: 6
5. Unicom (pe numele de scena DaVino): 6
6. Stirbey: 5
7. Enira 5
8. SERVE: 4
9. Garboiu: 4
10. Vinarte: 4
    Ar fi interesant de vazut macar numarul de vinuri trimise de fiecare producator, pentru ca in privinta listei intregi cu punctaje se pare ca organizatorii au decis sa nu o faca publica, pentru ca sunt premii de excelenta. Respect alegerea lor si promit sa nu o fac nici eu publica daca mi-o strecoara careva pe sub usa.
    Spor la cumparaturi si nu uitati ca vinul nu se bea asa:

    

News

    Sa va spui ce mai vazui in targ: 

- Feteasca Neagra Paganus 2007 incepu sa se dea 2+1, la pret de strigare de 39 lei/bucata, adicatelea la sfarsit dadui 78 pe trei; daca esti barbierit dis-de-dimineata si primenit corespunzator, s-ar putea sa-l convingi pe negutator sa-ti dea un Cabernet Sauvignon in loc de ultima Feteasca. De gasit in magazinele Cramelor Urlati, Boutique du Vin de la Hala Traian, etc.

- promotie Aliseo Crystal in statiile OMV pana pe 19 februarie. La cumparaturi de 300 de lei,  primesti un set de doua pahare la alegere: vin alb(30), vin rosu(30 lei si 74 cl!), sampanie(25), apa(25) sau un decantor(50). Se pare ca produsele sunt din cristal. In paranteza am trecut pretul pe care trebuie sa-l mai platesti pentru aceste produse, ca doar n-or veni degeaba! In plus, ai reducere 30% la LacertA Muscat Ottonel 2010 si Cuvee IX 2009 - pret final, cu reducere: 36, respectiv 65 lei. [V-am zis eu despre Muscat ca-i un best of mai-napoi vara asta, n-ati vrut sa ma credeti. Tocmai lua azi Medalie de Aur la Premiile de excelenta Vinul.ro.] Daca ai un noroc chior, e in joc si-o excursie in Toscana, in valoare de 4000 de Euro. Daca vrea cineva puncte, sa faca aici o cerere, poate cedez cateva seturi, desi in perioada asta "muncesc" din greu la adunatul punctelor Agip; eu as lua vreo 2-3 seturi din motive de ambalare/transport usor. Plec la Revelion undeva? Iau si instrumentele cu mine, sa nu fiu nevoit sa beau vreun Lafite din causul palmelor ;)

    In alta ordine de idei, cam astea fusera victimele din ultima perioada:

- Feteasca Regala Isarescu 2010: extrem de acru, crocant, verde: 74 pct; s-ar putea sa dea mai bine la vara;

- Merlot Segarcea Elite 2008: miros de scortisoara, cacao, ceva iod, gust fara mari pretentii, dar bun; post-gust frumos si lung de cafea/ciocolata neagra - 81 pct;

- Merlot Stirbey 2007: Miros super-spicy si de baric (romanesc), gust pamanto-cernelos, cu atingeri de cirese si visine. Cam crud. 80 pct;

- Chateau de l'Hospital, Graves, 2005: un vin bun, 80 pct, dar nu chiar pe inima mea;

- Fumaio, Banfi, 2009 - cupaj de Sauvignon Blanc si Chardonnay: miros bunicel, aciditate cam jos care duce la o onctuozitate nu prea placuta, usor sarat, amar placut pe finish. 81 pct;

- Rosso di Montalcino, Domus Vitae 2009, facut 100% din Sangiovese: mi-a ramas in minte mirosul apetisant si cele 83 pct;

- Chateau de Sales, Pomerol, 2007: caracterizat de un miros interesant, complex, corp grasut, insa foarte bine cioplit la colturi. Un cupaj bun. 84 pct;

- Medoc 2007 Reserve Prestige (doar atat zice pe sticla): 80 pct;

- Budureasca Fume 2010, sec, varianta Metro: 79 pct; (cel din 2009 a fost marcat cu 85);

- Budureasca Fume 2009, demisec: 80 pct;

- SERVE, Cuvee Charlotte 2001-2008, toate spre 90 pct, dar despre aceste minunatii mai pe larg in episodul viitor.

