Facatorii acestui vin sunt urmasii emigrantului croat Josip Babich, care in 1916 fondeaza crama in regiunea Marlborough, urmasii sai promitand inca 100 de ani de vinuri bune de acum incolo. Inca n-a avut timp sa ia prea multe premii, dar a fost notat cu 91 de puncte de Sam Kim si a prins argint in China acum cateva luni. Sticla se prezinta cu un sincer screw-cap, eticheta nu e cine stie ce, abia s-au rebranduit de cativa ani, zice ca e importat de Babich UK. Aha. Doar ca eu l-am luat din Schumen, Bulgaria, contra sumei de 22 leva. Culoarea este verzuie, nasul de-a dreptul naucitor: toate fructele tropicale si citricele din lume si-au dat intalnire in paharul meu, mai in fata rasarind cele rosii si zemoase, apoi grepfruit, lime, struguri in parg, mere Golden, migdale, dar si ardei gras Bianca. Ametitor de aromat. Pe clasica scala a intensitatii, asta e de 5 din 5, dar si la complexitate sta bine. Exista un moment, inainte ca mirosul sa-ti oboseasca de tot, cand paleta olfactiva e ponderata, apar iluzii de subtonuri din alte categorii, e placut.
In gust e frumos asezat, toate componentele sunt la locul lor: aciditate la fix, structura buna, finete, lungime in post-gust... mai bine ca o Tamaioasa. Pe partea de tipicitate pierde cateva puncte, pentru ca nu vad in niciun caz Sauvignonul ca o gradina tropicala inainte de recolta. Partea buna e ca aceste arome intense vin si ele din fruct, nu din drojdii oparite, a la Roumanie, care n-au nicio legatura cu clonele si modul de coacere de pe aici. E target-at pe o clasa din ce in ce mai numeroasa de fani ai acestui stil, in acelasi timp e vinul pe care-l poti imparti cu succes cu jumatatea, indiferent daca are unghiile facute sau nu. A fost o experienta interesanta, dar mai sus de 84 de puncte nu ma lasa inima sa merg.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu