Misiones de Rengo Chardonnay 2010

    Acum, la inceput de iarna, gandurile ni se indreapta mai ales spre vinuri rosii, corpolente. Cu toate astea, din cand in cand mai apare cheful de-un vin alb, ieri in Real curiozitatea m-a impins spre acest Chardonnay. Auzisem lucruri frumoase despre Misiones de Rengo, asa ca am rezistat tentatiei de a (re)incerca acelasi soi de la Gallo, pentru ca din perspectiva premiilor vinul.ro 2009-le merita medalie de Ag, nu 2008-ul pe care l-am gasit eu.

    A fost un moment de maxima inspiratie, pentru ca vinul, la 22 de lei, e de departe un best-buy. Fermentat in tancuri de inox in proportie de 93%, cealalta parte, 7%, a vazut stejarul; in ce forma..e greu de spus, parerea personala e ca nu baricul. Descrierea lor pentru versiunea 2008: "...was fermented in contact with oak". Chiar si asa, vinul este un fresh & fruity model. Are niste sclipiri impresionante in pahar, e de o limpiditate perfecta, cu toate ca nu e cel mai dechis galbui intalnit vreodata. Aromele descrise pe eticheta in limba romana sunt: piersica alba, banane, vanilie si paine prajita. Atentie la an, acum vorbim de 2010, in Selgros am vazut ca e 2009. Este importat de Vinexpert. Unul dintre cele mai bune Chardonnay-uri intalnite de mine, 85 pct; daca nu era suspiciunea de chipsuri, tare mi-e teama ca se ducea spre 90. 

    Ia sa vedem cui da lectii despre calitate/pret: 

- Domeniul Coroanei Segarcea, Elite, 2010: 25 de lei si 78 pct

- Theia 2010, Halewood: 39 lei si 79 pct

- La Cetate, Oprisor, 2009: 42 lei si 82 pct

- Lacerta 2010: 49 lei si 83 pct

- Purcari: 25 de lei si 78 pct

- Domeniile Franco-Romane, Crai Nou, 2009: 32 de lei si 74 pct

    

    Vinuri apropiate ca raport calitate/pret:

- Sole Chardonnay Barique, Recas, 2009, 2008;

- Theia Chardonnay, Halewood, 2009;

- Domeniul Coroanei Segarcea, Prestige, 2010;

    Cam putine, nu? Daca luam in calcul si importurile, cea de-a doua categorie devine mult mai plina,  privind prin prisma celor 49 de Chardonnay-uri incercate de mine pana acum. Nu zic ca nu da clasa si catorva Chablis-uri mai scumpe, insa va reamintesc ca salariul mediu pe economie in Franta este de 2700 Euro/luna. Sa tragem concluzia ca 70% din vinurile mai spalate de la noi sunt over-priced?

    Am mai incercat zilele astea Zghihara de Averesti, 2011, care are niste arome debordante de guma turbo, liliac alb si ceva citrice. Aromatic e de 4,5 pe o scara pana la 5. Aromele se regasesc (surprinzator) aproape integral si in gust, sustinute de o aciditate serioasa; si nu, nu te doare capul a doua zi, vinul este sec, 11,5% alcool. Complexul asta aromatic iti lasa impresia de ceva fals, nu prea e credibil ca se poate obtine asa ceva dintr-un strugure. Pana sa se probeze asta undeva, de la mine primeste 80 pct.

    Si va mai plictisesc cu un ultim vin: Negru de Dragasani 2010, Casa Isarescu, pe care daca-l mirosi de la 3 cm de pahar se simte o aroma de miez de nuca, iar pe masura ce te apropii se transforma in frunze de nuc, iod. 79 pct la ora asta cand inca e mult prea proaspat si necorpolent.

=============================================================================================

    Daca intereseaza pe cineva, vine un transport de vinuri din Franta in prima sau a doua saptamana din decembrie, preturile sunt ca acolo, adica bune, eu am comandat un bax, combinat din lista 1 (cu preturi intre 35 si 120 lei), pe cele din 2 nu mi le permit (40 - 1600E). In cazul in care va face ceva cu ochiul, aveti butonul "Contact Me" in dreapta.

