Mastroberardino, albele de sus

    Sunt putine vinuri in ultima vreme care sa fi fost intr-atat de interesante incat sa merite un post separat pe blog, asa ca mergem inainte cu seturi alcatuite pe criterii diferite, care cuprind anumite caracteristici comune. Pentru restul ne vedem o data pe zi pe Berbecutio sau Evaluari vinuri.

    Azi avem un producator italian de vaza, cu o istorie bogata (n. 1878) si vinuri celebre. Personal sunt mare fan Taurasi Riserva 2005 si nu numai, motiv suficient sa incerc si doua albe din gamele superioare:

    1. Greco di Tufo NovaSerra 2012: dupa culoarea de un galbui limpede si stralucitor, nasul infatiseaza niste note stranii, de vanat - mi-a adus aminte de iepure de camp, sub care sta frumos asezat un pat de fructe galbene, clar, bine definit. Dupa identificarea nivelului alcoolic - 13,5 - vine atacul: fructat, promitator, dupa care hop!! Toate se imbina in ceva ce as putea numi definitia Umami - gustul savorii. A durat o fractiune de secunda, dupa care am cautat pana-n fundul sticlei si n-a mai aparut decat foarte palid. Dar asta e ceea ce cautam, mai ales in vin, mai mult decat in mancare - momentul Nirvana. Acest vin l-a atins si asta se intampla extrem de rar. Puncte?! Cu sau fara momentul acela? Fara el 84-85, pentru ca la cald mineralitatea croseteaza un macrame amarui, cu el.. 90+.

    2. Falanghina del Sannio 2012 este in clasa de calitate mijlocie, in ciuda aspectului exterior identic. Nas relativ neutru, usor afumat, fructe galbene, gust in aceleasi tonuri, bine echilibrat. Tot 85 de puncte, onorabile pentru un alb. Ambele sunt aduse de ImexWines, chiar daca n-apar inca pe site. La ~ 50 de lei bat la RCP majoritatea marcilor italiene "inventate" si vandute peste noapte de prietenii zugravilor. Cu toate astea, rosiile sunt la cel putin o lungime de dop mai sus, dar si la vreo 5 cu pretul. Tu decizi. 

    Foto2: mastroberardino.com

Raport de activitate - SCDVV Blaj

    "Cercetările de selecţie şi creare de soiuri noi sunt orientate cu precădere spre obţinerea de clone şi soiuri, mai precoce şi cu rezistenţă sporită la boli şi ger, cu potenţial de producţie mai ridicat şi capacitate mare de acumulare a zaharurilor." - zice pe site la SCDVV Blaj. Va traduc eu: mult si dulce.                                                     Cu ocazia vizitei la Expo Drink and Wine de la Romexpo, desfasurata odata cu Indagra curiozitatea mi-a invins ratiunea si am luat cateva sticle de la Statiunea de Cercetari. M-am pacalit.

    Pe surse, Selena e o incrucisare de vreo 4 soiuri, printre care Traminer si Iordana. Vinul a obtinut marea performanta de la lua aur la concursul ala pe care eu il consider prea slab si partinitor, WC- nu-stiu-cum. Iar medalia pentru vinul asta e un motiv in plus: vinul e alb-galbui, normal, ba chiar stralucitor, cum sunt toate de cand mi-am pus becurile astea LED. Dopul a fost infect la dezvirginare, atat ca material, dar mai ales ca miros. L-am mai lasat sa respire cateva minute, sa nu ma otravesc. In continuare nasul a fost prezentabil, arome mignone, aproape neutre, dar placute. Gustul e slab, dominat fizic de asprime si aromatic de amar. Poate cu sifon mergea mai bine. Oricum, apreciem cadourile in medalii pentru fostii profesori, care si-au desfasurat intreaga cariera cautand cele mai productive soiuri. 76 de puncte. 

    GewurzTraminer 2012, demisec: aromele sunt ok, insa nu apare deloc incitantul condiment care e toata smecheria la un Gewurz. In rest cam moale, 80 pct.

