Verticala de Cabernet Segarcea 2007-2011

    Premise:
- cel din 2007 a zacut niste ani in picioare, intr-o mansarda, unde a ajuns la 40 de grade in miez de vara;
- 2008 n-am mai gasit nicicum, asa ca am raliat un Minima Moralia, complicele fiind Vin2;
- 2010 a avut o stationare scurta in magazine, ne-am bucurat de el prin amabilitatea restaurantului cu specific unguresc Pilvax din Brasov, unde aud ca se face cel mai bun gulas din oras; voi verifica personal daca asa este!

    Alte idei filozofice:
- toate au un nivel de aciditate ridicat, o idee peste echilibrul ideal;
- toate se remarca printr-o tipicitate de soi de exceptie, linia este identica, dar exista si unul diferit: 2011;

    Io-s Craciun, iar Mos Nicolae a ajuns mai tarzior, pierzand o parte din bunatati. Noroc ca Vinland l-a indulcit cu un Montepulciano si un Prosecco minunate!
    Multumim winebar-ului 1000 de chipuri pentru servicii, gazduire si Merlot Distinctis!

Montepulciano d'Abruzzo Riserva, Cantina Tollo, 2009

    Mi-a placut sticla old-style, parca e din cala lui Columb in drum spre America, greu de reprodus in imagini dupa 2000 de duble trase cu al meu BB, dar e la un CLICK distanta, eticheta fiind la fel de inspirata. Vine dintr-o zona apropiata de Marea Adriatica, opusa Romei fata de axa verticala, usor inclinata, a cizmei italiene, viile au varsta de 20-25 de ani, productivitate  foarte ridicata, in jur de 9-10 t/ha. Dupa terminarea fermentatiei, a petrecut 1 an in stejar sloven si 6 luni in sticla. Are 14% alcool, 3,5 grame/litru de zahar rezidual si aciditate 5,5. Cantina Tollo a primit distinctia de cel mai bun producator european in 2010, la Mundus Vini! Singurul review serios gasit online se termina cu 91 de puncte. Pretul e in jur de 16$ in US, pentru mine vinul fiind gratis, pentru ca nu-mi apare pe chitanta pe care  am trecute celelalte 29 de exemplare, probabil datorita privirii de mascul alfa cu care am inconjurat-o pe vanzatoare acolo, in Italia. Sa zicem vreo 60 de lei. Aspectul este de vin negru cu borduri violacee. Dupa vreo doua ore de aer notele vanilate sunt reduse la minim, dar cu toate astea nasul nu este foarte expresiv si poarta amprenta efectului de sticla, acela cu inflexiuni metalice. Cateva rotiri in pahar si atingerea temperaturii potrivite il scapa de fantomele trecutului, receptorii olfactivi se bucura de amestecul de fructe negre bine coapte, condimente dulcege si magiun. In spate e prezenta o tenta deschisa, de aer de munte si legume. Daca pana aici am fost multumit, prima gura a fost de-a dreptul impresionanta, in primul rand prin echilibru, pentru ca astringenta e frumos temperata de senzatiile  fructate, zaharul nu se simte, dar stiind fisa tehnica, sunt sigur ca are contributia sa. Abia in final ideea de cafea imi aduce aminte ca s-a imprietenit si cu lemnul,  pastrand atat o urma de tinerete, cat si primele semne de maturitate. Nu e un vin mare, dar reuseste sa impresioneze prin simplitatea cu accente clasice europene. 87 de puncte.