Bordeaux
AOC Bordeaux Les Hauts de Montessant 2009
AOC Médoc Château le Monge 2007
AOC Bordeaux Château Frontenac 2009
AOC ST Emilion Dom du Seme 2006

Vallée du Rhône
AOC St Joseph 2007 "Les capelets"
AOC Crozes Hermitage 2009 "Les Caladières"

Bourgogne
AOC Chardonnay Blanc Bouchard Ainé 2006
AOC  Pouilly Fuisse 2009
AOC Chablis Domaine Maurice Lecestre
Burgondia d'Or 2011
Médaille d'Argent Concours des Grands Vins de France Mâcon 
2011
Médaille de Bronze Concours des Féminalise 2011

Champagne
Champagne Cachet Vert 100%chardonnay 2009 Dom Chauvet
Champagne Grand Rosé 2009 Dom Chauvet

Alsace
AOC Pinot Noir Klipfel 2009
AOC Gewurtztraminer Klipfel 2009
Riesling Grand Cru Wiebelsberg Dom Klipfel 2006
Gewurtztraminer Vendanges Tardives Klipfel 2008
Crémant d’Alsace Brut - Rosé – Dom Klipfel
Crémant d’Alsace Brut - 100 % Chardonnay – Dom Klipfel

    Si lista2, cu vinuri din alta categorie:


Bourgogne
Chablis Grand Cru Fief de Grenouille 2006 La Chablisienne
Chassagne Montrachet Blanc Chateau de la Maltroye

Vallée du Rhône
Chateauneuf du Pape Rouge 2005 Guigal
Hermitage Blanc 2006 Guigal
AOC  Côte Rotie Pierre Amadieu 2009


Bordeaux
Margaux Château Brane Cantenac 2007
Château Smith Haut Laffite Pessac Leognan 2007
Pomerol Gravette de certan 2007
Pomerol Château l’Evangile 2007
Pomerol Petrus 2004

AOC St Emilion Château Canon La Gaffelière 2007
AOC St Emilion Château Cheval Blanc 2004
AOC St Estephe Les Pagodes de Cos 2006
AOC St Julien Château Talbot 2006

Chardonnay touché de français

  Wine flight intre doua Chardonnay-uri nascut din curiozitatea de a descoperi cu precizie vinurile "Eco" de la Domeniile Franco-Romane. Am zis de ambele ca-s atinse de influente frantuzesti pentru ca la DFR avem un proprietar/vinificator francez (Denis Thomas), iar la Domeniul Coroanei - Segarcea avem un baric in care a stat 6 luni Chardonnay-ul degustat, din stejar frantuzesc. Ambele vinuri au fost achizionate direct de la cramele respective, din dorinta de a pastra nepatate caracteristicile native. Referitor la pret, nu exista o mare diferenta intre fostele virgine din dreapta, poate un pic mai valoroasa sticla munteana fata de cea olteneasca, dar sub 10%.
    Asadar ce am avut in pahar: un Chardonnay Domeniul Coroanei Segarcea 2009, gama Prestige, premiat cu medalie de argint la Challenge International du Vin 2011 si un rezultat al aceluiasi soi, 2009, realizat la Sahateni, jud. Buzau (undeva intre Pietroasele si Ceptura/Urlati), pe dealul Istrita, repectand regulile de cultura biolunara, certificate de un arbitru oficial, in cazul de fata Ecocert International. Dupa cum stiti deja din gospodariile parintilor sau bunicilor, vinul nu prea mai face 2 bani dupa Paste, asa ca si aici, chiar daca e o cultura de vie "eco", fara chimicale, adaosuri cum ar fi sulfitii (in proportie minima, dupa spusele reprezentantilor cramei) sunt necesare. 
    Fusesem oarecum dezamagit zilele trecute de un Riesling produs in aceeasi maniera eco-bio, insa asteptarile erau mari in cazul Chardonnay-ului, acesta fiind si cel mai scump vin achizitionat de la ei. Din pacate nici el nu m-a facut sa vin mai aproape de acest tip de cultivare/vinificatie. Cu toate ca vinul are un miros caracteristic, cu note florale si citrice, invaluite ca si in cazul Riesling-ului intr-un mic nor de praf, gust clar de miere la care se adauga niste caise necoapte si un amarui placut, corpolenta e erodata de aciditatea ridicata, vanilia si lemnul nu exista, in ciuda umbrei de unt. Indraznesc sa emit teoria ca peste inca 1-2 ani de stat cuminte la sticla la temperatura controlata am putea gasi aici un Chardonnay asa cum l-a facut mamica lui. Sau taticii - D&D = Denis si D-zeu. La degustarea din zilele noastre a primit doar 74 pct.
    Cea de-a doua sticla degustata in mici portii, alternativ cu Crai Nou de la DFR (si nu toata!!), a fost o surpriza placuta. Mult mai placuta decat cea din gama Elite, cotata candva la 78 pct. In cazul de fata nasul percepe din prima stejarul untos, vanilia, o coaja de banana aruncata in aer de dorinta papilelor de a savura gustul acrisor, racoros, complementar, de mere verzi, lemn, miez de nuca. As recomanda servirea celor doua la temperaturi diferite: 10-11 grade in primul caz si 7-9 in cel de-al doilea. Nota: 83-84 pct.
    Una peste alta, doua vinuri bune, greu de gasit in retail, facute in stiluri diferite. Le recomand pe amandoua, notarea fiind ca de fiecare data subiectiva ;)