    Blasius 2012: alt soi inventat la Blaj, dopul sticlei e la fel de murdar olfactiv, din pacate acest lucru transmitandu-se si in vin. Apar si niste condimente, un parfum subtil, insa si nuanta pe care o simti cand intri, de exemplu, in crama de la Pietroasele. Post-gustul este metalic, are 10,5% alcool, DOC Tarnave, 75 de puncte. Imi manifest inca o data indignarea fata de tolerarea acestor vestigii ale comunismului, venita probabil din nestiinta decizatorilor. In cateva zone cred ca exista un potential foarte bun, daca s-ar investi, pentru ca in forma actuala nu mai au niciun rost pe lume.

    Spumant Imperial:  se pare ca provine din vin facut in 2001 si 2003, iar povestea pe care am primit-o la Expo Drink and Wine a fost foarte convingatoare. Nasul este oxidativ, spre fagure de miere, ceaiuri si plante uscate, perlatie nu prea vioaie. 83 cu indulgenta - e extra-brut, costa 20 de lei.

    Cam asta e cu statiunile astea. Data viitoare am sa ma (raz)gandesc de doua ori inainte de a cumpara.

Domeniul Vladoi

    Domeniul Vladoi e un nume foarte proaspat in peisajul romanesc. I-am tot ocolit la GoodWine, insa pana la urma am dat nas in nas. Dupa doar cateva guri am facut comanda: cate o sticla din fiecare alb! Este una dintre putinele achizitii facute dupa 2 zile petrecute integral printre vreo 170 de vinuri. Au 9 hectare pe rod, sunt in zona Murfatlar, mai exact la Siminoc, se pare ca primesc ajutor de la un vinificator fost murfatlarian, care va iesi si el cu vinuri pe piata cat de  curand. M-a vrajit curatenia si tipicitatea soiurilor, nivelul alcoolic moderat, etichetele simpliste, dar atragatoare, mai ales prin cromatica si.. bineinteles am avut impulsul vanatorului de bunatati. Probabil si din motive paranoice, cum ca astia mici si cruzi inca n-au bani sau nu stiu de toate chimicalele moderne uzitate pe scara larga cu scopul de a minti clientul. Pretul nu l-am stiut decat la finalul celei de-a doua zi, cand m-am intors sa iau sticlele puse deoparte: 16 lei FR si MO si 25 de lei CH-ul baricat. 

    Feteasca Regala face parte din gama Ravak - iar producatorul sustine ca este realizata doar din acest tip de must, restul mergand deocamdata in vrac. Are 12,5 volume alcoolice, DOC Murfatlar. Nasul e relativ drojdios, intens mineral, cu urme de mere verzi ajunse la maturitate, dar si un subtil ton floral-exotic. Abia in gura da cartile pe fata, recunoscand ca este de fapt o Feteasca Regala bine structurata, echilibrata, fructata si simpatica. Finalul prezinta senzatia de asprime amaruie intalnita frecvent la FR. Luand in considerare performantele slabute ale albelor romanesti din 2012 (sa nu mai zic de rose-uri), Vladoiu se pozitioneaza cu acest vin in partea de sus a tabloului. 84pct. 

    Chardonnay-ul este baricat, lemnul pare a fi fost cel mult mediu ars, dand arome vanilate si de cacao pe langa cele florale ale soiului. Aciditatea e sus, inca necalibrata cu aspectul general onctuos si vanilat, se simte sulful, dar are stofa de vin in viitor. 83pct.

    Muscatul prezinta aromele specifice soiului, dar are si o nota verde alaturi de un iz mineral. Atacul are suficienta intensitate aromatica astfel incat sa ofere o continuitate armonioasa, compensand lipsa zaharului. Ajuta si onctuozitatea, aciditatea, structura buna. Din pacate in final apare un iz metalic-sulfuros care cam strica petrecerea, dar in post gust ramane Muscat. 12,5% alcool (cum naiba unii pot aici la vale si altora le iese 17% intre dealuri imi depaseste puterea de intelegere), DOC Murfatlar, 16 lei, 84pct. Cam putine Muscat-uri bune in ultimul timp. 

