Marele maraton de Merlot

    Incet-incet vine vremea vinurilor mai usoare, albe si rose, in frapiere pe terase, insa nu ne putem desparti de anotimpul rece fara sa-i aratam Regelui Rosu respectul cuvenit. Pe cale de consecinta, in urma deliberarilor purtate impreuna cu Laurentiu (oenolog.ro), am decis sa purcedem in a alinia intr-o seara in jur de 12, poate 15 feluri de Merlot romanesc, dintre cele de soi. Doar ca socoteala de acasa a fost dejucata de majoritatea producatorilor romani care, in ciuda unor fraze mai acide (dar corecte, zic eu) pe blog, la adresa industriei de profil, au simtit ca efervescenta din jurul vinului trebuie intretinuta la un nivel superior, indiferent de riscurile de a nu (mai) iesi "cel mai bun Merlot din Romania" - titlu acordat in premiera de revista Vinul.ro in 2008.

    La un anumit moment statisticile oficiale spuneau ca Merlot e cel mai cultivat soi rosu romanesc, iar numarul de vinuri stranse laolalta, completat de rapiditatea cu care numarul de locuri in sala s-a ocupat, ne-a dat de inteles ca exista o cerere, o aplecare a publicului spre soi, poate nu in crestere exponentiala, cum vinde sitagma si mai putin vinul "feteasca neagra", insa e acolo, de mare interes. Sa fie si din cauza ca stam slab la Cabernet?

    Cochetul Hotel Caro 4****, cu fatada sa originala in peisajul bucurestean, gazduieste de cateva luni un Wine Bar incapator, dotat cu mobilier clasic, a carui eleganta o mai are doar fratele sau mai mic, 1000 de chipuri Wine Bar, de pe strada 11 iunie. Este de departe locul ideal petru lansari fastuoase de vinuri sau alte evenimente de gen, datorita decorului integral in tema vin. Se servesc foarte multe vinuri la pahar, iar de pe lista nu lipsesc cele mai bune romanesti, managerul fiind el insusi propietar de vie, producator de vin de foarte buna calitate si nu in ultimul rand connaiseur.

     S-au ocupat toate cele 40 de locuri, paleta de degustare s-a marit numai in ultimele 24 de ore pana la concurs de la 23 la 28 de probe. Inspirati am fost sa alegem sambata, o zi total evitata atat de producatori, cat si de clasici "promoteri" ai vinului romanesc. Parca-s magazinele din Centrul Vechi, care la orele sau in zilele cand e plin au storurile trase. Chiar daca l-am facut dupa o serie de evenimente de anvergura, cum a fost miniverticala de Ornellaia de la Atelierul de vinuri sau prezentarea cu mare fast a unor vinuri grecesti de top, sala a fost plina ochi.

    Am fost solicitati de cativa producatori sa aerisim vinurile lor inaintea degustarii si, in spiritul egalitatii de sanse am trecut prin decantor si inapoi in sticla TOATE cele 28 de probe x 3 sticle = 84 de sticle, in urma unui efort concentrat al organizatorilor si personalului care a carmuit ostilitatile in bar. S-au numerotat toate probele pe o lista secreta pana si pentru mine, dupa care 28 de participanti din cei prezenti au ales, pe rand, aleator, ordinea de concurs, un parametru foarte important, care, manuit cu atentie si mai ales intentie, poate cobori sau ridica semnificativ un vin in ierarhia generala.

    Personal, m-am pregatit echilibrand alimentatia din ziua respectiva astfel incat la ora inceperii sa nu fiu nici flamand nici ghiftuit, am scos de la naftalina Necrutatorul (pahar Peugeot foarte scump - 50EUR - al caror ingineri au reusit sa concentreze impecabil aromele, vinul dezvelindu-se mai usor) am renuntat la parfurmuri si after-shave si am avut grija sa am in preajma un cos cu bucatele de paine cu gust neutru, pentru a tampona la fiecare 2-3 probe cavitatea bucala, pentru o acuratete prelungita a "senzorilor". Am incercat sa inghit intre cateva picaturi si o gura medie din fiecare vin, proportional cu prima impresie, detasandu-ma de rumoarea din sala si inchizand ochii in momentul in care vinul atinge palatul, pentru ca gustul sa fie singurul simt activ in acel moment hedonist. Ponderand cantitatea de lichid inghitita si tinand uneltele receptoare curate, am reusit sa trec linia de sosire intr-o forma prea putin afectata de alcool, sigur, increzator in evaluarile mele. De party am avut vreme dupa centralizarea rezultatelor, pana spre ore mici.

    Imi place sa cred ca degustarile-concurs pe care le organizez nu sunt interpretate ca niste lupte sangeroase intre branduri, zone sau producatori ci sunt percepute ca degustari profesioniste si, mai mult decat atat, ca evenimente de promovare a vinului de calitate pe care ni-l dorim cu totii in pahare. Totodata, ierarhiile sunt importante, nasc pasiuni, controverse, cereri de revansa, creaza aspiratii. Folosind un sistem simplificat de punctare, dar pastrand fidel proportiile de pe fisele Concursului Premiile de Excelenta Vinul.ro, am tras linie si am dat sentinta: cele mai bune Merloturi din Romania in 2015 sunt, din perspectiva mea:


 





















 Ca medie, au iesit asa:

 
     

    

    Am lasat la pastrare mai multa vreme acest articol, pentru a aparea intai in ultimul numar al revistei Vinul.ro, pe care vi-l recomand.