Pietroasa Veche

    Data trecuta ramasese fara raspuns intrebarea: "De ce atat de putini producatori la promotia Vara in Alb". Unul dintre motive cred ca-l veti descoperi in randurile urmatoare.
    In scurta mea incursiune in lumea vinurilor am intalnit de multe ori oameni manati de pasiune, daruire, impartialitate, afinitate catre anumiti producatori, soiuri, ani, culori. Dar parca si de mai multe ori am intalnit manifestari de lacomie, ignoranta, invidie, subiectivism.

    O dovada in acest sens este lipsa totala a vreunui review despre oricare dintre vinurile produse la Statiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură si Vinificaţie Pietroasa, filiala a Universitatii de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara din Bucuresti. N-am sa reamintesc cititorilor despre istoria moderna, cunoscuta, de 170 de ani a acestui producator, ci voi spune doar ca la vanzare se gasesc inca vinuri din '69 - an in care probabil majoritatea "formatorilor de opinie" in domeniu de azi nu erau nascuti. Am vazut ca cei de la Pietroasa au prostul obicei sa nu dea sticle cadou, sau invitatii de 2-3 zile la mancare si bautura, dar chiar asa? Sa ma trimita Google prin Vietnam? Mi se pare atat de absurd incat inclin sa cred ca el e de vina. Accept ca e un vin greu de gasit in supermarket, reputatia locului nu-i chiar de domnisoara de pension, promovarea nu exista, dar 40 de ani de ignoranta nu pot sa-i inteleg. Si iar imi aduc aminte de unii (sau altii) care au scos vin prima oara anul asta si sunt deja sanctificati in cel putin 40-50 de articole pozitive numai in ultimele 4 luni.

    Intrand pe portile cramei am redescoperit peisajele care iti taie rasuflarea din zona Dealu Mare, viile "aranjate" perfectionist, ronduri de trandafiri, portile enorme din lemn masiv ale intrarii cu ferecatoare pe masura, si..surprinzator - 5-6 masini "de lux" as spune, fata de Octavia mea prafuita. Erau clienti care venisera sa cumpere vin. Sa stau la coada intr-un magazin al unei crame in mijlocul zilei, miercurea, inca nu mi s-a mai intamplat. N-am sa exagerez spunand ca am gasit curatenia si utilajele noi de la Basilescu, si nu numai; dimpotriva, se simte si un usor iz de "epoca de aur". Interlocutorii au raspunsuri monosilabice cand vine vorba de vanzarea vinului, dar li se aprind scilpiri in ochi, urmate de explicatii complexe cand de exemplu ii intrebi in ce masura vremea capricioasa a afectat viile anul acesta.