    Ma bucura aparitia cat mai multor producatori cu vin bun in piata asta anormala unde se bat si inving aceleasi 15 etichete. Dar mi-e greu sa cred ca vom prinde acele vremuri cand fiecare magazin de vinuri va avea in proportie de 80% altceva de oferit, la un pret bun, cum exista in tarile din vestul Europei. 

Sauvignon Urlati 2012

    In tendinta de crestere a nivelului de cunostinte a celor care fac vinuri si etichete de retail, remarc marea transformare de la Domeniile Dealu Mare Urlati: la vinurile din 2012 a aparut in sfarsit anul. Deocamdata doar la SB, asteptam sa se conformeze si celelalte. 

    Am achizitionat aceasta sticla din magazinul producatorului, cel de pe drumul Buzau-Ploiesti, unde fermecatoarea Mia (sau cum o chema-o, asta-i nr de la Matiz) incepe sezonul rece langa un incalzitor pe gaz rudimentar, mercaptanii din combustibilul nears raspandindu-se in toata incaperea. Frumusetea de fata mi-a luat 20 de lei pe sticla, iar eu am sperat ca una din componentele 3 Pesti va fi la fel de atragatoare. La Premiile de Excelenta proba de tanc 2013 a cupajului n-a stat rau.

    Rock and roll: nas fara tipicitate, inca dominat de drojdii, gust over-drained (stors de i-au sarit capacele), post scufundat in sulf - imbuteliat 05.2013! Sunt si niste fructe pe-acolo, are aciditate MARE, e curat, dar nu ne place. DOC-CMD Dealu Mare, 13,5% alcool. 

    Eticheta secundara vine cu niste greseli gramaticale de prost gust: ".. in aceasta regiune se aflau pivnitele domnitorului muntean Constantin Brancoveanu, si a altor boieri...". Restul textului e la fel de prapadit.

    Sub 80 de puncte, dar tot mai trec pe la Mia la vara, chiar daca la fiecare vizita vrea cativa lei in plus pe acelasi Incantation 09. Problema e ca abia ma obisnuiesc psihologic cu noul pret, intru hotarat si.. poate data viitoare.

Verticala Domaine Ceptura Blanc

    Profitand ca un nesabuit de nemarginita darnicie a lui Jorj Moisescu, am dat buzna cand am auzit ca se pune la bataie un Magnum de Domaine Ceptura Blanc 2005, ceilalti participanti aducand fiecare cate un urmas al grandiosului. Magnum. 

    2005 Magnum: s-a mentinut ireal de bine, notele greoaie, oxidative inca sunt la nivel incipient. Cred ca au contribuit mai multi factori: spatiul de depozitare foarte bun, sticla Magnum si faptul ca acum 8 ani nu se facea Revelatio sau Rezerva. Nasul este un complex de fructe coapte de toamna, in subsol apar cateva note de ceai, efect pozitiv de sticla. In gura pluseaza cu ceva miere, aciditatea e prezenta, un vin foarte bun. Avand in vedere varsta si starea - mai buna inca decat Rezerva 2009 - cred ca merita peste 90 de puncte. La masa s-a strigat darul asa: 93-92-94-93.

    2008: ciudat sau nu, e cazut. Inca poate fi baut, sau mai degraba gustat, daca-ti place sa-ti tragi bice pe spinare in timpul liber. Din unghiul meu, usor diferit fata de cel al colegilor de degustare, nu trece de 80 de puncte acum. Si de acum incolo propun ca la orice line-up, cel care a adus proba sa aiba interdictie in a o puncta, ba chiar a vorbi despre dansa. Prea des am vazut empatii absurde.

    2011: aici se schimba radical ecuatia, avem de-a face cu un vin asezat, fruct in forme de o complexitate impresionanta. Prospetime, mineralitate, legume crocante, citrice din plin, samd. Gustativ nu are greutatea si amplitudinea lui Revelatio, sau ale Rezervelor, dar prezinta o linearitate, o precizie - cum spune C.H. - de invidiat. De la mine 87, de la altii 85, 86, 86, 86.

    2012: debuteaza cu ceva drojdii de tinerete, chiar zeama de varza in primele 15 minute, dupa care te incanta prin prospetime si aromele mignone de grepfruit. Acum 3 luni nu spunea mare lucru, acum i-au dat dintisorii, incepe sa gangureasca despre fructe exotice, apoi toate aromele SB-ului, e superb. 87 pct.