Degustare Stirbey la Fine Romanian Wines

    Soiurile romanesti istorice probabil si-au lasat in genele noastre urma ancestrala, care ne creeaza, chiar fara sa vrem, o placere aparte cand dam de un vin bine facut. Nu vorbesc de hibrizii  facuti de comunisti cu scopul de a livra catre rusi o cantitate cat mai mare de vin, ci de soiuri pure romanesti, care au fost cultivate de mii de ani . Greu de explicat ce se intampla pe piata noastra, de ce suntem pe ultimul loc in lume la export raportat la suprafata de vie, insa sunt sigur ca veti gasi cateva posibile explicatii citind alte posturi de pe acest blog.

    Am avut onoarea, zilele trecute, sa iau parte la o prezentare/degustare de vinuri romanesti, facute in Romania, de un neamt. E vorba de Oliver Bauer, vinificatorul de la Crama Stirbey din Dragasani, un om   cu o gandire pastrata normala, diferit de mocirla pe care de multe ori o apreciem drept normalitate in tara noastra. Indiferent cat de fitosi, snobi, moderni sau plimbati pe afara am fi, mizeria din jur ne schimba, ne afecteaza comportamentul si modul de a gandi. Si sa nu uiti Darie, acesta este doar unul dintre efectele secundare ale celor 50 de ani de comunism! Efecte rasfrante in invatamant, sanatate, drepturi si obligatii pe care (credem doar) ca le avem ca cetateni si, bineinteles, consumatori de vin.
    Dar cand dai de o Cramposie Selectionata 2010 de Dragasani, Stirbey, toate raman undeva in urma, pierzandu-si greutatea, care prin asta se dovedeste a fi efemera. Simti in sange sutele de generatii de luptatori, de olteni, de stramosi care au grijulit-o peste 2000 de ani. Acum 8 ani, cand Oliver a descalecat pe dealurile Dragasanilor, nici nu stia cum se pronunta, dar se pare ca i-a mers si lui la inima, probabil incurajat si de Raluca, sotia sa, acum director de marketing al cramei. Nu stiu daca exista vreun vin romanesc care sa mearga mai bine la o discutie, vara, pe terasa. N-am sa ma apuc sa disec acest vin in citrice-mere-pere-in panere, insa va pot spune doar ca aciditatea echilibrata si aroma fina, cizelata, aduc gradul de placere la peste 82 pct.
    Al doilea vin prezentat de Oliver si Raluca la Fine Romanian Wines, aka Floraria Olandeza de pe Ramuri Tei 8, a fost Tamaioasa Romaneasca 2010, sec. Sec?! Suna cam ciudat pentru noi, cei obisnuiti cu aromele imbietoare din familia Muscat-ului acoperite in general de o mare cantitate de zahar, nu? Ei bine asta a fost o alta provocare pentru Oliver, iar rezultatul e ... cea mai buna Tamaioasa Romaneasca Sec din Romania. In afara de Sahateni (Aurelia Visinescu), Segarcea, sau Stirbey 2009, nici eu n-am incercat altele, insa mineralitatea si post-gustul acesteia o ridica pe primul loc in preferintele mele.
    In mod firesc, Tamaioasa dulce a fost lasata pentru final, asa ca s-a trecut la vin rosu, primul fiind Novac. Greu de descris acest vin, unic in simtiri, preferabil oricand oricarui Pinot Noir facut la noi, pentru ca mi se pare ca seamana pe undeva.
    Am uitat sa va spun de selectia profesionista de vinuri de la etaj, in locatia in care s-a desfasurat degustarea fiind si magazin de vinuri. Va recomand sa-i faceti o vizita, in primul rand pentru ca aici veti gasi "bunatati" care nu prea exista in Bucuresti. De obicei plecam cu tolba plina, insa acum din cauza meciurilor din UEFA, a trebuit sa ajung intr-o locatie mai sportiva, asa ca am amanat vizita de shopping pentru saptamana urmatoare - inca am multe de incercat de la FRW.
    Negru de Dragasani: corpolent, taninos, barbatesc, cel putin fata de precedentul Novac. Si nu prea usor de gasit. Am apreciat inca o data ordinea de degustare, de la simplu la complicat, de la usor la complex. Aa...de unde pornisem, de la 82 pct..pana la final am ajuns la 86, pas cu pas. Din punctul meu de vedere fiecare vin a avut un punct in plus fata de precedentul. La 5 reprezentanti de soiuri romanesti sa lasi in urma o medie de 84 pct pe acest zgarcit blog, e o realizare de zile mari. Nu c-ar fi ziua mea azi si as da dovada de indulgenta, vinurile astea sunt niste capodopere, asa ca hai sa facem o recapitulare: cea mai buna Tamaioasa Romaneasca sec din tara, cea mai buna Tamaioasa Romaneasca dulce (nu demi), venita la final (imi pare rau ca n-a apucat si Mihai ultimele doua vinuri), cel mai bun Novac (si unic? iubire cu procreere intre Saperavi si Mavrud), cel mai bun Negru de Dragasani - iubit de Alin pana la urcarea in taxi, cea mai buna Cramposie Selectionata. Mai vreti altceva? O sa mai vina luna asta ceva, pentru ca asa a inceput totul pentru mine. Intr-o dupa-amiaza de toamna la Prince Stirbey.