Vinurile din 2013 in cifre

    Am rostogolit cele cateva coloane ale legendarei pagini Excel, rezultand asa:

• anul acesta am incercat 766 de vinuri diferite, 355 romanesti si 411 straine, dintre care:
• 125 din Italia (medie pret: 65 de lei, medie puncte: 84,7)
• 89 din Spania (medie pret: 55 de lei, medie puncte: 85,35)
• 78 din Franta (medie pret: 58,3 lei, medie puncte: 84,27)
• 27 din Bulgaria (medie pret: 49 de lei, medie puncte: 83,4)
• 20 din Germania
• 11 din Moldova
• 10 din Australia. Spre deosebire de 2012, care a fost un an al diversitatii, acum m-am concentrat pe clasici, in limita disponibilitatii acestora.
• Romania costa 41,4 lei si are 82,3 puncte - suntem inca departe.
• daca as fi platit cate o sticla din fiecare as fi cheltuit 37.500 de lei

Topuri:

• Cele mai bune spumante romanesti (84pct):

• Zarea 100 Brut Nature
• Recas Sole (Chardonnay)
• Casa Panciu Brut (FA, FR si Aligote)

• Cele mai bune rose-uri romanesti (peste 84):

• Domaine Ceptura Roze 2012
• Liliac 2012
• Halewood Byzantium 2012
• Crama Atelier Arezan 2012
• Lacerta 2012
• SERVE Terra Romana 2012
• Rotenberg Rapsod 2012

• Cele mai bune non-seci romanesti (85+):

• Domeniile Boieru Cardinal 2009
• Averesti Busuioaca de Bohotin 2013
• Logos GewurzTraminer 2008
• Basilescu Feteasca Alba Epoque 2008

• Cele mai bune vinuri albe seci romanesti (87-90pct):
• Davino Rezerva 2009
• Davino Domaine Ceptura Blanc 2005 - Magnum
• Davino Alba Valahica 2011
• Liliac Sauvignon Blanc 2012
• Davino Riesling Italico 2009
• Davino Domaine Ceptura Blanc 2011
• Davino Sauvignon Blanc Edition Limitee 2009
• Casa Isarescu Sauvignon Blanc Rezerva 2010
• Davino Rezerva 2011
• Davino Domaine Ceptura Blanc 2012

• Cele mai bune vinuri rosii romanesti (87-90pct):
• Vinarte Soare 2000 - +93 de puncte!
• Vinarte Soare 2003 si 2009
• Recas Cuvee Uberland 2011
• Alira Grand Vin Cuvee 2011
• Rotenberg Ceptura 2007 si 2008
• Rotenberg Clasic 2006
• Oenoterra Merlot Domnita Ruxandra 2010 - Magnum
• Segarcea Principesa Margareta
• Segarcea Minima Moralia Recunostinta 2008 si Daruire 2010
• Oprisor Smerenie 2007
• Oprisor Cabernet 2007 si 2010
• Divine Area Pinot Noir Luscan 2011
• Vinarte Prince Matei 2009
• Senator Private Collection 2008

Exista inca unele vinuri pe piata care s-ar califica in intervalele de puncte de la fiecare categorie, dar le-am incercat anii trecuti. Exista si cateva pe care le-am punctat sensibil mai bine anul acesta, asa ca meritau amintite.

• Albe straine:

• Rosii straine:

Rotenberg versus Vinarte

    Duminica s-a savarsit o alta tema interesanta in cadrul clubului de vin, si anume meciul dintre Vinarte si Cramele Rotenberg, pe produsele de top, in trei ani consecutivi. S-au infruntat asa-zisul "Clasic", sau Rotenberg Merlot Ceptura cu Prince Matei, ani de productie 2006, 2007 si 2008. Testul a fost blind, doar unul dintre participanti sacrificandu-se sa amestece probele departe de ochii celorlalti. Dar i-a parut rau. Vinurile n-au fost intr-o forma perfecta, Prince Matei 2006 si Rotenberg 2008 avand dopurile destul de inundate, dar asta am avut - asta am degustat.

    In prima confruntare, ba chiar inclestare dupa diferenta finala, s-au intalnit cele din 2006, parerile au fost impartite in functie de preferinte. A castigat pana la urma Rotenberg, la diferenta de sub un punct, juriul animat preferand fructul, lemnul bine integrat, echilibrul si complexitatea  in defavoarea gemurilor si a notelor de pielarie.

    Merlot-urile 2007 au provocat alte paruieli, mai ales intre Donald si ceilalti, pentru ca mirosul primei probe (Rotenberg) a fost aproape de a-l descalifica. Nu pot reda aici epitetele care s-au folosit in caracterizarea vinului, pot spune insa despre al doilea ca inspira cafea, catifea, ciocolata cu lapte, fiind in acelasi timp foarte sensibil la peste 22 de grade.

    In ultima partida lucrurile au fost simple, unul dintre oponenti ridicand steagul alb la prima vedere a coltilor celuilalt. In sfarsit unanimitate. Prince Matei a demonstrat clar relatia de rudenie cu cel de dinainte, avand toate caracateristicile celui de mai sus, aducand in plus note condimentate. Echilibrat, foarte bine lucrat.

    Nu am decernat oficial premiul de "Cel mai bun Merlot din Romania", neavand un castigator categoric, dar si din cauza lipsei altora de la masa, lucru ce va fi reparat in primele zile de primavara cu un line-up de Merlot 2007 - tot ce misca. Sau sa fie Cabernet 2007?

    Ar mai fi de spus ca in deschidere s-a degustat Sauvignon Blanc Edition Limitee 2009, Davino, iar in incheiere Flamboyant 2009, de la acelasi producator, ambele fiind intr-o forma de gala.

    Cheers!