P.S. Merci de pont - Knossos - imi place, n-are nicio legatura cu Gran Rezervele alea rancede din Metro. Cand impartim Chardonnay-ul ala ramas acolo?

Davino Domaine Ceptura Rose 2012

    Davino ne-a facut sa asteptam destul de mult pana sa ne arate albele si rozurile din gamele superioare 2012, dar se pare ca a meritat. Reamintesc ca fata de 2011, rose-urile romanesti mi se par usor mai slabe calitativ, insa ma bucura ca se vand ca painea calda - deja stiu cateva out-of-stock. Din pacate celelalte sunt in pom total in perioada asta, doar bloggerii se mai lupta cu alte culori :). 

    Ei bine, asteptarea a meritat pentru ca se pare ca avem in figura alaturata cel mai frumos si frantuzist rose 2012 din piata, ce se distanteaza prin eleganta, savoare si echilibru. Aromatic trece prin cam tot spectrul de fructe rosii obisnuit, dar la intensitate ponderata, zmeura-capsuni-cirese, ba chiar si niste citrice si pere pe palatin, are vigoare si prospetime, are o aciditate "de sezon", adica un milimetru peste perfectiune - which is better, pentru ca balanseaza cireasa care are o jumatate de pas in fata. Daca tot n-am gasit nimic negativ, mai trec o bila alba: post-gust senzational, in care apare o textura calcaroasa. Unde si cum arata viile Davino nu stim. Cam asa vad eu un roz excelent, lucrat bine, care pare ca se aseaza treptat in pozitia ideala. Este al 40-lea vin diferit incercat de mine de la fostul Unicom Production devenit Davino Distribution, media tuturor fiind de peste 85 de puncte. Cel de fata este mai sus, il vad la 87 de puncte. E peste 60 de lei si se gaseste la...  ask Google. 13,8 alcool, Merlot si Cabernet.

    Despre stelele de pe Vivino, ca vad ca ne facem din ce in ce mai multi (se introduc 2 milioane de vinuri pe luna in toata lumea!):

- sub 2 stele = mai putin de 75 de puncte, vinuri de aruncat in chiuveta

- 2 stele - cam 75 de puncte

- 2,5 stele - 78-80 de puncte

- 3 stele - 80-83

- 3,5 stele - 83-86 (83-ul e comun, e cu skepsis)

- 4 stele - 86-90

- 4,5 stele - 90-93

- 5 stele - 94+

Asa ca Domaine Ceptura Rose 2012 primeste 4****.

Intervitt Cramposie Nobilitas 2012

  IG Terasele Dunarii, sec dupa spusele reprezentantilor producatorului, insa nu se sfecifica pe sticla - probabil o scapare de inceput. Este produs de Intervitt Zimnicea, companie aflata in proprietatea lui Ioan Niculae, care detine echipa de fotbal Astra Giurgiu (exista aceeasi Cramposie sub brandul Astra), Interagro, etc. Cel mai bogat om din Romania - cel putin la un moment dat dupa spusele revistelor economice - detine in jur de 400 de hectare de vie in sudul extrem al tarii - cam 2/3 deja pe rod, iar dupa ce le-am vazut cum arata acum vreo 2 ani aveam asteptari. O data cu preluarea in bloc a echipei de vanzari de la Budureasca au inceput si participarile la targurile de vin, unde m-am intalnit cu sticla de fata. Nasul este foarte atragator, m-a dus cu gandul pana foarte sus, la albe de top Davino, se simt note florale, de citrice, piersici, legume, etc. In gust se remarca printr-o foarte buna structura, aceasta caracteristica fiind principalul atu care-l plaseaza in opinia mea pe primul loc intre vinurile facute din acest soi existente pe piata. Are 13% alcool, aciditatea sustine foarte bine fructul mediu in intensitate, finalul e tot mediu, fara inflexiuni notabile. Concluzie: 86+. Pret: nu se stie, unii l-au capatat gratis la Vintest, altii l-au luat cu 21 de lei, dar eu am fost mai prost imbracat, asa ca a trebuit sa achit 25. Felicitari Intervitt si bine ati venit in clubul cramelor "prietenoase" ca raport calitate/pret. Multumim.

Domeniul Coroanei Segarcea Roze 2012

    Precedentul roze, 2011, de la Domeniul Coroanei Segarcea a fost in opinia mea in top 3 roze-uri anul trecut, lucru confirmat de nenumarate teste comparative la care am luat parte. In acelasi timp a avut un pret extrem de prietenos, care vad ca se pastreaza si anul acesta, am dat 25 de lei la Auchan pe sticla din imaginea alaturata. S-a vinificat tot Cabernet Sauvignon, obtinandu-se o culoare "foaie de ceapa" si un nivel alcoolic de 13%. Se considera a face parte din gama Elite, cea de retail, pentru ca in gama Prestige locul e ocupat de minunata Tamaioasa Roza. Probabil ca si numarul relativ mare de sticle (42.000 vintage-ul 2011) justifica incadrarea. Olfactiv vinul respecta finetea si nivelul moderat cu care ne-am obisnuit deja la acest producator de cativa ani, notele sunt de cirese dulci si fructe rosii de padure, fara accente pe zmeurele-capsunele, cu toate ca si acestea sunt detectabile in plan secundar. Foarte in spate se simte o subnota ca de budinca care creste semnificativ nota acordata acestui capitol. Mai departe gustul se prezinta normal, cu aciditate sprintara, arome similare atat ca repertoriu cat si ca intensitate, onctuos, usor amarui si condimentat pe final. Cred ca mai are vreo luna de stat pentru a se aseza cum trebuie. 83-84 de puncte. 

Syrah 2012, Cocosul dintre vii, Cramele Recas

    Mi-a placut foarte mult Syrah-ul 2011 de la Recas, tot asa proaspat gustandu-l, ca asa sunt brand-urile astea, definitia FMCG-ului, asa ca am vrut sa vad daca exista vreo evolutie a viilor foarte tinere. Primul nas e condimentat bine, dupa care vine un drop de vanilie, probabil de la ajustarile lemnoase, subtonuri de bitum, fructe negre - o tipicitate de invidiat, daca punem drept esalon Australia. In gura e light, curgator, alcool 13,5%, ba chiar are un post gust decent. La 20 si un pic de lei este de la 1000 de km distanta best-buy! Fruct, vioiciune, tipicitate, ba chiar complexitate. Cand va vor intreba la scoala care e cel mai bun vin din Romania la 20 de lei, luati in calcul in primul rand varianta asta, chiar daca la capitolul aciditate nu rupe norii, de unde si recomandarea de servire: incepeti cu 15 grade. Daca am avea macar 10 vinuri similare la pretul respectiv, n-am mai auzi de Chile. N-am mai dat de mult o raita (gustativa) prin Carrefour, insa vad ca Chardonnay-ul din aceeasi gama a fost foarte apreciat la VinVest, unde a luat Mare Medalie de Aur, asa ca o sa revin cu transmisiunea peste cateva zile. 83-84 de puncte.

Chateau Minuty M Rose 2012

    Domeniul de 70 de ha de langa Saint-Tropez a indeplinit criteriile de calitate pentru a fi clasat intre cele 23 de Cru-uri din Provence in 1955, la 25 de ani dupa infiintare. Site-ul producatorului mi s-a parut simplu, original, fara informatii nefolositoare, pe el gasindu-se si un interesant filmulet de prezentare. Soiurile care compun acest rose sunt Grenache (50%), Cinsault (35%) si Tibouren (15%). Este un vin de un rose plapand, abia sesizabil, aproape transparent, cu doar o picatura de "foaie de ceapa", fiind tinut in contact cu pielitele doar 3-4 ore. In Franta costa 13 EUR, iar in Romania (my god!)..la fel - o frumoasa surpriza din partea importatorului Vinimondo. Caile olfactive sunt extaziate inca de la prima atingere, complexul aromatic fiind de neegalat in finete si eleganta la rose-urile care vin din sudul Frantei: note de fragute, banane, paine calda si calcar (sau sa fie silex, Razvan?). E greu de explicat unde s-au ascuns cele 13% unitati alcoolice, pentru ca gustul este foarte light, oarecum previzibil dupa ce am vazut culoarea, aromele se propaga in aceeasi configuratie. Lungimea post-gustului, bazata pe fructe rosii de padure, e uluitor de generoasa. Foarte usor de imaginat ce a facut ca acest vin sa fie prezent in cele mai bune restaurante de pe Coasta de Azur: simplitate, corectitudine, savoare, aspect. Este un reprezentant model al spatiului din care provine, nu incearca niciun moment sa se dea drept altcineva, prin niciun truc. Si cand te gandesti ce an prost au avut.. Cunoastem si in Romania rose-uri bune, chiar foarte bune, dar stilurile difera radical. 86 de puncte si 60 de lei. 