Provino 2011

    Un festival de vinuri la Iasi, caruia i s-a facut asa multa reclama, incat credeam ca o sa vina si niscaiva OZN-uri cu vin intergalactic, in afara de toata floarea cea vestita romaneasca. N-am ajuns in Moldova datorita lui, dar fiind la sub 200 km distanta tot week-endul, m-am gandit sa dau o raita. Mi-au placut carnatii la gratar din fata, decoratiunile interioare, fetele de la diferite standuri; 3 lei intrarea, insa daca voiai sa degusti ceva de la Cotnari (par example), trebuia sa dai 10 lei si sa astepti ora H. Sesizati si dvs. diferenta intre un producator mare si ceilalti? Nu da, Morosene!!

    Numarul de participanti, destul de redus: Gramma, Basilescu, Cotnari, Murfatlar, Averesti, Bucium, Samburesti, Vinarte, Oprisor, Nicoresti, Budureasca si Loza Wine din Moldova.

    Capete de afis: Golem-urile Basilescu, alb si rosu, Riesling dulce 2001, Prince Mircea si Matei - Vinarte, Cabernet Sauvignon Fatum si Syrah M1- Murfatlar, Babeasca Neagra - Nicoresti, 2008, Sfintii de la Oprisor, seria Origini de la Budureasca. Am plecat de aici cu cateva vinuri "la pachet", despre care am sa va povestesc cate ceva in viitor, daca merita osteneala.

    On site m-am oprit asupra unora neincercate pana acum:

 - Riesling dulce Sirena Dunarii, Vinarte, 2001 (mult prea dulce si uleios pentru preferintele personale). Producatorii vor avea niste surprize pentru iubitorii de vin, cu lansari in Bucuresti si alte cateva locatii din tara incepand cu 12 noiembrie, de asemenea promit un site pana la sfarsitul anului.

- Cabernet Sauvignon Erotikon Oprisor - editie limitata 2000 de sticle - nu m-a dat jos din picioare; important e ca n-am reusit nici acum sa ma impartasesc cu vreo lingurita de Smerenie.

- Zghihara, Averesti, 2011 - interesant nevoie mare la prima vedere, luat sticla intreaga la pachet, sper sa nu ma doara capul dupa 2 pahare.

- Aligote Gramma 2010 - bun, dar felicitari mai ales pentru preturile care devin pamantesti - 32 lei sticla. Luat Cuvee Visan to go.

- Cabernet Sauvignon Loza Wines, sec, 2007, 24 lei - degustat odata ajuns acasa: la un concurs de gemuri de prune ar fi castigat detasat. Slab alcoolizat, 11,5%, corp slab, e sec cand oi fi eu popa, post scurt si un usor iz de vin prost, specific din pacate peste Prut. Cand gasiti vreun vin bun din zona asta, dati-mi si mie un bip. 77 pct.

- Syrah M1, Murfatlar - eh, in sfarsit ceva de soi de la cel mai mare producator. Nu va uitati dupa el prin magazine, ca au fost facute doar cateva mii de sticle, iar pretul s-ar putea sa aiba 3Ha. Pardon, 3 cifre.

- Budureasca Reserve si Feteasca Neagra 2007, ambele din seria Origini: Feteasca a fost pe inima mea, de aceea am completat stocul si cu dansa.

- alte rosii de la Nicoresti, cam departe de reusita Babeasca Neagra (fiftyfivefuckinglei), dar apreciez deschiderea si sinceritatea celor de aici.

- altele care nici macar nu merita sa fie gasite de Google pe aici.

   

    In aceeasi nota lazy de dupa-amiaza de week-end, am aflat de  niste calitati fantastice ale vinurilor moldovenesti, specificate chiar de ei in pliante: "Chardonnay [..] se asociaza cel mai bine cu stilul bucatariei moldovenesti cu pui grill, somon, scoici si avocado. Se asociaza foarte bine si cu mancaruri frantuzesti si pastele italiene cu crema si sos".  Sau: "Sauvignon Blanc [..] se recomanda foarte bine cu mancaruri usoare, precum carne alba, peste, fructe de mare, kebab si pui grill". No comment.

