Despre Drinking Window si over-night tasting

    Bodegas Breca face Garnacha 100% langa Zaragoza, la jumatatea liniei drepte trase intre Madrid si Barcelona, din vii cu varsta de 70-90 de ani plantate la 900m altitudine. Ca idee, Moieciu de Jos e pe la 1000 de metri iar Sinaia un pic mai jos. Chiar si asa, nu s-a putut evita o concentratie alcoolica de 15,5%. E paradoxal ca pe siteurile care vand enorm din promovarea punctajelor nu apare nota Parker - 91 in cazul de fata - dar se evidentiaza cele nu mai putin de 96 pct emise de ghidul local Guia Penin. 

    Sa vedem cu (a)pare dupa 3 ore de aerisire: culoare violacee-rozalie la rotirea in pahar, granat in profunzime, nas din care se simte alcoolul, insa la un nivel acceptabil, mentinut suprinzator si "la cald", usor peste 20 de grade. Nuantele aromatice te duc cu gandul la fructe negre de padure, calcar, un pic de cacao, boia iute-afumata, cafea in finalul maxim mediu. Gustativ alcoolul e mai proeminent, da corp, dar si caldura excesiva pe mijlocul limbii si la inghitire, dar nu dezechilibreaza intregul. Partea proasta e ca te cam loveste in moalele capului destul de rapid. E un vin mult prea tanar pentru a fi baut acum, insa n-am reusit sa gasesc partile sale magnifice care sa faca un evaluator (neinteresat) sa mearga pana la 96 de puncte. De fapt.. nici pana la 91, eu ma opresc la 87. La 60 de lei nu e o pierdere insa nici vreun chilipir. No go. 

----------------------------------------------------------------------------

L.E. Nu stiu cat timp a avut rabdare Guia Penin cu el, insa la mine dupa o zi a progresat foarte mult. Nasul a devenit mai complex, au aparut si fructe rosii, iod, tomate-vegetal, violete, lemn dulce, visine proaspete cu un strop de zahar - se situeaza undeva la cel putin 95% din cea mai inalta treapta, daca judecam doar olfactiv. Alcoolul nu mai e acolo, in afara corpului! Unde s-o fi ascuns.. nu-mi explic. Taninurile s-au trezit la viata, corpul a devenit solid, iar lungimea postgustului e categoric mai sus de medium+. Frumusetea de a descoperi vinul - doar o alta demonstratie. 

Adun toate calitatile descoperite azi si le adaug celor de ieri: 92 de puncte. Wow! Ce e de retinut: decantati/aerati vinurile mari proaspete, fortati-le sa arate ce pot! De multe ori, dupa ce iti "faci mana", crezi ca stii care au potential si care nu, insa el, marele vin, tine sa-ti arate si tie, asa cum i-a aratat lui Robert Parker sau Ciprian Haret, ca regulile sunt relative, iar treaba care se cheama "drinking window" n-are deocamdata o baza reala.

    2. El Molar, Jumilla. 15% alcool. 92 Decantalo/93Parker/94Penin. Probabil toti dau un maxim pe care ei cred ca-l va atinge in viitor, deocamdata pare tinerel, insa pastrez 2 pahare pentru maine, sa nu patesc ca mai sus. Vinul e auster, aspru din cauza lipsei de zahar, cu taninuri mari, semiuscate. Alcool foarte bine integrat. 87. [N-a mai crescut a doua zi.]

    3. Siera Cantabria vine din Rioja, are 14,5% alcool, a costat vreo 50 de lei. I-am scos dopul si l-am lasat la 14 grade vreo doua ore, fara sa scot vreo picatura din el. Doar asa, sa respire aer curat de Bucuresti. Culoare e rubinie-carnoasa, lasa lacrimi accentuate pe pahar, prezinta urme clare de tinerete pe borduri. Nasul propune un registru relativ auster, mineral, piperat, cu fructe rosii in planul doi. A prins deja note de pamant, de tutun uscat. Fructele rosii coapte din miros raman la o distanta maricica de atacul foarte arid, lipsit total de zahar, in schimb cucerit de taninuri. Lipsa intensitatii aromatice nu impiedica exprimarea ampla, de clasa. Aciditate mare (dar foarte echilibrat), corp mediu, moment al evolutiei inca inainte de "drinking window". Mi-a placut stilul asta rough! Vii de 90 de ani, cules manual, 12 luni la baricuri la a doua trecere. 92p Decantalo, 94p Guia Penin, 87 de la mine pentru forma de acum, cu un potential sigur de 90+. Intre timp am achizitionat si versiunea superioara, cotata de critici la unison: 95p.

    De retinut ca Grenache e un soi cu alcool mult, aciditate si taninuri joase, dar care are potential de 100 de puncte, atins de mai multe ori. Franta si Spania cultiva intens, dar poate fi regasit si in Australia sau USA. De cele mai multe ori se alatura cu Syrah si/sau Mourvedre pentru completarea calitatilor, in vestitele GSM-uri. In Romania nu s-a plantat din motive necunoscute mie. 

De la 90 la 97

    Degustarea de vinuri de 90 pana la 97 de puncte, acordate de entitati recunoscute la nivel mondial, dintre care Wine Advocate (Robert Parker) a fost cel mai des utilizat, a fost de fapt o intalnire intre prieteni, la care s-au discutat subiecte diverse, de la ceasuri si rugby pana la fitness si calculatoare, pentru ca vinul acolo puncteaza cel mai bine, la realizarea unor conexiuni care nu s-ar naste altfel.

    Ca parere unanima am apreciat toti in deschidere un spumant spaniol  Brut Nature, fara rugozitatea atat de des intalnita in zona fara zahar, echilibru foarte bun, vin bio, ne-a placut.

    Deschiderea oficala, cand aproape toti invitatii ajunsesera, a facut-o de fapt Marina, reprezentanta Mosiei de la Tohani, care ne-a prezentat povestea Merlot-ului Radu, a doua editie, 2011. Am savurat cu placere atat partea teoretica, dar mai ales pe cea de laborator.

    Rosiile noastre au continuat cu un Cab scoala, din Argentina, in care fructele negre ne-au entuziasmat pe toti, insa am sesizat si o parte suculenta, oarecum comerciala, dar care nu a parut "ieftina", pe fondul unui corp peste medie.

    Morellino a parut vinul usor intarziat la petrecere, pentru ca el tocmai acolo n-a punctat, la partea de corpolenta, insa cand a venit vorba de preparate italiene - paste, pizza - a devenit brusc un membru de baza al gastii noastre de iubitori de vin.

    Pruno merita sa-l mai strecuram o data, asa cum am facut cu toate vinurile inainte de degustare cu o jumatate de ora, sticla-strecurat-decantor-inapoi sticla - pentru ca a fost cel cu tuleiele necoapte. Tinerel, pufos, cu potential evident peste primele doua, dupa 3-5 ani de odihna. Acum am remarcat incidenta notelor nobiliare de tutun/ferigi uscate, alaturi de fructele negre de padure.

    Solanera a fost un pariu de-al meu, increzator din fire in parerile specialistilor si mai putin in ale amatorilor. Va recomand aceeasi abordare cand va luati telefon, frigider sau va faceti o casa. 94 Parker si poate cel mai apreciat vin al serii, ca RCP.

    Conceito a deschis poarta spre Top-Ultra-Premium-High-Class. Nu ca la 92 nu ar fi fost valabil, dar mai ales aici parerea noastra, nu prea mai conteaza, ci ar trebui sa incercam sa descoperim care sunt caracteristicile care l-au facut pe respectivul evaluator sa mearga atat de sus. Pe mine m-a impresionat complexitatea aromatica, originalitatea mixului, subtilitatea, stilul french.

    Despre capul de afis, Faustino I Gran Reserva 2001, il las pe Decantalo sa va spuna parerea: "Deliciously decadent, with extraordinary vitality on the palate and a long, unique finish. A jewel at this price. I have this wine full marks - it was perfect. I cannot think of any other wine, in this price range, that provides so much complexity, elegance, style, classicism and length". Cei de la wine.com au decis ca-i putin 97, si ca 98 e mai potrivit.

    La final ne-am pus pancreasul pe jar cu un PX - aka Pedro Ximenez - de o consistenta, persistenta si savoare rar intalnita. Nu degeaba solii lui Parker i-au dat 96 de puncte.

 

    Multumim winebar-ului 1000 de chipuri pentru gazduire, ne-am simtit, ca de fiecare data, excelent aici.