Sauvignon Blanc Babich 2012

    Facatorii acestui vin sunt urmasii emigrantului croat Josip Babich, care in 1916 fondeaza crama in regiunea Marlborough, urmasii sai promitand inca 100 de ani de vinuri bune de acum incolo. Inca n-a avut timp sa ia prea multe premii, dar a fost notat cu 91 de puncte de Sam Kim si a prins argint in China acum cateva luni. Sticla se prezinta cu un sincer screw-cap, eticheta nu e cine stie ce, abia s-au rebranduit de cativa ani, zice ca e importat de Babich UK. Aha. Doar ca eu l-am luat din Schumen, Bulgaria, contra sumei de 22 leva. Culoarea este verzuie, nasul de-a dreptul naucitor: toate fructele tropicale si citricele din lume si-au dat intalnire in paharul meu, mai in fata rasarind cele rosii si zemoase, apoi grepfruit, lime, struguri in parg, mere Golden, migdale, dar si ardei gras Bianca. Ametitor de aromat. Pe clasica scala a intensitatii, asta e de 5 din 5, dar si la complexitate sta bine. Exista un moment, inainte ca mirosul sa-ti oboseasca de tot, cand paleta olfactiva e ponderata, apar iluzii de subtonuri din alte categorii, e placut. 

    In gust e frumos asezat, toate componentele sunt la locul lor: aciditate la fix, structura buna, finete, lungime in post-gust... mai bine ca o Tamaioasa. Pe partea de tipicitate pierde cateva puncte, pentru ca nu vad in niciun caz Sauvignonul ca o gradina tropicala inainte de recolta. Partea buna e ca aceste arome intense vin si ele din fruct, nu din drojdii oparite, a la Roumanie, care n-au nicio legatura cu clonele si modul de coacere de pe aici. E target-at pe o clasa din ce in ce mai numeroasa de fani ai acestui stil, in acelasi timp e vinul pe care-l poti imparti cu succes cu jumatatea, indiferent daca are unghiile facute sau nu. A fost o experienta interesanta, dar mai sus de 84 de puncte nu ma lasa inima sa merg. 

Sumarroca Temps de Flors 2012

    89pct. Decantalo si ce soiuri simpatice! 12,5% alc, regiunea Penedes, alb-galbui. Nasul aduce combinatia exceptionala dintre Gewurz si Muscat - o lectie gratuita si pentru ai nostri - care aveti soiurile in curte -, dar se simte si asprimea/structura lui Xarel. La prima vedere pare mai mult floral, insa patrunzand in profunzime distingem citricele, lychee-le, inegalabilul Muscat. Nota 10 pentru miros, care nu atrage viespile prin intensitate, dar livreaza excelent prin calitate. Atacul este onctuos, simturile fiind pacalite de aromele de fructe coapte si exotice, asa ca pare dulceag, demisec bine, dar in realitate are sub 4g de zahar pe litru, la fel ca aciditatea. Le zice bine spaniolul: "Un vino muy especial que quiere ser una unión armónica". Un pic aspru pe turnanta. 85pct si 5.95 EUR. Seamana cu un spiridus cu aripi aproape transparente, multicolore. Are viata, personalitate si e prietenos, dar pana la Tamaioasa de Segarcea, sec, mai are de invatat.