     Concluzie: o sarbatoare de Provin-cie slabuta, fara prea multi participanti - atat expozanti cat si vizitatori, dar o modalitate bunicica de a-ti petrece o ora-doua daca esti din cartier. Daca scot hostesele, expozantii, ninja si morosenii nu cred ca incropeam de un meci de fotbal sambata dupa-amiaza; ar fi trebuit sa fie momentul de maxima audienta, nu? Carnatii la gratar de afara chiar au fost fantastici, de ei am sa-mi amintesc cu siguranta. In cazul in care n-ar fi participat Budureasca, Basilescu, Vinarte si Oprisor, se putea foarte bine desfasura si la marginea drumului, intre Rm. Sarat si Focsani.  (Oprisor nu, pentru ca oricum ar fi venit si acolo, dar dupa 517.000 de balciuri si sezatori bifate in 2011, in bugetul de promovare s-ar putea sa fi ramas doar de o taraba la Mitropolie. E bun si acolo un jder intre jderi. Pentru la anul insa, ne asteptam la un pas inainte: gurile de metrou, parcarile de pe drumurile nationale, intrarile in fabrici, zonele de pe centura unde se creaza frecvent blocaje, etc).

    Organizarea a fost bunicica (exceptand infectele toalete), multumiri celor care m-au omenit cu un pahar de vin si-o vorba buna. Pana la urma ramane la latitudinea fiecaruia, producator sau vizitator, daca da curs invitatiei. Asteptam Good Wine peste doua saptamani la WTC, Hotel Pullman. Am un feeling ca asta va fi the one.

Vinarte scoate artileria grea la Corelli

    Daca e miercuri e degustare la Corelli, insa nu dati buzna, sa mai prind si eu un loc acolo intr-un colt. Glumesc doar, pentru ca aceste evenimente nu sunt rezervate bloggerilor, cunoscatorilor sau mai stiu eu caror categorii, distanta intre cineva interesat si informatie/participare este numai un like pe Facebook. Nu mie like-ul, insetatilor, ci catre Corelli. Pentru mine oferta generoasa de vinuri la pahar reprezinta o atractie permanenta, nu doar la ocazii speciale. De data aceasta mi-am facut rezervare cum am vazut despre ce e vorba, pentru ca nu se intampla prea des sa vedem un producator iesind la rampa cu piesele grele. De ce grele? Pentru ca in primul rand pretul lor este unul de top (maxim 110 lei intr-un magazin din centrul capitalei) si in al doilea rand nu se gasesc pe toate drumurile. 

    Vinarte este unul dintre primii producatori care au ridicat stacheta calitatii in materie de vin in tara noastra. Inca din 1999 au scos pe piata modele de manual in ce priveste Cabernetul Sauvignon si Merlot-ul. Recomandarea mea contemporana sunt vinurile cu pret mediu ce poarta denumirea Castel Starmina/Castel Bolovanu, de gasit in retail, dar si seria printilor Mircea si Matei, in HoReCa. Au in portofoliu multe vinuri premiate pe plan intern si international si din partea mea primesc distinctia "aici nu vei gasi niciodata vin prost", atribuita deocamdata unui numar mai mic de 10 producatori. Sauvignon Blanc si Riesling Starmina mi se par de departe un best-buy la 12-13 lei in hyper-market, desi de cand a dat frigul parca m-as duce spre un Cabernet Bolovanu'. Vinurile sunt facute din viile de langa Vanju Mare (MH), Samburesti (OT), si Dealu Mare (BZ). Din gama de  exceptie se pare ca este  Rieslingul dulce Sirena Dunarii 2001, pe care trebuie sa recunosc ca nu l-am gustat pana acum, insa si pretul este prohibitiv. Merlot Matei 2008, care apare de vreo luna in cateva lanturi e retail in jur de 40 de lei, mi se pare un 88 pct, scor pe care nu cred ca l-ati vazut foarte des pe-aici.

    In seara precedenta am avut de-a face cu doua vinuri rosii: Cabernet Sauvignon Soare 2005 si Merlot Prince Matei 2007, prezentarea a fost facuta de somelierul Stefan Stelian - aplauzele mele pentru abilitatile de comunicare si cantitatea foarte mare de informatie livrata intr-un timp relativ scurt si pe intelesul tuturor. A fost un dialog constructiv, cu opinii interesante si pertinente atat din partea gazdelor cat si din partea "spectatorilor". Pentru mine si VinulDinCluj, partenerul placut de degustare, dialogul a continuat ceva mai mult in noapte, innobilati de Shiraz-uri si Tempranillo. 