Merlot la drum de seara

    Un prieten care se pregatea de plecare in vacanta in strainatate s-a gandit ca i-ar merge mai bine acolo daca s-ar impartasi inainte cu niste vin romanesc. Am ales repede tema din titlu, am luat 2 sticle la spinare si am plecat cateva blocuri spre sud-vest.

    Fiind un mare cunoscator si amator de vinuri (ati sesizat jocul de cuvinte), cu destule sticle pe stoc, m-a intampinat cu un paharel de rose Ceptura, Cramele Rotenberg, pe care il desfacuse cu o zi inainte dar nu-l putuse bea din cauza nasului respingator si a alcoolului majoritar. 70 pct.

    Ca sa mai scape de rebuturi, am incercat si o gura de Rusalca Alba 2008, imbatranita/oxidata natural, fara defecte de dop, cu arome dominate de musetel. 73.

    In sfarsit am trecut la lucruri serioase, pentru ca intre timp se aerisise Menestrelul 2007, care s-a prezentat binisor, etaland un nas vanilat, cam light in corp si culoare, cu un post de cafea la fel de subtire, aciditate cam sus, imbinata cu taninuri verzi. A fost 16 lei la vremea sa - nu 35 ca acum - cele 80 de puncte sunt absolut onorabile.

    Urmatorul vin provine de la acelasi producator,  aceeasi generatie, 2007. L-am preferat acestui flight pentru ca exista o barfa in curtea scolii cum ca de fapt ar fi acelasi vin cu Menestrelul, doar ca ultimele transe au fost etichetate diferit, urmarindu-se un profit mai mare. Ei bine, din punctul nostru de vedere (ne facusem 3 intre timp) indiciile duc spre confirmarea zvonului, pentru ca in afara de mirosul un pic mai elegant, fara vanilie excesiva si gustul o idee mai plin, totul e la fel: registru aromatic, taninuri verzi, post-gust. Ne-a venit greu sa credem ca un producator cu asa notorietate ar face "o injectie" ultimelor doua butoaie pacalind opinia publica, dar n-o sa stim niciodata adevarul. Notorius 2007, Cramele Rotenberg - 83,5 pct. 55 de lei? Eu n-as mai da nici 30 cat a fost la o promotie.

    Dezamagiti de impartasania romaneasca, ne-am mutat pentru moment in Bulgaria, desfacand un Telish 2008. Versiunea '07 a fost in topul vinurilor bulgaresti anii trecuti. Miros de carne cruda si fructe negre, fara lemn, echilibrat in gust, fara varfuri deranjante ale componentelor tehnice, dar si fara o savoare deosebita. Dupa un timp carnea dispare din schema, fiind inlocuita de samburi de visina amarui, eleganti, poate si ceva migdale. Intr-un blind de Feteasca Neagra nu cred ca ar prinde cineva spionul. 83 de puncte si 19 lei. Aha, 19 lei.

    

    Am pastrat pentru final Prince Mircea 2008, pe care toti il mai incercasem de mai multe ori si intuiam ca va fi campionul serii. Nu ne-am inselat, cotandu-l la 85 de puncte, chiar daca nu era in forma sa maxima, putin plictisit de stat pe rafturile Carrefour-ului care ni l-a oferit pentru cateva zile la 30 de lei, fata de 40 - pret normal. Lemn foarte bine integrat fata de vinurile de mai sus, oarecum inexpresiv in miros, insa gustul aduce ravnita ciocolata pe langa uzualele arome. 87 cu alta ocazie. Vinarte a aplicat o "indexare" de pret de ~15% promotiei 2009, asa ca Mircea costa acum 46 de lei.

    Daca aveti rabdare, puneti-le pe fiecare, macar vizual, in graficul de mai jos:

asa ar trebui sa arate vinul romanesc

Vinurile proaste ale lunii mai

    In afara de degustari, evenimente, concursuri sau doar vinuri despre care am vorbit in ultimele saptamani, mai sunt cateva pe care de obicei le prezint foarte pe scurt. Pentru a scoate mai usor in evidenta ce conteaza si ce nu, luna asta (fara a deveni neaparat un obicei) am sa le infatisez in 2 sau 3 categorii. Prima este cea din titlu si cuprinde:

1. Cabernet Sauvignon Cramele Halewood 2005, Byzantium. 39 de lei in magazinul de la Nistoresti al respectivului producator. Nu stiu cum si de ce a aparut doar aici, pentru ca pe site nu exista. Este un IG Dealurile Munteniei "imported by Halewood vinters Ltd, UK", lipseste capisonul. Deci s-a intors inapoi de bun ce-a fost. Mai are sens sa va spun despre nivelul alcoolic sau note de degustare? E varza! Varza in sensul ca nu te poti apropia de el, ramane lipit de 50 de puncte. Stiti cum e o Busuioaca de-aia de super-market, de provenienta obscura? Te mai legi de-o aroma sau te mai tii de nas, tot ajungi la 60 pct. In loc de vinul acesta mai bine bei spirt in pielea goala cocotat intr-o masina plina de la REBU. Sunt frustrat la cat e de prost, traiesc cu impresia ca in mod voit s-a intamplat asta. Huo! Vreau banii inapoi! Am sticla intreaga, mai putin 100 ml impartiti catorva prieteni care l-au aruncat direct in chiuveta. 

2. Un al doilea huo! merge la Rotenberg Ceptura 2008. Aici nu mai e vorba de cateva zeci de lei, pretul de achizitie a fost 120 nenicule! Nu mai e de 50 pct, dar nu poate trece de 65 oricat as incerca. Nu inteleg ce se intampla acolo: la Goodwine am dat de un exemplar aproape la fel, adus de producator direct din crama, vad delistari in niste magazine moldovenesti, vad puncte mult prea putine la diferite blind-uri, vad bax-uri intregi "coapte". Singura satisfactie ramane ca nu l-am platit eu, insa prietenii care l-au adus spun ca sunt la a treia sticla identica. Oare se intampla ceva nou, sau asa a fost tot timpul? 

3. Nachbil Rose 2010, 32 de lei, 60 pct. Din fericire nici pe asta n-am dat bani, l-am gustat data trecuta la restaurantul Madame Pogany intr-un line-up. O alta sticla a fost la fel cu cateva saptamani in urma. Notele oxidative demonstreaza in primul rand lipsa unui dop de calitate, nu statul in caldura sau lumina. Si chiar daca ar fi asa, nu stiu pe cine sa dau vina, decat pe producator. E bine totusi ca se recunoaste livrarea la plastic, in vrac, catre anumite locatii din provincie, ba chiar depozitarea in conditii precare in spatiile distribuitorilor alesi, ca sa stim cu cine avem de-a face. Ca si mai sus, o singura recolta buna cu ani in urma mentine niste nostalgii. 

Incerc de fiecare data sa ma delimitez de oamenii care fac, vand, sau manageriaza afacerea cu vin. Prefer sa raman la aprecierea produsului care-mi ajunge in pahar. Pe ce parte a stat frunza viei in saptamana dupa Paste, cum s-a spalat butoiul, cate boabe a avut ciorchinele din capat nu ma intereseaza. Dar cand dau de un produs sub limita minima de calitate, voi reactiona in primul rand prin a spune si altora.  Paracios cum sunt, nu mi se pare normal sa gasesc asa ceva in pahar si pe fundul sticlei (Trio Rosu, acelasi Nachbil, degustat in ultima zi de mai, vinul nefiind rau, 83 pct):

Chestia albicioasa din dreapta jos e mult prea mult ca sa mai vorbim de nefiltrare, precipitati sau altele. Inteleg ca bentonita e necesara, dar o lopata la sticla e cam mult.
Toate vinurile de mai sus au fost incercate de cel putin 4 persoane, impresiile sunt unanime.
Comentariile ulterioare sunt de prisos si dupa cum am vazut degenereaza in exprimari vulgare - atat pot unii producatori - asa ca de data asta "closed"!

Data viitoare vinurile bune din mai, din fericire mai multe.

GoodWine 2012, editia de primavara

    A fost frumos. Nu stiu daca recenta intrare in drepturi a primaverii a avut acest impact asupra oamenilor, dar atmosfera a fost vesela, dezinvolta, prieteneasca. N-am mai vazut expozanti motaind plictisiti in fundul standurilor, am vazut oameni activi, profesionisti, implicati, concentrati pe scopul cu care au venit. E printre primele dati cand aud pareri pozitive dinspre unele standuri catre altele. Cel mai important aspect este insa nivelul de calitate al vinurilor, radical imbunatatit, ca medie, fata de alte targuri. Cred ca am incercat spre 90% din vinurile expuse in cele 10-12 ore petrecute la targ vineri si sambata si mi-e greu sa-mi aduc aminte de vreunul dizgratios. Lista completa a noutatilor si nu numai, AICI.

    Cele mai mari surprize au venit de unde toti ne asteptam cel mai putin: dinozauri ca Jidvei sau Cotnari. Pe Tarnave a descalecat recent oenologul Marc Dworkin, autor al placutelor Enire si Alire, care demonstreaza de la prima incercare ca daca se vrea producerea unui vin de soi, cu siguranta se poate. Au fost prezentate patru vinuri albe din seria Owner's Choice, numite Ana sau Maria - Feteasca Alba, Chardonnay, Pinot Gris si Muscat - care mai de care mai laudate de cunoscatori. Ultimul cred ca e facut de Ioan Buia. Diversitatea preferintelor publicului catre unul sau altul denota faptul ca toate sunt excelente. Cu greu m-am hotarat sa-l clasez pe primul in topul personal. Nu intru prea mult in note de degustare, punctaje si alte amanunte, sunt sigur ca veti vrea sa descoperiti singuri aceste noi vinuri de Jidvei, probabil in magazinele de specialitate vor fi in jur de 50 de lei. Asteptam si de la Murfatlar - liderul de cantitate - aceleasi vinuri de calitate, pentru ca deocamdata, alaturi de insolventa n-am vazut decat preturi mari si multe promisiuni.

    Pe partea de vinuri rosii, ziua 2, cel mai mult m-au surprins cele ale unui producator maghiar de 120 ha langa Pecs, Crama Vylyan. Pinot Noir, Cabernet Franc si niste cupaje grandioase. Preturi nu foarte mici, insa nivel de calitate premium, multe medalii pe soldurile sticlelor. De urmarit cu atentie. 

    Casa de vinuri Cotnari - a nu se confunda cu stiti-voi-cine - a fost a doua revelatie. Inainte sa fac un tur de orizont, vuia toata lumea buna in jur: Cotnari si Jidvei. Din gama entry am gustat o Busuioaca superba, despre care mi s-a spus ca o vom putea gasi incepand de la 30 de lei, iar din gama Simpozion (la Atena, Moscova sau Roma) am vazut in primul rand o Grasa cum nu stiu sa fi fost vreodata de la Stefan cel Mare incoace, o Tamaioasa sec si o Feteasca Alba dragute foc! Pret de plecare: 40.

    Zabovind la capitolul "exotice", trebuie sa spun ca am incercat si vinurile Liliac - investitor austriac in Transilvania - dintre care se remarca Sauvignon-ul. Muscatul mega-dulce (120 gr/l) in stil EisWein facut dupa uscarea boabelor pe pat de paie cateva luni cred ca va arata si el foarte bine in viitor, dupa o perioada de imbatranire la sticla. De la 65 de lei.

    La Avincis m-am reintalnit cu Feteasca Regala 2010 echilibrata si proaspata, m-a cucerit cupajul de FR cu Pinot Gris. Welcome drink a fost oferit de Raluca Bauer - Cramposie spumant - o bunatate onctuoasa si elegant aromata. Cramposia, nu Raluca, bai! Cei care inca nu incercasera vinurile de la Stirbey (Novac, Negru de Dragasani, Cramposie Selectionata, Feteasca, Tamaioasa sec sau dulce, Cabernet, Merlot si altele), sunt sigur ca au fost impresionati. Ajungand acasa dupa a doua zi de targ am facut si un experiment cu un Novac 2008 de aici, lasandu-l in decanter 24 de ore. Superb vinul. Intre timp a aparut 2010, foarte proaspat si fructat, colectionarii proprietari de locuri de pastrare serioase au unda verde.

    Despre Cricova, Garling si Schlumberger n-o sa spun prea multe, pentru ca produsele lor nu mi-au fost tocmai pe plac. Nici la Rotenberg nu am gasit ceva multumitor, din pacate unul dintre vinuri era foarte tulbure, asemanator cu mustul in prima zi, altul extrem de alcoolic - nu mai stiu care cum.. Domeniile Ostrov si Cotnari sunt singurele de la care n-am incercat nimic, poate si de aici impresia generala de vinuri foarte bune. Casa de vinuri Husi vine in primul rand cu niste noi preturi foarte mari fata de cele cu care eram obisnuiti pana acum, o gama-doua premium, noi, dar mai e de lucru. La fel si la Samburesti. Vincon avea o fata frumoasa la stand, am incercat cateva vinuri din seria Ambrosio, pe care le vad rar pe piata, insa nu m-au convins. Bulgarii de la Miroglio a fost si ei prezenti si probabil au avut vanzari foarte bune, pentru ca unele vinuri pe care le urmaream mai demult n-am reusit sa le gasesc in niciuna dintre cele doua zile petrecute acolo. N-au vinuri rele.

    Senator a fost un motiv de bucurie, pentru ca am descoperit ca nivelul de calitate a crescut usor, au aparut vinuri noi, multe bio. Printre alte cateva a iesit in evidenta o Babeasca Neagra - nu ma intrebati care, ca era noua - care a si dat nastere dilemei daca nu cumva potentialul este superior Feteascai Negre.

    Vinurile de la Vinicola Averesti, desi inca indisponibile oficial in Bucuresti, si-au pastrat cu succes prospetimea si aromele intense, am vazut multa lume incantata de dansele. Si daca tot suntem in Moldova, Gramma si-a ales din nou pozitia strategica la intrarea in targ, asa ca era cam greu sa prinzi loc la ei. La coatele mele ascutite insa, am reusit pana la urma sa vad editia a doua de Cuvee Visan, intr-o alta imbracaminte, dar mi-au placut si celelalte albe. Vinuri bune, la un pret mai mic decat cel de lansare de anul trecut - multumim.

    Vinarte a vrut neaparat sa ne dea gata cu un Mircea 2000 la sticla Magnum si a reusit. Impresionant cat de bine arata turnat in pahar imediat dupa deschiderea sticlei. Daca vorbim de vinuri mari in spatiul romanesc, cred ca acesta face parte cu prisosinta din categorie. Aperitivul a fost un SB Castel Starmina 2011 - o superbitate la 12-13 lei cat e in hyper-market, iar desertul un Mircea 2009 foarte proaspat, putin colturos, insa cu potential. La main course a fost si-un Matei 2008, despre care insa doar cei rau intentionati pot avea o parere mai jos de "sublim". Si Rieslingul baricat Terase Danubiene se afla intr-o forma de zile mari. Noua Feteasca Neagra high-class, Swallowtail Gran Reserva 2008 (2007 nu s-a facut din motive de mentinere ridicata a stachetei de calitate pentru aceasta gama) - o sa o mai studiez.

    SERVE: mai e nevoie sa amintesc de castigarea campionatului la raport calitate/pret cu Vinul Cavalerului? Nu cred, asa cum nu cred ca e nevoie sa mai insist pe roze-urile superbe din seria amintita sau Terra Romana. Sunt vinuri cunoscute, nu s-au nascut saptamana trecuta si vor sa ne impresioneze prin asta; ne impresioneaza insa prin calitatea constanta si preturile prietenoase. Ce-mi place mie cel mai mult: orice vin cavaleresc pentru every-day drinking (Merlot-ul a primit o gramada de laude de la publicul la care am tras cu urechea), albele (terra)-romanesti, Cuvee-urile Charlotte si Amaury.

    Metro a venit cu cateva fete frumoase dar si somelieri de prestigiu pentru a-si promova gama proprie, din care am gustat doar un cupaj rosu, Pierre (Unicom - DaVino) dens, barbatesc, acceptabil si la pret - e vreo 30 si ceva. Am ratat un Brunello 2007 despre care se spune ca se vinde la 60 de lei. Mi-ar fi placut sa vad DaVino in flesh and blood, asa cum mi-ar fi placut sa (re)vad Minis, Basilescu, Halewood, Lacerta, Segarcea, Urlati, Nachbil, de ce nu chiar Tohani sau Oenoterra.

    Cramele Recas: aici am asistat la un interesant show gastronomic, molecular caviar wine, nu inainte de a vedea un Muscat Cocosul intre vii foarte reusit, alaturi de Sole-urile deja consacrate intre vinurile albe si roze premium ale Romaniei. Noua gama de retail Castel Huniade ne aduce sticle si etichete cu un design modern, adaptat pietei, si vinuri pe toate gusturile: seci, demiseci, demidulci, albe, rosii. Am uitat total sa intreb de Solo Quinta 2011, dar ne mai vedem, daca nu-l iau singur pana atunci. Daca a luat cineva din greseala un telefon de la stand, e rugat sa trimita cumva macar agenda.

    Budureasca: luasem cu cateva zile inainte direct de la crama o cutie cu 6 vinuri diferite, ba chiar imi propusesem sa fac un singur review despre ele en-primeur, ca sa stie lumea ce sa caute, deci nu va dezvalui prea multe despre vinurile de aici, zic doar atat: Chardonnay, Pinot Noir, Reserve. N-am apucat sa termin de baut cutia, dar nu mai am mult, muncesc din greu. Un plus de calitate semnificativ.

    Daca dupa inchidere s-au gasit urme de unghii pe pardosea, sunt ale mele, am fost tarat cu forta la Oprisor, sa vad noua Rusalca Alba si Nenumita. Vinuri foarte bune, de top, insa cea mai mare placere ramane discutia istorica...aa pardon..despre istorie, cu domnul George Moisescu. Imi pare nespus de rau ca n-am putut-o continua si dupa targ, sper sa mai avem ocazia sa ne vedem la vreun eveniment de gen, de fapt in orice ipostaza. Lasand la o parte faptul ca am avut in premiera un dialog pertinent cu cineva priceput (chiar autor) despre marketing-ul si promovarea vinurilor Oprisor (fara a ne opri aici), va pot spune ca am inteles multe lucruri, mai mult decat atat recunosc ca am avut multe de invatat.

    Una peste alta, un eveniment foarte reusit, pentru care trebuie sa fim recunoscatori, in afara de organizatori, celor care fac vinurile, din ce in ce mai bune. Lume multa, presa, televiziuni, blogeri, pasionati, amatori - nu m-ar mira sa se fi batut recordul de audienta all fairs/times. Multumesc pentru invitatie unora dintre producatori (desi ei nu stiu ca au facut-o), multumesc pentru compania placuta prietenilor care m-au insotit, tramvaiului 41 care asculta indemnurile maestrului Gica Petrescu de fiecare data. Am fost zgarcit cu pozele, dar asta conteaza mai putin, important e ca exista o evolutie in domeniu.

K-Wine Merlot romanesc, powered by Vinul.ro

     

    Initiativa celor de la vinul.ro se dovedeste din ce in ce mai de succes, fiind o confirmare ca publicul avizat simte nevoia de competitie, clasamente si medalii - si aici ma recunosc si eu. Producatorii cer uneori mici averi (exagerez?...hmm..poate..tocmai am gustat ce vedeti mai jos) pe o cutie de vin premium, dar oare ce-i in sticla face banii? Sunt sigur ca astfel de infruntari pe soiuri/zone/ani vor starni reactii adverse din partea unora, dar adevarul trebuie sa iasa odata la iveala - totul este blind! Sustin trup si suflet asemenea evenimente, mai ales ca votantii sunt la diferite niveluri de cunoastere - un esantion oarecum reprezentativ printre cumparatori, insa niciunul la prima damigeana de vin bun, ba cativa din liga Valeriu Cotea, CazanCuVin, Cristian Baschir, Otilia Chirita, Marian Timofti..& Co - prezenti la vot; cei care au imbracat si cumparat sticlele sau auto-exclus din juriu. Pe scurt, la start s-au aliniat 14 mostre impartite in doua categorii de pret, sub si peste 60 de lei, judecate in perechi trase la sorti "live" de neparticipanti in completul alcatuit. La prima categorie rezultatele au fost:

 berbecutio zgarcitus

    S-a pus problema unui castigator din fiecare categorie, sunt sigur ca participantii l-au definit pe formularele puse la dispozitie de organizatori, asa cum am facut si eu, iar un sistem piramidal ar necesita o gramada sticle din fiecare vin, din care ar ramane prea multe nedestupate/nefolosite ... sau destupate degeaba. O tombola?

    Partea a doua: vinuri din plaja de pret 70-90 de lei, adica greii:

68 a fost un prim sample cu defect de dop (n.a. - intalnit cam des la acest producator)    

    Acu..na, ca si la prima editie K-Wine, am fost singurul nebun impotriva curentului Anima/ Madame Visinescu. Si sa nu credeti ca sunt doar aceste doua exemple..istoria e mai lunga. Asta e, am un senzor in botic care nu accepta niste lucruri..mai bune..mai rele..ce mai conteaza? Tot respectul pentru munca si vinurile de la Sahateni, insa cu parere de rau.. nu-s pe frecventa mea. Sa nu va inchipuiti ca se discuta, sau se negociaza 7 ani; bei 1, bei 2..ridici mana pentru cel care ti se pare mai bun.

    Concluzii: organizare mai mult ca perfecta (nu e prima oara cand calc pragul acestui restaurant cu un foarte bun RCP), oamenii de la vinul.ro si-au facut treaba cu brio. Astept cu interes urmatoarele episoade ale sezonului, cu mentiunea ca ar fi bine sa nu faca parte din juriu reprezentanti ai vreunui producator (nu a fost cazul acum). Stiu ca acest model de pahar e (ca un compromis) acceptat la degustari, dar cand e vorba de vin rosu as prefera ceva deschis. Concluzia concluziilor: oricat de patrioti am fi, nici Merlot n-avem. Descoperisem asta la Cabernet sau Pinot, insa acum aveam sperante. Apare cate unul mai oaches in cate un an bun, insa pana la vinuri mari mai avem de lucru.

    

Salutari celor de pe Aleea Parului si celor care au stat langa mine si au votat (aproape) tot timpul invers! 

Segarcea 2007 are un aur si-un argint pe coperta

    Am auzit vorbind niste musterii - amatori de vin bun - inainte de show: "nu vin..nu cred ca va fi bine, n-am pentru ce sa dau atatia bani". Dragilor, va anunt public ca v-ati ars urat. Maine, cand veti merge la piata sa luati primul Print sau Oltenesc de soi din viata voastra, veti constata ca atata face. O singura sticla...poate doua. Aici puteati sa incercati inca 13 surori (Ha...Sora13 - the movie..remember?), sa discutati cu niste oameni cu experienta, sa va cizelati perceptiile. Fail!

Din 5 au contat doar 2

    

    Aveam mai de mult in plan un line-up de Merlot @ home, dar n-a fost sa fie toate odata, ba si-a mai bagat nasul si asta din mijloc. Sa incep direct cu dansul: Monastrell (aka Mourvedre en francais) Hecula 2009, produs de Bodegas Castano, 44 de lei. 90 Parker, 90 International Wine Cellar, 85 Berbecutio. N-am ce note de degustare sa va relatez, pentru ca atmosfera nu mi-a permis luxul de a nota ceva. Oricum, a fost foarte schimbator, in sensul de interesant, pe traseul celor doua ore de la gatul sticlei pana la fund. Iata cateva impresii furate de la altii: "The 2009 Hecula is 100% Monastrell grown in Jumilla and aged in French and American oak. Expressive aromas of underbrush, brier, mineral, lavender, and blueberry lead to a savory, ripe, nicely proportioned red with excellent volume and length. It is an outstanding value for drinking over the next 4-5 years." Sau: "Ruby-red. Intensely perfumed aromas of raspberry, cola and fresh flowers. Juicy and precise in the mouth, offering sweet red berry flavors and a touch of floral pastille. The floral note comes back on the long, penetrating finish, which features a spicy quality and zesty minerality. This is quite complex for the price."

    Merlot Menestrel 2007, Rotenberg, 37 de lei si 76 de puncte. L-am plimbat de vreo 5 ori intre sticla si decantor, pentru ca n-am avut timp de pierdut. Mirosul nu este foarte placut, audienta l-a cantarit la 3/10, gustul este total contrastant, foarte comercial, lemn cat in toata Rioja, visine si fructe de padure, problema cea mai mare e insa in post-gust: lipseste cu desavarsire. Dupa ce ultima picatura de lichid paraseste limba, parca stinge cineva farurile si te lasa in bezna la 139 km/h pe autostrada. Am vazut ca anii trecuti altii spuneau de bine despre acest vin, din pacate exemplarul meu nu s-a (mai) ridicat la inaltimea aceea. O fi de vina Carrefour, o fi de vina timpul, o fi de vina faptul ca am dat bani pe el, nu stiu. Va garantez ca n-are nicio legatura evaluarea acestui vin cu evaluarea (tot calitativa) a unor membri ai grupului "wine" de pe FBK.

    Merlot Assolato 2009, Vinarte, Vila Zorilor, Buzau: cred ca-l cam stie toata lumea, la ce oferte au fost in ultima perioada; eu am dat 9 lei pe el. Las la o parte gandurile negre ca mi s-a parut oarecum infrumusetat cateva clipe, las la o parte timpul petrecut de a doua jumatate de sticla in frigider, vreo 6-7 zile, si tot ajung la 80 de puncte. Oricum, mult mai bun decat Vila Zorilor 2007, al aceluiasi producator, care, desi incepe cu un miros bun, cu nuante de praf, condiment, lemn (Cabernet!?), gem de prune, fructe de padure, atacul e foarte simplu, subtire si apos si lasa in urma senzatia de nisip. Post usor metalic, inchis, dar si de lemn uscat, putrezit, mancat de cari. Si-o fi facut veacul pe raftul de jos din Auchan. 17 lei si 74 de puncte. 

    De fapt seara a inceput cu un Picpoul de Pinet din Languedoc, botezat Saint-Peyre de producatorul Cave les Costières en Pomérols. Un soi foarte interesant, la un blind pariez ca toata lumea ar spune ca-i Chardonnay dupa miros si limonada dupa gust. Limonada in sensul bun al cuvantului. 25 de lei si 84 de puncte. Ia sa mai filozofam un pic pe tema punctelor. 84 din cate? Din 100? De ce 100? Oare poate un Picpoul sa atinga 100? Sau o Feteasca Neagra? Ma indoiesc. Sistemul de punctare reprezinta implicit o comparatie intre vinuri. De acelasi fel sau toate la gramada? Mere cu mere sau mere cu fructe? Raman la varianta B.