    Aici nu se face doar Busuioaca de Bohotin si Tamaioasa Romaneasca, cum am vazut ca limiteaza unii, in nestiinta de cauza zona, ci o gama de soiuri destul de complexa, iar preturile sunt nici mai mult nici mai putin decat simbolice. Din ce vedeti in "figura alaturata" cel mai ieftin e 9 lei, iar cel mai scump - Busuioaca din 2001 e 20. Iar in afara de selectia facuta de mine, mai erau cateva la vanzare. Se pot achizitiona vrac sau la sticla. Preturile nu sunt nici un secret, exista pe site.
     Pana acum am apucat sa degust Riesling-ul Italian din 2008 (sper sa nu gresesc - etichetele sunt "universale", toate din 2007, peste care se modifica din pix ultima cifra), care mi-a produs o revelatie. Acum un an am fost aici cu intentia de a lua cateva mostre, insa am ajuns prea tarziu, inchisesera magazinul. Asa ca am decis sa iau "de la om din curte", gard in gard cu crama, am batut la o poarta, o matusa foarte batrana m-a condus la dumneaei in beci, unde avea vreo 10-15 baricuri scrise frumos cu creta - soiul si anul, ca si la crama de altfel. Am luat vreo 4-5 bidonase de 0,5l din diferite soiuri/ani. Ei bine acum, cand am dus la nas paharul de riesling m-am trezit dintr-o data cu imaginile de atunci. Terroir? Inclin sa cred ca da. Rieslingul achizitionat acum are 11,5% alcool - ca de altfel TOATE vinurile de la Pietroasa Veche, culoare normala de vin alb, miros bun, putin atipic, ierbos, dulceag - de mere coapte, gust si post de gutuie, mineral, texturat. Destul de ciudat, dar de calitate. In comparatie am desfacut si un Riesling Eco de la DFR (normal ca nu m-am oprit doar la Pietroasa), care e in celalalt capat al soiului, nu pot fi puse unul langa celalalt. 82 pct din partea subsemnatului si 75 pentru cel de la DFR - extrem de sec, gust deschis, usor floral, prafos, asemenea mirosului; cam prea proaspat/acid/fructe necoapte pentru varsta de 3 ani.
    Nici Busuioaca de Bohotin de aici nu-i de lepadat. Nu e vreo minune, insa are mirosul tipic de trandafir, slab in intensitate, gust placut, dulce-acrisor, dupa cum spune eticheta, o tona de zahar greu de digerat. Avand in vedere ca n-am prea multe cu care s-o compar, unele (sau una) fiind exceptionale, altele din canal, o categorisesc la 77 de puncte, in ciuda dopului extralung cu un oaresice inceput de mucegai la interior si al gustului care contine si un foarte mic "ceva urat" in plus.
    Am desfacut dupa cateva zile (ca pe caldurile astea, cam greu sa-ti arda de vin) si Feteasca Regala din 2008. Revin cu non-preferintele mele pentru acest soi, din care inca n-am gasit ceva peste 79 pct. Fata de Rieslingul de mai sus, Feteasca a fost jos. Miros placut, printre alte note gustative tipice apare si cel de vin popular, sau chiar mai rau. 70 pct, trei sferturi la chiuveta.
============================================================================================
    Alte lucruri din domeniu traite/intamplate zilele astea:
- vizita la un targ de produse asa-zis traditionale la Agronomie, la care au venit si cei de la Oprisor cu cateva vinuri sa le promoveze - zic ei, sa le vanda zic eu. Pentru ca aveau preturile cu care gasesti aceste vinuri in comert, iar de degustat, cele 2-3 care ma interesau - nu era voie, erau doar in vitrina. Si nu e vorba de cele foarte scumpe.
- o stire aparuta "pe surse" spune ca unul dintre magazinele de vin din Bucuresti si-a inchis portile; este vorba de Arte&Vino; am fost clientul lor de cateva ori, asa ca am vazut cateva aspecte: in primul rand preturi foarte mari, probabil cele mai mari din Bucuresti sau de pe mapamond, locatie asa-si-asa, fara vad comercial, suprafata (de inchiriat presupun) la fel de mare: 180 mp. Daca luam in considerare selectia excelenta, interiorul placut si faptul ca la 1 din 5 vizite exista cineva care sa-ti spuna ceva despre un vin, e totusi o pierdere. Sper insa ca e doar o relocare intr-un spatiu mai putin costisitor care va aduce si preturi pamantene si nu un faliment.