    Primul vin, Merlot-ul, mi s-a parut foarte bun, si cred ca o buna descriere e cea a lui Ciprian: are de toate pentru toti. Stiu ca asteptati niste puncte, asa ca indraznesc un 85. Cabernet-ul a fost la fel de bun, insa fara nuante artagoase, dure, super-piperate in gust (cu toate ca in miros erau din plin) cum imi plac mie. 84 de puncte, insa nu uitati sa luati in calcul si marja de eroare de +/- 4 puncte - valabila pentru orice evaluare, care pentru cei ce prefera un rezultat al acestui soi mai catifelat si complex, il poate duce spre 90. Descrieri amanuntite gasiti in cele doua linkuri de mai sus sau la Alin, dar mai bine descoperiti singuri fructele de padure, piperul sau gemul de prune. Le-as cumpara pentru Revelion? Probabil ca da.

Delta Dunarii la Gigant Fish

    Pentru mine cateva zile in delta sunt de neratat an de an, pentru ca aici mi se pare cel mai frumos loc din Romania. Pe canalele din inima sa am inteles sensul adjectivului "mirific", atat de uzitat in manualele de geografie. Nu sunt un pescar profesionist, am incropit acolo cateva scule pe care in fiecare vara incerc sa le mai perfectionez, lucru pe care il pot spune si despre experienta si tehnica legata de acest sport. Anul acesta n-am reusit sa ma sincronizez cu alti 5-6 amici sa facem o partida la comun, asta si din cauza numarului din ce in ce mai mare de turisti care aleg sa petreaca aici vacante, asa ca am ramas la un late harvest, sau DOC-CT daca vreti. Cam frig, cam pustiu, insa capturi frumoase zi de zi: somn, crap, caras, biban, salau, rosioara, platica. De fiecare data am tras la Pensiunea Gigant Fish din Mila 23, mica afacere a unei familii din zona, unde m-am simtit ca acasa. Nu cred ca se compara vreun hotel cu jacuzzi si piscina, cu bucatele facute pe loc de un localnic.

    

    Aici nu se poate ajunge decat pe apa, nu exista curse regulate, ceea ce limiteaza oarecum fluxul de turisti, mentinandu-se inca peisajul salbatic. Am preferat varianta cu doua mese pe zi, care impreuna cu cazarea costa 100 de lei de persoana - echivalentul a 5 kg de peste de la supermarket, pe care e aproape imposibil sa nu le prinzi intr-o zi. In cazul in care se iau in jur de 30 de nopti cu doua mese (ex: 6 pers. x 5 nopti, desi s-ar putea sa fie negociabil), transportul de la Tulcea si retur este gratuit, lucru foarte important, pentru ca preturile pentru acest tip de servicii sunt destul de mari, dar justificate. 

    Pensiunea are in dotare mai multe barci, toate cu motoare de la 4 la 150 CP - cu acesta din urma senzatiile sunt unice. Fara permis nu se pot conduce cele mai mari de 5 CP, dar chiar si astea sunt suficiente pentru deplasari spre locurile de pescuit stiuca, somn, crap sau salau din apropiere. As recomanda si o excursie la Sulina pentru o zi de plaja si o bere pe malul marii, asa, sa nu se plictiseasca fetele de momentele cand lansetele voastre sunt mai importante ca surasul lor. Oricat ar fi de cald, luati-va de fiecare data o haina groasa in plus, dar si ochelarii de soare. Beutura si tigari se gasesc la orice ponton sau la cele 2-3 carciumi din sat - unde, in general, se vorbeste ruseste. Rummy, table, carti de joc - se gasesc la pensiune.

    

    Capacitatea maxima de cazare este de 13 persoane, recomand a se merge gasca de 7-8 (numarul de locuri al salupei de mai sus), sau mai multi. Alte facilitati: televizor, cablu, internet, lazi frigorifice pentru peste, semnal Orange daca te urci pe un scaun, celelalte merg mai bine. Cand intrati pe poarta,  veti face cunostinta cu doi ciobanesti de Bucovina, blanzi si lenesi ca niste pisoi. Mancarea este absolut delicioasa: bors de peste, saramura, icre, plachie, peste prajit, cu maioneza, etc. Un an fara cateva zile petrecute aici il simt ca a trecut degeaba, am pierdut ceva. La anul prohibitia se incheie pe 4 iunie. Fir intins!