Corelli Wine Bar

Mi-am propus sa merg pe jos cel putin 20 km/saptamana; si asta in afara pasilor facuti de la masina acasa sau de acasa la metrou/statia de autobuz sau alte deplasari neimportante ca distanta. Chiar mi-am cumparat un pedometru, Diadora, de la Cora la 27 de lei - e varza, feriti-va de el, inregistreaza doar din cand in cand in pozitia "la curea", cum e conceput, iar cand l-am proptit la ciorap se apropie de adevar, dar oricum "pierde ulei". De ce? Datorita faptului ca am un concurs de slabit cu o colega, premiul fiind mult dorita si premiata sticla de Solo Quinta 2010. Arbitrajul e la procent, iar ea are undeva spre jumatate din greutatea mea, asa ca..daca eu dau jos 20 kg si ea 11...ea castiga:((. Uufff, Doamne ajuta sa dau eu jos 20 de kile! Hai ca zic tot, daca am pus numele blogului "de prin casa": la cantarul oficial eu masuram un quintal si 13 kile peste, iar ea vreo 65kg. Evaluarea ar trebui sa aiba loc in jur de 1 iunie, dar cu acordul partilor se poate prelungi. In functie de dorinta dumneaei de a prelungi sau nu aceasta perioada ma voi adapta. Din partea mea, premiul este pe stoc (ha ha..nu dezvalui cat am progresat in acest timp, ca poate citeste si dusmanul!!), investitia a fost facuta. Asa ca azi am avut un traseu Izvor - Cismigiu - Dacia - Romana - Universitate - carciumile din Centru Vechi. Unde m-am oprit dupa 6 km? Normal ca la un  WINE BAR in care nu fusesem pana acum. Nu va obositi sa dati click pe link, site-ul inca e "under contruction". Deci wine bar care chiar afisa participarea la actiunea "Primavara in Roze". Niciun scaun liber pe toata strada, ce sa mai am pretentia de mese..dar Corelli are si mese indoor, geamurile spre exterior fiind pliate/inexistente. M-am asezat frumos la prima masa din interior, cu larga vedere spre traficul intens de afara, dar am descoperit cu stupoare ca de fapt ei nu fac parte oficial din actiunea roza, pentru ca "noi suntem wine bar - e facuta pentru cei care nu-s". Azi am descoperit din intamplare pe FBK o poza cu d-soara care ne-a servit in care purta papion roz la gat, nu mai inteleg nimic. La intrare, pe un panou promotional pe care este scris cu creta oferta zilei zicea asa: "Primavara in Roze / oferta vin Roze: 1+1, la sticla". Departe de mine gandul sa ma umplu cu alcool dupa un asemenea efort fizic, insa parca as fi gustat ceva ..bausem si un kil de apa plata intre timp. Intreb despre oferta prezentata afara...ma ofilesc iar..."stiti, a fost pentru X vin portughez roze (nota autorului: "pe care nu-l vindeam niciodata"), dar s-a terminat aseara (oare a existat vreodata?), "dar va putem oferi un vin alb!". Hmm..bagasem deja un ochi in meniu..zarisem DaVino p-acolo, Basilescu, dar nu studiasem pe-ndelete. Intreb daca pot comanda o sticla din oricare sortiment alb si sa mai ajung cu inca una acasa. Neah...nici o sansa...oferta valabila doar pentru aceeasi casa de vinuri din Portuhal!
    Ok, revin la studierea menu-ului, mai restrans decat cel de ieri de la Bruno, ma hotarasc spre un Roze Rotenberg Ceptura, care facea 13 lei paharul de 150 ml (la Van Gogh era o reclama tot cu creta scrisa pe tabla - wine flights cu un riesling si-un SB straineze la 22 de lei, dar la 75 ml portia), mi se aduce sticla intacta (brr..m-am infricosat ca ar fi posibil s-o platesc pe toata), se desface in fata mea, urmeaza ritualul de mirosire a dopului, destul de slab interpretat de mademoiselle, se toarna stropuletzul de control, se ia acceptul din partea mea, se toarna paharul. Rautacios - a se citi perfectionist - din fire, mai bomban ceva: cum faceti de stiti exact cat sa puneti in pahar 150 ml? Mai departe, numai de bine despre acest prim pahar, notatiile cunoscatorilor m-au indus un pic in eroare, eu gasind intai nasul foarte fin de banana, apoi l-am substituit cu cel de caramel. Oricum, un vin (desi descoperit din intamplare cum aud pe ici pe colo), din categoria "l-as mai lua si altadata". Ne-am mai zgait la trecatorii care se derulau la o frecventa peste puterea noastra de monitorizare si s-a terminat primul pahar; ce sa fac? Frustrat de lipsa de locuri la mesele celor care promovau Primavara in Roze (pentru ca am descoperit Sole-ul din merlot saptamana trecuta si deja mi-era dor de el si mi-as fi dorit si un Caloian Roze), am intors foaia menu-ului si m-a vrajit ideea de a mai incerca inca o mostra roz pe care nu o gustasem inainte. Despre Stirbey Roze 2009 e vorba; studiind inainte vinul.ro am observat ca e cotat sub cel din 2007, dar n-aveam incotro, din cele patru oferite, pe celelate doua le stiam - si nu ma impresionasera. Si asta mi-a placut, desi n-am reusit sa identific in parte fiecare gust/miros amestecul e bunicel. Oricum total diferite cele doua. Parca spre 80 pct per bucata.
Nota de plata se aduce in Ghidul Vinul.ro, servire destul de rapida, facilitata si de numarul mic de mese: vreo 10 afara si aproape inca atatea inauntru - astea din urma de obicei goale. Si au si 2 feluri de bere. La pretul de bar se ofera discount 25% (unii carcotasi ar completa: si tot castigati 100%) daca vreti vinul la pachet, preturile la pahar sunt exact cele la sticla intrega :5, asa ca nu am vazut pe nimeni cu sticle pe masa. Doar cativa clienti care completau cu apa ce mai ramanea gol din pahar si multa lume care intreba daca au si de mancare - nu, doar cateva platouri reci. Cateva preturi pentru vinul la pahar de 150 ml: SB Terra Romana, Cramposia si Roze de Stirbey, Rose de Ceptura - 13 lei, Fume Blanc, Caloian SB, Negrini SB - 12 lei, Tamaioasa Origini 16 lei, La Cetate Chardonnay 22 lei. Mai bine de jumatate din vinuri nu au trecut anul in meniu. Ca idee, albe romanesti sunt vreo 25 de titluri.
Concluzii: laudabila initiativa, am sa mai merg aici. Nota 4,2 din 5, mai ales pentru minciunica cu participarea la Primavara in Roze si oferta 1+1 care de fapt nu exista.